CEMF “RaisaPacalo”

Catedra discipline terapeutice

Semiologia sistemului urinar. Metodele de examinare în

afecţiunele renale. Problemele de sănătate. Sursele şi
manifestările de dependenţă. Particularităţile de îmbătrînire
a sistemului urinar.

îngrijit: L.Carp, profesor la disciplina Boli interne, grad didactic superior

Chişinău 2022
Planul lecţiei
● 1.Scurte date anatomo fiziologice ale aparatului uro-excretor
● 2. Anomaliile de dezvoltare ale aparatului urinar
● 3.Simptomatologia în afecţiunile renale
● 4.Datele inspecţiei generale, percuţiei, palpaţiei sistemului urinar
● 5. Metodele de examinare (de laborator şi instrumentale) şi
pregătirea pacienţilor către aceste investigaţii, colectarea
materialului biologic.
● 6. Citirea rezultatelor de urină, sînge. Importanţa probei Zimniţki
(regulele de colectare (vezi Bazele asistenţei medicale))
● 7. Problemele de sănătate. Sursele şi manifestările de dependenţă
● 8. Particularităţile de îngrijire a pacienţilor cu afecşiuni renale,
esenţa regimului alimentar, dieta nr. 7.
● 9. Particularităţile de îmbătrînire a sistemului urinar.
Anatomia sistemului
uro-excretor
Anatomia şi fiziologia rinichiului
● Rinichiul (ren, nephros) este un organ
par, situat retroperitonial în regiunea
lombară, pe peretele abdominal
posterior. Rinichiul drept şi stîng sunt
aşezaţi lateral de coloana vertebrală, la
nivelul vertebrei toracice XII şi
vertebrelor lombare I-II. Rinichiul drept
este situat mai jos decît cel stîng cu ½
din înălţimea corpului unei vertebre.
Poziţia anatomică a rinichilor
Anatomia şi fiziologia rinichiului
● Rinichiul are forma unui bob de fasole.
Distingem la rinichi polul superior şi
inferior, margină medială şi laterală,
feţele anterioară şi posterioară. Prin hil
trec artera renală, vena renală, nervi,
vase limfatice şi ureterul. Polul superior
este învecinat cu glanda suprarenală.
Structura rinichiului
● Rinichiul constitue din substanţă
renală care prezintă două straturi:
stratul extern – cortical şi stratul
medular prezentat de piramidele
renale. Apexurile piramidelor se unesc
căte două şi astfel formează papile
renale. În total sunt 12 papile. Fiecare
papilă este acoperită cu orificii mici prin
ele urina se elimină în căile urinare –
calice.
Rinichi în secţiune
● Substanţa corticală pătrunde prin piramide
separăndule una de alta. Rinichiul este un
organ complicat, conţinînd tuburi renale,
capetele oarbe ale acestor tubuli în formă de
capsulă înconjoară glomerulul de vase
capilare.
● Glomerulul împreună cu capsula care-l
înconjoară constitue unitatea funcţională a
rinichiului – nefronul. În nefron se
formează urina.
Structura nefronului
● Acest proces se efectuează în două etape: în
corpusculul renal din glomerul în cavitatea
capsulei se filtrează partea lichidă a sîngelui,
constituind urina primară, iar în tubuli renali
se petrece reabsorbţia – a părţii majoritare a
apei, glucozei aminoacizilor şi unor săruri, ca
rezultat se formează urina finală secundară.
Fiecare rinichi este constituit din circa 1
milion de nefroni.
● Urina ce se scurge prin orificiile papilelor
renale ale piramidelor se varsă în calicele mici
apoi în cele mari şi bazinetul renal.
● Ureterul prezintă un tub lung de circa 30
cm, care începe de la bazinetul renal şi
coboară pe peretele posterior al abdomenului
pînă la vezica urinară.
● Vezica urinară prezintă un rezervor pentru
urină, aceasta eliminîndu-se periodic prin
uretră. Capacitatea vezicii urinare este de
500- 700 ml.
Vezica urinară
Anomalii de dezvoltare
Rinichi în formă de potcoavă
Rinichi supranumerar stând
Dublarea ureterelor
Ectopie şi rinichi
supranumerar
Atrezie renală unilaterală
stîngă
 Metode de examinare în afecţiunile renale:
Cu boala cronică de rinichi poţi să trăieşti mulţi
ani, dar fără simptome. În stadiile iniţiale Boala
cronică de rinichi (BCR) cel mai frecvent nu are
simptome, doar determinarea creatininei în
sînge (deşeul azotat care se elimină cu urina) şi
eliminarea lui (clearence-ul) ar trebui să ne
spună dacă avem sau nu probleme cu funcţia
renală.
● Interogarea (Anamneza)
a) Acuzele:
Bolnavii cu afecţiuni renale acuză dureri lombare,
dereglări în emisie de urină, tulburări de
diureză, cefalee, vertij.
Durerea de origine renală, deseori se
localizează în regiunea lombară, în cazul
afectării uretrelor – corespunzător traseul
lor, în afecţiunea vezicii urinare regiunea
suprapubiană.
Cînd durerea atinge o mare intensitate, este
unilaterală rar bilaterală, apare în crize
paraxisistice, se localizează în regiunea
lombară şi iradiează pe traectul uterului spre
fosila iliacă, regiunea inghinală, organele
genitale, faţa internă a coapsei respective,
poartă denumirea de colică renală
(nefritică).
Acestea îl face bolnav să fie agitat,
fără ,să reuşească o poziţie de
uşurare, are senzaţii imperioase
de micţiune, dar nu reuşeşte să
urineze decît cîteva picături de
urină concentrată, conţinînd
uneori sînge. Pot apărea oliguria,
tulburări gastrointestinale reflexe
(greaţă, meteorism, constipaţii)
Dereglări în emisia de urină
● -polakiurie –creşterea frecvenţei micţiunilor
● -disurie – micţiunea dificilă, dureroasă (e cauzată de
prostatită, adenoma prostatei, cistitei)
● -nicturie – predomnarea diurezei de noapte (e
caracteristică insuficienţei renale cronice)
● -retenţia de urină (apare în tumori ale prostatei, caliculi,
stricture uretrale, în come, hemoragii cerebrale) se
caracterizează prin faptul că bolnavul nu-şi poate goli
vezica urinară.
● -incontienţă de urină – emisia involuntară a urinei
(apare la copii,la maturi în cazul leziunii vezicii urinare,
sistemul nervos central, al măduvei spinării).
Tulburările diurezei
● -poliurie– creşterea cantităţii de urină peste
2,5 -3 1/24 ore (fiziologic în folosirea unei
cantităţi mărite de lichid în diabet zaharat,
diabet insipid, insuficienţă renală cronică)
● -oligurie – scăderea cantităţii de urină
(fiziologic-în cazul reducerii ingestiei de apă,
transpiraţii abundente, febră, diaree,
insuficienţă cardiacă cu edeme, colici renale,
glomerulonefrite).
● -anurie – suprimarea secreţiei urinare
Schimbările calitative a urinei
● Hematurie-prezenţa sîngelui în urină
● a) microhematurie
● b) macrohematurie (urina de culoare roşie)
● Hematuria poate fi de natură renală (litiaza,
tubercoloză, cancer, glomerulonefrite),
uretrală (uretrite, traume ale uretrei, se
elimină cu primele porţii ale urinei), generală
(în sindrom hemoragic).
● Leucociturie
● Proteinurie – prezenţa proteinei în urină
● Glucozurie- prezenţa glucozei în urină
● Piuria- prezenţa puroiului în urină.
Macroscop urina este tulbure,
galben-verzuie, microscopic-prezenţa
leucocitelor polinucleare alterate. Originea ei-
ca şi la hematurie. Dacă este origine renală,
vorbeşte despre pielonefrită.
● Schimbarea densităţii urinei (izostenurie,
hipoizostenurie, hiperizostenurie)
Bilanţului hidric – cantitatea de lichide
ingerate şi eliminate în timp de 24 ore.
Edemul de origine renală este alb, nedureros,
moale (păstrînd amprenta degetelor la
apăsare),cu pielea lucipoasă. Debutează la
pleoape , dimineaţa. La bolnavii, care stau la
pat, ocupă: regiunea lombo-sacrală şi faţa
internă a coapselor. Cu timpul edemele
progresează, devin dureroase.
Pot generaliza - anasacră.
● Edemul renal apare în
glomerulonefrită, sindrom nefrotic,
fiind datorit retenţiei exagerate de sodiu
şi apă prin diminuarea filtrării
glomerululare, creşterea reabsorbţiei
tubulare. În sindromul nefrotic un rol
important pentru apariţia edemelor are
scăderea proteinelor plasmastice.
Edemul de origine renală
Edemul de origine renală
Anamneza bolii
● La interogarea bolnavului cu afecţiune renală
este necesar să se stabilească legătura ei cu
infecţia intercurentă (angine, faringite scarlatina,
otită etc.). O deosebită atenţie trebuie acordată
existenţei la bolnav în trecut a afecţiunelor
rinichilor sau a căilor urinare (cistite) deoarece
ele pot avea legătură cu patologia din prezent.
La interogare a bolnavului întrebăm în privinţa
evoluţiei bolii , treptate, recidivantă cu acutizări
periodice; în ce condiţii survin acutizările;
cauzele care le-au determinat sa se adreseze la
medic.
Metodele fizice de investigaţie
● Inspecţia putem aprecia gradul de gravitate a
stării generale, conştiinţa, poziţia, culoarea
tegumentelor, prezenţa edemelor (localizarea
lor, caracteristica).
● Percuţia
Mîna stîngă se plasează pe regiunea lombară în
zona de proiecţie a rinicniului iar cu partea
laterală a mînii drepte se aplică lovituri de
topotapent nu puternice. Dacă la acest
topotament bolnavul simpte dureri în regiunea
lombară atunici Simptomul Diordani pozitiv şi
se determină în nefrolitiază, proces inflamator.
Metodele investigaţiilor de laborator
Examinul urinei este important în stabilirera
diagnosticului şi aprecierea evoluşiei procesului
patologic.
●Examenul sumar al urinei
●Examenul Neciporenco
●Examenul Zimniţki
●Examenul bacteriologic
●Examenul biochimic
Notă:
1.Pregîtirea pacienţilor şi colectare, completarea
îndreptării la laborator (vezi BAM, standardele
/protocoalele deprinderilor practice)
2. De calitatea colectării depinde calitatea
rezultatului.
● Examenul sumar al sîngelui (Leucocitoză, VSN
accelerat, anemie etc.)
● Examenul biochimic al sîngelui – determinarea
createninei, ureei şi clearence-ul.
● - examenul radiologic în ansamblu
● - Urogragia excretorie
● Renografia radioizotopică
● Scintigrafia dinamică a rinichilor
● -Rezonanţa magnetică nucleară
● - cistografia cu substanţă de contrast
● - cistoscopia
● - biopsia renală
● - Ecografia ultrasonoră.
Metode instrumentale de
examinare a rinichilor

! De studiat pregătirea
bolnavilor pentru aceste
investigații
Ecografia ultrasonoră
Renograma izotopică cu Tc
radioactiv
Urografia intravenoasă
Scintigrafia renală
Tomografia computerizată renală
 Principala problemă de sănătate la bolnavii cu patologii
renale este NEVOIA DE A ELIMINA

Definiţie – eliminarea reprezintă necesitatea organismului

de a se debarasa de substanţele nefolositoare, rezultate
din metabolism. Excreţia deşeurilor se realizează prin
mai multe căi:
● -aparat renal-urină
● aparat digestiv –scaun
● -piele-transpiraţie
● -aparat genital feminin –menstruaţie
● -aparat respirator- respiraţie
● -în stări patologice, apar eliminări pe cale digestivă, sub
formă de vomă şi pe cale respiratorie-spută.
INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA ACESTEI NEVOI
(caracteristici fiziologice ale procesului de eliminare urinară)

În 24 ore se elimină prin urină în medie, 30-35 grame

substanţe inutile pentru organism; 16-21 g substanţe
anorganice (azot total 10-15 g, azot amoniacal
0,3-0,7g, amoniac 0-9g, ureea 2-6g, creatinină 1g,
NaCl 10-12g, Ca 0,1-0,3 g).
● În afecţiunile renale sau endocrine, cînd filtrarea
sîngelui de face cu dificultate, se elimină şi substanţe
folositoare organismului (glucoză, albumină).
Factorii care influențează satisfacerea
sau nesatisfacerea nevoii de a elimina
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ÎN SATISFACEREA NEVOII
Factorii ∙ Alimentaţia- cantitatea şi calitatea alimentelor
biologici
ingerate de individ influenţează satisfacerea nevoii
de eliminare.
-o lună de hidratare şi o alimentaţie bogată în reziduri
(legume, fructe, cereale) facilitează eliminarea
intestinală şi vezicală.
-mesele luate la ore fixe favorizezază ritmul
eliminărilor.
∙ Exerciţiile –activitatea fizică ameliorarează
randamentul muscular.
-fortifică musculatura abdominală şi pelviană, care au
rol important în eliminarea intestinală.
Factorii Vîrstă –are un rol important în satisfacerea nevoii,
biologici dacă ţinem seama de controlul sfincterelor.
-la copii controlul se obţine în 2-3 ani
-la persoanele vîrstnice, diminuarea tonusului
musculatorii abdominale poate provoca lipsa de
control al eliminării
-la bărbaţi hipertofia prostatei determină tulburăti
de micţiune.
Programul de eliminare intestinală- regularitatea
programului de eliminare este un factor ce
influenţează satisfacerea acestei nevoi.
-momentul ales pentruu defecare poate varia de la
un individ la altul.
Factorii ∙ Stresul
Psihologici ∙ Anxietatea
∙ Emoţiile puternice-pot modifica
frecvenţa, cantitatea şi calitatea
eliminării urinare şi intestinale.

Factorii -poluarea apei

sociologici -alimente alterate
-schimbarea modului de viaţă
-program de lucru neadecvat pentru
satidfacerea nevoii
-insalubritatea mediului
-t0 ambiantă prea ridicată
- Educaţia
- Cultura
DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Surse de ordin fizic -slăbirea sau relaxarea

sfincterelor
-lipsa de control al sfincterelor
-alterarea centrilor nervoşi
-accidente cerebro-vasculare
-spasme vezicale
-anomalii ale căilor urinare
-alterarea parenchimului renal
-tumori
-intoxicaţii alimentare şi
medicamentoase (droguri)
-dezechilibrul metabolic,
electrolitic, endocrin,neurologic
Caracteristici de ordin general al urinei și al procesului de
eliminare
Caracteristici Manifestări
Urina -soluţie apoasă, prin care sunt
eliminate substanţele rezultate din
metabolismul intermediar, inutile şi
toxice pentru organism
Micţiune -act fiziologic conştient, de eliminare a
urinei
Frecvenţa -nou-născut-micţiuni frecvente
micţiunilor -copil-4-5 ori/zi
-adult-3-4 ori pe zi
-vîrstnic-5 -6 ori/zi
Ritmul micţiunilor - mai mic noaptea
Diureza -procesul de formare şi eliminare a
urinei din prganism timp de 24 ore
continuare

caracteristici manifestări
Culoarea urinei -galben deschis-urina diluată
-galben închis spre brun -urina
concentrată
Mirosul urinei -amoniacal-în normă
-modificat – în patologii
pH-ul -4,5-7,5 uşor acid
Densitate -1010-1025
Cantitate -variază în funcţie de vîrtstă
Nou-născut 30-300 ml/24h
Copil 500-1200 ml/24h
Adult 1200-1400 ml/24h
Aspectul -transparent
Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei
în satisfacerea nevoii

● -cercetează deprinderile de eliminare ale

pacientului
● -planifică programul de activităţi ale sale
● -planifică exerciţii fizice
● -îl învaţă tehnici de relaxare
● -cercetează deprinderile alementare ale
pacientului
● -recomandă consumarea alimentelor şi a
lichidelor ce favorizează eliminarea
PARTICULARITĂŢILE SISTEMULUI UROEXCRETOR LA
VÎRSTNICI

● 1. Se reduce numărul de nefroni funcţiunali şi

involuiază căile urinare, ceea ce determină alterarea
funcţiei nefrourinare,
● 2. Creştere incidenţa tulburărilor de micţiune:
polakiurie, nicturie, disurie, incontinenţa de urină.
● 3. Creşte incidenţa uropatiilor obstructive şi infecţiilor
urinare latente sau manifeste.
● 4. Are loc atofierea sfincterelor organelor genitale
externe la femei.
● 5. Cu înaintarea vîrstei scade densiatatea
urinei.
● 6. Apar schimbări radiologice ale aparatului
urorenal la vîrstnici:
● a) modificări de poziţie a rinichiului,
preponderent la femei: proză renală de
divers grad, stază şi dilatare pieloureterală;
● b) modificări a tonusului şi motilităţii căilor
urinare ;
● c) modificări de secreţie renală.
● 7. Au loc alterări morfofuncţionale a rinichilor
şi aparatului urogenital.
● 8. Cu vîrsta, se schimbă raportul dintre
formele acute şi cronice ale nefropatiilor, în
favoarea celor cronice.
● 9. patologia nefrourinară la vîrstnici este
dominată de infecţii şi uropatii obstructive.