MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII

TINERETULUI ŞI SPORTULUI
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “HENRI COANDA”

PROIECT DE ABSOLVIRE

Calificarea: Asistent Medical Generalist

COORDONATOR: ABSOLVENT:
As. Bene Mioara

2018

1
2
 MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII
TINERETULUI ŞI SPORTULUI
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “HENRI COANDA”

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU
INSUFICIENȚĂ RENALĂ CRONICĂ

2018

3
 Cuprins

Argument..... pag. 4

Capitolul I. Aparatul excretor şi excreţia. Anatomie şi fiziologie. Pag. 5-12

1.1. Noţiuni de anatomie ale aparatului excretor pag. 5-10
1.2. Noţiuni de fiziologie ale aparatului excretor pag. 11-12

Capitolul II. Insuficientă renală cronică. Date generale despre afecţiune pag. 13-19
2.1. Definiţie pag. 13
2.2. Cauze pag. 13-14
2.3. Simptome pag. 14-15
2.5. Diagnostic pag. 16
2.6. Investigaţii pag. 16
2.7. Tratament pag. 17-18
2.8. Complicaţii pag. 18
2.9. Profilaxie pag. 19

Capitolul III. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu

insuficientă renală cronică- pag. 20--23
3.1. Planul de îngrijire al pacientului cu insuficiență renală cronică- pag. 20-22
3.2. Tehnici specifice de îngrijire- pag 22-23

Capitolul IV. Prezentarea cazurilor clinice pag 24--36

Caz clinic nr.1 pag. 24-27
Caz clinic nr.2 pag. 28-31
Caz clinic nr.3 pag. 32-35

Concluzii pag. 36
Bibliografie pag. 37
Anexe pag. 38

4
 Argument

Unul dintre motivele pentru care mi-am ales această afecțiune, ca temă de studiu, este și
importanța pe care noi, cadrele medii, trebuie să o acordăm perioadei de prespitalizare,
spitalizare, recuperare a pacienților.

Insuficiența renală cronică este o patologie importantă, cu multiple modalităţi de

manifestare, având consecinţe nefaste asupra pacienţilor.

Pentru pacienţii recent diagnosticaţi cu insuficienţă renală cronică, perspectiva de a face

dializă poate fi o experiență înfricoşătoare. Pentru a scăpa de anxietatea produsă de
tratamentul prin dializă, este important să fie pregătiți din timp. În acest fel pacienții sunt
pregătiți din punct de vedere fizic, psihic şi emoţional pentru inceperea dializei, care are rolul
de a le susține viața.

Astfel, această lucrare îmi va fi de mare ajutor în viitoarea mea profesie de asistent medical
generalist, pentru a putea acționa in orice situație, de a preveni recidivele bolii și dacă este
posibil să dezvolt cunostințele pacienților legate de această afecțiune.

5
 Capitolul I. Aparatul excretor si excreția. Anatomie si fiziologie

1.1 Noțiuni de anatomie

Aparatul renal este format din doi rinichi - drept si stâng.

Situația topografică. Rinichii sunt situați în regiunea cea mai profundă a cavității abdominale,
de o parte și de alta a coloanei vertebrale, proiectându-se pe o zona cuprinsă între ultimele 2
vertebre toracale și primele 3 vertebre lombare.

Rinichiul stâng este situat cu o jumatate de corp de vertebră mai sus decât cel drept.

Sunt organe retroperitoneale si ocupă un spațiu numit loja renală.

Configuraţia externă

Rinichiul are o lungime de 11 – 12 cm, lăţimea de 5 – 6 cm, grosimea de 3 – 4 cm.

Rinichiul prezintă:
-2 feţe - faţa anterioară;
- faţa posterioară;
-2 margini - o margine laterală convexă;

6
 -o margine mediană concavă;
- 2 extremităţi - o extremitate superioară numită polul superior;
- o extremitate inferioară numită polul inferior.

Faţa anterioară a rinichiului drept, vine în raport cu lobul drept al ficatului si cu

unghiul colic drept, iar faţa anterioară a rinichiului stâng vine în raport cu pancreasul, splina,
stomacul prin bursa omentală. Prin feţele posterioare rinichii vin în raport cu diafragmul, cu
coasta a 12-a, muşchiul psoas, muşchiul pătrat lombar şi o parte din nervii plexului lombar.
Pe marginea mediană se află hilul renal, o despicătură alungită în axul rinichiului în
care se găsesc elementele pediculului renal (vase, nervi, căi urinare). Hilul se prelungeşte în
interiorul rinichiului printr-o scobitură numită sinusul renal, în care se găsesc: ţesut conjunctiv
gras, ramificaţiile şi porţiunile iniţiale ale căilor urinale.

Structura internă a rinichiului

În structura internă a rinichiului se delimitează:

 capsula renală – formaţiune conjunctivă care înveleşte rinichiul şi este uşor detaşabilă;
 parenchimul renal sau substanţa proprie constituie o parte esenţială a rinichiului. El este
alcătuit din două zone: o zonă periferică cu grosimea de 7-8 mm, numită substanţa corticală şi
o zonă centrală numită substanţa medulară.
Aceste două substanţe se întrepătrund, neexistând o delimitare netă între ele.

7
 Secţiune longitudinală prin rinichi

La nivelul substanţei medulare se observă un număr de 15-18 formaţiuni,

asemănătoare unor piramide, fapt pentru care au fost numite piramidele Malpighi, care
prezintă striaţii radiale determinate de tubii renali colectori şi de vasele sanguine. Aceste
piramide Malpighi sunt separate prin cordoanele Bertin. Vârful fiecărei piramide are o
suprafaţă convexă, numită papila renală, pe suprafaţa căreia predomină 15-20 orificii numite
pori urinari, care reprezintă deschiderea tubilor colectori urinari în calice. De la baza
piramidelor Malpighi pătrund în substanţa corticală formaţiuni de substanţă medulară cu
aspect triunghiular (în secţiune) sau conic (în spaţiu) în număr de 400-500 de fiecare
piramidă, numite striaţii medulare/piramidale Ferrein. Substanţa corticală care pătrunde între
piramidele Ferrein constituie aşa numitul labirint format din vase sanguine, corpusculi renali
şi tubi contorți cu direcţii variate .
Din punct de vedere morfofuncţional, rinichiul se compune din lobi şi lobuli.
Un lob renal este format dintr-o piramidă Malpighi cu toate formaţiunile care se află
deasupra ei până la capsula fibroasă (piramide Ferrein, labirinte). Numărul lobilor este egal cu
numărul piramidelor Malpighi.
Un lob renal este format dintr-o piramidă Ferrein şi din substanţa corticală care o
înconjoară (labirintul). Numărul lobilor este egal cu numărul piramidelor Ferrein.
Unitatea structurală şi funcţională a lobilor şi lobulilor este nefronul. Numărul
nefronilor este de 2.600.000 pentru ambii rinichi. În alcătuirea nefronului intră:
- corpuscul renal;
- tubul urinifer.
Corpuscul renal – formaţiune sferică de culoare roşiatică, care se găseşte numai în
substanţa corticală din labirint.
Un corpuscul renal se compune din:
- capsula Bowmann;
- glomerul vascular.
Tubul urinifer – este alcătuit din trei segmente:
- segmentul proximal ce continuă capsula Bowmann şi are o porţiune iniţială mai lungă şi
încolăcită numită tubul contort proximal şi o porţiune mai scurtă fără sinozităţi. Segmentul

8
 proximal este cea mai lungă porţiune a tubului urinifer (cca 14 mm), este situat în labirint,
porţiunea lui încolăcită înconjurând corpusculul renal;
- segmentul subţire ce continuă segmentul proximal, el nu are sinozităţi şi este căptuşit cu un
epiteliu format din celule turtite fără margine, în perie. Segmentul subţire şi porţiunea
neîncolăcită a segmentului distal formează o structură în formă de U numită ansa Henle;
- segmentul distal este format dintr-o porţiune neîncolăcită, continuarea segmentului subţire şi
o porţiune încolăcită numită tubul contort distal.
Fiecare nefron se deschide prin segmentul distal în tubii colectori care prin fuzionarea
mai multora canale excretoare ce se deschid în calicele mici de la suprafaţa papilelor prin
porii uriniferi.

Vascularizaţia şi inervaţia rinichiului

Rinichiul este vascularizat de:

a) Arterele renale (stânga, dreapta) - ramuri directe în aorta. Artera stângă este mai scurtă
decât cea dreaptă.
Aceasta se divide în interiorul rinichiului, ajungând în final la nivelul glomerulului renal. Aici
se divide într-o vastă rețea capilară care hrăneste tubii contorti dupa care se varsă în venele
renale.

b) Venele - debutează în corticala rinichiului numite vene stelare . Aceste vene stelare se
grupează în vene lobulare (între piramidele Ferrein), se varsă în vene arcuate ce au traseu
invers arterei arcuate.
c) Circuatia limfatică - apariția ganglionilor limfatici iar inervația este simpatică și

9
 parasimpatică.

CĂILE URINARE

Căile urinare sunt alcătuite din:

- calicele renale;
- bazinet;
- ureter;
- vezica urinară;
- uretra.
Calicele renale – reprezintă porţiunea iniţială a căilor urinare şi sunt de două feluri:
- calicele mici;
- calicele mari.
Calicele mici sunt formaţiuni cu aspect de cupă, care se află în jurul deschiderii
fiecărei papile renale, iar calicele mari sunt rezultate din confluarea calicelor mici şi sunt în
număr de trei: superior, mijlociu, inferior.
Bazinetul sau pelvisul renal este un organ cavitar de formă aproximativ triunghiulară,
care rezultă din confluarea calicelor mari. El formează împreună cu artera renală, cu
limfaticele şi cu nervii renali pediculul renal. Bazinetul se află parţial în sinusul renal
(porţiunea intrarenală) şi parţial în hilul renal (porţiunea extrarenală).
Ureterul – organ tubular lung de 25-30 cm ce se deschide de la bazinet, pe care-l
continuă până la vezica urinară, în care se deschide. El prezintă o porţiune abdominală, ce se
întinde de la bazinet până la intrarea în micul bazin, şi o porţiune pelviană care se întinde de la
10
 micul bazin până la vezica urinară. Ureterul prezintă un calibru inegal, cu două regiuni mai
înguste:
- una situată imediat sub bazinet;
- alta la intrarea în micul bazin.
Pătrunderea ureterului în vezică este oblică, pe o distanţă de 1-2 cm, aceasta formând
cu peretele vezicii urinare un unghi ascuţit, conformaţie ce explică de ce în timpul contracţiei
vezicii urinare, urina nu este împinsă înapoi în ureter (capătul ureterului din peretele vezicii
este comprimat şi orificiul lui se închide).
Vezica urinară – organ cavitar aşezat în micul bazin, în loja verticală. Ea este numai în
parte învelită în peritoneu. Vezica urinară este fixată în loja ei printr-un ligament peritoneal şi
prin continuitatea cu uretra şi ureterele. Are o formă variabilă, în funcţie de cantitatea de urină
care se găseşte în interiorul ei. Capacitatea vezicii urinare este de 250-300 ml. Din punct de
vedere al configuraţiei externe, vezica urinară prezintă un fund, un corp şi un vârf.
Fundul vezicii urinare este situat inferior. La nivelul fundului se găsesc cele două
orificii ale ureterelor şi orificiul intern al uretrei. Corpul vezicii urinare prezintă o faţă
anterioară, două feţe laterale şi o faţă posterioară. Vârful vezicii urinare situat superior, este
învelit, ca şi faţa posterioară a corpului vezicii, de peritoneul pelvian. El vine în raport cu
ansele intestinale.

.
URETRA

Uretra este un canal musculo-membranos care diferă în raport cu sexul.

Uretra masculină – canal musculo-membranos, lung de 15-20 cm, cu un traiect şi un
calibru neuniforme. Ea începe de la fundul vezicii urinare şi se termină la capătul penisului
printr-un orificiu numit meatul urinar. Uretra are rol dublu la bărbat: eliminarea urinei şi a
lichidului spermatic.
Uretra feminină – canal musculo-membranos, lung de 4-5 cm, care începe de la fundul
vezicii urinare şi se termină în vestibulul vaginului. Ea are un calibru mai mare decât uretra
masculină. Rolul ei fiziologic se rezumă în exclusivitate la eliminarea urinei din vezica
urinară.

11
 1.2 Noţiuni de fiziologie a aparatului excretor

Rolul fiziologic principal al aparatului excretor este menţinerea constantă a

compoziţiei chimice şi a proprietăţilor fizice ale mediului intern (sânge, lichid interstiţial,
mediu intracelular). Această menţinere în limite normale a diferitelor constante fiziologice ale
mediului intern poartă numele de homeostazie.
Formând urina, rinichiul, alături de celelalte elemente ce alcătuiesc aparatul excretor,
îndeplineşte o serie de funcţii ce pot fi structurate astfel:
- elimină substanţele inutile şi toxice rezultate din metabolismul proteinelor ce nu pot
fi oxidate până la stadiul de CO2 şi H2O cum ar fi:
- substanţe azotate ca: uree, creatinină, acid uric:
- fosfaţi organici rezultaţi din acizi nucleici;
- sulfaţi proveniţi din oxidarea sulfului din compoziţia acizilor sulfuraţi.
- menţine constanţa PH-ului care variază foarte puţin (7,35-7,45) în timp ce PH-ul
urinei are variaţii foarte largi (4,7-8,2);
- menţine constanţa presiunii osmotice a sângelui datorită capacităţii rinichiului de a
elimina atât apa cât şi sărurile în exces din organism;
- menţine concentraţia relativă şi absolută a constituienţilor normali ai plasmei
sanguine prin funcţia de reabsorbţie selectivă a substanţelor cu prag: glucoză, acizi graşi,
vitamine.
- menţine funcţia endocrină, secreţia de renină în stările de ischemie renală care pune
în joc mecanismul presor (hipertensinoger-angiotensina-aldosteron). Este corectată cu ajutorul
aparatului Jucxta glomerular.
Prin rolul lui de a elabora şi elimina urina, aparatul excretor menţine constantă
cantitatea de apă (izohidria), concentraţia diferiţilor cationi (izoionia), presiunea osmotică a
plasmei (izoosmia). Tot prin urină se elimină unele substanţe introduse în organism, ca de
exemplu medicamentele.

12
13
 Capitolul II. Insuficiența renală cronică. Date generale despre afecţiune

2.1. Definiţie

Insuficientța renală cronică (IRC) reprezintă diminuarea lentă dar progresivă a capacităţii de
filtrare a rinichilor. Insuficientă renală cronică apare de obicei drept complicaţie a altei boli
sau afecţiuni.

Spre deosebire de insuficiența renală acută, insuficiența renală cronică se instalează progresiv,
pe parcursul mai multor ani, pe măsura deteriorării rinichilor. Evoluţia este atât de lentă, încât
primele simptome apar doar după ce boală a determinat consecinţe clinice şi biologice foarte
importante.

Hemodializa
2.2. Cauze

Cauza cea mai frecventă care duce spre insuficiență renală cronică o reprezintă diabetul
zaharat (diabet de tip 1 sau 2). Această boală afectează vasele sangvine mici, inclusiv cele ale
rinichilor, determinând insuficiență renală.

Alte cauze ale insuficienţei renale cronice sunt:

-Hipertensiunea arterială
-Obstrucţia căilor urinare – datorată unei hipertrofii a prostatei, calculi renali, tumori sau
refluxului vezico-ureteral (întoarcerea urinei dinspre vezica către rinichi).
14
-Boli renale – boala polichistică a rinichilor (caracterizată prin prezenţa a numeroase chisturi
la nivelul rinichilor), glomerulonefrită (inflamația glomerulilor) şi pielonefrită (infecţia
rinichiului).
-Stenoza de arteră renală – se referă la îngustarea sau obstruarea arterei renale. La persoanele
în vârstă, obstrucţiile sunt deseori rezultatul formării de depozite de grăsimi (plăci de aterom)
pe peretele arterei (ateroscleroza). Stenoza de arteră renală poate afecta şi femeile tinere sub
formă unei afecţiuni numite displazie fibromusculară, care determina îngroşarea pereţilor
arteriali. Ambele boli sunt asociate cu o creştere a tensiunii arteriale.
-Bolile autoimune, precum lupus eritematos diseminat
-Utilizarea excesivă de medicamente metabolizate prin rinichi
-Toxinele – expunerea continuă la substanţe chimice, precum tetraclorură de carbon şi
plumbul (din vopselele cu plumb, ţevile din plumb, materiale de lipit, bijuterii şi alcoolul
distilat din carburatoarele maşinilor vechi) pot duce la insuficiență renală cronică.
Factori de risc
-Diabetul reprezintă cel mai important factor de risc pentru insuficiența renală cronică. Alte
boli şi afecţiuni ce pot creşte riscul de IRC sunt:
-hipertensiunea arterială
-lupus eritematos sistemic
-ateroscleroza
-glomerulonefrita cronică
-afecţiuni renale congenitale
-obstrucţia căilor urinare
-expunerea prelungită la toxine şi unele medicamente

2.3. Simptome

Insuficiența renală cronică poate fi prezentă mulţi ani înainte de apariţia simptomelor. Dacă
un pacient prezintă riscuri de insuficiență renală, efectuarea cu regularitate a analizelor de
sânge şi urină contribuie la depistarea precoce a bolii. În lipsa unei supravegherii medicale,
simptomele pot trece neobservate până când afectarea renală este ireversibilă.

Unele simptome, precum oboseala, pot fi prezente mult timp, dar, întrucât se instalează
treptat, nu sunt remarcate.

15
Unele semne şi simptome sunt evidente:
-urină tulbure sau de culoare închisă
-prezenţa sângelui în urină (hematurie)
-micțiuni frecvente, în special noaptea
-cantitate redusă de urină
-durere sau dificultăţi în timpul micţiunii

Alte simptome sunt mai puţin evidente, dar sunt direct legate de incapacitatea rinichilor de a
elimina toxinele şi lichidele în exces din organism:
-edeme ale pleoapelor, membrelor superioare şi inferioare
-hipertensiune arterială
-oboseală
-anorexie (pierderea apetitului)
-greţuri şi vărsături
-pierdere inexplicabilă în greutate
-prurit (mâncărimi) persistent şi generalizat
-crampe musculare
-cefalee (dureri de cap)

Pe măsură ce insuficiența renală cronică se agravează, iar toxinele se acumulează în sânge,

pot să apară crize epileptice şi confuzie mentală.

16
2.5. Diagnostic
Medicul va incepe evaluarea unui pacient suspectat de insuficientță renală cu
realizarea anamnezei pentru a afla istoricul bolnavului si al debutului bolii.
Pacienţii cu diabet vor efectua un test urinar anual pentru măsurarea cantităţilor mici de
proteine din urină (microalbuminurie). Acest test poate depista precoce afectarea rinichiului
cauzată de diabet (nefropatie diabetică).
În cazul unei suspiciuni de insuficiență renală cronică, se efectuează analize de sânge şi urină,
pentru depistarea nivelurilor crescute de reziduuri din sânge, precum ureea şi creatinină.

2.6. Investigaţii

Examene complementare
Ecografia – indică formă şi structura rinichilor şi pune în evidenţă o eventuală obstrucţie a
căilor urinare ce poate cauza insuficiență renală.
Tomografia computerizată (CT) – creează imagini mai detaliate ale organelor interne, inclusiv
ale rinichilor.
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN)
Biopsia renală - prelevarea unei probe de ţesut renal pentru a fi examinată la microscop.
Creşterea nivelurilor de uree şi creatinină din sânge este o indicaţie a insuficienţei renale
terminale – funcţia renală este afectată grav şi ireversibil.

17
2.7. Tratament

Primele măsuri recomandate pacienţilor cu IRC sunt modificările regimului alimentar, în

special reducerea aportului de proteine, pentru a încetini acumularea reziduurilor în organism
şi pentru a limita greţurile şi vărsăturile asociate cu insuficientă renală cronică. Medicul
nutriţionist poate ajuta pacienţii să adopte un regim adecvat, care să ţină seama de bolile
subiacente.
Întrucât funcţia rinichilor de eliminare a reziduurilor din organism este diminuată, rezultatul
este fie o concentraţie prea mare de electroliţi (calciu, sodiu şi potasiu), fie o eliminare
prematură a acestor elemente. Analizele sangvine periodice permit măsurarea acestor
concentraţii pentru depistarea unui eventual dezechilibru electrolitic.

În condiţiile incapacităţii rinichilor de a elimina excesul de lichide, trebuie redus aportul

lichidian pentru a reduce efortul impus rinichilor. Cantitatea de lichid recomandată zilnic
depinde de cantitatea de urină emisă în ziua precedentă. De exemplu, o persoană care a emis
500 ml de urină într-o zi, va putea să consume 500 ml lichid în cursul următoarelor 24 ore.
Restricţiile lichidiene se aplică numai în cazurile grave, sau în cazul de IRC în stadiu terminal.
Dacă deteriorarea funcţiei renale continuă în ciuda tratamentului instituit, se recurge la dializă
sau grefă renală.

Dializa suplineşte funcţia renală diminuată, cu ajutorul unei membrane, ce joacă rolul de
filtru, pentru a elimina reziduurile şi excesul de lichide din organism. Alegerea unei metode
de dializă (peritoneală sau hemodializă) depinde de gravitatea insuficienţei renale.

În dializa peritoneală, membrana naturală a cavităţii abdominale, numită peritoneu, joacă rolul
de filtru. Cu ajutorul unui cateter (tub flexibil de mici dimensiuni), plasat permanent în
abdomen, se introduce în cavitatea abdominală o soluţie numită dializat. După un anumit
timp, dializatul (încărcat cu reziduurile şi lichidele în exces, care traversează membrana
peritoneului) este înlocuit cu un dializat proaspăt. Dializă peritoneală poate fi efectuată în
mod continuu, în cicluri. În majoritatea cazurilor, este efectuată la domiciliu, de către pacient
sau un membru al familiei. Este efectuată zilnic, fie repetând ciclul la fiecare 6 ore, fie doar o
dată pe zi, introducând dializatul seară şi retrăgându-l dimineaţa.

18
Hemodializa este o intervenţie ce trebuie practicată în spital. Metoda utilizează un dializor (o
membrană semipermeabilă) pentru a filtra sângele şi a elimina reziduurile şi excesul de
lichide. Sângele pacientului este pompat în dializor, care serveşte drept filtru. La fel că şi în
cazul dializei peritoneale, reziduurile şi excesul de lichide traversează membrana şi rămân în
dializat. Sângele astfel epurat se întoarce în organism. Hemodializă este mai rapidă decât
dializă peritoneală şi, în general, ciclul se termină în 4 ore. Ea este repetată de aproximativ 3
ori pe săptămână.

Pentru unii pacienţi cu IRC, grefa renală este singură soluţie. Persoanele ce pot beneficia de o
grefă sunt cele ale căror insuficiență renală este cauzată de hipertensiune, de infecţii sau de
diabet. În general, grefa renală nu este practicată la pacienţii cu insuficiență cardiacă.
Rinichiul grefat poate proveni de la un donator viu, o rudă în general, sau de la o persoană
care a decedat de curând şi care a acceptat să îşi doneze organele. După o grefă renală reuşită
şi cu îngrijiri medicale adecvate, pacientul poate duce o viaţă activă, relativ normală.

2.8. Complicaţii

-Insuficiența cardiacă
-Edem pulmonar
-HTA
-Tulburări de ritm

Complicații respiratorii și infecțioase:

-Pot fi prevenite printr-o supraveghere atentă a pacientului, prin administrarea corectă a
lichidelor și a tratamentului medicamentos corespunzător
-Necesarul de vitamine se completează cu vit. B6 5-10 mg/zi și acid folic 5 mg/zi
-Vit. C e deficitară datorită restrictiițor de fructe, vegetale și de K
-Aportul zilnic de Vit. C, nu trebuie sa depașească 100 mg/zi
Dacă prin toate aceste mijloace nu se reia diureza, se recurge la hemodializă.

19
2.9. Profilaxie

Prevenirea trebuie începută înainte de apariţia semnelor de insuficiență renală. Persoanele cu

risc crescut de IRC trebuie sensibilizate asupra potenţialelor riscuri. În plus, ele trebuie
informate în legătură cu semnele de alarmă ale insuficienţei renale.

Insuficiența renală cronică nu poate fi vindecată, dar complicaţiile sale pot fi reduse în
condiţiile adoptării unor măsuri preventive:
-măsurarea regulată a tensiunii arteriale
-respectarea cu stricteţe a tratamentelor recomandate pentru bolile cronice - diabet, lupus,
HTA
-renunţarea la fumat - la diabetici, tabagismul poate accelera afectarea vaselor sangvine mici
evitarea folosirii excesive a medicamentelor vândute fără reţetă
-tratarea promptă a infecţiilor urinare sau a oricărei afecţiuni a căilor urinare

Medicamentele folosite în mod frecvent ca aspirina sau ibuprofenul (antiinflamatoarele

nesteroidiene) pot afecta funcţia renală la persoanele care au deja funcţia renală deteriorată, au
diabet zaharat, hipertensiune arterială sau insuficiență cardiacă.
Dacă pacientul se află în spital şi are un risc mare de a dezvolta insuficiență renală acută din
cauza unei operaţii, a unei afecţiuni medicale sau a unei injurii severe, medicul va lua măsuri
de precauţie pentru a o evita.
Echilibrul lichidian va fi monitorizat cu atenţie.
Vor fi măsurate aportul şi eliminările lichidiene şi pacientul va fi cântărit zilnic.
Tensiunea arterială va fi verificată frecvent. Pacientul poate primi lichide intravenos pentru a
menţine tensiunea arterială în limite normale.
Se vor efectua analize de laborator în mod frecvent pentru a menţine nivelul de electroliţi în
limite normale.

20
Capitolul III. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
pacientului care suferă de insuficiență renală cronică

3.1. Planul de îngrijire al pacientului cu insuficientă renală cronică

Supravegherea pacientului din momentul internării până la externare și efectuarea tehnicilor
impuse de afecțiune

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

2.3. Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

a. Pulsul
Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe un plan
osos (arteră radială, temporală, carotidă, femurală, humerală ,pedioasă posterioară).
b. Tensiunea arterială

Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.

c. Respiraţia

În timpul măsurării respiraţiei pacientul va fi aşezat în decubit dorsal fără a explica

tehnica ce urmează să fie efectuată. Se numără inspiraţiile timp de un minut. Aprecierea
respiraţiei se poate face prin simplă observare a mişcărilor respiratorii, prin ridicarea şi
revenirea toracelui la normal.

d. Diureza

21
 Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui pacientul să
urineze numai în urinar timp de 24 de ore. Vasele cilindrice gradate vor fi bine acoperite şi
ţinute la răcoare pentru a împiedică procesele de fermentaţie.
2.5. Alimentația bolnavului

Regimul alimentar va fi început numai cu lichide, apoi cu alimente de consistență

moale pentru a putea fi înghiţite de bolnav, adesea el având probleme de deglutiție şi de
masticaţie. În funcţie de starea bolnavului, alimentarea lui se face:
● activ
● pasiv

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Administrarea tratamentului se face respectând condiţiile de igienă, doza

recomandată de medic şi orarul. Pentru o administrare lejeră se utilizează calea intravenoasă
cu ajutorul unei branule, aceasta scutind pacientul de multiple înţepături. De asemenea,
asistenta medicală va educa pacientul să evite automedicaţia.

2.7 Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

Pregătirea psihică a bolnavului:

Atitudinea faţă de bolnav trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajuta, crearea
climatului favorabil, atitudinea apropiată, constituie factori importanţi ai unei bune pregătiri
psihice.

Pregătirea fizică a bolnavului

Asistenta medicală va explica bolnavului în ce constă investigația la care va fi supus.

2.9. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii

Pregatirea generală preoperatorie

Pregătirea propriu-zisă se realizează de către asistentă la indicaţia directă a medicului.

Pregătirea din dimineața zilei intervenței chirurgicale.

22
Îngrijirea postoperatorie a bolnavului.
Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie, ea efectuând atât îngrijiri
autonome, cât şi delegate la indicaţia medicului. Alături de asistentă participă o întreagă
echipă.
Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi vindecarea completă a
bolnavului. În timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul şi patul pentru primirea
pacientului, într-un salon cu paturi puţine, cât mai izolat de zgomote. Temperatura camerei să
nu depăşească 20-22 ºC, lumina să fie cât mai redusă, patul să fie cu lenjerie curată, prevăzut
cu muşama şi aleză şi accesibil din trei părţi.

3.2. Tehnici specifice de îngrijire

Tehnica nr. 1. Radiografia renală simplă

Radiografia renală permite evidenţierea formei, dimensiunilor, poziţiei rinichilor şi

prezenţa unor calculi renali, uretrali, vezicali radioopaci.
-înaintea examinării bolnavul nu va mânca, nu va consuma lichide;
-după examinare bolnavul poate consuma regimul său obişnuit

Tehnica nr.2. Tehnica efectuării puncţiei venoase

Definiţie:
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui
ac de puncţie.

Tehnica nr. 3. Cistografia

Definiție
Este o metodă de exploatare radiologică a vezicii urinare care se poate executa prin:

23
-radiografie simplă vezicală;
-radiografie după umplerea vezicii urinare cu substanţe de contrast sterile, iodura de sodiu
10-20%, 250-200 ml, cu ajutorul seringii Guyon, eventual amestecată cu aer.
Capitolul IV. Prezentarea cazurilor clinice

CAZUL I

- Numele pacientului: B.A.

- Domiciliu:
- Varsta: 55,
- Sexul : F
- Domiciliu - rural
-Motivul internării: Stare generală influențată, edeme masive, dispnee severă.
-Antecedente personale:
- diabet zaharat tip II insulino dependent
- IRC compensat
- nefropatie diabetică clinic manifestă
- Intervenții: internare pentru hemodializă

1. Nevoia de a respira:
- pacienta se prezintă cu o dispnee severă cu ortopnee, polipnee, cu respirații abdominale
- pacienta este nefumătoare
- torace normal conformat
- starea generală influențată

2. Nevoia de a se alimenta și hidrata

-starea de nutriție - obezitate
-pacienta este nefumătoare
-pacienta prezintă stări de vomă

3. Nevoia de a elimina
- pacienta prezintă probleme din punct de vedere al eliminării urinei,
- tranzitul intestinal este prezent

24
 4. Nevoia de a se mișca și a păstra o bună postură
- condițiile de viață sunt corespunzătoare

5. Nevoia de a dormi și odihni

- pacienta susține că sunt perioade când nu se poate odihni asa cum trebuie și este
obosită

6. Nevoia de a se îmbrăca si a se dezbrăca

- pacienta necesită ajutor și nu poate indeplini această nevoie singură

7. Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale

- pacienta se prezintă cu temperatura în limitele normale, aceasta fiind
36.0 grade C - 37.0 grade C

8. Nevoia de a fi curat și a-și proteja tegumentele

- la internare pacienta s-a prezentat cu edeme
- tegumentele sunt de culoare palidă
- mucoase palide
- fanere cu modificări degenerative

9. Nevoia de a evita pericolele

- pacienta are nevoie de îngrijire permanent

10. Nevoia de a comunica

- starea de conștiență este păstrată
- sistemul nervos - cecitate
- orientată temporo - spațial

11. Nevoia de a acționa după credințele sale și valorilor sale

- pacienta este o persoană cu credință în Dumnezeu

12. Nevoia de a se realiza

- pacienta nu prezintă probleme la această nevoie

25
 13. Nevoia de a recreea
- pacienta face plimbări zilnice

14. Nevoia de a învăța

- pacienta nu mai este așa de dornică de a învăța lucruri noi datorită stării generale
nefavorabile.

Plan de ingrijire nursing

NEVOI ALTERATE DIAGNOSTIC DE INTERVENŢII EVALUARE

NURSING autonome/ delegate
Nevoia de a se - pacienta nu poate să -ajut pacienta să se -pacienta este
îmbrăca şi dezbrăca se îmbrace sau îmbrace şi să se mulțumită de ajutorul
dezbrace singură dezbrace primit
-aerisesc salonul

Nevoia de a bea și a -starea de nutriție - - administrez la - pacienta nu mai

mânca obezitate indicație perfuzii vomită după prima zi
-pacienta prezintă pentru oprirea stării de la internare
stări de vomă de vomă - respectă regimul
-urmăresc respectarea prescris de medicul
regimului alimentar de specialitate
hipoproteic, hiposodat

Nevoia de a se odihni -are insomnie - aerisesc salonul -pacienta este

datorită stării - verific temperatura, relaxată, are somnul
generale alterate igiena personală si a mai odihnitor
patului
- administrez
medicația indicată de
medic
Nevoia de a -nu este interesată de - insistăm asupra - înțelege că trebuie
cunoaște, învăța cunoștințe noi despre nevoii de a cunoaște, să cunoască mai

26
 evoluţia bolii despre controlul mult, să aibă mai
asupra bolii și a multă grijă de
complicațiilor care persoana ei și să
pot surveni în timp accepte mai mult
-importanța ajutor
sprijinului din partea
familiei

Nevoiea de a elimina -eliminarea urinii -pregătesc pacienta -stare generală

absentă pentru hemodializă ameliorată în urma
-edeme - asigur igiena hemodializei,
- dispnee tegumentelor, a edemele s-au redus
patului și a salonului
- îngrijesc pacienta
după hemodializă
Nevoia de a fi curat -pacienta s-a -deschiderea -în decurs de 3 zile
și a menține prezentat cu edeme – geamului, igienizarea edemele s-au redus,
tegumentele curate reducerea edemelor și dezinfectarea tegumentele au o
-tegumente și salonului colorație normală
mucoase palide - recoltarea probelor
-fanere cu modificări biologice
degenerative - administrarea
produselor de sânge
- monitorizarea
lichidelor ( ingesta-
excreta)
Nevoia de a respira si -pacienta este -asigur poziție -respirație mai
a avea o bună dispneică datorită semișezândă pentru eficientă datorită
circulație obezității, retenției ușurarea respirației poziției în pat,
lichidiene - administrez oxigen oxigenului primit
intermitent

27
 EVALUAREA FINALĂ

În urma îngrijirilor acordate în ultimele cinci zile, bolnava se simte mai bine, dar va
continua şedinţele de dializă până va putea face un transplant renal.
S-au urmărit şi s-au înregistrat zilnic funcţiile vitale şi vegetative. În urma celor cinci zile
starea pacientei s-a ameliorat.

CAZUL II

- Numele pacientului: I. L.
- Domiciliu:
- Varsta : 43
- Sex : F
- Domiciliul- urban
- Motivul internării: scădere in greutate de aproximativ 4 kg/lună în ultimele 2 luni, astenie,
dureri retrostonale.
- Antecedente personale: rinichi drept absent, HTA esențial
- Intervenții : hemodializă

1. Nevoia de a respira:
- sonoritate pulmonară în limite normale,
- respirații în limite normale

2. Nevoia de a se alimenta și hidrata

- starea de nutriție este relativ bună, talie 159, greutate 51 kg
- a pierdut aproximativ 4kg/lună în ultimele 2 luni

3. Nevoia de a elimina
- tranzit intestinal afirmativ încetinit, prezintă scaune odată la două zile

28
- diureză absentă

4. Nevoia de a se mișca și a păstra o bună postură

- se mișcă cu dificultate, se simte slabită, fără putere

5. Nevoia de a dormi și a se odihni

- pacienta doarme 6 ore pe noapte șio oră după-masa
- dupa internare prezintă insomnie

6. Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca

- Pacienta nu necesitaă ajutor

7. Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale

- pacienta se prezintă in limitele normale ale temperaturii (36 grade C -37 grade C)

8. Nevoia de a fi curat și a-și proteja tegumentele

- pacienta se poate ingriji singură
- prezintă tegumente palide, edeme la nivelul membrelor inferioare, la nivelul membrului
superior stâng, mucoase palide.
- țesut adipos redus

9. Nevoia de a evita pericolele

- Vulnerabilitate faţă de pericole datorită ameţelii, obosealii, fatigabilității.

10. Nevoia de a comunica

- pacienta este deschisă, comunicativă, în relații bune cu familia
- starea de constiență este păstrată

11. Nevoia de a acționa după credințele și valorile sale

- Pacienta are credintă în Dumnezeu si are speranță pentru viitor.

12. Nevoia de a se recreea

- pacienta face ieșiri zilnice dar însoțită

29
- TA- controlată medicamentos

13. Nevoia de a învăța

- pacienta este interesată să învețe pentru cultivarea cunoștințelor.

14. Nevoia de a realiza

- pacienta este realizată familial și financiar

NEVOI DIAGNOSTING DE INTERVENŢII EVALUARE

ALTERATE NURSING AUTONOME/
DELEGATE
Nevoia de a se - somn agitat datorită - aerisesc salonul -somnul este liniştit
odihni internării - verific temperatura, în a doua noapte, dar
igiena personală si a încă mai există
patului neliniște legată de un
- administrez nou tratament
medicația indicată de
medic
Nevoia de a fi -pacienta să-și efectueze -am prezentat secția, - pacienta s-a
curat toaleta în siguranță salonul si baia obișnuit cu
-am explicat programul
programul zilnic al - a cerut ajutor la
secției, ora de trezire, efectuarea toaletei
culcare, efectuarea generale
toaletei generale
- am rugat pacienta să
anunțe de orice
problemă ar avea
Nevoia de a se - pacienta obosește repede, - aerisesc salonul -bolnava nu se poate
mișca și a păstra este astenică - verific temperatura, deplasa, după dializă
o bună postură igiena personală si a este și mai obosită
patului - se revizuiește
- ajut pacienta la programul de
pregătirea pentru

30
 dializă tratament și îngrijiri
- supraveghez
pacienta după
efectuarea dializei
-administrez
medicația indicată
Nevoia de a -probleme de respirație -asigur poziția în pat, -pacienta respiră mai
respira datorate stării de boală și să fie comodă și să eficient datorită
parțial HTA ușureze respirația poziției semișezânde
-administrez și a tratamentului
medicația administrat
hipotensoare
Nevoia de a se - alimentație deficitară, a - supraveghez - s-a oprit scăderea în
alimenta și a scăzut în greutate alimentația indicată greutate
bea de către dietetician -pacienta respectă
- administrez perfuzii regimul prescris
indicate de medic - starea de sănătate se
- recomand consumul restabilește ușor
de legume şi fructe
Nevoia de a -pacienta să cunoască mai -parcurg cu pacienta -pacienta este
învăța mult despre afecțiune și cunoștințele pe care le încântată de ceea ce a
complicațiile ei are și insist acolounde învățat
există deficiențe - va aplica noile
cunoștințe după
externare

EVALUAREA FINALĂ

În urma îngrijirilor acordate în ultimile șapte zile, bolnava se simte mai bine, continuă
şedinţele de dializă, se va preocupa mai mult de respectarea programului, în special de
alimentație.

31
 S-au urmărit şi s-au înregistrat zilnic funcţiile vitale şi vegetative. În urma celor șapte zile
starea pacientului s-a ameliorat.
CAZUL III

Numele pacientului: A. Z.
Domiciliu:
Varsta : 52 ani
Sexul : M
Motivul internării: pacientul se internează de trei ori pe săptămână pentru ședințele de dializă.
Diagnostic principal : rinichi polichistici, IRC.
Diagnostic secundar : - cardiopatie ischemică
- BY-pass artocoronarian
- Hepatită cronică post-virusală
- Flegmon voluminos la spate

1. Nevoia de a respira:
- pacientul este cu dispnee cardiacă.

2. Nevoia de a se alimenta și hidrata

- pacientul are un regim alimentar strict
- hidratare minimă

3. Nevoia de a elimina
- pacientul anuric datorită afecțiunii pe care o are

4. Nevoia de a se mișca și a păstra o bună postură

- pacientul este slăbit, și se deplasează cu dificultate

5.Nevoia de a dormi si odihni

- pacientul nu se poate odihni suficient de bine în fiecare noapte, folosește somnifere

6.Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca

32
- pacientul necesită ajutor în satisfacerea acestei nevoi

7. Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale

-Pacientul nu prezintă febră

8. Nevoia de a fi curat și a-și proteja tegumentele

- pacientul se poate îngriji singur din acest punct de vedere

9. Nevoia de a evita pericolele

- starea de conștiență este normală
- simte nevoia de a nu fi singur

10. Nevoia de a comunica

- nevoia de a comunica este prezentă, are nevoie de familie in jurul său

11. Nevoia de a acționa după credințele și valorile sale

- pacientul este un bun credincios și are încrederea ațintită spre Dumnezeu

12. Nevoia de a se realiza

- pacientul este realizat din toate punctele de vedere

13. Nevoia de a recreea

- pacientul nu se poate deplasa în afara localității pentru că este legat de ședințele de dializă

14. Nevoia de a invata

- pacientul este dornic de a învăța și de a fi învățat, în ciuda situației în care se află

33
PROBLEMELE DIAGNOSTIC INTERVENŢII EVALUARE
PACIENTULUI NURSING AUTONOME/
DELEGATE
Nevoia de a respira -dispneic datorită - salon aerisit, curat -pacientul respiră
stării de boală și - menținerea unei mai bine, cu numărul
cardiopatiei atmosfere plăcute fără de respirații în limite
ischemice tensiuni, agitație normale
- administrarea
medicației prescrise
conform indicațiilor
Nevoia de a se odihni - pacientul nu se - aerisesc salonul -somnul este liniştit
poate odihni eficient - verific temperatura, după intervențiile
igiena personală si a autonome și delegate.
patului
- administrez
medicația indicată de
medic
Nevoia de a se misca - pacientul obosește - verific temperatura - bolnavul nu se
și a avea o bună repede în salon, igiena poate deplasa, este
postură personală și a patului aşezat în pat după
- ajut pacientul la dializă
pregătirea pentru - se revizuiește
dializă programul de
- supraveghez tratament și îngrij
pacientul după
efectuarea dializei
-administrez
medicația indicată
Nevoia de a se -- pacientul nu poate -ajut pacientul să se -pacientul înțelege și
îmbrăca şi dezbrăca să se îmbrace sau îmbrace şi să se are idei despre
dezbrace singură dezbrace îmbrăcăminte

34
 - discut cu pacientul - va aplica
despre importanța cunoștințele și le va
unei îmbrăcăminți împărtăși și familiei
comode, ușor de
intreținut și ușor de
folosit
Nevoia de a mânca şi - pacientul are un -urmăresc respectarea -pacientul respectă
a bea regim alimentar strict regimului alimentar regimul prescris și
- hidratare minimă -aerisesc salonul este conștient de
datorată bolii înainte de fiecare importanța acestuia
masă - starea de sănătate se
- monitorizez ingesta, restabilește ușor
tranzitul intestinal
- informez medicul de
orice problemă
apărută

EVALUARE FINALĂ

În urma sedinţelor de dializă pacientul se simte mai bine. Pacientul este supravegheat
mereu, în timpul orelor de dializă, și după revenirea în salon, masurându-se tensiunea şi
temperatura. Se monitorizează funcţiile vitale şi vegetative.

35
 Concluzii

Majoritatea bolilor de rinichi evoluează pană în stadiile târzii fără durere, fără simptome
sau cu simptome nespecifice (oboseală, dureri de cap, greaţă în cursul dimineţii, urinat în
cantitate mare în cursul nopţii etc). Însă cateva analize simple efectuate anual pot depista din
timp problemele renale.

„În România, controlul anual de rutină, efectuat prin medicul de familie, al unor parametri
simpli de sînge şi urină nu este o obişnuinţă încă. Acest lucru s-ar putea schimbă în viitorul
foarte apropiat, odată cu introducerea obligativităţii controlului anual al stării de sănătate.

Chiar şi diagnosticate, bolile renale se asociază de cele mai multe ori unor boli
cardiovasculare semnificative, cele două categorii de boli agravandu-se reciproc. Din păcate,
pentru mulţi medici din România, reducerea chiar uşoară a funcţiei renale nu reprezintă un
motiv deosebit de alarmă. În fapt, prezenţa unei uşoare reduceri a funcţiei renale ( cateodată
deductibilă doar din calcule nu foarte complicate) este un factor de risc pentru o evoluţie
proastă a pacientului cu boală de inima sau de vase, mult mai mare decît, să
zicem, ”colesterolul din sînge”, arată prof. dr. Adrian Covic.

Trebuie ştiut că bolile grave de rinichi, chiar protejate prin dializă sau transplant renal, sunt
agravate de afectarea importantă a calităţii vieţii, dar şi de apariţia unor boli asociate severe
(în primul rând ale inimii şi ale vaselor). Ca urmare, situaţia ideală este aceea în care bolile
grave de rinichi sunt evitate sau tratate din fazele iniţiale.

Asistentul medical are un rol important in echipa de îngrijire a pacienților cu afecțiuni

renale. Este liantul între medic și pacient, este în permanență alături de pacient prin
îndatoririle sale autonome și delegate. Empatia asistentului medical față de pacient face ca
șederea acestuia în spital șă i se pară mai ușoară. Profesionalismul asistentului dă incredere
pacientului că este bine îngrijit.

36
 Bibliografie

1.IFRIM M. et al. – Atlas de anatomie umanã Vol III, Sistemul nervos organele de simt.
Editura Stiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti 1985
2.R.ALBU –Anatomia si fiziologia omului,Editura Corint-Bucuresti 1998
3.C.BORUNDEL-Manual de medicina interna,Editura Corint-Bucuresti 1996
4.FL.CHIRU SI COLAB.-Ingrijirea omului sanatos si bolnav,Editura Cison-Bucuresti 2001
5.L.MORARIU SI COLAB.-Bazele teoretice si practice ale omului sanatos si bolnav,Editura
Universul-2002
6.Cursuri AMG si UMF
7. Informatii internet

37
Anexe

38
39