Cap.XVII.

Îngrijiri în nefrologie

XVII.1. Noțiuni de anatomie și fiziologie ale aparatului renal

Fig. 94. Aparatul renal

Aparatul renal este compus din:
 Rinichi
 Uretere
 Vezică urinară
 Uretră
1. Rinichii:
 Sunt două organe așezate de o parte și de alta a coloanei vertebrale la nivelul ultimelor
2 vertebre dorsale și al primelor 3 vertebre lombare în câte o lojă numită loja renală.
2. Ureterele:
 Sunt conductele care continuă bazinetele celor 2 rinichi, coborând de o parte și de alta
a coloanei vertebrale retroperitoneale.
 Au lungime de circă 25 cm.
3. Vezica urinară:
 Este un rezervor care colectează urina cu o capacitate de 250 – 300ml cu mai
posibilități de extindere până la 1-3 litrii datorită musculaturii.
  Este localizată în pelvis în spatele pubisului și înaintea organelor genitale la femei și a
rectului la bărbat.
4. Uretra:
 Este conductul prin care se evacuează urina în mediul exterior
 La bărbat prin uretră se evacuează și sperma care vine dint testicul prin canalul
deferent.
Rinichii:
 Au rol de a epura sângele de produsele toxice, de deșeurile pe care acesta le conține.
 Tot odată au rolul de a menține constante compoziția chimică și proprietățile fizice ale
medicului intern.
 Datorită lor se realizează homeostazia.
Termeni medicali:
 Hidronefroza: acumularea urinei în pelvisul renal, determină atrofierea structurilor
renale datorită abstruării curgerii urinei de la rinichi.
 Reflux vezico-uretral: refularea urinei prin joncțiunea vezico – uretrală devenită
incompetentă.
 Litotriție: distrugerea calculilor.
 Hemodializă: metodă de eliminarea substanțelor reziduale din sânge la un pacient cu
insufuciența renală acută sau cronică prin intermediul unui dializor sau rinichi
artificial.
XVII.2. Evaluarea simptomelor în
Afecțiuni renale

1. Durerea:
 Colică renală
 Apar brusc, are intensitate mare ca și o lovitură de pumnal.
 Caracteristici:
 Localizată în regiunea lombară, unii sau bilaterală și iradiază descendent pe
traiectul ureterului, flancul abdominal, fosa iliacă, organele genitale externe, și
partea internă a coapsei.
 Durata; este câteva minute, ore, zile fiind întrerupră de perioade de calmare
apare în litiaza renală.
 Durerea de origine vezicală (cistalgia), are localizarea în hipogastru și iradiază
spre organele genitale externe.
  Tenesme vezicale este necesitatea imperioasă de a urina însoțită de durere datorită
unor inflamații acute și cronice ale vezicii urinare, cancer vezical, litiază vezicală.
 Durere de origine urinară localizată în bazin cu iradiere la nivelul perineului sau
de-a lungul uretrei, însoțită unor afecțiuni ale uretrei sau prostatei.
2. Tulburările de emisie urinară:
 Polakiuria: creșterea frecvenței urinărilor
 Disuria: durerea la micțiune
 Nicturia: inversarea raportului dintre micțiunile emise noaptea și cele emise ziua.
 Retenția de urină: imposibilitatea de a urina producându-se distensia vezicii
(globul vezical) apare în tumor benigne și maligne ale prostatei, calculi sau
stricturi uretrale.
 Incontinența de urină: emisia involuntară de urină apare frecvent la copii în
leziunea vezicii urinare ale sistemului nervos central.
3. Tulburări ale diurezei: (de volum):
 Poliuria: creșterea diurezei peste 3000 ml/zi
 Oliguria: diureză sub 500 ml/zi
 Anuria: lipsa urinei sau sub 100 ml/zi.
4. Hematuria:
 Prezența sângelui în urina
 Proveniența hematuriei se stabilește prin proba celor 3 pahare:
 Bolnavul urinează succesiv în 3 pahare conice procedând astfel:
 Câteva picături în primul pahar
 partea cea mai abundentă a micțiunii în cel de al doilea pahar
 și ultimele picături în cel de al 3lea pahar.
 Dacă hematuria apare numai în primul pahar vorbim de hematuria inițială și
înseamnă că este de origine uretrală
 Iar dacă apare numai în ultimul pahar vorbim de hematurie terminală,
însemnând că este vezicală.
 Iar dacă apare în toate e pahare este de origine renală și vorbim de hematurie
totală.
5. Piuria:
 Este prezența puroiului în urina
 Acesta este datorată unor leziuni ai aparatului urinar.
  Se poate recurge la proba celor 3 pahare.
6. Simptomele sindromului nefritic:
 Proteniurie
 Hematurie
 Cilindurie
 Leucociturie
7. Simptomele sindromului nefrotic:
 Proteniurie peste 3 g +hematurie+ lipidurie.
8. Hipertensiune arterială secundară:
 Prezentă în glomerulo nefrită acută și cronică IRA și IRC.
 Semne fizice: paloarea tegumentelor, edemul este cel mai important semn și indică
o hiperhidratare extracelulară.
Caracteristicile edemului renal sunt:
 Este alb, nedureros, moale, pufos, păstrează amprenta degetului la apăsare cu piele
lucioasă, debutează la nivelul pleoapelor la față și la maleolă la gleznă.
 La începutul boli apare numai dimineața apoi cuprinde fața dorsală a mâinilor și
membrele inferioare.
 În stadiile inferioare edemul renalse generalizează infiltrând țesutul celular subcutanat
al ântregului organism și seroasele (pleură, pericard) când vorbim de anasarcă.
Participarea asistenței la examenul clinic:
 Vor fi efectuat de medic prin:
 Inspecție generală și locală când se constată: prezența unei bombări în regiunea
lombară însoțită de tumefierea tegumentelor, indică un flegmon perinefritic sau
bombarea regiunii lombare indică tumoră renală sau bombarea regiunii
hipogastrice indică glob vezical.
 În mod normal, rinichii nu pot fi palpați.
Manevra Giordano
Dă informații în legătură cu viciile de poziție a rinichilor și unele afecțiuni (medicul
palpează, bolnavul acuzând dureri accentuate la palpare).
Tușeul rectal:
 Prin care se verifică consistența prostatei și sensibilitatea ei.
 XVII.3. Analize de laborator

Activitatea rinichiului va fi explorată prin:

1. Analiza urinei
2. Examenul sângelui
3. Explorarea mecanismelor funcționale.

1. Analiza urinei:
 Cuprinde examen macroscopic (volum, densitate, culoare, miros aspect) microscopic
(sediment), bacteriologic (urocultură), fizico chimic (uree, creatinină, hematii) examen
sumar de urină.
 Densitate: evaluează capacitatea de concentrația a rinichiului se măsoară cu
urodensitometru din urina proaspăt recoltat. Valoare normală: 1010-1025, sub 1008
vorbim de hipostenurie și când densitatea se menține la 1010 vorbim de izostenurie: ex
glomerulo nefrită, pielonefrită.
 Proteinuria sau albuminuria indică prezența proteinelor din urină de ex: glomerulo
nefrită, TBC renal, se determină din urina recoltată dimineața din mijlocul jetului
urinar. Normal este negativ.
 pH – ul urinar normal = 5,5 – 6,5; indică alcalinitatea sau aciditatea urinei.
 Glicozuria, acetonuria, urobilinogenul, creatinina, acid uric, electroliții, lipiduria.
 Examenul sedimentului urinar:
 Normal se pun în evidență una-două hematii una două leucocite iar patologic
numeroase hematii, leucocite, cilindrii (cilindrurie)
 Specific aparatului renal este testul Addis Hamburger:
 Se efectuează din urina proaspăt eliminată pentru determinarea cantitativă a
elementelor eliminate pe minut.
 Efectuarea tehnicii:
 Bolnavul consumă în jeun alimente bogate în proteine fără lichide.
 Dimineața în timpul examenului rămâne nemâncat, prima micțiune se aruncă și
din acest moment bolnavul este rugat să rămână în repaus absolut la pat timp
de 180 minute și se recoltează urina la fiecare micțiune măsurând și volumul
 pe toate durata nu mănâncă, nu bea nimic și 10 ml urină se trimite la laborator
și se determină numărul de elemente/minut.
  Normal prin urină se emite între 0-1000 hematii pe minut și între 1000-2000
leucocite/minut.
 Patologic considerăm atunci când se elimină peste 100.000 elemente/ minut
(hematuria macroscopică apare peste 300 000 elemente eliminate / minut)
2. Analizele din sânge:
 Urea sangvină: se recoltează 5 ml sânge fără anticoagulant. Valoare normală 20-40 mg
patologic crește în IRA și IRC și vorbim de uremie sau azotemie.
 Acid uric: val normal 3-5 mg%
 Creatinină- cal normal 0,6 – 1 mg %; crește în IRC.
 Clearance:
 Este o metodă prin care se determină creatinina în sânge și urină concomitent prin
măsurarea volumului de sânge epurat de rinichi într-un minut, după ce s-a introdus
în organism anumite substanțe ( adică clearance – ul este volumul de plasmă în ml
epurat de o substanță timp de 1 minut) se calculează:
U∙V
C=
P
U – concentrația urinară
V – volumul urinar în ml/ min
P – concentrația plasmatică a substanței.
 Valoare normală: 122ml/min
 Efectuarea tehnicii:
 Dimineața bolnavul rămâne în pat și între 7 – 7,30 bea 400 – 600 ml ceai.
 La ora 8 urinează urina se aruncă și după 50 – 100 minute sau la cerere
bolnavul urinează se determină volumul și se trimite la laborator câțva ml pt
determinarea concentrației creatininei eliminate la fiecare probă.
 Iar concentrația din sânge se determină din proba de sânge recoltată după
prima proba de urină.
 pH –ul sangvin:
 valoare normală între 7,35 – 7,40
 ionogramă prin care se determină electroliții din plasmă: sodiu, potasiu, calciu,
Cl
 aceste două analize sunt relevante pentru explorarea echilibrului
hidroelectrolitic iar pentru echilibrul acido-bazic se determină rezerva alcalină
(R.A) ( se recoltează 5m sânge cu heparină, valoare normală între 55-65;
 patologic creșterea rezervei alcaline peste 75 indică o alcaloză și scăderea sub
50 o acidoză.
 Explorarea capacității de diluție și concentrație a rinichiului:se realizează prin:
 Probe de diluție:
 Se începe dimineața pe nemâncate la ora 700 își golește vezica la 730 bea 1,5l
ceai în jumătate de oră.
 Iar de la 800-1200 rămâne în repaus la pat și va urina în 30 – 30 minute sau la
cerere în eprubete separate.
 Asistenta măsoară cantitatea lichidului băut iar restul în următoarele oră
densitatea 1001 – 1003.
 Proba de concentrație:
 Se efectuează în continuarea diluției: bolnavul va primi regim uscat, carne,
ouă, brânză, pâine prăjită la prânz și seara va urina din 4 – 4 ore: la 16, 20, 24,
4, 8 în recipiente separate; asistenta va măsura cantitatea și densitatea fiecărei
probe.
 Normal densitatea depășește 1028 – 1035
 Patologic valorile sub 1025 indică IRA, moderată, medie, iar 1010 – 1011
indică IRA gravă.

XVII.4. Explorarea radiologică a aparatului renal

Poate fi efectuată prin:

 Radiografia renală simplă (pe gol)
 Urografie
 Pielografie
 Cistografie
 Angiografie renală

1. Radiografia renală simplă:

 Este explorarea radiologică a rinichilor fără substanță de contrast putând pune în
evidență conturul rinichilor poziția lor, prezența calcurilor renal, uretral sau vezical
radioopaci. (adică cei care conțin săruri de calciu)
 Materiale necesare:
 Materiale pentru clismă evacuatoare
  Ulei de ricin
 Cărbune animal
 Triferment.
 Pregătirea psihică și fizică:
 Cu două trei zile înaintea examinării bolnavul primește un regim ușor digerabil
fără alimente ce conțin celuloză (fosele, fructe uscate, făinoase, apă carbogazoasă,
iar în ziua precedentă examenului primește regim hidric.
 Seara va primi ceai și pâine prăjită
 În ziua examinării nu mănâncă nu bea nimic.
 Pregătirea medicamentoasă:
 Cu două zile înaintea examenului primește 3x2 tablete pe zi cărbune animal și
triferment.
 În dimineața examenului i se face clisma evacuatoare iar înaintea radiografiei este
trimisă să urineze. Pacientul este ajutat să se dezbrace și este așezat în decubit dorsal
pe masa radiologică.

2. Pielografia:
 Este radiografia aparatului renal cu substanță de contrast administrată prin cateterism
ureteral sub control citoscopic.
 Materiale necesare:
 Substanțe de contrast Odiston 30% sau urografin.
 Antihistaminice
 Medicamente de urgență (HHC, vit. C, calciu gluconic)
 Pregătirea pacientului:
 Idem radiografie simplă + testarea sensibilității la substanța de contrast:
 Se instilează în sacul conjunctival al ochiului o picătură Odiston, dacă este
alergic în 5 minute apare o hiperemie conjunctivală sau prurit intens.
 Se injectează iv 1 ml subst de contrast și dacă este alergic prezintă roșeață
edem al feței, cefalee, dispnee, grețuri și vărsături.
 În caz de alergie i se administrează antihistaminice și se anunță medicul
 Dacă toleranța este bună, bolnavul este condus în sala de cistoscopie ajutat să se
dezbrace și să se așeze pe masa de examinare
 Medicul administrează substanța de contrast:
  Îmbracă mănuși sterile și sub controlul cistoscopului introduce sonda în ureter
ijectează prin sondă subst. de contrast ușor încălzite 5- 10 ml cu presiune mică
pentru a evita eventuale rupturi de ureter, bazinet sau reflux pielorenal după
care se fac radiografia.

3. Urografia
 Este o metodă de examinare radiologică a aparatului renal folosind sunstanțe de
contrast, Odiston sau urografin administrat iv.
 Materiale necesare:
 Idem radiografia simplă + odiston 30 – 60 – 75%, antihistaminice, medicamente
de urgență.
 Seringi 10 ml sterile.
 Materiale pt clismă
 Pregătirea bolnavului:
 Idem radiografia simplă
 Efectuarea tehnicii:
 Pacientul este condus la radiologie, așezat în decubit dorsal pe masa de examinat.
 Se testează sensibilitatea la substanța de contrast și dacă toleranța este bună
asistenta administrează 20 – 25 ml Odiston sau Urografin lent pentru adulți și 5 –
15 ml pentru copii în funcție de vârstă.
 După 10 minute de la injectare se efectuează radiografia.
 Îngrijiri după tehnică:
 Bolnavul se îmbrăca dus la salon
 Examenul se notează în foaia de observație
 Contraindicații:
 Nu se efectuează în insuficiența renală și hepatică boala Basedoff, stări alergice,
anemii hemolitice, TBC, colică renală.

4. Cistografia:
 Este explorarea radiografică a vezicii urinare
 Radiografia putând fi făcută după umplerea vezicii urinare cu o substanță de contrast
sterilă (odiston) 200 – 250 ml introdusă cu seringă de 50 – 100 ml de către medic prin
sondaj vezical.
 Materiale necesar:
 Materiale pentru clismă evacuatoare
 Sonda vezicală sterilă
 Acid boric steril
 Seringă Guion sterilă
 Odiston sau urografin
 Pensă hemostatică
 Mănuși sterilă
 Tăvița renală
 Pregătirea bolnavului:
 Se anunță bolnavul
 Clismă evacuatoare cu apă călduță
 Este așezat pe masa radiologică în decubit dorsal.
 Asistenta îmbracă mănuși sterile face sondaj vezical, evacuează urina în tăvița
renală, face spălătură vezicală cu soluție sterilă de acid boric 1% aspiră în seringa
guion 200 ml substanțe de contrast o introduce în vezica urinară prin sondă,
pensează sonda, medicul efectuează radiografiile.
 În final bolnavul este condus la salon.

5. Angiografia renală:
 Este metoda de vizualizare a arterelor renale cu ajutorul substanței de contrast
introdusă prin cateterism cu scop de diagnostic a tumorilor benigme și maligne,
malformațiilor vasculare trombozei.
 Pregătirea bolnavului:
 Cu 12- 24 h înainte de examen primește laxative plus cărbune medicinal
 Este necesar pregătirea locului prin raderea pilozităților și dezinfecția regiunii
inghinale.
 Rolul asistentei:
 Servește medicul
 Supraveghează bolnavul
 Acordă îngrijiri după tehnică:
 Pansare sterilă și compresivă a locului
 Repaus la pat
  Imobilizarea membrului inferior 6- 8 ore
 Urmărirea pansamantului, TA, diureză, puls.
 Tehnica se practică în ce în ce mai ra fiind înlocuită cu ecodopler renal.

XVII.5. Explorări endoscopice

1. Cistoscopia:
 Este o metodă de examinare endoscopică a vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului
pentru identificarea proceselor inflamatoorii și tumorale ale acesteia, prezența
calculilor și a corpilor străini.

Fig. 95. Cistoscopia

 Citoureteroscopia (cateterism uretral) permite depistarea proceselor patologice de la
nivelul ureterelor, bazinetelor și calicelor renale.
 Materiale necesare:
 Casoletă cu câmpuri sterile, mănuși sterile halate și măști sterile, seringă Guion
sterile, seringi de 10 ml sterile pense sterile, pense de servit, tampoane sterile
soluție novocaină 0,5%, 40 – 50 ml Oxicianură de mercur 1%, 2-3 sonde uretrale
radioopace lungime 60 – 70 cm, sonde uretro- vezicale sterile, eprubete sterile
pentru eventuale recoltări de urină, 2 tăvița renale, soluție dezinfectante.
 Pregătirea bolnavului:
 Psihică
 Fizică:
 Cu o oră înaintea examenului bolnavul bea 500ml lichide pentru a avea un bun
flux urinar.
 Cu 30 minute înainte i se administrează un sedativ Diozepam o fiolă IM
  Înainte de tehnică golește vezica urinară, este condus în sala de explorări, se
dezbracă de la jumătate în jos și se așează pe masa de cistoscopie, apoi i se
fixează picioarele pe suportul mesei, i se face toaleta organelor genitale externe
și ale peritoneului cu apă și săpun, se dezinfectează meatul urinar și se introduc
prin sondă 20 ml soluție novocaină 0,5%.
 Efectuarea tehnicii:
 Medicul introduce tubul de canula cu irigația în vezică, se spală vezica cu
Oxicianura de mercur până când lichidul de spălătură este curat.
 Pe urmă medicul umplă vezica cu 150 ml o soluție dezinfectant la bărbații sau 200
ml la femei și înlocuiește canula de irigație cu sistemul optic și efectuează
examinare + recoltări de urină, biochimice, bacteriologice.
 Îngrijiri după tehnică:
 Pacientul este ajutat să coboare de pa masă să îmbrace este condus în salon
 La nevoie primește calmante, antiseptice aplicații calde pe regiunea hipogastrică
 Se previn infecțiile cu antibiotici.
 Incidente și accidente:
 Accese febrile
 Dureri lombare idem colică renală
 Hemorargii datorită spălăturii vezicii urinare cu apă prea caldă.
 Infecții datorită nerespectării reguli de asepsie

XVII.6.Alte examinări:

1. CT.
2. Ecografia: depistează calculi, tumori, malformații.
3. Ecodopler:
 Evidențiază fluxul sangvin renal.
 Pregătirea bolnavului:
 Examinarea se face pe nemâncate
 Se testează sensibilitatea după care se vizualizează fluxul sangvin renal
 Indicată în: Tromboze, stenoză arterei renale.
 Fluxul sangvin renal este vizualizat pe monitor sau se înregistrează imaginea pe o
bandă de hârtie.
4. Puncția biopsică renală:
  Reprezintă introducerea unui ac de puncție pe cale transcutanată sub control
ecografic pentru recoltareaunui mic fragment de țesut renal.
 Scop pentru stabiliarea diagnosticului.
 Pregătirea bolnavului:
 Psihică
 Fizică:
 Înainte de puncție se recoltează și se determină: TG, TS, fibrinogen, grup
sangvin, examen sumar de urină.
 Seara primește un sedativ și cu 8 oră înainte de puncție primește regim
hidric.
 Rolul asistentei:
 Pregătește materiale, bolnavul, locul puncției, servește medicul,
supraveghează și îngrijește bolnavul.
 Efectuarea tehnicii:
 Poziția bolnavului decubit ventral pe o suprafața mai dură.
 Îngrijirea după tehnică:
 Dezinfecția și pansarea locului puncției respectând regurilor de asepsie.
 Pansamantul va fi steril și compresiv.
 Se asigură repaus la pat pacientului, timp de 24 de ore după efectuarea
puncției + calmarea durerii cu Algocalmin sau alt analgezic administrat IM
 Asistenta va urmări funcțiile vitale și diureza și va efectua perfuzie cu
soluții izotonice.
 Incidente accidente:
 Colica renală cu hematurie macroscopică + în acest caz se va urmări Hg,
hematiile din 8 în 8 ore.
 Hematom
 Ruptură renală cu șoc hemorargic.
XVII.7. Explorarea aparatului renal cu
Radioizotopi

Nefrogramă radioizotopică:
 Care urmărește capacitatea fiecărui rinichi, separat de a capta, secreta și excreta o
subtanță maractă cu izotopi radioactivi ex: Hippuran 131.
  Examinarea se efectuează în laborator de medicină nucleară ( bolnavului i se
administrează izotopul și se înregistrează radiații emise timp de 15-20 minute cu
ajutorul a două sonde de scintilație plasate pe regiunea lombară.
Scintigrafia renală:
 Se realizează prin registrarea imaginii rinichiului după administrarea izotopului IV,
punând în evidență anomaliile renale, rinichiului polichistic, tumori, HTA renală.

XVII.8. Metoda de tratament în bolile renale

1. Tratamentul medicamentos cuprinde:

 Diuretice: furosemid, manitol soluție perfuzabilă
 Antiseptice: Negron, Norfoxocim.
 Antibiotice, sunt administrate pe bază de antibiogramă urocultura.
 Antispastice.
 Antilitiazice: Purinex; Rowatinex; Cistenal; No-Spa, Papaverină.
 Sulfamide: Uricol, Neoxazol
 Corticoterapia
 Citostatice
 Vitaminoterapie.

2. Mijloace de epurare extrarenală:

a. Hemodializa:
 Este o metodp de epurare extrarenală prin care se îndepărtează toxinele din sângele
bolnavilor IRA și IRC realizându-se un echilibru acidobazic și hidroelectrolitic
 Hemodializa constă în punerea în contact în afara organismului prin intermediul
unei membranesemipermeabilă în dializor (rinichiul artificial) a sângelui uremic cu
o soluție apoasă de electroliți asemănătoare plasmei adică soluție de dializă.
 Rolul asistentei:
 Pregătește aparatul de hemodializă
 Pregătește soluția de dializă
 Durata unei ședințe fiind 4,5-5 ore.
 Asistenta va măsura temperatura, puls, respirație, T.A. cantitatea necesară de
soluție poate atinge 100 litru
  Asistenta pregătește trusa pentru efectuarea fistulei arteriovenoase (efectuată
de medicul chirurg), sânge izogrup și izoRH + trusă de urgență, tensiometru
 Pregătirea bolnavului:
 Psihică: primește calmante și se ia consimțământul
 Fizică:
 I se recoltează sânge pentru uree creatinină, ionogramă RA (rezerva
alcalină), hemogramă, Hb, grup sangvin, și Rh.
 Bolnavul este așezat comod în pat, fotoliu se măsoară TA, greutatea se
monitorizează tot timpul dializei automat.
 Medicul efectuează tehnica, la o ședință se pot elimina între 60 – 110 mg
uree.
b. Dializa peritoneală:
 Realizează reechilibrarea hidroelectrolitică și acidobazică a bolnavului cu IRC fără
a suplimii funcțiile metabolice a rinichiului.
 Folosește drept filtru de epurare a sângelui de substanțe toxice membrana
peritoneală și introducerea soluției de dializă în cavitatea peritoneală necesită
implantarea unui cateter de către medicul chirurg sub anestezie locală
 Pregătirea bolnavului:
 Psihică: se ia consimțământul
 Fizică:Asistenta pregătește locul prin raderea pilozității + dezinfecție locală și
administrează antibiotice cu scop profilactic gentamicină.
 Medicul efectuează tehnica, asistenta acordă îngrijiri după:
 Dezinfectează locul + pansament steril în timpul dializei pacientul primește
regim alimentar hiposodat.
Alte metode de epurare extrarenală:
 Hemofiltrarea
 Hemodiafiltrarea
 Hemoperfuzia.
 XVII.9. Îngrijirea pacientului cu
Insuficiență renală acută
IRA

Este suprimarea bruscă a funcției renale care determină acumularea de produși metabolici în
sânge.
IRA- se caraterizează prin oligurie, anurie și uremie ( cresc produși azotați în sânge apar
tulburări ale echilibrului hidroelectrolitic și acidobazic).
Semne și simptome:
 Oligurie până la anurie și azotemie
 Stare de oboseală
 Cefalee
 Vărsături
 Meteorism
 Limbă arsă
 Halenă amoniacală.
 Sughiți
 Tulburări de tranzit
 Tahipnee, respirație Kussmaul sau Cheinstocks (când acidoza este severă)
 Tulburări de ritm cu insuficiență cardiacă congestivă.
 HTA
 Edeme palpebrale și la membrele inferioară până la anasarcă (a se repeta an I)
Semne de laborator:
 Crește ureea sangvină
 Apare acidoza renală
 Apar tulburări hidroelectrolitice ( crește potasiul, scade sodiu și calciul)
 Albuminurie, hematurie
Rolul asistentei:
 Măsoară și notează eliminările patologice, greutatea, funcțiile vitale, observă
eventuale tulburări de comportament, contracții, convulsii, canulează o venă și
recoltează sânge pentru analize cerute + urină, montează o perfuzie cu soluție indicată
de medic + administrează medicația recomandată
 Asigură igiena pacientului, i se asigură lenjeria de pat curat.
  Monitorizează diureza, determinând densitatea la fiecare micțiune.
 Zilnic cântărește bolnavul pentru a preveni hiperhidratarea, bolnavul primește regim
alimentar desodat, aportul de lichide să nu depășească 400 ml/zi.
 Dacă bolnavul nu se poate alimenta oral alimentarea va fi parenterală, urmărind
evoluția pacientului.
 În convalescență regimul alimentar va fi bogat în glucide maxim 300g + lipide 150g
asigurând aproximativ 1000kcal/zi (orez, paste făinoase, unt, biscuiți, zahăr, miere de
albine) și interzis proteine (lactate, ouă, carne) alimentele bogate în potasiu ( fructe
uscate, roșiile, sucurile de fructe).
 La indicația medicului asistenta administrează Manitol 20% iV perfuzie, Furosemid,
urmărind diureza.
 În hipercalcemie se poate administra calciu – gluconic 10% în acidoză când rezerva
alcalină scade sub 15 se administrează bicarbonat de sodiu 2-3%
 Complicațiile cardiovasculare, respiratorie, infecțioase pot fi prevenite prin
supravegherea permanentă a bolnavului.
 Asistenta asigură necesarul de vitamine B6 acid folic, vit. C.

XVII.10. Îngrijirea pacientului în

Insuficiența renală cronică
IRC

Este un sindrom caracterizat prin diminuarea progresivă și ireversibilă a filtrării glomerulare

și creșterea creatininei:
Semne și simptome:
 Oligoanurie
 Edeme
 HTA
 Azotemie
 Proteinurie
 Sindrom uremic ( prurit, anemie, grețuri, hemorargii, neuropatii).
 Creatinina și ureea crescută
 Acidoza metabolică
 Hipernatremie + HTA
  Hiperpotasemie
Tratament:
 Igieno dietetic:
 Repaus la pat 12-14 ore /zi
 Asigurarea alimentației normocalorice, normolipidice, hiperglucidice
 Legumele și fructele vor fi prioritare ele sunt interzise în faza avansată a IRC-
ului în special cele cu conținut de potasiu (urmal, scodinee, stafide) proteinele
și clorura de sodiu vor fi reduse dar nu excluse, aportul de sodiu va fi
individualizat în funcție de manifestările clinice (HTA, edeme).
 Tratamentul medicamentos:
 Vizează combaterea acidozei, corectarea anemiei tratamentul HTA și a
insuficienței cardiace, medicația indicată de medic.
XVII.11. Îngrijirea bolnavilor cu
Litiaza renală

Litiaza renală este afecțiune caracterizată prin prezența calculilor în bazinet și căile urinare.
Putând evolua subformă latentă sau colicativă (calculii se formează prin precipitatea unor
substanțe care în mod normal se elimină prin urină și având în compoziția lor oxalat acid uric,
fosfați cistină).

Fig. 96. Litiaza renală

Cauză:
 Staza urinară
  Infecții urinare
 Deshidratări masive
 Modificarea pH-ului urinei.
Semne și simptome:
 Durere lombară permanentă sau provocată de efort.
 Durere colicativă
 Poziția antalgică
 Anxietate
 Neliniște, agitație
 Disurie, polakiurie
 Grețuri, vărsături
 Paloare
 Transpirații, extremității reci.
Îngrijiri:
 Se asigură repaus la pat, calmarea durerii
 Administrarea de tratamente medicamentos la indicația medicului
 Recoltarea produselor biologice pentru laborator.

XVII.12. Îngrijirea bolnavilor cu

Colica renală sau nefrită

Este un sindrom dureros acut care apare brusc la nivelul rinichilor în urma unui zguduiri, efort
fizic mare, călătorii lungi, băi reci, deshidratare.
Semne și simptome:
 Durerea
 cauzată de migrarea calcului care provoacă spasmul musculaturii căilor urinare.
 Este insuportabilă, are caracter de ruptură, de torsiune fiind însoțită de agitație
poate fi continuă sau intermitentă subformă de crize și se accentuează pe măsură
ce în bazinet se acumulează urină provocând hiperpesiune neputându-se eliminat.
 Sediul durerii este regiunea lombară unilateral, iradiază de-a lungul ureterului spre
organele genitale și fața internă a coapsei.
 Hematurie macroscopică sau microscopică:
  Poziția antalgică, de decubit lateral cu membrele inferioare flectate; la sfărșitul
colicii prezintă poliurie cu urini clare, durata colicii de la câteva minute până la 2-6
ore.
 În timpul colicii bolnavul este agitat, anxioși are transpirații reci, extremități reci.
 De obicei are puls tahicardic, în formele prelungite hipotensiune, lipotimie, stare
de șoc convulsii la copii.
 În timpul colicii prezintă polakiurie cu disurie uneori vărsături, constipație,
balonări abdominale.
Pentru confirmarea diagnosticului se face radiografie simplă, ecografie ce precizează locul,
mărimea și numărul calcurilor.
Tratament de urgență:
 Repaus la pat, calmarea durerii prin aplicații locale calde, băi calde + analgezice
(algocalmin, fortral, tramadol) + antispastice ( No-Spa, papaverină administrată IM) +
antiinflamatoare.
 După ce colica trece se bea 1-1,5 l lichide dimineața pe nemâncate pentru stimularea
diurezei (ceaiuri diuretice: mătase de porumb, mușețel, codițe de cireșe, sunătoare).
Tratament profilactic:
 Evitarea sondajelor și explorărilor endoscopice
 Tratarea corectă a infecțiilor urinare
 Regim alimentar în funcție de compoziția calculului:
 În litiaza calcică se reduce consumul alimentelor bogate în calciu.
 În litiaza oxalică, dietă fără țelină, cacao, sucuri de citrice.
 În litiaza urică primește dieta cu restricție de proteine evitarea consumului de
ridichi, fasole, ciuperci, conopidă.
 În litiaza fosfatică primește dietă hiposodată bogată în proteine și lipide, evitarea
consumului de brânză, ouă.
 Pentru a stabili tipul litiazei se face examen complet de urină, din urine pe 24 de ore,
se dozează: calciuria, oxaluria, uricozuria + recoltări de sânge
 În final se intervine chirurgical practicându-se litotriția (interzise la gravide)

XVII.13. Îngrijirea pacientului cu

Glomerulonefrită acută difuză streptococică
Este o infecție a glomerurilor apărută după o infecție streptococică din organism, apare după 7
– 21 de zile de la infectarea cu streptococ și este mai frecventă la copii.

Fig. 97. Glomerulonefrtită

Semne și simptome:
 Edeme la nivelul pleoapelor, periorbitale la început iar apoi în regiunile declive,
astenie, anorexie, subfebrilitate.
 Oligoanurie, hematurie macro sau micro
 HTA
 Jenă lombară, ASLO crescut
 Și în sedimentele urinar sunt hematii + cilindrii.
 Toate aceste probleme duc la scăderea capacității funcționale a rinichiului.
Îngrijiri:
 Asigurarea repausului la pat
 Asigurarea regimului igieno dietetic cu reducerea aportului de lichide și sare în funcție
de gravitatea HTA, oligurie, edemelor + reducerea cantității de proteine.
 Măsurarea funcțiilor vitale și evaluarea diurezei observarea semnelor și simptomelor
de infecție + asumarea focarelor de infecție.
 Asistenta administrează tratament antiinfecțios Penicilină g + diuretice pentru
combaterea edemelor + combaterea HTA.
 Se ajută în satisfacerea nevoilor
 Face educație sanitară, privind respectarea regimului igieno dietetice evitarea efortului
fizic și necesitatea conroalelor periodice.
 XVII.14. Îngrijirea pacientei cu
Cistită

Cistita este o inflamație a mucoasei vezicii urinare.

Fig. 98. Cistita

Cauze:
 Contaminarea ascendentă, punctul de plecare fiind infecții la nivelul vaginului,
perianal sau sondaje nesterile sau prin contaminarea descendentă prin rinichi și
bazinet.
Semne simptome:
 Disurie
 Polakiurie
 Tenesme vezicale
 Durere suprapubiană
 Piurie, hematurie, bacteriurie.
Îngrijiri:
 Administrarea de lichide în cantități mare, băi de șezut calde.
 Tratament medicamentos cu antiinflamatoare, antibiotice, analgezice.
 Asistenta recoltează urină pentru laborator, ea face educație sanitară pentru prevenirea
recidivelor privind:
 Tratamentul corect a afecțiunilor ginecologice, urologice
 Lenjerie curată + igiena organelor genitale externe și a regiunii perianale, hidratare
suficientă.
 XVII.15. Îngrijirea pacientului cu
Pielonefrită acută

Pielonefrită acută este o infecție a bazinetului și a interstițiului renal, provocată de colii

stafilococ, proteus, contaminare putând fi ascendentă ( infecții vaginale ale uretrei, sondaje,
cistoscopie nesterile, obstrucții) sau hematogenă cu germeni unei infecții ORL (dentare,
tegumentare a prostatei).

Fig. 99.Pielonefrită acută

Semne și simptome:
 Anorexie, febră, frison, dureri lombare, disurie, polakiurie, micturie + leucocitoză,
VSH crescut și în urină este leucociturie, hematurie, bacteriurie.
Îngrijiri:
 Asigurarea repausului la pat, aplicații calde pe regiunea lombare.
 Asigurarea unui aport crescut de lichide excesul de alcool, cafea, condimente
 Administrarea orală de bicarbonat de sodiu pentru alcalinizarea urinei.
 Asistenta recoltează produse biologice pentru laborator
 Administrează tratament cu antibiotice analgezice și face educație sanitară, privind
igiena organe genitale și a regiunea perianale, hidratare suficientă și evitarea distensiei
vezicii urinare prin golirea completă la micțiune.

XVII.16. Îngrijirea pacientului cu

Traumatisme renale

Ce pot fi:
 Închise
  Deschise: când se distrug țesuturile ce adăpostesc rinichii + lezarea rinichiului. Sunt
cauzate de accidente rutiere, sportive, de muncă, arme de foc etc
Semne și simptome:
 Durere lombară ce variază ca intensitate nu în totdeauna proporțional cu gravitatea
leziunii
 Hematuria
 Hemorargia intraperitoneală, hematom perineal dureros la palpare.
 Evacuare de urină prin plagă și în cavitatea peritoneală în traumatismele deschise.
Îngrijiri:
 Se acordă primul ajutor, combaterea șocului, toaleta plăgii, transport la spital unde se
asigură repaus la pat + rezolvarea chirurgicală a traumatismului + tratament
medicamentos + supravegherea funcțile vitale, recoltări pregătirea preoperatorie și
îngrijiri postoperator.