Lucrare Ciobotea Florin Cristian

ngrijirea bolnavului cu pielonefrit - Proiect
Motto:
Fiecare om este autorul propriei snti sau boli. - Budha
Cuprins
ARGUMENT............................................................................................................. 3
1 | Page
PARTEA TEORETIC................................................................................................. 4
I. Noiuni de anatomia si fiziologia rinichiului......................................................4
II. Clinica afeciunii. Pielonefrita........................................................................22
II.1. Definiia................................................................................................... 22
II.2. Clasificare................................................................................................ 22
II.3. Etiopatogenie.......................................................................................... 23
II.4. Simptomatologia..................................................................................... 24
II.5. Examenele paraclinice............................................................................ 24
II.6. Diagnostic diferenial..............................................................................26
II.7. Tratamentul............................................................................................. 26
III. Nursing n pielonefrit......................................................................................... 29
PARTEA SPECIALA................................................................................................. 29
I. Fisa tehnologica injectia intramusculara (administrarea antibioticelor).......29
II. Planul de nursing. Prezentare cazuri studiate...............................................40
Scurt prezentare a nevoilor fundamentale.................................................................40
CAZUL CLINIC NR. 1......................................................................................... 45
CAZUL CLINIC NR. 2......................................................................................... 54
CAZUL CLINIC NR. 3......................................................................................... 64
CONCLUZII............................................................................................................ 72
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................... 74
ARGUMENT
2 | Page
Am ales aceast tem, ngrijirea bolnavului cu pielonefrit, n memoria

bunicii mele care a suferit de aceast afeciune.
Pielonefrita se refer la o serie de boli infecioase asociate cu inflamarea
rinichilor. Statisticile medicale autohtone arata ca aproximativ 2 milioane de
romani sufera de o boala cronica de rinichi si ca, anual, numarul cazurilor creste
cu pana la 10%. Ingrijirea medicala de specialitate si interventia in timp util
previn necesitatea dializei si a transplantului de rinichi.
Unul dintre cei mai comuni ageni cauzatori ai bolii - E.coli este semnat
n urina uman n cantiti foarte mari. Pielonefrit este o boal foarte grea i
este de obicei nsoit de durere sever i o deteriorare marcant a fiin ei umane
n ansamblul ei. Experii observ c este mult mai uoar prevenirea
pielonefritei, dect tratamentul su direct.
Ca regul general, femeile sunt mai predispuse la aceasta boala decat
barbatii, i adesea, persoanele care sunt mai active sexual. Femeile tinere pana la
40 ani se imbolnavesc mult mai frecvent dect barbatii. Pana la 40 ani - 75%
bolnavi sunt femei. Barbatii mai frecvent se imbolnavesc la varsta de 50 ani,
Se confrunt cu pielonefrita i copii. Potrivit statisticilor, incidenta este de
aproximativ 3% n randul fetelor fete si 1% n randul baietilor. Pentru 17% din
cazuri apare o cicatrizare a propriilor rinichi, iar 10-20% dintre pacientii cu
pielonefrit dezvolta hipertensiune (tensiune arterial ridicat). Copiii nascuti de
la mame ce sufera de pielonefrita sunt predispusi sa dezvolte patologii renale.
Predominarea de varsta: sufera copiii sub 10 ani - 10%, populatia tanara de
varsta medie - 7-10%, varstnici si batrani - 15-23%. Copiii: fetite, baieti sunt in
raport de 8:1, la varsta reproductiva femei-barbati sunt 7:1, varstnici 1:1.
Pe statistici pozitive, aproximativ 95% dintre pacienii primesc un rezultat
pozitiv de la tratamentul pielonefritei n prima - a doua zi.
3 | Page
PARTEA TEORETIC
I. Noiuni de anatomia si fiziologia rinichiului

Noiuni de anatomie
Localizare. Rinichii sunt organe pereche situate retroperitoneal de o parte

si de alta a coloanei vertebrale lombare. Polul superior al fiecarui
rinichi corespunde vertebrei T12 iar polul inferior celei de a treia vertebre
lombare.
Aspect exterior. Forma rinichiului este comparata de obicei cu cea a unui

bob de fasole. Fiecarui rinichi i se disting: o fata anterioara, usor convexa, o fata
posterioara plana, un pol superior, un pol inferior, o margine laterala convexa si
o margine mediala concava unde se gaseste hilul renal.[2] In hilul renal se
gasesc artera si vena renala, limfaticele, plexul nervos si pelvisul renal. La adult
rinichiul cantareste intre 125-170 g la barbati si 115-155 g la femei si masoara
11-12 cm lungime 5-7 cm latime avand o grosime de 2-3 cm. Rinichii sunt in
conjurati de o capsula fibroasa si de grasime perinefretica in interiorul fasciei
perirenale Gerota. Culoarea rinichiului este rosu-brun, iar consistenta este destul
de ferma astfel incat sa lase impresiuni pe splina si pe ficat.
Aparatul urinar este alctuit din cei doi rinichi i din cile evacuatoare ale
urinii: calicele, bazinele, uretere, vezica urinar i uretra. Rinichii, organele
secretoare ale urinii, au forn de boabe de fasole i sunt situai de o parte i de
alta a coloanei lombare.
Fiecare rinichi, nconjurat de un strat celulo-adipos i nvelit de o capsul

fibroas inextensibil, este situat n loja renal. Rinichii au o margine extern
convex, o margine intern concav i doi poli: unul superior i altul inferior. Pe
partea concav se afl hilul renal, alctuit din artera i vena renal , limfaticele,
nervii, jonciunea uretero-bazinetal.
4 | Page
Rinichiul drept este ceva mai jos situat dect cel stng.
Loja renal este limitat n sus de diafragm, n spate de ultimele dou

coaste i dedesubtul lor de muchii i aponevrozele lombare, iar nainte, de
viscerele abdominale. Situarea lombo-abdominal a rinichiului explic de ce
durerile renale pot fi resimite lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile
renale se evideniaz ca o mas abdominal i de ce flegmoanele perinefretice cu
evoluie superioar mbrac simptomatologie toracic. Unitatea anatomic i
fiziologic a rinichiului este nefronul , alctuit din glomerul (polul vascular) i
tubul urinifer (polul urinar).
Numrul nefronilor din cei doi rinichi se evalueaz la dou milioane.

Glomerulul este primul element al nefronului i este alctuit dintr-un ghem de
capilare care rezult din ramificaiile unei arteriole aferente, provenit din artera
renal. Capilarele se reunesc apoi i formeaz o arteriol eferent, care se
caplilarizeaz din nou n jurul primei poriuni a tubului urinifer. Tubul urinifer
este al doilea element al nefronului i se prezint sub forma unui canal lung de
50 mm, format din urmtoarele segmente: Capsula Bowman Tubul contort
proximal Ansa Henle Tubul contort distal Tubii colectori Capsula Bowman are
forma unei cupe care nconjoar glomerulul i este alctuit din dou foie.
Capsula Bowman mpreun cu glomerulul pe care l conine, poart numele de
corpuscul Malpighi. Din tubii contori distali, prin canale le colectoare i
canalele comune care se deschid n papilele renale, urina format trece n calice
i de aici n bazinet. Legtura bazinetelor cu vezica urinar, organ care este dotat
cu o musculatur puternic i situat n pelvis, napoia pubisului, este realizat
prin cele dou uretere. Traiectul abdomino-pelvian al ureterelor explic
posibilitatea compresiunii acestora de ctre fibroame, chisturi ovariene sau
cancere recto-sigmoidiene. Uretra este canalul excretor al vezicii i are la femeie
un traiect foarte scurt, spre deosebire de brbat, la care traiectul este lung i
5 | Page
traverseaz prostata, de unde posibilitatea compresiunii uretrale de ctre un

adenom sau cancer de prostat, cu rsunet asupra ntregului arbore urinar.
Rinichiul este alcatuit din parenchim si sistem colector.
Parenchimul renal. La nivelul parenchimului renal se delimiteaza doua

zone: o zona corticala externa si o zona medulara interna.
Zona corticala externa (cortexul renal) se intinde de la capsula pana la

bazele piramidelor Malpighi. Are culoare rosiatica, aspect granulat si o grosime
de 10-14 mm. Cortexul renal cuprinde o zona subcapsulara cortex corticis de
aproximativ 1 mm, lipsita de corpusculi Malpighi si cortexul subiacent banda
de tesut asemanator unui labirint situat in jurul piramidelor Malpighi coloanele
renale Bertin.
Zona medulara se intinde de la baza piramidelor Malpighi pana la

papile. Fiecare rinichi are 10-18 piramide conice (piramide Malpighi) cu aspect
striat. Piramidele prezinta o baza orientata spre marginea laterala si un varf
papila renala convergent in sinusul renal. Fiecare piramida Malpighi contine in
jur de 500 piramide Ferrein - prelungiri radiare medulare cu varful spre
exterior.
Sistematizarea rinichiului. Rinichiul poate fi divizat in lobi respectiv

lobuli. Lobul renal reprezinta teritoriul centrat de o piramida
Malpighi, impreuna cu toate piramidele Ferrein dependente de ea, limitat lateral
printr-o linie ce trece prin mijlocul unei coloane Bertin. Lobulul renal reprezinta
teritoriul centrat de o piramida Ferrein si apartine numai corticalei.
Sistemul colector cuprinde calicele mici, calicele mari si bazinetul.

Calicele mici se insera cu o extremitate pe circumferinta papilelor renale si se
unesc cu cealalta extremitate intre ele pentru a forma calicele mari. Fiecare
6 | Page
papila proemina in interiorul unui calice mic si prezinta 15-20 perforatii ce

formeaza aria cribrosa. 8-10 calice mici formeaza 2-3 calice mari. Calicele mari
se unesc si formeaza pelvisul renal bazinetul - o palnie musculo-membranoasa
cu baza orientata catre calicele mari si varful catre ureter.
Microscopie. Nefronul reprezinta unitatea structurala si functionala a
parenchimului renal. Fiecare rinichi uman contine aprox 1-1,3 milioane nefroni.
Nefronul este alcatuit din - corpusculul renal Malpighi
- tubul renal.
Corpusculul renal Malpighi este format la randul sau din - glomerul
- capsula Bowman
- aparatul juxtaglomerular
Tubul renal este alcatuit din - tubul proximal
- ansa Henle
- tubul distal.
Fiecare nefron se continua cu un tub colector care dreneaza in canalul
colector.
Glomerulul este alcatuit din o retea de anse capilare .Capilarele sangvine

se dispun in jurul axelor mezangiale alcatuite din matricea mezangiala si
celulele mezangiale. Reteaua capilara glomerulara este situata intre doua
arteriole: arteriola aferenta si arteriola eferenta realizand o
retea admirabila. Glomerulului i se descriu un pol vascular locul unde patrunde
arteriola aferenta si iese arteriola eferenta, respectiv un pol urinar care se
deschide in tubul proximal [].
Capsula Bowman inveleste ghemul capilar glomerular si este formata din

doua foite, foita parietala si foita viscerala ce delimiteaza camera urinara
(camera de filtrare), unde este colectat filtratul glomerular. Foita viscerala a
capsulei Bowman inveleste capilarele glomerulare si este alcatuita dintr-un strat
7 | Page
de celule epiteliale numite podocite. Podocitele prezinta prelungiri

citoplasmatice de trei ordine 1, 2, 3. Prelungirile de ordinul 1 corespund
proceselor majore, cele de ordinul 2 proceselor secundare, iar prelungirile de
ordinul 3 corespund pedicelelor. Procesele pediculate au la suprafata lor un
invelis incarcat negativ, bogat in acid sialic cu rol important in mentinerea
structurii si a functiei normale a barierei de filtrare. Stratul celulelor podocitare
este situat pe o membrana bazala care se uneste cu membrana bazala a anselor
capilare. Foita parietala a capsulei Bowman este alcatuita dintr-un epiteliu
pavimentos simplu, se sprijina pe o membrana bazala, la polul vascular se
rasfrange si se continua cu foita viscerala, iar la polul urinar se continua cu
epiteliul tubului proximal [].
Membrana bazala glomerulara (MBG) este cel mai important element

structural al glomerulului. Aceasta reprezinta singura bariera anatomica intre
sange si urina si este delimitata pe de o parte de endoteliul fenestrat al
capilarelor si de cealalta parte de invelisul podocitar toate cele trei structuri
(straturi ) alcatuind filtrul glomerular. MBG prezinta la randul ei 3 straturi cu
densitate optica diferita: un strat central dens omogen - lamina densa si doua
straturi cu densitate optica joasa, mai putin dense lamina rara
interna respectiv lamina rara externa [ ]. Ca si epiteliul podocitar, MBG are o
incarcatura electrica negativa conferita de proteoglicani (heparansulfatul), care
in conditii normale impiedica filtrarea albuminelor. Structura complexa a
filtrului glomerular este permeabila pentru apa si molecule mici, dar retine cea
mai mare parte a proteinelor, alte molecule mai mari si elemente figurate ale
sangelui.
Aparatul juxtaglomerular (AJG) reprezinta o structura specializata

situata la polul vascular al corpusculului Malpighi in contact intim cu arteriola
aferenta, arteriola eferenta, tubul distal si mezangiul extraglomerular []. Este
8 | Page
alcatuit din: glomus, macula densa si lacis. De asemenea aparatul

juxtaglomerular se poate subimparti in doua componente: vasculara alcatuita din
portiunea terminala a arteriolei aferente, portiunea initiala a arteriolei eferente si
regiunea mezangiala extraglomerulara si una tubulara alcatuita din macula
densa.[5]
Glomusul este alcatuit din celule mioepitelioide cu caracter de celule

glandulare si contractile, localizate in peretele arteriolei aferente inaintea
diviziunii ei si primeste numeroase terminatii nervoase simpatice.
Macula densa este situata la nivelul tubului contort distal in zona de

contact a acestuia cu polul vascular, cu o dispozitie celulara caracteristica 'in
palisada' avand rolul de a transmite celulelor mioepitelioide informatii despre
volumul, presiunea si compozitia ionica a lichidului tubular.
Lacisul este reprezentat de mezangiu extraglomerular care se continua cu

mezangiu intraglomerular. Celulele mezangiale sunt dispuse in mai multe
straturi si au proprietati contractile. Contractia celulelor mezangiale (pe care se
sprijina direct capilarele glomerulare) modifica dispozitia spatiala a capilarelor
si presiunea hidrostatica a capilarelor. Ele moduleaza si transmit semnale emise
de celulele maculei densa catre celulele glomusului. (Figura 1.1)
Aparatul juxtaglomerular intervine in reglarea circulatiei sangvine la nivel

glomerular si a echilibrului hidroelectrolitic prin baroreceptorii de la nivelul
glomusului ce detecteaza scaderea presiunii arteriolare si prin chemoreceptorii
de la nivelul maculei densa ce detecteaza variatiile volumului si/sau compozitiei
urinii. Tubul renal incepe la polul urinar al glomerulului si este alcatuit dintr-un
segment proximal, unul intermediar si altul distal.
9 | Page
Figura 1.1.
Corpuscul
renal - adaptare
dupa Gray 's
Anatomy [4]
Tubul proximal are o

lungime de 14-15mm si prezinta o portiune initiala tortuoasa pars
contorta sau pars convoluta si o portiune descendenta, rectilinie pars recta.
Tubul contort proximal format dintr-un singur strat de celule epiteliale cilindrice
asezate pe o membrana bazala are drept functie esentiala reabsorbtia apei si a
unor electroliti, in timp ce in tubul drept proximal format din epiteliu
asemanator cu cel al partii contorte are loc secretia de acizi organici si baze. In
continuarea portiunii drepte a tubului proximal se descrie ansa Henle cu un ram
descendent subtire care coboara in medulara, se incurbeaza si revine in cortex
printr-un ram ascendent larg.Ramura descendenta subtire este acoperita de un
epiteliu turtit, cu celule neregulate in timp ce ramura ascendenta groasa este
formata din epiteliu cu celule cubice. Pentru segmentul subtire al ansei Henle au
fost descrise 4 tipuri de celule (epiteliul de tip I, II, III, IV) cu permeabilitate
diferita pentru apa. In functie de lungimea ansei Henle nefronii sunt impartiti in:
nefroni lungi (20% dintre nefroni) cu ansa Henle lunga, implicati in
concentrarea urinii si nefroni scurti (80% dintre nefroni) cu ansa Henle scurta ce
participa la reglarea sodiului.
Tubul distal reprezinta segmentul nefronal dintre ansa Henle si tubul

colector si este format la randul lui dintr-o portiune dreapta ascendenta pars
10 | P a g e
recta si o portiune distala contorta - pars convoluta care prezinta la inceput

zona specializata denumita macula densa descrisa mai sus. Lumenul tubului
distal este marginit de un epiteliu cubic simplu care la nivelul maculei densa se
modifica avand o dispozitie caracteristica in palisad.
Segmentul conector reprezinta o regiune de tranzitie intre nefronul

distal si ductul colector. La acest nivel exista trei tipuri de celule: celule
epiteliale ale tubului contort distal, celule proprii tubului conector si celule
principale, proprii tubului colector.[]
Tubul colector este alcatuit dintr-un sistem de tubuli care incep in

corticala, se unesc in tubi colectori si formeaza ductele papilare Bellini ce se
deschid la nivelul ariei cribrosa pe suprafata papilei renale. [] Este alcatuit din
doua tipuri de celule: principale, clare si intercalare, intunecoase.
Vascularizatia rinichiului
In conditii bazale rinichiul primeste 20% din debitul cardiac. Debitul

sangvin renal este de 1200 ml/min la un debit cardiac de 5l/min. Fiecare rinichi
este vascularizat de o artera renala. Arterele renale se desprind aproape in unghi
drept din aorta abdominala imediat dedesubtul arterei mezenterice superioare.
Cu putin inaintea hilului, fiecare artera renala se imparte intr-o ramura
anterioara si una posterioara, care mai departe vor da 5 segmente
(artere segmentare): apicala, superioara, medie, inferioara si posterioara.
Ramurile initiale ale arterelor segmentare dau ramuri lobare cate una pentru
fiecare piramida renala. La nivelul bazei piramidelor Malpighi, artera
interlobara se curbeaza si da nastere arterelor arcuate. Din acestea emerg
arterele interlobulare (artere radiale corticale) dispuse intre piramidele Ferrein.
Din artera radiala corticala iau nastere arteriolele aferente ale corpusculilor
Malpighi. Arteriolele eferente se capilarizeaza peritubular si dreneaza ulterior
11 | P a g e
intr-o vena corticala.3 Arteriolele eferente al glomerulilor juxtamedulari se

ramifica si dau nastere la vasa recta descendente si ascendente. Vasa recta sunt
permeabile pentru apa si sodiu si participa la mentinerea gradientului cortico-
medular.
Circulatia venoasa este superpozabila celei arteriale pornind de la nivelul

capilarelor peritubulare.[] Venele corticalei se formeaza la nivelul plexului
peritubular dreneaza in venele interlobulare ce insotesc arterele cu acelasi nume.
Venele medularei se formeaza la nivelul plexului capilar al medularei interne,
converg in vasele drepte ascendente, care se aduna in fascicule de-a lungul
vaselor descendente corespunzatoare. In regiunea subcorticala, vasele drepte
ascendente dreneaza in venele arcuate ce insotesc arterele cu acelasi nume si
dreneaza in venele interlobare. Acestea ajung in sinus, formeaza un trunchi cu
trei ramuri anterioara, posterioara si intermediara care se unesc pentru a forma
vena renala.[2]
Limfaticele rinichiului se constituie in doua retele limfatice diferite una

superficiala capsulara si un sistem hilar mai profund.[5] Originea sistemului
limfatic cortical consta in capilare limfatice interlobulare ce se afla in jurul
arterelor cu acelasi nume si dreneaza in vasele limfatice arcuate situate la nivelul
jonctiunii cortico-medulare. Acestea dreneaza in vasele limfatice interlobare care
merg catre vasele limfatice hilare.[] Sistemul limfatic subcapsular este mai
putin dezvoltat si dreneaza in limfaticele subcapsulare.[]
Inervatia rinichiului este de natura vegetativa si provine din : ganglionii

celiac, mezenteric superior, hipogastric superficial, splahnic superior, din lantul
simpatic si cateva fibre vagale.[] Fibrele nervoase sunt situate in tesut
conjunctiv lax, insotesc arteriolele renale si ramificatiile lor, se distribuie la
nivelul peretilor arteriolari, la nivelul aparatului juxtaglomerular si la polul bazal
al unor tubi.
12 | P a g e
Noiuni de fiziologiea rinichiului
Rinichiul indeplineste o serie de functii importante in organism:
1. Functia excretorie de eliminare prin urina a produsilor de catabolism

cum sunt ureea, acidul uric, creatinina, produsii finali ai catabolismului
hemoglobinei, metabolitii diferitilor hormoni precum si eliminarea substantelor
chimice sau a metabolitilor de tipul medicamentelor, pesticidelor aditivilor
alimentari etc.
2. Functia homeostatica - de mentinere constanta a volumelor,

osmolaritatii si compozitiei organismului, a echilibrului hidro-electrolitic, acido-
bazic si al diferitelor substante organice.
3. Functia metabolica de catabolizare a unor hormoni polipeptidici

(insulina, glucagon, PTH, gastrina, vasopresina etc) si cea de gluconeogeneza.
4. Functia endocrino-metabolica concretizata prin:
Secretia de renina de catre celulele mioepiteliale din arteriola aferenta, enzima

proteolitica care actioneaza asupra angiotensinogenului (sintetizat de ficat) dand
nastere angiotensinei I (forma inactiva) care este transformata in angiotensina II
(ATII forma activa) gratie enzimei de conversie existente in plasma. La randul
sau ATII stimuleaza secretia de aldosteron formand sistemul renina-
angiotensina-aldosteron cu rol important in homeostazia tensionala.
Secretia de eritropoietina hormon peptidic elaborat in interstitiu de celulele

endoteliale care stimuleaza eritropoieza in maduva hematogena mentinand
astfel homeostazia hematopoietica.
Hidroxilarea vitaminei D luand nastere 1,25- dihidroxivitaminaD3, forma activa

a vitaminei D cu rol important in homeostazia fosfo-calcica.[6]
13 | P a g e
Functia glomerulara
Principala functie a glomerulului este formarea filtratului

glomerular, prima etapa a excretiei renale. Etapa initiala a procesului de
formare a urinii, filtrarea plasmei la nivelul capilarului glomerular are ca
rezultat un fluid total lipsit de proteine ultrafiltratul (urina primitiva) in
cantitate de 120-250 l/zi.[6]Traversarea fluidului plasmatic din capilarele
glomerulare catre spatiul urinar se realizeaza la nivelul membranei de filtrare
alcatuita din endoteliul capilar, membrana bazala glomerulara si stratul
celulelor epiteliale.[3, 6] Aceasta bariera structurala si electrochimica nu lasa sa
treaca proteinele sau substantele cu greutate moleculara egala sau mai mare de
70000 daltoni.[]
Factorii ce regleaza filtrarea glomerulara sunt:

Echilibrul presiunilor hidrostatice si oncotice in capilarul glomerular
Presiunea hidrostatica intratubulara
Debitul sanguin care traverseaza glomerulul
Permeabilitatea suprafetei glomerulare
Tonusul arteriolelor aferente si eferente
Presiunea eficace de filtrare (PEF) reprezinta forta neta ce transporta apa si
solvitii prin membrana glomerulara. Expresia matematica a PEF este :
PEF = (PH - PHB) - PO unde PH presiunea hidrostatica din capilarul
glomerular (45mmHg)
PHB presiunea hidrostatica din capsula Bowman (10mmHg)
PO presiunea coloid - osmotica din capilare ( 25 mmHg). Valoarea
normala a PEF este de 10 mmHg.[6]
Coeficientul de filtrare (Kf) al membranei glomerulare depinde de

suprafata membranei capilare si de permeabilitatea acesteia. Cu ajutorul sau,
14 | P a g e
rata filtrarii glomerulare (RFG) se exprima astfel : RFG = Kf x P EF . Valoarea sa

normala este de 12,5 ml/min/mmHg. Valoarea normala a ratei filtrarii
glomerulare este de 125 ml/min/1,73 m suprafata corporala.[]
Determinantii filtrarii glomerulare sunt:

presiunea hidrostatica glomerulara factor major
fluxul plasmatic renal cu rol secundar influentat de mecanismele de
autoreglare ale presiunii arteriale, autoreglarea simpatica si rezistenta arteriolara.
Autoreglarea presiunii arteriale se realizeaza intr-o marja larga de valori

presionale (90-190 mmHg) .Autoreglarea devine nula sub valoarea de 80
mmHg a presiunii arteriale, persista dupa denervarea rinichiului si dupa
transplant renal, si este mediata de schimbari in rezistenta arteriolelor eferente.
Stimularea simpatica. In cadrul hipotensiunii sistemice marcate sistemul

vegetativ simpatic stimulat produce vasoconstrictia arteriolelor aferente si
eferente cu cresterea rezistentei vasculare renale si scaderea RFG.
Hipertensiunea sistemica are ca raspuns vegetativ scaderea tonusului simpatic cu
diminuarea rezistentei vasculare renale si cresterea RFG.[]
Reglarea procesului de ultrafiltrare glomerulara se realizeaza prin

interventia substantelor vasoactive dilatatoare si constrictoare. Dintre
substantele vasodilatatoare amintim : acetilcolina, bradikinina, prostaglandinele
E1, E2, I2, histamina, factorul relaxant derivat din endoteliu (EDRF) si adenozin
monofosfatul ciclic (AMPc).
Substantele vasoconstrictoare mai importante sunt : norepinefrina,

angiotensina II, endotelinele, leucotrienele, factorul activator plachetar, factorul
de crestere epidermala, lipoxinele A si B.
Functia tubulara
15 | P a g e
Dupa elaborarea urinii primitive, aceasta sufera la nivelul tubilor procese

de reabsorbtie si/sau de secretie rezultand urina finala.
Tubul contort proximal are ca functie esentiala reabsorbtia apei si a unor

solviti. Are loc o reducere importanta a ultrafiltratului (in proportie de
aproximativ 70%) . Aceasta absorbtie este izotonica legata de
permeabilitatea importanta si omogena a acestui tub pentru apa, NaCl, uree etc.
Glucoza este reabsorbita activ si in intregime in intregul tub proximal, cu
conditia ca nivelul sangvin sa nu depaseasca 10 mmol/l. Bicarbonatii sunt in
intregime reabsorbiti daca nivelul plasmatic este < 27 mmol/l. In pars convoluta
a tubului proximal sunt reabsorbiti Na+, K+, Cl, HCO3, Ca2+, HPO42+,
aminoacizi, glucoza si apa. In pars recta a tubului proximal are loc in principal
secretia de acizi organici si baze. Aceasta portiune este susceptibila la injuria
nefrotoxicelor (metale grele si droguri).2 Ansa Henle este implicata in
mecanismele de concentrare si dilutie a urinii.
Functia de concentratie a urinii este consecinta activitatii enzimatice

importante de la nivelul portiunii largi a ansei Henle si portiunii initiale a
tubului contort distal.[2] Rinichiul are capacitatea de a ajusta compozitia urinii
eliminate in functie de necesitatile zilnice ale organismului, mentinand constanta
osmolaritatea fluidelor sale. Principalul reglator al compozitiei urinare este
ADH-ul. Mecanismul esential de concentrare al urinii il reprezinta multiplicarea
in contracurent.[] In acest mecanism sunt implicate :
Ansa Henle descendenta
Segmentele ansei Henle ascendente
Interstitiul medularei
Tubul contort distal

16 | P a g e
Tubul colector
Vasa recta
Elemente vasculare ale nefronilor juxtamedulari []
Ramura descendenta si ascendenta a ansei Henle sunt asimilate cu un tub

in forma de U (cu fluidul care circula in directii opuse) ramurile fiind separate
prin tesut interstitial medular. Fluidul izoosmotic intra in ramura descendenta
subtire si este concentrat pe masura ce strabate ansa Henle. Dincolo de ansa
Henle este diluat, devenind hipoton fata de plasma. Tubul in U are urmatoarele
proprietati care ii permit mentinerea contracurentului multiplicator :
- ramura subtire descendenta este permeabila pentru apa si impermeabila
pentru sodiu si uree; urinile tubulare devin tot mai hipertonice dinspre cortex
spre medulara profunda;
- ramura ascendenta subtire este impermeabila pentru apa si uree, dar
reabsoarbe NaCl dupa legile osmozei, ceea ce face ca urina sa piarda din
hipertonicitate;
- ramura ascendenta larga si tubul contort distal in portiunea initiala sunt
impermeabile pentru apa si uree si permeabile pentru sodiu. La acest nivel Na+,
K+, Cl, sunt reabsorbita activ, urinile devenind hipotonice;
- segmentul terminal al tubului distal si canalul colector cortical reabsorb
apa si urina devine izotonica. In prezenta ADH, devin tot mai permeabile pentru
apa, dar nu si pentru uree;
- canalul colector medular in prezenta ADH este permeabil in particular
pentru uree, apa dar si pentru Na. Urina finala devine hipertonica;
- vasa recta permit schimburi osmotice cu tesutul interstitial medular si
prin intermediul acestuia cu diferitele segmente ale ansei Henle. Ele cedeaza
17 | P a g e
apa tesutului interstitial hipertonic si primesc solviti din interstitiu. Urmarea

acestor miscari ale apei si solvitilor este dezvoltarea unui dublu gradient :
longitudinal, intre corticala si medulara, de aproximativ 500 mOsm
transversal intre interstitiu, fluidul tubular din anumite segmente tubulare si

segmentul larg ascendent al ansei Henle. Acest gradient este in jur de 200
mOsm.
Insumarea schimburilor osmotice transversale are drept rezultat
dezvoltarea unui gradient longitudinal cortico-medular, ceea ce justifica
termenul de multiplicare contracurent.[]
Dilutia urinii este realizata de aceleasi structuri ca si concentrarea

acesteia. In starile cu exces de apa, osmoreceptorii sesizeaza o reducere a
osmolaritatii plasmatice, cu oprirea secretiei de ADH. In absenta ADH, canalele
colectoare devin impermeabile la apa. Ramura ascendenta groasa a ansei Henle
reabsoarbe suficient NaCl pentru a dilua fluidul luminal, chiar in absenta ADH.
Lichidul ajuns in tubul contort distal are o osmolaritate de 50 mOsm. In absenta
ADH, acest fluid traverseaza canalul colector si este excretat ca urina. Alt
mecanism de dilutie urinara este intreruperea reciclarii ureei, prin lipsa ADH. In
absenta ADH, reabsorbtia ureei este mult redusa. Lipsa reciclarii ureei scade
osmolaritatea medularei interne ceea ce va duce la excretia unei urini diluate.[]
Intre reabsorbtia tubulara si filtrarea glomerulara exista inter-relatii.
Balanta glomerulotubulara adapteaza reabsorbtia tubulara proximala de

Na+ si apa la rata filtrarii glomerulare, datorita variatiilor presiunilor
hidrostatice si oncotice in capilarele glomerulare si la nivelul capilarelor
peritubulare. Pentru mentinerea homeostaziei Na+ si a apei, ori de cate ori apar
modificari in rata de filtrare glomerulara, la nivelul tubului proximal, sodiul
18 | P a g e
reabsorbit reprezinta o fractie constanta (si nu un volum constant) din cantitatea

de Na+ filtrat.
Recontrolul tubuloglomerular este un mecanism prin care rata filtrarii

glomerulare si fluxul plasmatic renal se autoregleaza. Originea sa se gaseste la
nivelul tubului distal si al aparatului juxtaglomerular. Celulele maculei
densa ale tubului distal sunt in conexiune cu peretele arteriolei aferente ce
secreta renina si cu celulele lacisului, care se prelungesc prin mezangiu
glomerular. Variatiile debitului urinar sau concentratiile in NaCl in tubul
distal sunt susceptibile sa influenteze vasomotricitatea arteriolei aferente, si
astfel, sa regleze filtrarea glomerulara a nefronului omolog.[]
Functia endocrino-metabolica
Secretia de renina se produce in principal la nivel renal existand si

structuri extrarenale secretante de renina. Renina este secretata la nivelul
aparatului juxtaglomerular sub forma de preprorenina. Stimulii majori ai
eliberarii de renina sunt reprezentati de reducerea TA medii, hipovolemia,
reducerea nivelului de catecolamine, concentratia crescuta de NaCl in macula
densa. Angiotensina II isi exercita actiunile prin intermediul receptorilor AT 1 si
AT 2. Ang II este un puternic vasoconstrictor, stimuleaza secretia de aldosteron
si catecolamine, retentia de Na+ in tubul proximal, stimuleaza centrul setei. La
nivel renal, Ang II provoaca vasoconstrictia arteriolei aferente si a arteriolei
eferente, reducerea fluxului plasmatic renal, cu mentinerea ratei de filtrare
glomerulara.
Aldosteronul este un hormon steroid sintetizat la nivel corticosuprarenal.

Secretia este stimulata de Ang II, K+, ACTH si inhibata
de hormonul natriuretic atrial. La nivel renal aldosteronul actioneaza prin
19 | P a g e
stimularea Na+- K+- ATP-azei de la nivelul membranei bazolaterale, provocand

reabsorbtia de Na+ , secretia de K+ si de H+ la nivelul tubului colector.
Prostaglandinele renale sunt acizi grasi nesaturati, derivati din acidul

arahidonic sub actiunea ciclooxigenazei. Prostaglandinele au atat proprietati
vasodilatatoare cat si proprietati vasoconstrictoare. In conditii patofiziologice
(hemoragie, insuficienta cardiaca congestiva, depletie de volum)
prostaglandinele vasodilatatorii (PG E2, PG I2) contracareaza efectele
angiotensinei II si ale catecolaminelor. Tromboxanul A2 are efect vasoconstrictor
renal cu reducerea fluxului sangvin renal si a ratei de filtrare glomerulare.[]
Eritropoietina este un hormon glicoproteic sintetizat la nivel renal, care

controleaza productia de eritrocite prin stimularea proliferarii si diferentierii
celulei stem eritroide.[]
Productia extrarenala de eritropoietina este predominant hepatica. Sinteza

este stimulata de hipoxie, determinata de anemia sau ischemia rinichiului.
Productia de eritropietina este stimulata de mai multi factori : HIF-1 (hypoxia
inducible factor 1), prostaglandine, vasopresina, radicali liberi de oxigen,
androgeni. Antiinflamatoarele nesteroidiene blocheaza productia de
eritropoietina; de asemenea unele citokine (interleukina 1, factorul de necroza
tumorala ) inhiba productia de eritropoietina. Pe langa rolul esential in
eritropoieza, eritropietina prezinta si efecte pleiotrope, in principal de limitare
a apoptozei in leziunile de ischemie reperfuzie la nivel renal, miocardic si
cerebral.
Vitamina D este produsa in piele ca proviatmina D. Vitamina D este

hidroxilata, in primul rand la nivelul ficatului rezultand 25-hidroxi-vitamina
D si din nou, la nivel renal rezultand 1,25-dihidroxi-vitamina D. Acest
metabolit este cel mai activ asupra absorbtiei intestinale de calciu.
20 | P a g e
Pe langa numerosii receptori pe care ii contine pentru hormonul

paratiroidian si aldosteron, rinichiul participa de asemenea, la degradarea a
numerosi hormoni polipeptidici (insulina, glucagon, gastrina, parathormon).
Nivelul plasmatic al unora dintre acesti hormoni poate creste in cursul
insuficientei renale, ca urmare a cresterii duratei lor de viata. Acest mecanism
poate explica cresterea nivelului gastrinei in boala cronica de rinichi sau
diminuarea necesitatilor de insulina la diabetici, atunci cand survine insuficienta
renala.[2]
II. Clinica afeciunii. Pielonefrita
II.1. Definiia
Pielonefrita (din greac pyelum, "pelvis renal", nefros,

"rinichi", i -ita, "inflamaie") este o boal infecioas a tractului urinar la nivelul
parenchimului i a pelvisului renal provocat de obicei de E. coli (80%), Proteus
21 | P a g e
mirabilis, Enterococus faecalis, Klebsiella pneumoniae. Pielonefrita apare mult

mai des la femei dect la brbai (raport de 6:1). Netratat, boala poate evolua
ctre septicemie, pionefroz, urosepsis, infarct renal sau chiar moarte.
Nefrita este o boala inflamatorie a unui rinichi sau a ambilor rinichi.

Nefritele sunt provocate de o atingere a tesutului interstitial pe cale urinara.
Denumite si nefrite interstitiale pe cale ascendenta, sau pielonefrite, ele sunt
provocate de o infectie sau de o malformatie a cailor excretorii.
II.2. Clasificare
Pielonefrita cronic i cea acut sunt 2 entiti diferite:
pielonefrita acut este infecia acut a rinichiului cu frison, febr, durere

i sensibilitate n flancul respectiv.
pielonefrita cronic se prezint cu insuficien renal cronic, i apare pe

fondul unei infecii ale tractului urinar din copilrie asociat cu reflux i
cicatrizri renale.
Pielonefritele acute nu afecteaza de cele mai multe ori decat un singur

rinichi. De origine bacteriana, ele se manifesta prin dureri lombare vii, insotite
de frisoane si de febra. Tratamentul lor se bazeaza pe administrarea de
antibiotice.
Pielonefritele cronice pot afecta un singur rinichi sau ambii. Ele sunt
consecinta unor infectii urinare recidivante, provocate, in general, de anomaliile
congenitale sau dobandite ale cailor excretorii, care favorizeaza sau stanjenesc
scurgerea urinei. Tratamentul vizeaza inainte de toate jugularea infectiei si
ingrijirea, adesea chirurgicala, a anomaliei in cauza. Nefritele provocate de o
atingere a tesutului interstitial pe cale sangvina survin atunci cand sangele
22 | P a g e
vehiculeza pana la rinichi un agent infectios, toxic sau antigenic (nefropatie

interstitiala imunoalergica). Aceste nefrite afecteaza intotdeauna ambii rinichi.
Nefritele interstitiale acute sunt legate de absorbtia unor toxine sau sunt
provocate de reactii alergice indeosebi ale anumitor medicamente. Cu o aparitie
brusca, ele se manifesta, in general, printr-o insuficienta renala acuta.
Nefritele interstitiale cronice sunt provocate in principal de afectiuni

metabolice sau de acumularea in rinichi a unor substante toxice Leziunile pe
care le antreneaza sunt ireversibile si risca sa sfarsesaca printr-o insuficienta
renala cronica ce necesita o epurare a sangelui prin hemodializa pe viata, chiar
o grefa de rinichi.
Pielonefrita cronica este un proces infectios inflamator nespecific, cu

afectarea preponderenta si initiala a tesutului interstitial, a sistemului bazineto-
calicial si canaliculelor renale, cu antrenarea ulterioara a gromerulilor si vaselor
renale. Evoluand sub masca altor forme clinice, pielonefrita cronica poate
prezenta dificultati diagnostice.
II.3. Etiopatogenie
Una din cele mai frecvente cauze ale pielonefritei este ptrunderea
organismelor din colon n cile urinare. Majoritatea cazurilor de pielonefrita
debuteaz cu o infecie a cilor urinare inferioare (cistit, prostatit), bacteriile
din vezica urinar fiind aduse n pelvisul renal prin reflux vezico-ureteral. Al i
factori de risc sunt anomalii structurale ale cailor urinare, litiaza renala,
cateterizarea tractului urinar, sarcina, diabet zaharat, stari imunodeficiente, etc.
23 | P a g e
II.4. Simptomatologia
Dureri la percutia lojei renale (semnul lui Giordano);
disurie (durere in timpul urinarii), polakiuria (urinari frecvente);
febra (>38 grade Celsius);
tahicardie, cefalee;
slabiciune, lipsa poftei de mancare.
II.5. Examenele paraclinice
Examenul urinii: leucociturie, proteinurie, urocultura pozitiv. Cilindri

leucocitari (examen sumar).
Examenul de sange: leucocitoza, neutrofilie.
Diagnostic
Diagnosticul se stabileste prin coroborarea datelor obtinute in urma

efectuarii examenului clinic cu datele obtinute in urma examenului de urina si cu
rezultatele explorarilor imagistice precum examenul ecografic, radiografia renala
simpla sau examenul urografic.
Investigatii indicate in cazul pielonefritei cronice sunt si proba

Niciporenko, proteinograma, ionograma, proba Zimnitki, pielografia excretorie,
pielografia retrograda, renografia cu radioizotopi, cromocistoscopia,
renoscanografia cu izotopi sau scintigrafia dinamica. De asemenea, biopsia
24 | P a g e
renala, cateterizarea ureterelor, examenul de fund de ochi si ECG pot oferi

informatii utile.
In cadrul examenului clinic, medicul specialist va incerca sa culeaga de la

pacient sau de la parintii acestuia informatii care pot sa indice instalarea
hipertensiunii arteriale, eventualele intarzieri in crestere ale celui mic, eventuale
senzatii dureroase in regiunea flancurilor, antecedente de febra nemotivate, stari
de letargie, senzatii de greata sau chiar desfasurarea episoadelor de varsaturi.
In caz de pielonefrita, la examenul urinei se obtin urmatoarele rezultate:

leucociturie, proteinurie si urocultura pozitiva. In urma efectuarii sumarului de
urina se pot identifica cilindrii leucocitari in urina. Se constata, de asemenea,
cresteri ale valorilor parametrilor uree nitrogen, uree si creatinina.
Analizele de sange releva leucocitoza si neutrofilie.
Examenul radiologic poate sa confirme prezenta litiazei urinare, iar

examenul ecografic poate sa evidentieze volumul redus al rinichilor, subtierea
corticalei acestora, reducerea indicelui parenchimatos, subdimensionarea
calicelor renale sau prezenta eventualelor calcifieri sau abcese. Examenul
computer - tomograf poate fi realizat, de asemenea, pentru observarea structurii
renale, fiind indicat in special in cazul diagnosticelor incerte sau a desfasurarii
paralele a unor complicatii secundare.
Refluxul vezico - ureteral se poate identifica prin efectuarea unei

cistouretrografii, iar deformarea structurii interne si subtierea cortexului renal se
evidentiaza prin intermediul unei urografii intravenoase.
Cea mai sensibila metoda de diagnostic a pielonefritei cronice ramane,

totusi, scintigrafia renala.
25 | P a g e
II.6. Diagnostic diferenial

Diagnosticul diferential in cazul pielonefritei cronice se efectueaza pentru
azotemie, litiaza renala, hipertensiune arteriala, uremie, abcese perinefritice,
tuberculoza, pionefroze sau pielonefrita xantogranulomatoasa.
II.7. Tratamentul
Masuri generale - Obiectivele tratamentului pielonefritei cronice sunt jugularea
infectiei si remedierea sau excluderea factorului sau a factorilor determinanti si
favorizanti.
Specialistul va recomanda acestei categorii de pacienti sa respecte repausul la

pat pana cand se constata remisiunea febrei, hidratarea suplimentara a
pacientului, o dieta normosodata, respectarea administrarii medicatiei
simptomatice ce consta in medicatie antialgica, antipiretica sau antiemetica si
chiar spitalizarea in cazurile cu gravitate medie sau severe.
Medicatia antibiotica adecvata se stabileste in urma efectuarii antibiogramei.

Medicamentele nefrotoxice sunt contraindicate cu desavarsire. De asemenea,
medicul specialist trebuie sa raporteze doza de antibiotic administrata la gradul
de functionalitate al rinichilor pacientului. In cazul inregistrarii acutizarilor
pielonefritei, se recomanda cure de antibiotic cu doze de atac de cate 14 zile si
eventual prin asocierea a doua substante antibiotice.
Actiunea antibacteriana se poate consolida prin instituirea unui tratament cu o

durata de 10 zile lunar, cu administrarea unor doze de atac si cu schimbarea
substantei antibiotice folosite lunar cu scopul diminuarii riscului de aparitie a
rezistentei la antibiotice.
In general, pentru tratarea pielonefritei cronice se administreaza substante ca

cefalosporinele din generatia a treia, gentamicina sau fluorochinolona.
26 | P a g e
Terapia urologica are ca obiectiv remedierea sindromului obstructiv prin

realizarea unor interventii chirurgicale deschise precum adenomectomia
tranvezicala sau ureterolitotomia precum si prin procedarea la manopere de
natura endoscopica precum rezectia prostatica transuretrala (TUP - P), litotritia
extracorporeala (ESWL) sau ureteroscopia.
Terapia imunomodulatoare se recomanda in situatii in care pacientul

inregistreaza episoade de acutizare frecvente. In acest caz se recomanda
folosirea produsului Urovaxom in doza de o tableta zilnic, timp de 10 zile lunar,
pentru o perioada de trei luni consecutiv sau administrarea unui autovaccin.
Terapia de substitutie renala este o alta metoda terapeutica folosita la pecientii

afectati de pielonefrita cronica. Pielonefrita cronica reprezinta etiologia a 15%
dintre cazurile de insuficienta renala cronica decompensata la adulti si a 30%
dintre cazurile de pielonefrita cronica la copii. Dializa de lunga durata sau
efectuarea transplantului renal pot reprezenta in stadii avansate singurul
tratament posibil pentru garantarea supravietuirii pacientilor cu pielonefrita
cronica.
Tratamentul este indicat de medicul urolog i const n terapia

antibacterian, antiinflamatorie, infuzional i simptomatic.
Tratamentul pielonefritei ncepe cu administrarea antibioticelor cu spectru

larg de aciune, fr a se atepta rezultatele antibiogramei.
Pentru tratarea cazurilor mai puin severe de pielonefrit, medicul poate

recomanda o cur de tratament cu antibiotice orale.
n primul rnd, se recomand alegerea antibioticelor din grupul

fluorochinolonelor (Ciprofloxacin, Levofloxacin).
27 | P a g e
Prognosticul n cazul pielonefritei acute tratate corect, este favorabil,

excepie fac cazurile de evoluie n forma cronic a acestei patologii, ce se pot
agrava cu aa complicaii ca insuficiena renal cronic, hipertensiunea arterial
nefrogen, urolitiaz, pionefroz.
Prognostic - Instituirea prompta a tratamentului adecvat va incetini

evolutia bolii si instalarea complicatiilor secundare. Majoritatea pacientilor
afectati de pielonefrita cronica vor suferi de formarea cicatricilor renale urmate
de atrofie sau scleroza renala. In cazul in care pielonefrita are caracter unilateral,
prognosticul este rezervat, pe cand in cazul pielonefritei bilaterale, prognosticul
este grav.
Profilaxie - Prevenirea producerii leziunilor renale este foarte importanta.

Acest lucru este posibil prin identificarea precoce a refluxurilor vezico -
ureterale si tratarea lor. Initial se procedeaza la instituirea unei cure antibiotice
care precede interventia chirurgicala menita sa corecteze refluxul vezico -
ureteral. In cazul identificarii obstructiei produse de litiaza renala sau calculi
renali trebuie sa se procedeze la eliminarea elementului obstruant prin manopere
clinice sau chirurgicale.
III. Nursing n pielonefrit
Ingrijirea pacientilor cu pielonefrit

28 | P a g e
PARTEA SPECIALA
I. Fisa tehnologica injectia intramusculara (administrarea

antibioticelor)
Procedura de lucru
Injectia intramusculara introduce substanta medicamentoasa adnac in tesutul

muscular. Aceasta cale de administrare permite o actiune rapida prin absorbtia in
circulatia sistemica. Administrarea intramusculara este aleasa atunci cand
pacientul nu poate inghiti medicatie orala, cand este prea iritanta gastric.
Deoarece tesutul muscular are mai putini senzori nervosi permite administrarea
de substante iritante.
Locul de injectare trebuie ales cu multa grija, se va face si in functie de

constitutia fizica a pacientului. Se evit zonele cu edeme, iritatii, semne din
nastere, echimoze. Injectiile intramusculare sunt contraindicate pacientilor care
prezinta tulburari ale mecanismelor de coagulare, dupa terapii antitrombotice, in
timpul unui infarct miocardic.
Injectia intramusculara se efectueaza prin tehnica sterila.
Materiale necesare:
medicatia prescrisa de medic comparata cu cea ridicata de la farmacie
seruri pentru dizolvat
seringa
ac
manusi
29 | P a g e
comprese
paduri alcoolizate
Medicatia prescrisa trebuie sa fie sterila. Seringa si acul trebuie alese adecvat
(pentru injectia intramusculara acul trebuie sa fie mai lung , in functie de tesutul
adipos al pacientului, de locul ales pentru injectie, si cu un calibru potrivit pentru
vascozitatea substantei de injectat).
Pregatirea echipamentului:
se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect
se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii

primei doze
daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage

doza indicata, scotand aerul din seringa. Apoi se schimba acul cu unul
potrivit pentru injectare intramusculara
daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza

capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se
scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru injectia intramusculara
tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se

dezinfecteaza capacul flaconului se introduce acul, seringa se umple cu
aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care trebuie
extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce aerul,
se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea
necesara
30 | P a g e
alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu

grija. Acest loc poate fi muschiul deltoid ( se poate localiza foarte usor pe
parea laterala a bratuli, in linie cu axila), muschiul dorsogluteal ( poate fi
usor localizat impartind imaginar fesa cu ajutorul unei cruci, rezultand
patru cadrane.Cadranul superior si exterior este muschiul cautat),
muschiul ventrogluteal( poate fi localizat prin linia imaginara ce trece prin
extremitatea superioara a santului interfesier) si muschiul de pe fata
antero-externa a coapsei( vastus lateralis).
Administrarea:
se confirma identitatea pacientului
se explica procedura pacientului
se asigura intimitate
se spala mainile, se pun manusile
se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai

facut recent injectii intramusculare
la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de

administrare uzula fiind fata superoexterna a fesei, iar la copil fata antero
laterala a coapsei
se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare
se stimuleaza zona de injectare prin tapotari usoare
se sterge cu un pad alcoolizat prin miscari circulare
31 | P a g e
se lasa pielea sa se usuce
se fixeaza si se intinde pielea cu ajutorul mainii nedominante
se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul

ca urmeaza sa simta o intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze
muschiul
se introduce printr-o singura miscare, repede , acul prin piele , tesut

subcutanat, pana in muschi
se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica

daca nu vine sange. Daca apare sange, se va retrage acul si se va relua
tehnica
daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a

permite muschiului sa se destinda si sa absoarga gradat medicatia
dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi
unghi sub care a fost introdus
se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor

pentru a ajuta distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua
atunci cand este contraindicat, cum ar fi la administrarea de fier)
se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru

a observa eventualele sangerari sau reactii locale
daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz

de echimoze
32 | P a g e
se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de

ora administrarii
nu se va recapa acul
se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare
Consideratii speciale:
la pacientii care au tratament indelungat intramuscular se va tine o

evidenta clara a zonelor de injectare pentru a le roti
la pacientii anxioasi se poate tine gheata cateva secunde pe zona de

injectare inainte de adminstrare, pentru a anestezia intrucatva locul
se incurajeaza pacientul intotdeauna sa relaxeze muschiul pentru ca

injectarea intr-un muschi incordat este dureroasa
injectia intramusculara poate distruge celule musculare determinand astfel

cresteri ale nivelului CK (creatinkinaza) care pot duce la o confuzie,
deoarece aceeasi cresterea poate indica un infarct miocardic. Pentru a
diferentia cauzele, trebuie ceruta analiza celulelor musculare specifice
inimii (CK-MB) si a lactodehidrogenazei. La pacientii care necesita o
monitorizare atenta a CK si CK-MB se va schimba modul de adminstrare
medicamentoasa din intramuscular in intravenos, tocmai pentru a evita
confuziile precizate mai sus
din cauza unui tesut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut in
vedere ca la pacientii varstnici absorbtia medicamentului are loc mult mai
rapid
Complicatii:
33 | P a g e
injectarea accidentala de substante iritative in tesutul subcutanat datorita

alegerii unui ac inadecvat sau unei tehnici gresite de administrare.
Aceasta poate determina apariti aunui abces
daca locul de injectare nu se roteste ci se fac injectii repetate in acelasi

loc, aceasta poate conduce la o slaba absorbtie a medicamentului si ,
implicit, la scaderea eficientei acestuia
In cazul de fata administrarea antibioticelor presupune testarea acestora.
Testarea la Penicilina, Ampicilina, Oxacilina si Kanamicina
n timpul unui test alergologic cutanat pielea este expus unor substane
numite alergeni. Dac persoana este alergica la substana injectata
intradermic, la locul inocularii apare o uoar "umfltura", nso it de ro ea
i "mncrime".
La 1-2 ore sau la 24-48 ore de la testarea cutanat, poate apare o reac ie
tardiv, manifestat, local, prin congestie sau prurit.
Rar s-au nregistrat reacii alergice severe, de tipul urticarie, angioedem

sau oc anafilactic.
Reacia secundara testrii cutanate la un alergen se urmre te timp de

minim 30 de minute din momentul injectrii intradermice.
Intensitatea maxim a reaciei se nregistreaz la 15-20 de minute dup

administrare.
34 | P a g e
Testarea cutanat trebuie sa fie fcut, teoretic, intr-o unitate medicala,

fiind necesara pregtirea medicaiei de urgen pentru eventualele complicaii
i urmrirea pacientului pe toat durata celor 30 de minute, timp n care se
consider c se dezvolt, cel mai frecvent, reacii alergice severe.
Unele medicamente pot influena rezultatele testrii:
1. Antihistaminicele: loratadina , cetirizina etc.(este necesara o pauza de 3-

10 zile anterior testrii).
La cei care sunt n tratament cu Ketotifen, ntreruperea tratamentului se face

cu minim 5 zile naintea testrii.
2. Corticosteroizii sistemici diminua rspunsul cutanat la alergeni.
3. Antisecretoriile gastrice
4. Antidepresivele
Teofilina, bronhodilatatoarele cu durata scurta de aciune, Montelukastul nu

influeneaz semnificativ rspunsul cutanat.
Efectul bronhodilatatoarelor cu durat lunga de aciune, asupra rspunsului la

alergenii inoculati cutanat, nu este suficient cunoscut.
Contraindicaiile absolute ale testelor cutanate alergologice sint:
- perioada de anergie dup boli infecioase acute
- necomplianta pacientului
- afeciuni severe cardio-vasculare, respiratorii, renale care
35 | P a g e
s-ar putea decompensa n urma efectelor testrii i al cror tratament ar

agrava boala
- persoane foarte alergice la medicamentele sau alergenii testai
- boli autoimune
- eczeme i psoriazis pe suprafee ntinse
- pacientii aflai n tratament cronic cu beta blocante sau inhibitori de

monoaminoxidaza.
La acetia exista o posibil lips de rspuns la administrarea medica iei

alfa adrenergice n caz de anafilaxie.
Contraindicaiile relative ale testrii cutanate alergologice:
- tratament cu antidepresive
- tratament cu antihistaminice
- utilizarea antiacide
- administrarea sistemica a corticosteroizi lor
n aceste cazuri, nainte de testarea cutanat, se face o pauz de medicaie.
Testarea cutanat alergologica la antibiotice este mai bine documentat

pentru penicilina i cefalosporine. Mai mult de 70% dintre reaciile alergice
apar la aceste antibiotice.
36 | P a g e
Cefalosporinele pot fi utilizate n siguran, la persoanele alergice la

penicilina, numai dup testare.
Chinolonele sunt o alt clas de antibiotice care pot da reacii alergice.
Pregtirea pentru testarea cutanat implic aflarea datelor despre istoricul

medical al pacientului, tratamentul urmat i un examen fizic.
Se pregtete medicaia de urgen i mijloacele de resuscitare pentru o

posibil reacie alergic de tipul ocului anafilactic.
Se utilizeaz seringi de 1 ml, cu ace intradermice de 29 G care produc o

traum minima la nivelul pielii.
Se pregtete locul administrrii prin degresare.
Soluia de testat (0,1ml-0,5 ml) se injecteaz strict intradermic, pe fa a

intern a antebraului, urmarindu-se formarea unei papule de 4 mm. Nu se
tamponeaz locul dup administrare.
Reactivitatea cutanat se apreciaz prin injectarea unui volum de ser

fiziologic echivalent pe fata intern a antebraului controlateral ( test martor
negativ).
Administrarea se face cu o alta seringa decit cea folosita la prima

administrare.
Testul se interpreteaz dup 15-20 de minute de la injectare prin

msurarea papulei (papula de edem) i a haloului de eritem care nconjur
papula.
37 | P a g e
Testul este considerat pozitiv dac la locul injectrii alergenului apare o

macula pruriginoasa, cu tendina la extindere, cu diametrul de minim 8
mmHg, n timp ce la locul injectrii serului fiziologic, macula are un
diametru de maxim 5 mm.
Cum se fac dilutiile:
1. PENICILINA
n flaconul de 400.000 u.i. se adaug 4 ml de ser fiziologic, rezultnd o

concentraie de 100.000 u.i. /ml.
Din aceasta soluie se ia 1 ml i se adaug 9 ml ser fiziologic, rezultnd o

concentraie de 10.000 u.i. /ml.
Din soluia de 10.000 u.i. /ml se ia 1 ml i se adaug 9 ml de se
r fiziologic, rezultnd o concentraie de 1000 u.i. /ml.
Din aceasta soluie, 1000 u.i./ml, se iau 0,1-0,3 ml i se injecteaz la

adult, strict intradermic.
Pentru copii concentraia folosita este de 100 u.i. /ml i se injecteaz

intradermic 0,1 ml. Concentratia de 100 u.i./ ml se obtine luind 1 ml din
solutia de 1000 u.i., la care se adauga 9 ml ser fiziologic.
Testarea la antibiotic se poate face si utilizind mucoasa conjunctivala. Se

pune 1 picatura din dilutia 1000 u.i./ml in sacul conjunctival.
Daca dupa 15 minute, local, apare hiperemie, atunci pacientul este

alergic la antibioticul testat.
38 | P a g e
2. AMPICILINA si OXACILINA
Un flacon are 250 mg=0,25 g.
Se adauga intr-un flacon 2,5 ml ser fiziologic, rezultind o concentratie de

0,1 g/ml.
Din aceaasta solutie se ia 1 ml si se adauga 9 ml ser fiziologic, rezultind o

concentratie de 0,01 g/ml.
Se mai face inca o dilutie, concentratia finala fiind de 0,001 g/ml.
Din aceasta dilutie se injecteaza 0,1-0,5 ml i.d.
3. KANAMICINA
Un flacon de Kanamicina de 1g se dilueaza cu 10ml ser fiziologic,

rezultind o concentratie de 0,1 g/ml.
Din aceasta solutie se ia 1 ml la care se adauga 9ml ser fiziologic,

rezultind o concentratie de 0,01 g/ml.
Se amesteca 1 ml din solutia de mai sus cu 9 ml ser fiziologic,

concentratia finala fiind de 0,001 g/ml.
Se injecteaza i.d. 0,1-0,5 ml.
In cazul tuturor antibioticelor de mai sus apariia, la 20 de minute dupa

injectare, a unui halou congestiv, cu prurit local, este un semn ca persoana
testat este alergica la antibioticul respectiv.
39 | P a g e
In cazul in care se administreaz, pentru prima oara, un antibiotic sub

form de capsule sau oricare alt medicament sub forma de tablete sau
capsule, cu potential alergic, este bine sa facem un" test de provocare".
Acest test nu este lipsit de riscuri, dar reactia alergica va fi de mai mic
intensitate, in condiiile folosirii unor doze fracionate din antibioticul sau
oricare alt medicament pe care intenionm sa-l administram pentru prima
oar.
Cum se face testul?
Se incepe cu doze mici de medicament (1/4 din doza total), administrate

pe gura.
Daca persoana tolereaza cea mai mic doza, se administreaza o doz mai
mare la fiecare 30-60 minute, pn ce, eventual, apar semne de reacie
alergic sau s-a atins doza maxim.
Daca persoana tolereaza doza maxim inseamna ca nu este alergica la

acea substanta.
II. Planul de nursing. Prezentare cazuri studiate.
Cele 14 nevoi fundamentale au fost stabilite de catre Virginia Henderson.
40 | P a g e
Atingerea de ctre pacient a independenei n satisfacerea acestor nevoi este elul

profesiei de asistent medical.
Dup Virginia Henderson nevoia fundamentala este o necesitate vital,

esential fiinei umane pentru asigurarea strii de bine din punct de vedere fizic
i mintal.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. a respira;
2. a se alimenta i hidrata;
3. a elimina;
4. a se mica, a pstra o bun postur;
5. a dormi, a se odihni;
6. a se mbrca i dezbrca;
7. a-i menine temperatura corpului n limite normale;
8. a fi curat, a-i proteja tegumentele;
9. a evita pericolele;
10.a comunica;
11. a aciona dup credinele sale i valorile sale;
12.a se realiza;
13.a se recreea;
14.a nva.
Scurt prezentare a nevoilor fundamentale
A respira
15.Aspectul bio-fiziologic al acestei nevoi se manifest n respiraia pulmonar i

tisular;
41 | P a g e
16.Dimensiunea psiho-socio-cultural este influenat de urmtorii factori: emoii,

furia, frica, exerciiile fizice, fumat. Aceste nevoi prezint particulariti funcie
de vrst, antrenarnent, starea de sntate etc.
A bea si a manca
17.Dimensiunea bio-fiziologic intereseaz ritualul mncatului (ducerea alimentelor

la gur, masticaia, deglutiia), digestia, necesarul de calorii;
18.Dimensiunea psiho-socio-cultural se manifest n obiceiurile legate de ras,
religie, naionalitate, cultur. Aceste nevoi se modific odat cu etapele vieii.
A elimina
Aceast nevoie cuprinde eliminarea renal, intestinal, respiratorie, cutanat.
19.Aspectul bio-fiziologic variaz mult cu vrsta i starea de sntate i este n

acelai timp mecanic, chimic, hormonal, nervos;
20.Dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase. Emoiile de orice fel
modific frecvena urinar, calitatea i cantitatea scaunelor, transpiraia etc.
A te mica, a te mentine ntr-o bun postur
21.Aspectul bio-fiziologic difer funcie de vrst, starea de sntate, antrenament.

Sistemul muscular, scheletic, cardiovascular, nervos, influeneaz micarea i
adaptarea cu evitarea anumitor posturi.
22.Din punct de vedere psiho-socio-cultural micarea i poziia corpului reflect
contient sau incontient starea de spirit a individului. Micarea este influenat i
42 | P a g e
de nivelul cultural. Aceasta influeneaz mersul, gesturile, mimica etc. Probleme

de sntate pot duce la modificri n domeniul motricitii.
A dormi i a te odihni
23.Din punct de vedere biologic i fiziologic, somnul sau odihna variaz cu vrsta i
starea de sntate. Calitatea somnului, ca i repaosul mintal i fizic influeneaz
sistemele cardio vascular, digestiv, neuro-muscular. O persoan privat de sornn
manifest tulburari fizice i psihice.
24.Psiho-socio-cultural somnul i repaosul sunt afectate de emoii i obligaii sociale
(munc). Exist persoane care uzeaz de droguri pentru a rmne treji sau pentru
a dormi.
A se mbrca i a se dezbrca
25.Bio-fiziologic, activitile cotidiene necesare independenei n acest domeniu cer

o anumit capacitate neuro-muscular, aceste nevoi fiind diferite, funcie de
vrsta, starea de sntate.
26.Psiho-socio-cultural se manifest prin afirmarea personalitii i a sexualitii n
alegerea vemintelor, anumite grupuri socio-culturale i religioase au exigene
particulare: voal, turban etc.
A mentine temperatura corpului n limita normala
43 | P a g e
27.Componenta bio-fiziologic este cea mai important. Odat cu naintarea n

vrst temperatura corpului este mai influenat de cea a mediului nconjurtor.
Temperatura corpului depinde de mbrcminte, hidratarea organismului,
controlul hipotalamic.
28.Componenta psihic este influenat de emoii, anxietate, acestea crescnd
temperatura corpului.
A fi curat i a-i proteja tegumentele
29.Componenta bio-fiziologic se manifest funcie de capacitatea fizic de a face

gesturile i micrile necesare precum i de factorii biologici vrsta i sexul.
30.Componenta psihic i emotiv se reflect n starea epidermei, n atenia acordat
prului. Emoiile afecteaz transpiraia i secreiile, normele de curenie difer
de la un grup social la altul. Curenia este influenat de cultura grupului.
A evita pericolele.
Pericolele pot proveni din mediul intern sau extern.
31.Pe plan bio-fiziologic independena rezid din a evita anumite alimente i

medicamente i de a se proteja n desfurarea anumitor activiti zilnice. Este
nevoie de a analiza aceast nevoie funcie de vrst, anumite afeciuni (depresii).
32.Componenta psihic simpla prezen a unei rude, a unei persoane apropiate
pacientului, ascultarea unui gen de muzic preferat, existena unei persoane
aparintoare aceleiai comuniti, respectarea obiceiurilor proprii, sunt elemente
care dau impresia de siguran.
44 | P a g e
A comunica cu semenii.
Este o nevoie fundamental fiinelor umane.
33.Dimensiunea biologic se manifest sub form de comunicare verbal sau non-

verbal. Comunicarea yerbal cuprinde limbajul, n timp ce comunicarea non-
verbal cuprinde gesturile, mimica, poziia corpului, mersul etc.
34.Componentele psiho-socio-culturale se manifest prin alegerea coninutului
exprimat: sentimente, idei, emoii. Comunicarea cuprinde sexualitatea. Aceast
component importanta a fiinei umane se exprim din copilrie pn la btrnee
prin afirmarea de sine, alegerea vemintelor, n relaiile sociale. Cnd un pacient
nu are posibilitatea de comunicare, el trebuie s fie ajutat de asistent.
A-i practica religia
35.Componenta bio-fiziologic se exprim prin micri, gesturi, atitudini specifice

cultului: poziia ngenunchiat, anumite posturi, interzise anumite alimente,
tratamente.
36.Componenta psiho-socio-cultural evoluia practicilor religioase este n
funcie de fenomenele psiho-sociale i relaiile interpersonale. Alterarea
strii de sntate poate antrena creterea sau diminuarea adeziunii la religie. n
ngrijirea bolnavilor, respectarea acestei nevoi cere asistentei o educaie liberal.
A fi ocupat pentru a fi util.
45 | P a g e
De-a lungul etapelor vieii fiina uman are nevoie s se realizeze, s studieze, s
munceasc. Aceste activiti pot fi legate de sex, dar cea mai mare parte depind
de capacitatea fiziologic i dezvoltarea psihosocial a individului. Normele
culturale influeneaz satisfacerea acestei nevoi. O problem de sntate poate s
diminueze temporar sau permanent posibilitatea de a fi util prin diverse activiti.
A se recrea.
Este o nevoie comun tuturor fiinelor umane.
37.Componenta bio-fiziologic persoanele se pot recrea specific vrstei i funcie de

starea de sntate. Persoanele cu un anumit handicap (orbi, surzi, membre
amputate) au alte ci de recreere dect cei sntoi.
38.Fenomenele psihosociale, culturale pot influena nevoia de a se recrea. Aceast
nevoie poate fi satisfacut att de familie ct i de societate.
A nva.
Nevoia de descoperire, de satisfacere a curiozitii, de a aduga cunotine noi

este specifica tuturor, dar mai evident la copii.
Componenta biologic este reprezentat de inteligen
Apectul psiho-socio-cultural se manifest prin dorina de a afla i a cunoate

valoarea acordat educaiei de grupul socio-cultural.
Problemele de santate fac s se iveasc nevoi de nvare variate: s fac

pansamente, s-i administreze insulina, alte medicamente, regim alimentar etc.
46 | P a g e
Nevoia de a nva poate fi legat de dorina de a fi util, de a se recrea, dar n

acelai timp i de a fi independent.
PLAN DE NGJIJIRE NURSING

AL PACIENTULUI CU PIELONEFRIT
CAZUL CLINIC NR. 1
Nume: M
Prenume: S
Starea civila: necasatorita
Talie: 1,30 m
Greutate: 40 kg
Data nasterii: 17.VIII.1988
Ocupatia: pensionara
Data internarii: 16.I.2017 ora 1045
Data externarii: 12.II.2017 ora 14
Numarul de zile de spitalizare: 28
Diagnostic la internare: Pielonefrita cronic - HTA stadiul II
Diagnostic la externare: Pielonefrita cronic - HTA stadiul II

Motivele internarii: Astenie fizica, paloare, dureri lombare, cefalee, frisoane,
inapetenta.
Antecedente heredocolaterale: HVA la 9 ani, fara importanta.
Antecedente personale: infectii urinare cu E.coli
Antecedente patologice: Amigdalita, otita medie supurativa.
Conditii de viata si munca: Bune.
Venit mediu lunar: Alocatie de stat.
Comportament fata de mediu: Sociabila, orientata temporo-spatial.
Istoricul bolii: Veche hipertensiv cu rinichi unic chirurgical. Se
interneaz pentru cefalee occipital, ameeli, poliatralgii, fatigabilitate,
simptomatologie ce s-a accentuat n ultima vreme fr un motiv clinic aparent.
Este internat la Spitalul Judeean Secia Nefrologie.
47 | P a g e
Examen clinic: S-au gasit urmatoarele aspecte patologice: sistemul celulo

adipos slab reprezentat, aparatul cardiovascular normal, celelalte organe si
sisteme sunt in limite normale
Diagnostic Manifestr Surse de Obiective Intervenii Evaluare

de nurcing i de dificultate autonome
dependen i delegate
16.01.17 - astenie - proces - combaterea - Din
Perturbarea fizica infectios durerii psihoterapie analiza
nevoii de a - hepatalgii - durere in- prevenirea -urmarirea datelor
avea funcii - cefalee lojele complicatii TA, obtinute
vitale n - epistaxis renale lor temperatura am
limite stabililt ca
- supraveghe , respiratii,
normale: diureza din punct
rea
respiraie, de vedere
functiilor -
T.A., puls al
vitale administrar
dependent
ea
ei
tratamentul
pacientei
prescris de
este vorba
medic
de o
(glucoza,
bolnava cu
Nospa 3
pielonefrit
tb./zi,
a acuta,
Ciprofloxac
partial
in 1 tb. la
dependent
12 ore)
a, care
-pregatirea necesita
pacientei ingrijiri
pentru infirmiere
recoltarea privind
probelor de combatere
sange si a semnelor
urina si
indicate de simptomel
medic or pe care
le
prezinta:
astenie
fizica,
tegumente
palide,
48 | P a g e
lombalgii,
cefalee,
inapetenta.
Asigurare
a
conditiilor
igienico-
sanitare si
de mediu
fizic si
uman,
care sa-i
permita
refacerea
psihica si
fizica,
asigurarea
administra
rii
medicatiei
prescrisa
de medic,
educatia
sanitara
privind
modul de
comportar
e in spital
si apoi la
domiciliu.
16.01.17 odihna anxietate, asigurarea - creerea pacienta
Incapacitate insuficienta durere, odihnei unui climat nu doarme
a de a se - boala suficiente coresaunzat datorita
anxietatii,
odihni slabiciune, or
necesita
oboseala - psihoterapi ingrijiri
e pentru
- satisfacere
administrare a nevoii
a de de a dormi
sedative la
49 | P a g e
indicatia
medicului
-aerisirea
salonului
nainte de
culacare
-
umidificarea
aerului
-reducerea
luminoziti
i
-asigurarea
bolnavului
c nu este
singur

dependen i delegate
18.01.17 agitatie, nelinistea combaterea proprii: Pacientei i
Anxietate neliniste, fata de anxietatii psihoterapie persist
cresterea diagnostic punerea n starea de
ritmului si contact cu nelinite
respirator tratament pacieni cu necesita
evoluie interventia
favorabil, nursei
asigurarea pentru
unui post satisfacerea
TV favorit, acestei
facilitarea nevoi
vizitelorct
mai dese ale
membrilor
apropriai
din familie
delegate:
administrar
50 | P a g e
ea
medicatiei
prescrise de
medic
19.01.17 dificultate anxietate, combaterea proprii: - bolnava
ineficacitate de a-si durere in durerii si creerea unui partial
la nivel exprima lojele anxietatii, microclimat dependenta
intelectual ideile si renale incurajarea corespunzat in ceea ce
discomfortu bolnavei de or, punerea priveste
l legat de a-si la dispoziie nevoia de a
simptomele exprima a unor comunica
bolii gandurile brouri/plia
si nte
sentimentel informative
e despre
hepatit i
soluii de
tratament
Diagnostic Manifestr Surse de Obiective

Intervenii Evaluare
de nurcing i de dificultate autonome i
dependen delegate
20.01.17 Frisoane Incapacitat Pacienta Proprii: T in
Perturbarea care ea de a sa aibe aplicarea de momentul
nevoii de a cedeaza la mentine T temperatur buiote cu apa frisonului
mentine medicatia in limite a corpului calda, este 39,80
temperature obisnuita normale in limite frictionarea C; dupa
in limite normale interventii
tegumentelor
normale T devine
pacientei 36,40 C
Delegate:
administrarea
de algocalmin
1 fiola i.v.
20-22.01.17 refuz de a anxietate, educatie discutii cu bolnava
refuz de a invata sau durere in sociala bolnava prezinta
invata sau de a lojele stare
de a cunoaste renale, generala
cunoaste teama de a buna,
cunoaste evolutia
51 | P a g e
adevarul bolii in
spital sub
dieta,
repaos si
tratament
este buna,
se obtine
ameliorare

dependen delegate
23-26.01.17 incapacitate schimbarea Psihoterap asistenta bolnava
Perturbarea a de a-si modului de ie mobilizeaza partial
nevoii de a indeplini viata pacienta dependen
fi util functiile pentru a ta in ceea
legate de un desfasura o ce
rol social priveste
nevoia de
a se
ocupa cu
ceva
27-30.01.17 Incapacitate Greri, Asigurare Proprii: Pacienta
Perturbarea de a asimila varsaturi, a unei asigurarea nu mai
nevoii de a alimentele flatulenta alimentatii unei prezinta
se alimenta cantitative alimentatii senzatie
si neflatulente de voma
calitative repartizata in si apetitul
portii se
fractionate si normalize
la intervale de aza.
3 ore; Pacienta
asigurarea refuza
unui aport alimnetel
hidric e grele,
corespunzator avand un
spatiat apetit
Delegat: preferenti
adminstrarea al pentru
52 | P a g e
de solutii supele de
perfizabile zarzavat.
intravenos in
prize spatiate
(glucoza 5%,
metocloprami
d 1 fiola, no-
spa 1 fiola)

dependen delegate
31.01.17 - Dureri in Pacienta Pacienta s Proprii: se Durerea
3.02.17 lojele este a se ajuta pacienta
din
Perturbarea renale, in imobilizata mobilizez sa-si schimbe
ipcondrul
nevoii de a umarul in pozitia e, sa pozitia sis a
drept se
avea o buna drept, de cubit prezinte o faca plimbari
atenueaza
postura cefalee, lateral stare de scurte. in
vertij drept bine, sa Delegate: intensitat
pentru prea fie Administraree,
mult timp indepartat pacienta
de antialgice
a durerea facand
si antispastice
(piafen 1 plimbari
scurte in
fiola i.v. sau
vedrerea
i.m., no-spa
realizarii
1 fiola i.m.)
igienei
personale
4-10.02.17 Imposibilita Constipatie Pacienta Proprii: Pacienta
Perturbarea tea de a sa prezinte asigurarea si-a reluat
nevoii de a avea o o unei tranzitul
elimina eliminare eliminare alimentatii intestinal
normal adecvata bogate in in urma
fibre, efectuarii
admisnistrare clismei
a de lichide si evacuator
asigurarea ii
mobilizarii
Delegate:
53 | P a g e
adminsitrare
a de
purgative
usoare
(carbine 1
tableta,
eventual 1
clisma
evacuatorie)

dependen i delegate
11-12.02.17 Apatie, anxietate, educatie asistenta bolnava
Perturbarea dezinteres durere in sanitara creeaza partial
nevoii de a fata de cei lojele activitati dependen
se recrea din jur renale creeative la ta in ceea
care sa ce
priveste
nevoia de
a se
recrea
Se
externeaz
a cu
urmatoar
ele
recomand
ari:
evitarea
eforturilo
r fizice de
orice
natura,
regim
alimentar
hipocalor
ic,
54 | P a g e
hiposodat
, cu toti
principii
alimentar
i, evitarea
conservel
or,
afumaturi
lor,
acriturilor
,
grasimilo
r de
origine
animala
Epicriza
Pacienta internata in sectia Nefrologie se externeaza cu urmatoarele
recomandari:
1. Respectarea regimului igieno-dietetic sarac in grasimi, ramtasuri,
picanterii.
2. Respectarea programului de somn, cel putin 30 minute dupa-amiaza.
3. Evitarea efortului fizic si psihic, eventual orele de sport pentru cel putin 1
luna.
4. Continuarea tratamentului cu ciprofloxacin inca 2 zile (1 tableta la 12 ore
si recoltarea uroculturii dupa 2 zile de la intreruperea antibioticului).
5. Evitarea medicamentelor hepato-toxice, inclusiv alcool, tutun, drogori.
6. Dispensarizare prin medicul de familie.
7. Repetarea anuala sau trimestriala a uroculturii, examen de urina, uree,
creatinina.
CAZUL CLINIC NR. 2
Nume: P
Prenume: V
Starea civila: casatorita
Talie: 1,73 m
Greutate: 68 kg
Data nasterii: 10.I.1972
55 | P a g e
Ocupatia: muncitoare
Data internarii: 9.I.2017 ora 1330
Data externarii: 6.II.2017 ora 14
Diagnostic la internare: pilonefrita cronica
Diagnostic la externare: pilonefrita cronica, infectie urinara cu Proteus
Motivele internarii: cefalee, greturi, varsaturi, dureri in lojele renale, disurie,
polakiurie, frisoane
Antecedente heredocolaterale: Infectii urinare repetate, amigdalita, carii
dentare
Antecedente personale: Hepatita virala acuta 1980
Antecedente fiziologice: Prima menstruatie 5.I.1986
Conditii de viata si munca: Nu consuma alcool sau cafea.
Venit mediu lunar: 1.500.000 lei.
Comportament fata de mediu: Sociabila, orientata temporo-spatial.
Istoricul bolii: Din relatarile bolnavei rezulta ca prezinta astenie fizica,
lombalgii, cefalee, varsaturi, urini urat mirositoare. Nu a facut tratament in
ambulator si la Policlinica.
Examen clinic: S-au gasit urmatoarele aspecte patologice:
- sistemul muculo-adipos slab reprezentat
- aparatul cardiovascular normal
- celelalte organe si sisteme sunt in limite normale

dependen delegate
9.01.2017 incapacitate schimbarea psihoterapi asistenta bolnava
Perturbarea a de a-si modului de e mobilizeaza partial
nevoii de a indeplini viata pacienta dependenta
fi util functiile pentru a in ceea ce
legate de un desfasura o priveste
rol social nevoia de a
56 | P a g e
se
ocupa cu
ceva
10-13.01.17 Incapacitate Greri, Asigurarea Proprii: Pacienta
Perturbarea de a asimila varsaturi, unei asigurarea refuza
nevoii de a alimentele flatulenta alimentatii unei alimnetele
se alimenta cantitative alimentatii grele,
si calitative neflatulente avand un
repartizata in apetit
portii preferential
fractionate si pentru
la intervale supele de
de 3 ore; zarzavat.
asigurarea Pacienta nu
unui aport mai
hidric prezinta
corespunzator senzatie de
spatiat voma si
Delegat: apetitul se
adminstrarea normalizea
de solutii za.
perfizabile
intravenos in
prize spatiate
(glucoza 5%,
metocloprami
d 1 fiola,
no-spa 1
fiola)
.

dependen delegate
14-16.01.17 - astenie - proces - combaterea -psihoterapie Din
Perturbarea fizica infectios durerii -urmarirea analiza
nevoii de a - hepatalgii - durere in- prevenirea TA, datelor
avea funcii - cefalee lojele complicatii temperatura, obtinute
vitale n - epistaxis renale lor respiratii, am
limite diureza stabililt
57 | P a g e
normale: - supraveghe - ca din

respiraie, rea administrarea punct de
T.A., puls functiilor tratamentului vedere al
vitale prescris de dependen
medic tei
(glucoza, pacientei
Cefort 1 g la este
12 ore, uricol vorba de
2 plicuri/zi) o bolnava
-pregatirea cu
pacientei pielonefri
pentru ta acuta,
recoltarea partial
probelor de dependen
sange si urina ta, care
indicate de necesita
medic ingrijiri
infirmiere
privind
combater
ea
semnelor
si
simptome
lor pe
care le
prezinta:
astenir
fizica,
subicter
sceral,
tegument
ar,
lombalgi,
cefalee,
greturi.
Asigurare
a
conditiilo
r
igienico-
sanitare si
58 | P a g e
de mediu
fizic si
uman,
care sa-i
permita
refacerea
psihica si
fizica,
asigurare
a
administr
arii
medicatie
i
prescrisa
de medic,
educatia
sanitara
privind
modul de
comporta
re in
spital si
apoi la
domicili.

dependen delegate
17-18.01.17 odihna anxietate, asigurarea - creerea unui pacienta
Incapacitate insuficienta durere, odihnei climat nu
a de a se - boala suficiente coresaunzator doarme
datorita
odihni slabiciune, - psihoterapie
anxietatii,
oboseala - necesita
administrarea ingrijiri
de sedative la pentru
59 | P a g e
indicatia satisfacer
medicului ea nevoii
-aerisirea de a
dormi
salonului
nainte de
culacare
-umidificarea
aerului
-reducerea
luminozitii
-asigurarea
bolnavului c
nu este singur
Diagnostic Manifestri Surse de Obiective Intervenii Evaluare

de nurcing de dificultate autonome i
dependen delegate
19- agitatie, nelinistea combatere proprii: Pacientei
21.01.2017 neliniste, fata de a psihoterapie i persist
Anxietate cresterea diagnostic anxietatii punerea n starea de
evoluie interventi
favorabil, a nursei
asigurarea pentru
unui post TV satisfacer
favorit, ea acestei
facilitarea nevoi
vizitelorct
mai dese ale
membrilor
apropriai din
familie
delegate:
administrarea
medicatiei
prescrise de
medic
60 | P a g e

dependen delegate
22-24.01.17 dificultate de anxietate, combatere proprii: - bolnava
ineficacitate a-si exprima durere in a durerii si creerea unui partial
la nivel ideile si lojele anxietatii, microclimat dependenta
intelectual renale incurajare corespunzator, in ceea ce
a bolnavei punerea la priveste
de a-si dispoziie a nevoia de a
exprima unor comunica
gandurile brouri/pliante
si informative
sentimente despre
le hepatit i
soluii de
tratament
25-27.01.17 Frisoane Incapacita Pacienta Proprii: T in
Perturbarea care cedeaza tea de a sa aibe aplicarea de momentul
nevoii de a la medicatia mentine T temperatur buiote cu apa frisonului
mentine obisnuita in limite a corpului calda, este 39,80 C;
temperature normale in limite frictionarea dupa
in limite normale interventii T
tegumentelor
normale devine
pacientei 36,40 C
Delegate:
administrarea
de algocalmin
1 fiola i.v.,
calciu
gluconic 1
fiola i.v.,
T=39,80
refuz de a invata sau de durere in sociala bolnava prezinta
invata sau a cunoaste lojele stare
de a renale, generala
cunoaste teama de a buna,
cunoaste evolutia
adevarul bolii in
spital sub
dieta,
61 | P a g e
repaos si
tratament
este buna,
se obtine
ameliorarea
si se
externeaza
cu
urmatoarele
recomandari
: evitarea
eforturilor
fizice de
orice natura,
regim
alimentar
hipocaloric,
hiposodat,
cu toti
principii
alimentari,
evitarea
conservelor,
afumaturilo,
acriturilor,
grasimilor
de origine
animala

dependen delegate
31.01.17 incapacitatea schimbare psihoterap asistenta bolnava
Perturbarea de a-si a modului ie mobilizeaza partial
nevoii de a indeplini de viata pacienta dependen
rol social priveste
62 | P a g e
nevoia de
a se
ocupa cu
ceva
1-2.02.17 Dureri in Pacienta Pacienta s Proprii: se Durerea
Perturbarea lojele renale, este a se ajuta din
nevoii de a in umarul imobilizat mobilizez pacienta sa- ipcondrul
avea o buna drept, a in e, sa si schimbe drept se
postura cefalee, pozitia de prezinte o pozitia sis a atenueaza
vertij cubit stare de faca plimbari in
lateral bine, sa scurte. intensitat
drept fie Delegate: e,
pentru indepartat Administrare pacienta
prea mult a durerea de antialgice facand
timp si plimbari
antispastice scurte in
(piafen 1 vedrerea
fiola i.v. sau realizarii
i.m., no-spa igienei
1 fiola personale
i.m.)
3-4.02.17 Imposibilitat Constipati Pacienta Proprii: Pacienta
Perturbarea ea de a avea e sa prezinte asigurarea si-a reluat
nevoii de a o eliminare o unei tranzitul
elimina normal eliminare alimentatii intestinal
adecvata bogate in in urma
fibre, efectuarii
admisnistrar clismei
ea de lichide evacuator
si asigurarea ii
mobilizarii
Delegate:
adminsitrare
a de
purgative
usoare
(carbine 1
tableta,
eventual 1
clisma
evacuatorie)
63 | P a g e

dependen delegate
5.02.17 Apatie, anxietate, educatie asistenta bolnava
nevoii de a fata de cei lojele activitati dependen
se recrea din jur renale creeative la ta in ceea
care sa ce
priveste
nevoia de
a se
recrea
6.02.17 incapacitatea schimbare psihoterap asistenta bolnava
Perturbarea de a-si a modului ie mobilizeaza partial
nevoii de a indeplini de viata pacienta dependen
rol social priveste
nevoia de
a se
ocupa cu
ceva
Epicriza
Pacienta in varsta de 46 de ani se interneaza prezentand cefalee, greturi,
varsaturi, dureri atroce in lojele renale, astenie fizica marcata, tegumente extrem
de palide, scaune decolorate cu urmatoarele recomandari. Datele biologice
denota denota prezenta antihenului Ag Hbs. Se instituie tratament cu
antispastice, vitamine, perfuzabile. Evolutie favorabila. Se externeaza cu
recomandarile:
picanterii.
64 | P a g e
luna.
creatinina.
CAZUL CLINIC NR. 3
Nume: C
Prenume: T
Starea civila: necasatorita
Talie: 1,60 m
Greutate: 70 kg
Data nasterii: 22.VII.1980
Ocupatia: invatatoare
Data internarii: 1.V.2017 ora 1230
65 | P a g e
Data externarii: 22.V.2017 ora 14

Diagnostic la internare: pielonefrita cronica
Diagnostic la externare: pielonefrita cronica, anemie secundara, hipertensiune
gradul II/III
Motivele internarii: astenie fizica marcata, cefalee, urini tulburi urat
mirositoare,
Antecedente personale: 1 nasteri la termen si 0 avorturi
Antecedente fiziologice: Prima menstruatie 7.VI.1995
Conditii de viata si munca: Nu a consumat toxice, alimentatie mixta, variata
Comportament fata de mediu: Sociabila, orientata temporo-spatial
Istoricul bolii: Are dureri in lojele renale, dificultati la urinare, usturimi, dureri
pelvine, febra.
Examen clinic: S-au gasit urmatoarele aspecte patologice:
- tegumente si mucoase palide
- sistem ganglio-limfatic superficial
- celelalte organe si sisteme sunt in limite normale
dependen delegate
1.05.17 - astenie - proces - combatere -psihoterapie Din analiza
Perturbarea fizica infectios a durerii -urmarirea TA, datelor
nevoii de a - hepatalgii - durere in - prevenirea temperatura, obtinute am
avea funcii - cefalee lojele complicati respiratii, stabililt ca
vitale n - epistaxis renale ilor diureza din punct de
limite vedere al
- supravegh -administrarea
normale: dependentei
erea tratamentului
respiraie, pacientei
functiilor prescris de
T.A., puls este vorba de
vitale medic
o bolnava cu
(glucoza,
pielonefrita
Cefort 1 gr.
acuta, partial
La 12 ore)
dependenta,
-pregatirea care necesita
pacientei ingrijiri
pentru infirmiere
recoltarea privind
probelor de combaterea
sange si urina
66 | P a g e
indicate de semnelor si
medic simptomelor
pe care le
prezinta:
astenir
fizica,
subicter
sceral,
tegumentar,
hepatalgii,
cefalee,
epistaxis.
Asigurarea
conditiilor
igienico-
sanitare si de
mediu fizic
si uman, care
sa-i permita
refacerea
psihica si
fizica,
asigurarea
administrarii
medicatiei
prescrisa de
medic,
educatia
sanitara
privind
modul de
comportare
in spital si
apoi la
domiciliu.
2.05.17 odihna anxietate, asigurarea - creerea unui pacienta nu
Incapacitate insuficienta durere, odihnei climat doarme
a de a se - boala suficiente coresaunzator datorita
anxietatii,
odihni slabiciune, - psihoterapie
necesita
oboseala - ingrijiri
administrarea pentru
67 | P a g e
de sedative la satisfacerea
indicatia nevoii de a
medicului dormi
-aerisirea
salonului
nainte de
culacare
-umidificarea
aerului
-reducerea
luminozitii
-asigurarea
bolnavului c
nu este singur
3-5.05.17 agitatie, nelinistea combatere proprii: Pacientei i
Anxietate neliniste, fata de a psihoterapie persist
cresterea diagnostic anxietatii punerea n starea de
evoluie interventia
favorabil, nursei pentru
asigurarea satisfacerea
unui post TV acestei nevoi
favorit,
facilitarea
vizitelorct
mai dese ale
membrilor
apropriai din
familie
delegate:
administrarea
medicatiei
prescrise de
medic
6-8.05.17 dificultate anxietate, combatere proprii: - bolnava
ineficacitate de a-si durere in a durerii si creerea unui partial
la nivel exprima lojele anxietatii, microclimat dependenta
intelectual ideile si renale incurajare corespunzator, in ceea ce
68 | P a g e
a bolnavei punerea la priveste

de a-si dispoziie a nevoia de a
exprima unor comunica
gandurile brouri/pliante
si informative
sentimente despre
le pielonefrita i
soluii de
tratament

dependen delegate
9-10.05.17 Frisoane Incapacitat Pacienta Proprii: T in
Perturbarea care ea de a sa aibe aplicarea de momentul
nevoii de a cedeaza la mentine T temperatur buiote cu frisonului
mentine medicatia in limite a corpului apa calda, este 39,80 C;
temperature obisnuita normale in limite frictionarea dupa
in limite normale interventii T
tegumentelor
normale devine 36,40
pacientei C
Delegate:
administrare
a de
algocalmin 1
fiola i.v.
refuz de a invata sau durere in sociala bolnava prezinta stare
invata sau de a lojele generala
de a cunoaste renale, buna,
cunoaste teama de a evolutia bolii
cunoaste in spital sub
adevarul dieta, repaos
si tratament
este buna, se
obtine
ameliorarea si
se externeaza
cu
urmatoarele
69 | P a g e
recomandari:
evitarea
eforturilor
fizice de
orice natura,
regim
alimentar
hipocaloric,
hiposodat, cu
toti principii
alimentari,
evitarea
conservelor,
afumaturilor,
acriturilor,
grasimilor de
origine
animala
Diagnos Manifestr Surse de ObiectiveIntervenii Evaluare

tic de i de dificultate autonome i
nurcing dependen delegate
14-18.05.17 incapacitate schimbarea psihoterap asistenta bolnava
Perturbarea a de a-si modului de ie mobilizeaza partial
nevoii de a indeplini viata pacienta dependenta in
fi util functiile pentru a ceea ce
legate de un desfasura o priveste
rol social nevoia de a se
ocupa cu
ceva
19.05.17 Incapacitate Greri, Asigurare Proprii: Pacienta nu
Perturbarea de a asimila varsaturi, a unei asigurarea mai prezinta
nevoii de a alimentele flatulenta alimentatii unei senzatie de
se alimenta cantitative alimentatii voma si
si neflatulente apetitul se
calitative repartizata in normalizeaza.
portii Pacienta
fractionate si refuza
la intervale alimentele
de 3 ore; grele, avand
asigurarea un apetit
70 | P a g e
unui aport preferential

hidric pentru supele
corespunzato de zarzavat.
r spatiat
Delegat:
adminstrarea
de solutii
perfizabile
intravenos in
prize spatiate
(glucoza 5%,
metoclopram
id 1 fiola,
no-spa 1
fiola)
20.5.17 - Dureri in Pacienta Pacienta s

Proprii: se Durerea din
Perturbarea lojele este a se ajuta lojele renale
nevoii de a renale, in imobilizata mobilizez
pacienta sa- se atenueaza
avea o buna umarul in pozitia e, sa si schimbe in
postura drept, de cubit prezinte o
pozitia sis a intensitate,
cefalee, lateral stare de
faca plimbari pacienta
vertij drept bine, sa
scurte. facand
pentru prea fie Delegate: plimbari
mult timp indepartat
Administrare scurte in
a durerea
de antialgice vedrerea
si realizarii
antispastice igienei
(piafen 1 personale
fiola i.v. sau
i.m., no-spa
1 fiola
i.m.)
dependen delegate
21.05.17 Imposibilita Constipatie Pacienta Proprii: Pacienta si-a
71 | P a g e
Perturbarea tea de a sa prezinte asigurarea reluat

nevoii de a avea o o unei tranzitul
elimina eliminare eliminare alimentatii intestinal in
normal adecvata bogate in urma
fibre, efectuarii
admisnistrar clismei
ea de lichide evacuatorii
si asigurarea
mobilizarii
Delegate:
adminsitrare
a de
purgative
usoare
(carbine 1
tableta,
eventual 1
clisma
evacuatorie)
22-05.02.17 Apatie, anxietate, educatie asistenta bolnava
nevoii de a fata de cei lojele activitati dependenta
se recrea din jur renale creeative la in ceea ce
care sa priveste
nevoia de a
se recrea
Epicriza
Pacienta se interneaza acuzand sclere icterice, urina hipercroma, scaune
decolorate, dureri atroce in epigastru si lojele renale, pirozis, greturi si varsaturi,
inapetenta, anxietate.
Se instituie tratament perfuzabil, hepatoprotector, vitamino-terapie, cu evolutie
lent favorabila.
La externare se recomanda:
picanterii.
luna.
72 | P a g e

creatinina.
CONCLUZII
Definitie: pielonefrita este inflamatia acuta sau cronica care afecteaza tesutul
interstitial renal-spatiul dintre nefroni.
Etiologie: Germenii cei mai frecventi intalniti sunt: escherichia Colli, Proteus,
Klebsiella, Piocianic, Stafilococ. Obisnuitii factori favorizanti sunt obstacolele
de la nivelul cailor excretoare renale, afectiuni renale congenitale, tumori, litiaza
renala, cistita.
Semne: dureri lombare, mai frecvent unilaterale, surde sau cu caracter de colica
renala febra cu delent violent tulburari digestive polokiurie, disurie, nicturie
HTA - transpiratii atingerea interstitiului renal stare generala alterata Participarea
asistentei medicale la investigatii - Una din sarcinile importante ale asistentei
medicale este colaborarea si examinarea clinica a bolnavului. Ajutand medicul si
pacientul, asistenta medicala creeaza un climat favorabil pentru relatia: Medic-
pacient-asistenta. Pentru aceasta asistenta trebuie sa tina cont de urmatoarele
73 | P a g e
sarcini: sa pregateasca fizic si psihic pacientul sa pregateasca materialele si

instrumentele necesare examinarii sa pregateasca documentele necesare: fisa de
observatii, rezultatele examinarii asigura conditii de microclimat in salon
pregateste produse biologice si le trimite la laborator transporta in conditii
optime produsele recoltate la laborator, dupa ce in prealabil le eticheteaza
pregateste pacientul fizic si psihic pentru examene radiologice administreaza
tratamentul medicamentos numai la indicatia medicului.
Evolutie-Prognostic: Evolutia si prognosticul sunt favorabile in contextul in

care tratamentul este aplicat corect si factorii favorizanti sunt indepartati. in
urma aplicarii tratamentului, desi toate semnele bolii au disparut nu se poate
vorbi de vindecare decat dupa controlul repetat al uroculturii in urmatoarele luni.
S-a observat ca pielonefrita acuta, chiar atunci cand nu este tratata, se
amelioreaza, febra dispare in cateva zile, boala poate trece in cronicitate.
PNA (pielonefrita acuta) PNC (pielonefrita cronica) Educatie pentru sanatate
1. Ingrijiri de prevenire primara dobandirea obisnuintelor corecte de eliminare

evitarea inhibarii reflexului de mictiune deoarece se produce distensia vezicii
urinare, staza urinara, care poate favoriza formarea calculilor. evitarea
consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxic fara sfatul
medicului. efectuarea corecta a toaletei regiunii perineale pentru a evita
patrunderea microorganismelor in tractul urinar. evitarea aportului excesiv de
saruri minerale se va evita frigul, umiditatea, traumatismele.
2. Ingrijiri de prevenire secundar, depistarea precoce a afectiunilor renale si

dispensarizarea lor corecta. Tratamentul corect al acestor afectiuni dupa sfatul
medicului, colaborarea pacientului cu asistenta medicala si echipa de ingrijire,
evitarea complicatiilor.
74 | P a g e
3. Ingrijiri de prevenire tertiara reintegrarea in societate a individului cu

afectiuni cronice.
BIBLIOGRAFIE
1. "Bilantul alergologic la pacientul cu risc de anafilaxie" - colectiv de autori-

Jurnalul roman de anestezie si terapie intensiva 2009
2. "Testele cutanate si epicutanate in alergologie"- R. Gheban, L.Veres - Revista

romana de alergologie
3. Cioclteu A., Mnescu M., Rdulescu D. Infeciile tractului urinar n

Nefrologie, Editura Infomedica, Bucureti, 2001, p. 443-523.
4. Ghid clinic de medicina interna, J. Braun, A. Dormann
5. Oxford handbook of clinical medicine
6. Semiologia aparatuluji renal, Medicina interna, vol. I, II, L. Gherasim,

Editura Medicala, Bucuresti, 1995;
7. Pielonefrita acuta, Urologie, V. Gheorgiu, Iasi 2002, pag. 35-48;
8. Manual de medicina interna, Cornel Borundel
75 | P a g e
9. Lucretia Titirca - Urgentele medico-chirurgicale-sinteze, Editura medicala,

Bucuresti20084. Lucretia Titirca - Ingrijiri speciale acordate pacientilor de
catre asistentii medicali,Editura Viata medicala romaneasca, Bucuresti
20085.
10.Lucretia Titirca - Breviar de explorri funcionale i ngrijiri speciale

acordate bolnavului, Editura Viata medicala romaneasca, Bucuresti 2008
11.Georgeta Balta - Tehnici generale de ngrijire a bolnavilor, Editura

didactica sipedagogica, 19837.
12.Georgeta Balt - - Tehnici speciale de ngrijire a bolnavilor, Editura

didactica sipedagogica, 19838
13. Carol Mozes - Tehnica ngrijirii bolnavului, Editura Medical, 2006
76 | P a g e

Lucrare Ciobotea Florin Cristian

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare Ciobotea Florin Cristian

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ngrijirea bolnavului cu pielonefrit - Proiect

Am ales aceast tem, ngrijirea bolnavului cu pielonefrit, n memoria

I. Noiuni de anatomia si fiziologia rinichiului

Localizare. Rinichii sunt organe pereche situate retroperitoneal de o parte

Aspect exterior. Forma rinichiului este comparata de obicei cu cea a unui

Fiecare rinichi, nconjurat de un strat celulo-adipos i nvelit de o capsul

Loja renal este limitat n sus de diafragm, n spate de ultimele dou

Numrul nefronilor din cei doi rinichi se evalueaz la dou milioane.

traverseaz prostata, de unde posibilitatea compresiunii uretrale de ctre un

Rinichiul este alcatuit din parenchim si sistem colector.

Parenchimul renal. La nivelul parenchimului renal se delimiteaza doua

Zona corticala externa (cortexul renal) se intinde de la capsula pana la

Zona medulara se intinde de la baza piramidelor Malpighi pana la

Sistematizarea rinichiului. Rinichiul poate fi divizat in lobi respectiv

Sistemul colector cuprinde calicele mici, calicele mari si bazinetul.

papila proemina in interiorul unui calice mic si prezinta 15-20 perforatii ce

Glomerulul este alcatuit din o retea de anse capilare .Capilarele sangvine

Capsula Bowman inveleste ghemul capilar glomerular si este formata din

de celule epiteliale numite podocite. Podocitele prezinta prelungiri

Membrana bazala glomerulara (MBG) este cel mai important element

Aparatul juxtaglomerular (AJG) reprezinta o structura specializata

alcatuit din: glomus, macula densa si lacis. De asemenea aparatul

Glomusul este alcatuit din celule mioepitelioide cu caracter de celule

Macula densa este situata la nivelul tubului contort distal in zona de

Lacisul este reprezentat de mezangiu extraglomerular care se continua cu

Aparatul juxtaglomerular intervine in reglarea circulatiei sangvine la nivel

Tubul proximal are o

Tubul distal reprezinta segmentul nefronal dintre ansa Henle si tubul

recta si o portiune distala contorta - pars convoluta care prezinta la inceput

Segmentul conector reprezinta o regiune de tranzitie intre nefronul

Tubul colector este alcatuit dintr-un sistem de tubuli care incep in

In conditii bazale rinichiul primeste 20% din debitul cardiac. Debitul

intr-o vena corticala.3 Arteriolele eferente al glomerulilor juxtamedulari se

Circulatia venoasa este superpozabila celei arteriale pornind de la nivelul

Limfaticele rinichiului se constituie in doua retele limfatice diferite una

Inervatia rinichiului este de natura vegetativa si provine din : ganglionii

Noiuni de fiziologiea rinichiului

Rinichiul indeplineste o serie de functii importante in organism:

1. Functia excretorie de eliminare prin urina a produsilor de catabolism

2. Functia homeostatica - de mentinere constanta a volumelor,

3. Functia metabolica de catabolizare a unor hormoni polipeptidici

4. Functia endocrino-metabolica concretizata prin:

Secretia de renina de catre celulele mioepiteliale din arteriola aferenta, enzima

Secretia de eritropoietina hormon peptidic elaborat in interstitiu de celulele

Hidroxilarea vitaminei D luand nastere 1,25- dihidroxivitaminaD3, forma activa

Principala functie a glomerulului este formarea filtratului

Factorii ce regleaza filtrarea glomerulara sunt:

Coeficientul de filtrare (Kf) al membranei glomerulare depinde de

rata filtrarii glomerulare (RFG) se exprima astfel : RFG = Kf x P EF . Valoarea sa

Determinantii filtrarii glomerulare sunt:

Autoreglarea presiunii arteriale se realizeaza intr-o marja larga de valori

Stimularea simpatica. In cadrul hipotensiunii sistemice marcate sistemul

Reglarea procesului de ultrafiltrare glomerulara se realizeaza prin

Substantele vasoconstrictoare mai importante sunt : norepinefrina,

Dupa elaborarea urinii primitive, aceasta sufera la nivelul tubilor procese

Tubul contort proximal are ca functie esentiala reabsorbtia apei si a unor

Functia de concentratie a urinii este consecinta activitatii enzimatice

Ansa Henle descendenta

Segmentele ansei Henle ascendente

Tubul contort distal

Elemente vasculare ale nefronilor juxtamedulari []

Ramura descendenta si ascendenta a ansei Henle sunt asimilate cu un tub

apa tesutului interstitial hipertonic si primesc solviti din interstitiu. Urmarea

transversal intre interstitiu, fluidul tubular din anumite segmente tubulare si