Rinichii (latină ren, adjectiv renal; greacă nephros) sunt o pereche de organe la

animalele vertebrate, fiind parte esențială a aparatului excretor. Rolul principal al rinchilor este
excreția, realizat prin filtrarea sângelui, eliminarea prin urină a substanțelor inutile sau dăunătoare,
produse de organismul propriu sau luate din mediul exterior.
Rinichii regulează controlul compoziției urinei, prin producția hormonală, concentrația în electroliți a
spațiului intracelular, presiunii sanguine, raportul baze-acizi (pH), mineralizarea oaselor, ca și a
eritropoezei a tabloului sanguin.
În principiu funcția renală constă din două etape:
1- o filtrare primară fără elemente de resturi celulare, cu o urină diluată.
2 - o filtrare secundară când se va resorbi înapoi din urina primară o parte din lichidul eliminat
împreună cu glucide, aminoacizi și electroliți rezultând o urină mai concentrată.
Numai această urină finală va fi eliminată prin uretere din organism.

Cuprins

 1Localizarea rinichilor
 2Structura rinichiului
 3Structura microscopică a rinichiului
o 3.1Corpusculul Malpighi
o 3.2Tubul urinifer
 3.2.1Tubul proximal
 3.2.2Ansa henle
 3.2.3Tubul contort distal
 4Alimentarea cu sânge
 5Nefronul
 6Clearance
 7Bolile sistemului genito-urinar
 8Bibliografie

Localizarea rinichilor[modificare | modificare sursă]

La om rinichiul este așezat retroperitoneal de o parte și alta a coloanei vertebrale, sub diafragmă,
apărat de un strat de grăsime (adipos).
Forma lor este asemănătoare bobului de fasole, având lungimea de 10 - 12 cm, o lățime de 5 - 6
cm, grosimea de 3 - 5 cm și o greutate de 120 - 200 grame.
Ambii rinichi sunt înveliți într-o capsulă (Capsula fibrosa), și împreună cu glandele suprarenale sunt
învelite într-un țesut gras (Capsula adiposa).
Această capsulă adipoasă care căptușește rinichii, este mai groasă în regiunea spatelui, rinichii fiind
susținuți de o fascie în formă de sac deschis spre abdomen, rinichii și suprarenalele fiind în contact
cu organele din abdomen.
Astfel rinichiul stâng vine în contact cu stomacul, splina, pancreasul, și colonul descendent, pe când
rinichiul drept este în contact mai ales cu ficatul, colonul ascendent și duodenul.
Din cauza spațiului redus pe partea dreaptă rinichiul drept este mai coborât decât cel stâng.
Fiecare rinichi este irigat separat cu sânge de arterele renale ce provin din aorta descendentă
(abdominală), iar venele renale (Vena renalis) transportă sângele de la rinichi la vena cavă
inferioară.
Urina este eliminată prin două uretere în vezica urinară și apoi prin uretra în exterior.
Structura rinichiului[modificare | modificare sursă]

1. Piramidă renală Malpighi • 2. Arteră interlobulară • 3. Arteră renală • 4. Venă renală 5. Hil renal • 6. Pelvis
renal (bazinet) • 7. Ureter • 8. Minor calyx • 9. Capsulă renală • 10. Capsulă renală inferioară • 11. Capsulă
renală superioară • 12. Vena interlobulară • 13. Nefron • 14. Caliciu renal mic • 15. Caliciu renal mare •
16. Papilă renală 17. Coloană renală Bertin

Parenchimul renal se subîmparte în: a) zona corticală

 Corticala rinichiului (Cortex renalis), zona externă, zona marginală;

 de culoare roșie brună;
 conține glomerulii nefronilor;
 reprezintă stratul de filtrare al rinichilor.
b) zona medulară:

 zona internă, de palida;

 formată din aproximativ 10 formațiuni piramidale Malpighi;
 este stratul tubilor uriniferi și ai ansei Hanle;
 prezintă un țesut în interior măduva rinichiului (Medulla renalis) prevăzut cu hilul renal, locul
unde pătrund în rinichi ureterele și vasele de sânge;
Măduva renală este structurată în 10 - 12 piramide cu baza spre cortex și vârful spre hilul renal
numite piramidele lui Malpighi;
Vârfurile acestor piramide se numesc papile care se deschid în calicele renale care apoi unindu-
se formează bazinetul care se continuă cu ureterul.

Structura microscopică a rinichiului[modificare | modificare sursă]

Schema structurii microscopice a rinichiului.

Structura fină renală constă dintr-un sistem tubular foarte bine diferențiat, și o alimentare specifică
cu sânge a organului.
Sistemul tubular ne arată că deja în stadiul embrionar, apare o diferențiere a două
elemente: Nefronul și așa numitul tubul colector principal, cele două elemente alcătuiesc unitatea de
bază funcțională a rinichiului, de aceea frecvent prin termenul de nefron se subînțelege și sistemul
tubular.

Corpusculul Malpighi[modificare | modificare sursă]

 este alcătuit din glomerulul renal și capsula Bowmann;
 are o dimensiune de aproximativ 200 μm;
 este localizat în corticala;
 glomerulul renal este alcătuit din 50 de anse capilare ce se înfășoară în jurul unor tije
intercapilare ce formează țesutul mesangial;
 capilarele pătrund în o porțiune dilatată și înfundată a tubului urinar numită capsula
Bowmann;
 sângele capilarelor glomerulare provine dintr-o arteriolă aferenta și părăsește glomerulul prin
arteriola eferenta având un diametru de 1/2 din arteriola aferenta;
 presiunea sângelui din glomerul produce filtrarea plasmei în capsula Bowmann, și de aici
ajunge în tubul proximal.
Tubul urinifer