Gerontologie, geriatrie si nursing specific – curs 7

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR VÂRSTNICI CU AFECŢIUNI SAU DEFICIENŢE ALE

APARATULUI URINAR

Noţiuni de anatomie
Rinichiul este un organ pereche parenchimantos (plin), parte esenţială a aparatului excretor.
Rolul rinchilor:
 excreţia, realizata prin:
 filtrarea sângeluI;
 eliminarea prin urină a substanţelor inutile sau dăunătoare, produse de organism sau
luate din mediul exterior.
 reglator al presiunii sanguine prin renină (o enzimă);
 producerea de elemente sanguine (eritropoeză).

FIZOLOGIE
 Sângele intră în nefron prin glomerul unde este filtrat;
 Apa filtrată si deşeurile trec în tubul colector (Bellini), unde sunt reabsorbite substanţele
nutritive;
 Din tubul colector, urina ajunge prin papila în calicele mici;
 Mai multe calice mici se deschid într-un calice mare (principal) – de obicei 2 - 3 in fiecare
rinichi - , iar acestea, prin confluenta lor formeaza pelvisul renal (bazinetul), cu o capacitate
de 10 – 12 ml;
 Pelvisul renal (bazinetul) se continuă cu ureterulpână la vezică.
În principiu funcţia renală constă din două etape:

- o filtrare primară, fără elemente de resturi celulare, cu o urină diluată,

- o filtrare secundară - din urina primară, o parte din componentele lichidului eliminat, se
reabsoarbe (care contine glucide, aminoacizi şi electroliţi) rezultând o urină mai concentrată.Numai
această urină finală va fi eliminată prin uretere din organism.
Dimensiuni
- lungime: 10 - 12 cm;
- lăţime: 5 - 6 cm;
- grosimea: 3 - 5 cm;
- greutate: 120 - 200 grame.

Poziţionare

 Rinichiul este situat în regiunea lombară, retroperitoneal, de o parte şi alta a

coloanei vertebrale, sub diafragmă;
 Rinichiul stâng vine în contact cu stomacul, splina, pancreasul, şi colonul
descendent;

1
 Rinichiul drept este în contact cu ficatul, colonul ascendent şi duodenul. Din cauza spaţiului
redus, pe partea dreaptă, rinichiul drept este mai coborât ca cel stâng.

Structura
 Forma este asemănătoare bobului de fasole;
 Fiecare rinichi este irigat separat cu sânge de:
 arterele renale ce provin din aorta descendentă (abdominală);
 venele renale transportă sângele de la rinichi la vena cavă inferioară.

Din punct de vedere macroscopic, rinichiul e format din:

 capsula fibroasă, reprezintă învelişul exterior al rinichilor;
 cortex (substanţa corticală) – reprezintă partea periferică a rinichilor mai închisă
la culoare şi conţine glomeruli;
 zona medulară(substanţa medulară), din interiorul rinichilor. Aici se găseşte:
- hilul renal, locul unde pătrund în rinichi ureterele şi vasele de sânge.
- formaţiuni cu aspect triunghiular, cu baza spre cortex şi vârful spre hilul
renal, numite piramidele renale (piramidele lui Malpighi).

Din punct de vedere microscopic, rinichiul e format din:

 arteriole, care asigura alimentarea cu sânge a organului;
   un sistem tubularfoarte bine diferenţiat format din 2 elemente:
- tubul colector principal;
- nefron– reprezintă unitatea morfologica şi functională a rinichilor, in care se
formeaza urina. In rinichi se gasesc aproximativ 2 milioane de nefroni.
Nefronul este alcătuit din 2 părţi principale:
 glomerulul;
 tubi colectori>
- tubul proximal (aici are loc filtrarea primara),
- ansa lui Henle si
- tubul distal(aici are loc filtrarea secundara)
Urina
 este un amestec de substanţe eliminate din organism prin rinichi.;
 are, de regulă, culoarea galbenă;
 este stocată în vezica urinară, inainte sa fie eliminata din organism.
 Aparatul urinar contribuie:
 la mentinerea constanta a mediului intern al organismului si a compozitiei chimice a
acestuia;
 la eliminarea produşilor de catabolism rezultaţi din metabolismul proteic: creatinina,
ureea, acidul uric, fosfaţi, sulfaţi precum si o serie de substanţe medicamentoase.

2
3
4
Efectele înaintării în vârstă asupra aparatului reno-urinar

Înaintarea în vârstă se însoţeşte de o scădere progresivă a masei şi funcţiei renale care nu are
expresie clinico-biologică. Rinichiul îşi pierde capacitatea de a reacţiona promt la factorii fiziologici
şi patologici de stres (metabolizarea şi excreţia medicamentelor).

Modificări anatomice şi funcţionale

 scade masa renală (pe seama corticalei, mai puţin medulara);
 peste 70 de ani, numărul glomerulilor se reduce cu 30-50% faţă de numărul iniţial;
 scade suprafaţa de filtrare glomerulară;
 echilibrul glomerulo-tubular rămâne constant deoarec pierderea masei glomerulare este
proporţională cu pierderea masei tubulare;
 vasele renale suferă un proces de fibroză interstiţială asociată cu modificări aterosclerotice;
 creşte creatinina serică dar nu la valori peste 1,5 mg/dl. La vârstnici creatinina nu reflectă
fidel funcţia renală, este posibil să avem IRC cu creatinină serică normală;
 scade funcţia tubulară, exprimată prin:
- scăderea capacităţii de concentrare maximă a urinei;
- creşterea pragului renal pentru glicozurie (glicozuria apare la valori glicemice mai mari
decât la adult);
 scad valorile serice ale reninei şi aldosteronului ceeea ce contribuie la hipovolemie şi
deshidratare (status caracteristic vârstnicilor) şi hiperpotasemie.
1. Factori acceleratori ai sclerozei renale
- supraalimentaţia;
- dieta bogată în proteine şi sodiu;
- sexul masculin;
- terapia cu androgeni;
- iradierea rinichilor.
2. Factori protectori ai funcţiei renale
- restricţia alimentară proteică şi de sodiu;
- sexul feminin;
- castrarea.
3. Factori ce pot decompensa funcţia renală
- deshidratarea prin:
 scăderea aportului hidric:
 creşterea pierderilor lichidiene datorită asocierii de comorbidităţi (D.Z.,
infecţii etc.);
 scăderea capacităţii de concentrare a urinei;
 hiperventilaţie pulmonară;
 tratamente frecvente cu diuretice;
- IC decompensată;
- medicaţie nefroroxică sau AINS;
- tratamente pentru mielom multiplu;
- adenom al prostatei;
- stări infecţioase (respiratorii, urinare);

5
Evaluarea morfo – funcţională a aparatului urinar
A. Examenul fizic va urmări identificarea modificărilor generale şi locale ale pacientului.
 Inspecţia
 poate evidenţia:
- paloarea tegumentară (anemie, uremie);
- edemul renal;
- modificări locale (bombarea regiunii lombare în hidronefroză, sau
tumori renale).
 Palparea
 poate determina mărirea şi mobilitatea rinichilor;
 rinichii sunt palpabili doar atunci când mobili, ptozaţi, măriţi;
 la bărbaţi se impune efectuarea unui tuşeu rectal ce poate evidenţia prezenţa
adenomului de prostată (cauză a tulburării de micţiune);
 Percuţia
 durerea apărută la percuţia regiunii lombare cu marginea cubitală a mâinii
(semnul Giordano pozitiv) apare în litiaza renală, glomerulonefrita,
pielonefrita acută.
 Ascultaţia
 poate identifica prezenţa unor sufluri la pacienţii cu stenoze severe ale
arterelor renale
B. Explorări radiologice şi imagistice ale aparatului urinar
 Radiografia renală simplă
 Permite explorarae imgistică fără substanţă de contrast;
 Evidenţiază:
- conturul şi poziţia rinichilor,
- prezenţa calculilor radioopaci (renali, eretrali, vezicali);
 Materiale necesare:
- cǎrbune;
- ulei de ricin;
- materiale necasare explorǎrii clismei, evacuatoare.
 Pregătirea pacientului :
- se pregǎteşte pacientul din punct de vedere psihic.
- se anunţǎ şi se explicǎ necesitatea tehnicii ;
- se va explica tehnica şi regmul alimentar necesar pentru reuşita
acesteia ;
- se face pregǎtirea alimentarǎ a pacientului.
- cu 2-3 zile înaintea examenului va consuma un regim alimentar fǎrǎ
alimente ce conţin celulozǎ (adicǎ fǎrǎ fructe, legume, zarzavaturi,
paste fǎinoase, pâine) şi ape gazoase ;
- în ziua precedentǎ examenului regimul va fi hidric: supe, limonade,
ceai, apǎ ;
- în dimineaţa examenului nu mǎnâncǎ şi nu consumǎ lichide ;
- dupǎ examen, regimul alimentar este obişnuit ;

6
  Pregǎtirea medicamentoasǎ a pacientului
- cu 2-3 zile înaintea examenului se administreazǎ cǎrbune şi triferment
de 3 ori pe zi câte 2 tablete ;
- în dimineaţa şi seara precedentă examenului se administreazǎ 2
linguri de ulei de ricin şi se efectueazǎ clisma evacuatoare simplǎ ;
- înaintea examinǎrii pacientul îşi goleşte vezica urinarǎ şi se
controleazǎ radioscopic dacǎ nu mai existǎ aer în intestin ;
- bolnavul este condus la serviciul de radiologie ;
- este ajutat sǎ se dezbrace şi sǎ se aşeze în decubit dorsal pe masa
radiologicǎ ;
- dupǎ efectuarea radioscopiei bolnavul este condus în salon şi instalat
comod în pat.

 Urografia
 Explorare morfofuncţională a rinichilor (nefrograma) şi căilor urinare după
administrarea i.v. a unei substanţe de contrast iodată (odiston 75%, 1 ml/kg
corp; ultravist, omnipaque etc);
 Materiale necesare
- toate materiale necesare radiografiei renale simple;
- substanţe de contrast;
- medicamente antihistamice;
- medicamentaţia de urgenţǎ;
- seringi de 20;10;2 ml de unicǎ folosinţǎ;
- ace de unicǎ folosinţǎ pentru intra-venoase şi intra-musculare.
 Pregătirea pacientului
- se efectueazǎ pregǎtirea psihicǎ, alimentarǎ şi medicamentoasǎ
descrisǎ la radiografia renalǎ simplǎ (în plus se reduce cantitatea de
lichide de la regimul cunoscut) ;
- i se explică adecvat procedura (scop, tehnică, utilitate);
- informaţii despre eventualele alergii (subs. iodate);
- transportul la serviciul de radiologie;
- asigurarea unei linii venoase, si pregatirea trusei de urgenţă în cazul
unui şoc anafilactic;
- explicarea posibilelor efecte secundare;
- testarea prealabilă a contrastului radioopac cu 15 minute înainte
(intradermic, 0,1 ml din dilutia 1/100);
 Tehnica:
- se efectuează întâi radiografia renală simplă,
- se injectează i.v. substanţa de contrast, încălzită la temperatura
corpului;
- este bine să se asocieze si 2 fiole de hemisuccinat de hidrocortizon;
- se fac radiografii seriate, la intervale prestabilite ( de la 5 min , până
la 60 min);

7
 - se efectuează radiografii succesive la 5-10-15 şi 30 minute de la
injectare, urmaridu-se opacifierea si eliminarea substanţei de contrast
în caile urinare;
- la 2-3 minute de la injectare, apare nefrograma. la 5-7 minute incepe
opacifierea calicelor si a bazinetului; la 30 minute mai rămân urme de
substante de contrast în căile urinare, iar la 40 minute eliminarea este
totală.
 Pielografia
 Explorare radiologică a aparatului renal cu substanţă de contrast
administrată prin cateterism ureteral sub control cistoscopic;
 Cistografia
 Explorare radiologică a vezicii urinare efectuată:
- după radiografia simplă vezicală,
- administrarea de substanţă de contrast, prin sonda Nelaton.
 Arteriografia renală
 Explorare radiologică a aparatului renal cu substanţă de contrast
administrată pe cale arterială.

 Metoda consta din opacifierea sistemului vascular renal, prin surprinderea

substanţei de contrast în vasele renale.
 Se injectează 50-60 ml Odiston, într-un interval de timp foarte scurt,
executându-se trei radiografii la intervale de 10, 20 si 30 secunde de la
începutul injectarii. Astfel se evidenţiază:
- faza arterială;
- cea capilară;
- si cea venoasă a opacifierii renale;
 Substanţa de contrast poate fi injectată prin:
- puncţie transcutanată a aortei la nivel vertebrei a XII-a toracale
(aortografia înaltă),
- intraoperator (direct în artera renală);
- sau pe calea cateterismului arterei femurale.
 Metoda este indicată pentru studiul vascularizaţiei renale, pe aceasta cale,
pentru depistarea anomaliilor vasculare sau a formatiunilor tumorale
benigne sau maligne ca şi a formaţiunilor chistice de la nivelul rinichiului.

 Pregătirea pacientului:
- administrarea de laxative şi a cărbunelui medicinal cu 12-14 ore
preprocedural;
- explicarea tehnicii, adaptat nivelului de înţelegere al pacientului;
- interogatoriu asupra eventualelor alergii;
- toaleta şi bărbierirea zonei de abord arterial;
- asigurarea unei linii venoase;
- asistarea cateterismului arterial;
- pansament steril şi compresiv în zona de abord arterial, cu
imobilizarea membrului pentru 6-8 ore;
- urmărirea pansamentului, a frecvenţei cardiac, TA, diurezei;
 Examenul ecografic
 Poate evidenţia modificări structurale (tumori, malformaţii, obstrucţii);
 Este o tehnică neinvazivă, nu necesită pregătire specifică.
8
  Tomografia computerizată;
 poate decela:
- prezenţa pietrelor de la nivelul rinichilor, a blocajelor, tumorilor,
infecţiilor si a altor probleme renale;
- otomografie computerizata mai speciala, denumita urografie CT,
poate decela prezenţa pietrelor de la nivel renal (litiaza renala)
sau a prostatei mărite de volum (hiperplazie benignă de prostată),
fără a fi necesare  alte teste.
 Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM)
- este o tehnica folosită în imagistica medicală pentru stabilirea
caracteristicilor fizico-anatomice ale unor organe sau ţesuturi;
- este un test care se foloseste de un câmp magnetic şi de pulsuri de
radiofrecvenţă, pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe şi
ţesuturi ale corpului;
- datorită compoziţiei chimice şi stării fizice diferite ale fiecărui
ţesut, acestea transmit diferit energia înmagazinată;
- este noninvazivă şi neiradiantă;
- asigurã un contrast foarte bun între ţesuturi.

 Explorări endoscopice

 Cistoscopia
- metodă de explorare care permite vizualizarea directă a uretreişi
vezicii urinare;
- înaitea efectuării tehnicii se administrează un sedativ pacientului;
- se poate realiza sub o anestezie topică locală la nivelul uretrei,
combinată cu o sedare i.v. (diazepam);
- la pacienţii necooperanţi, anestezie locoregională ( rahianestezie)
sau anestezie generală.
C. Examene de laborator
 Sânge
 Ureea sanguină
- valoare normală 20-40 mg%;
- valori crescute sunt determinate de:
o factori prerenali (perturbări ale echilibrului hidro-electrolitic,
modificări de concentraţie, volum şi compoziţie ale compartimentului
lichidian);
o factori renali (glomerulonefrita acută şi cronică, IRC acută şi cronică);
o factori postrenali (uropatii obstructive);
 Creatinina sanguină
- valoare normală 0,6-1,3 mg%;
- creşterea peste 3 mg% semnifică afectare severă a funcţiei renale cu
agravarea prognosticului evolutiv;
 Acidul uric

9
 -valoarea normală 3-5 mg%;
-poate creşte în afecţiuni renale sau afecţiuni extarenale (gută, leucemie,
sepsis sever;
 Ph-ul sanguin
- valoarea normală 7,3-7,4;
- în afecţiuni renale se constată de regulă acidoza metabolică.
 Proteinele serice
- electroforeza poate evidenţia modificări ale proteinelor serice;
- în sindromul nefrotic: prot. totale, alfaglobulinele şi albuminele cresc;
- în glomerulonefrita cronică: albumineles scad iar gamaglobulinele cresc;
 Urină
 Aspectul macroscopic
- culoare;
- claritate;
- miros.
 Determinarea densităţii şi ph-ului urinar;
 Determinarea glicozuriei, proteinuriei, corpilor cetonici (din urina proaspătă);
- se face din urina colectată în recipiente curate, timp de 24 de ore, păstrată la
rece şi, eventual, se adaugă substanţe conservante;
- pacientul este instruit să-şi golească vezica urinară la prima oră a dimineţii,
această se aruncă, urmând a se colecta toată cantitatea eliminată în
următoarele 24 de ore;
- se trimite un eşantion la laborator, notându-se pe bilet cantitatea totală din 24
de ore;
 Examenul microscopic al sedimentului urinar:
- se face din urina recoltă la prima micţiune de dimineaţă (urina este mai
concentrată), în condiţii de igienă;
- se recoltează în containere curate;
- examinarea microscopică se realizează în cel mult 30 de minute de la
recoltare;
- menţinerea la temperatura camerei, timp îndelungat, duce la perturabarea
testelor.
 Examenul bacteriologic direct şi urocultura:
- se face din urina proaspăt recoltată, pentru a reduce contaminarea cu flora
microbiană;
- înainte de recoltare se efectuează toaleta organelor genitale;
- recoltarea se face în recipiente sterile, din porţiunea mijlocie a jetului urinar
emis spontan, în condiţii de asepsie;
- recoltarea se poate face şi prin cateterism vezical.
 Teste funcţionale renale:
- Test de concentrare renală:
o scop: evaluarea capacităţii renale de concentrare a urinii;
o se suprimă aportul de lichide cu 12 sau 24 de ore;
o se colectează urina eliminată în intervalulcurei de sete.

10
 - Clearance-ul creatininei endogene:
o scop: evaluarea ratei de filtrare glomerulare şi aprecierea volumului
de sânge epurat (prin rinichi) de creatinina endogenă în interval de 1
minut;
o este un indicator precoce al IR, util în evaluarea progresiei bolilor
renale;
o se colectează urina din 24 de ore pentru determinarea creatininei
urinare;
o se recoltează sânge venos pentru determinarea creatininei plasmatice.
 Puncţia biopsie renală
 Scop
- diagnosticul etiologic al nefropatiilor glomerulare acute/cronice;
- urmărirea evoluţiei şi progresiei bolii;
- aprecierea răspunsului terapeutic.
 Pregătirea pacientului:
- explicarea intervenţiei (manevrei, scop, beneficii, riscuri);
- se verifică testele de hemostază şi grupul sanguin;
- dietă hidrică cu 8 ore preprocedural;
- sedare şi asigurarea unei linii venoase;
- obţinerea unei mostre de urină preprocedural;
- asistarea puncţiei-biopsie renale, efectuată de medic;
- postprocedural: pansament steril compresiv;
- repaus la pat 24 de ore;
- supravegherea pansamentului şi funcţiilor vitale;
- administrarea de soluţii perfuzabile izotone;

1. Culegerea datelor

Mijloacele de obţinere a informaţiilor constau în:

a. Anamneza, interviul cu pacientul:
 se obţin informaţii despre manifestările de dependenţă semnalate;
 este inportant ca asistentul medical să folosească un limbaj adaptat la nivelul de
cunoaştere şi înţelegere al pacientului, conştientizând sentimentul de disconfort pe
care pacientul îl poate avea atunci când povesteşte despre simptomele urinare;
 se obţin informaţii despre istoricul suferinţei renale, antecedentele patologice şi
familiale, pentru a stabili când au început problemele de sănătate şi dacă s-au agravat
progresiv;
 se încearcă identificarea de potenţiali factori favorizanţi şi se au în vedere bolile
cronice şi limitele funcţionale;
b. observarea pacientului şi sesizarea directă a surselor de dificultate;
c. consultarea altor surse: fişe, documente etc.
Circumstanţe de apariţie
 accident vascular cerebral;
 leziuni ale nervilor spinali;
11
  boala Parkinson;
 hipertrofia de prostată;
 stricturi uretrale, neoplasme;
 infecţii (cistite, pielonefrite, glomerulonefrite);
 depresiile şi demenţa senilă;
 afecţiuni locomotorii.
Manifestări de dependenţă
 tulburări de micţiune,reprezintă modificări de frecvenţă, ritmsau emisie urinară:
- incontinenţa urinară:
o funcţională: prin dificultatea vârstnicului de a merge la toaletă
(limite funcţionale, distanţă, tulburări de orientare);
o prin prea plin: vârstnicul pierde urina din cauza depăşirii
capacităţii de umplere a vezicii şi urgenţa de a urina;
o incontinenţa de efort: apare mai ales la femei prin relaxarea
musculaturii pelvine, sau sfincterelor vezicii urinare (naşteri,
atrofia uretrală la menopauză);
o datorată vezicii neurogene la vărstnicii cu AVC, alte leziuni ale
creierului;
o totală este pierderea continuă şi impredictibilă a urinei.
- retenţia de urină
o apare la vârstnicii cu afecţiuni ale prostatei;
o distensia vezicală mare poate duce la instalarea stării de şoc;
o reprezintă o urgenţă urologică cu evacuare instrumentală.
- polakiuria
o cresterea micţiunilor, pe parcursul unei zile fără modificarea
cantitativă a diurezei;
apare in infecţii, după administrare de furosemid.
- disuria
o dificultatea în eliminarea urinii, însotită de durere;
o apare în cistite, adenom al prostatei, boli neurologice (scleroza în
plăci);
- micţiuni imperioase (tenesme vezicale)
o tumori, boli neurologice
 tulburări de diureză: modificări ale cantităţii de urină şi conţinutului, care se elimină
in 24 de ore:
- poliuria;
- oliguria;
- anuria;
- hematuria;
 manifestări generale nespecifice:
- greţuri,
- vărsături;
- astenie fizică;
- febră.
12
 2. Analiza şi interpretarea datelor
Asistentul medical analizează problema de sănătate, caracteristicile (cauze, surse de
dificultate) şi selectează diagnosticul de nursing.
 Probleme:
 Alimentaţie inadecvată;
 Perturabarea eliminării urinare;
 Dificultatea de a se odihni;
 Deficit de autoîngrijire;
 Alterarea imaginii de sine;
 Comunicare insuficientă la nivel afectiv;
 Dificultate în a îndeplini activităţi recreative;
 Lipsa cunoştiinţelor faţă de afecţiunea sa.
 Diagnostice de nursing
 Perturbarea eliminării urinare datoratǎ procesului infecţios manifestat prin disurie şi
polikiurie.
 Alimentaţie inadecvatǎ datoratǎ tulbulǎrilor digestive, manifestată prin greţuri,
vǎrsǎturi.
 Dificultate la deplasare datoratǎ durerii manifestate prin imobilizare la pat în poziţii
antalgice.
 Alterarea perfuziei tisulare datoratǎ atingerii interstiţiului renal manifestat prin
disurie ;
 Alterarea temperaturii corporale datoratǎ procesului infecţios manifestată prin
frisoane.
 Imposibilitatea de recreere manifestatǎ prin dezinteres datoratǎ prezenţei sondei
urinare.
 Alterarea integrităţii tegumentelor cauzată de incontinenţa urinară, manifestată prin
eritem fesier;
 Risc crescut de apariţie a comlicaţiilor cauzat de incontinenţa urinară;
 Posibil deficit de îngrijire cauzat de prezenţa sondei urinare permanente.
3. Planificarea îngrijirilor
 Cuprinde obiectivele de îngrijire.
Obiective:
 pe termen scurt:
 diminuarea anxietăţii prin asigurarea unui climat calm de securitate şi înţelegere;
 asigurarea condiţiilor de mediu prin păstrarea temperaturii şi umidităţii ambientale;
 asigurarea igienei corporale şi a lenjeriei de corp;
 pe termen mediu:
 pregătirea pacientului pentru explorări;
 corectarea deficitului alimentar sau hidric;
 asigurarea echilibrului hidroelectrolitic;
 evaluarea obiceiurilor alimentare şi a ingestiei de lichide împreună cu pacientul;
 asigurarea unei activităţi care să cuprindă şi exerciţii fizice pentru creşterea tonusului
musculaturii perineale şi abdominale, acestea favorizând contracţiile vezicii urinare
şi al sfincterului extern al uretrei.
13
  asigurarea intimităţii;
 satisfacerea în mod autonom a necesităţilor;
 pe termen lung:
 obţinerea independenţei în satisfacerea nevoilor;
 prevenirea complicaţiilor.

4. Realizarea intervenţiilor (aplicarea îngrijirilor)

Intervenţii:
 Delegate
a. Recoltarea de analize prescrise de medic:
- Pentru recoltarea sângelui se folosesc materiale şi instrumente în funcţie de
scopul pentru care se fac acestea, dar şi de locul unde se va recolta sângele.

Recoltarea sângelui pentru determinarea V.S.H.;

- Materialele necesare:
o seringă de 2ml de unică folosinţă;
o ace sterile de unică folosinţă;
o soluţie de Citrat de Na 3,8%;
o eprubete cu dop Negru pentru VSH (contine anticoagulant, citrat de
Na 3,8%);
o muşama, eprubete, tăviţe renale, garou, vată, alcool 70o.
- Se pregăteşte pacientul psihic, explicându-i cu 24h înainte necesitatea
efectuării examinării. Se pregăteşte pacientul fizic. Se anunţă să nu mănânce
şi să păstreze repaos fizic.
- Efectuarea tehnicii:
o asistenta medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun;
o îmbracă mânuşile sterile;
o aspiră în seringă 0,4ml Citrat de Na 3,8%;
o aplică garoul pacientului pentru a pune în evidenţă vena;
o puncţioneazǎ vena şi desface garoul;
o aspiră sânge până la 2ml (1,6ml);
o retrage acul şi aplică un tampon cu alcool;
o transferă amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent;
o aşează eprubeta în stativ;
o îngrijeşte pacientul după puncţie;
o pregăteşte produsul pentru laborator, completând buletinul;
o etichetează produsul şi-l trimite la laborator;
o reorganizează locul de muncă.

Recoltarea sâgelui cu vacuumtainer:

o eprubete cu dop MOV: se recolteazǎ HLG +F+T. (conţine
anticoagulant (E.D.T.A.) ;
o eprubete cu dop NEGRU : se recolteazǎV.S.H. (conţine
anticoagulant (citrat de Na 3,8%)
14
 o eprubete cu dop ROŞU : se recolteazǎ analize de biochimie (ex: uree,
creatinina, acid uric), nu conţine anticoagulant;
o eprubete cu dop BLEU: se recolteazǎ fibrinogenul, timpul Quick,
(conţine anticoagulant (citrat de Na 3,14%)

b. Aplicarea tratamentului recomandat de medic.

 Autonome
 Asigurarea confortului fizic prin poziţionarea, calmarea durerii, schimbarea lenjeriei
de corp şi de pat, eventual îmbăiere şi duş inainte de culcare;
 Asigurarea condiţiilor de mediu: cameră bine aerisită, cu temperatură şi umiditate
adecvată;
 Pregătirea pacientului pentru investigaţii radiologice, endoscopice şi explorări de
laborator;

Îngrijirea în timpul vǎrsǎturilor:

- decubit dorsal cu capul într-o parte;
- protejarea lenjeriei de pat cu muşama şi alezǎ;
- izolarea patului cu paravan;
- susţinerea pacientului în timpul vǎrsǎturilor
- educarea pacientului sǎ respire profund până la dispariţia senzaţiei de vomǎ ;
- oferirea unui pahar cu apǎ aromatǎ pentru clǎtirea gurii ;
- educarea pacientui sǎ schimbe lenjeria de corp ori de câte ori este nevoie ;
- aerisirea salonului;
- educarea pacientui sǎ consume lichide reci în cantitǎţi mici

 Clătirea cât mai des a gurii pentru evitarea uscăciunii mucoasei bucale şi apariţiei
fisurilor pe limbă şi pe buze;
 Consumarea de alimente semisolide, fructe şi legume moi;
 Mesele vor fi dese şi în cantităţi mici, precedate de ciorbe sau supe care stimulează
apetitul şi uşurează digestia;
 Ajutarea pacientului în satisfacerea nevoii de eliminare urinară , se antrenează şi
membrii familiei;
 Administrarea de lichide în cantităţi mici şi dese pentru corectarea deficitului,
asigurând un aport lichidian de 2-3 litri;
 Monitorizarea electroliţilor, a ingestiei şi eliminărilor de lichide;
 Palparea tibiei, gleznelor, sacrului pentru depistarea edemelor;
 Pentru creşterea tonusului musculaturii pelvine sunt necesare efectuarea de exerciţii
Kegel : plimbări zilnice de 30 de minute sau mobilizare pasivă pentru cei imobilizaţi
la pat;
 Prevenirea apariţiei escarelor prin masaj cu alcool mentolat în zonele de presiune.

15
 Ingrijirea pacienţilor purtători de sondă urinară în incontinenţa urinară:

fig. 1. Sondă Foley

 Sonda Foley este:

- este din cauciuc nealergenic, de grosimi variabile;
- are două circuite:
o unul prin care se scurge urina în afară;
o şi un al doilea mai subtire, având la capătul dinspre vezica un balonaş
care, o datăumflat cu aer sau ser, împiedică ieşirea sondei, dându-i
caracterul autostatic
- Materiale necesare montării unei sonde Foley:
o materiale necesare efectuării toaletei organelor genitale externe: urinar,
plosca, muşama, alezǎ, materiale pentru igiena organelor externe.
o mănuşi sterile,
o sondă Foley sterilă;
o pungi colectoare sterile;
o substanţe lubrifiante
- Se pregǎteşte pacientul psihic ;
- Se montează sonda după efectuarea toaletei organelor genitale externe;
- Sonda se cuplează la punga colectoare;
- Este necesară schimbarea sondei a demeure o dată la o lună;
- Înainte de extragerea sondei se injecteaza în vezica o fiola de gentamicina 80 mg sau
100 ml solutie apoasă de clorhexidin 0,02%, lasată în vezică timp de 30 minute.
- Daca apar semnele unei infecţii urinare (febra, frisoane, usturimi) este indicat
tratamentul cu antibiotice de tipul norfloxacin, gentamicina sau biseptol;
- Dacă simptomele nu cedează dupa 3 zile de tratament, trebuie schimbata sonda.
- Sonda Foley se schimbă dacă:
16
 o este obstruată;
o apare sânge în urină;
- Este necesar consumul de lichide (3000 ml/zi);
5. Evaluarea: se evaluează
 Rezultatul obţinut sau schimbarea observată; satisfacţia pacientului

17