• MODULUL 22: CHIRURGIE ȘI NURSING SPECIFIC (CH.

I)
Curs 4
• Elaborarea planului de îngrijire al bolnavului cu apendicită
• Elaborarea planului de îngrijire al bolnavului cu ocluzie intestinală
• Elaborarea planului de ingrijire al bolnavului cu hemoragie digestiva superioara
• Elaborarea planului de îngrijire al bolnavului cu pancreatite
 ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU APENDICITĂ ACUTĂ

• Definiţie : Apendicită acută este afecţiunea în care apare o

inflamaţie a apendicelui cecal. Odată pornit procesul
inflamator acesta nu poate fi stopat medicamentos,
tratamentul acestei afecţiuni fiind chirurgical.
• Cauze
- infecţia microbiană;
- constipaţia cronică;
- parazitoze;
- infecţii generale;
- obstrucţia lumenului, a cavităţii organului, fie datorită unei
proliferări limfatice stimulate bacterian sau a unui mic corp
străin (sâmbure, sămânţa). 
- poate fi luată în discuţie şi o predispoziţie genetică pentru
obstrucţia lumenului apendicular cauzatoare de apendicită,
plecând de la observaţia că sunt familii cu mai mulţi subiecţi
apendicectomizaţi (operaţi de apendicită) decât altele.
 ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU APENDICITĂ ACUTĂ

• Manifestari de dependenta:
- durerea - are initial sediul in epigastru (capul pieptului) si periombilical, pentru ca ulterior
sa-si modifice sediul in fosa iliaca dreapta, frecvent iradiind la nivelul membrului
inferior drept; durerea este de intensitate diferita si variabila de la un stadiu la altul;
daca initial are aspectul unui disconfort abdominal, ulterior poate deveni intensa si chiar
cu aparare musculara (abdomenul devine tare la palpare);
- inapetenta;
- greata si varsaturile;  
- scaune moi si frecvente/ scaune tari la 3-4 zile;
- meteorism;
- subfebrilitatea este posibila;
- stare de oboseala;
- in cazul localizarilor pelvine a apendicelui la aceste simptome se mai pot asocia tenesme
rectale cu diaree. 
- la copii mici- atipic - doar varsaturi, somnolenta, dificultati in alimentare, constipatie etc.
- la pacientii varstnici poate imbraca forme pseudo-ocluzive - cu simptome asemanatoare 
ocluziei intestinale, si pseudotumorale - simptome asemanatoare tumorilor cecale.
 ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU APENDICITĂ ACUTĂ

• Intervenții:
• Asistenta medicală:
- asigura repaus la pat;
- suprima alimentaţia peroral;
- efectuează recoltările de probe biologice: HLG, glicemie, uree, probe hepatice, examen
sumar urină, TC,TS, grup sanguin, Rh;
- pregăteşte pacientul pentru investigaţii;
- hidratează pacientul parenteral cu soluţii hidratante pentru corectarea volemiei şi
combaterea acidozei;
- aplică punga cu gheaţă în regiunea fosei iliace drepte;
- măsoară şi notează funcţiile vitale şi vegetative;
- administrează medicaţia prescrisă de medic şi va urmări efectul acesteia;
- ajută pacientul să-şi exprime îngrijorarea şi teamă faţă de suferinţa actuală;
- pregăteşte pacientul pentru intervenţia chirurgicală, când se impune necesitatea
acesteia;
- îngrijeşte pacientul postoperator;
- psihoterapia este foarte utilă pentru a diminua anxietatea pacientului.
 OCLUZIA INTESTINALĂ

• Definiţie : este un sindrom clinic caracterizat

prin oprirea completă şi persistentă a
tranzitului intestinal, deci imposibilitatea
evacuării de materii fecale şi gaze , cu
consecinţele sale, indiferent de cauză şi
mecanism.
• Culegere de date
• Circumstanţe de apariţie:
 Ocluzie mecanică - determinată de:
 un obstacol intrinsec: tumori, corp străin,
proces tuberculos, invaginarea unei anse
intestinale, fecaloame;
 extrinsec: bridă ce apare în urma unui proces
 inflamator, inel de eventraţie, hernie, răsucirea
anselor, etc.
 OCLUZIA INTESTINALĂ

 Ocluzii funcţionale: au ca substrat stimuli nervoşi determinaţi de

cauze variate:
• excitaţii care pornesc de la intestin (spasme ale musculaturii
declanşate de inflamaţii ale mucoasei, diverse revărsate în
cavitatea peritoneală);
• excitaţii care pornesc de la nivelul vaselor mezenterice (embolia,
infarctul mezenteric);
• excitaţii care se transmit de la distanţă pe cale nervoasă ca
urmare a unor colici renale, biliare, apendiculare, ovariene;
• excitaţii determinate de intoxicaţii;
• excitaţii provenite de la sistemul nervos determinate de leziuni
neurologice, tulburări psihice.
 OCLUZIA INTESTINALĂ
Manifestări de dependenţă: depind de localizarea acesteia:
•la nivelul  intestinului subţire sau a celui gros; durere -se
instalează brusc în caz de volvus, ştrangulare prin bridă;
•se instalează lent în caz de neoplasm, în acest caz vorbim de
sindrom subocluziv;
•în toate tipurile de ocluzii mecanice, durerea are caracter colicativ,
spasmodic, intermitent.
•oprirea de materii fecale şi gaze - ileus;
•clapotaj intestinal;
•voma, nu se întâlneşte în mod obişnuit în ocluzia intestinului gros
(colonul);
•alte semne: scaune sanghinolente, constipaţie alternată cu diaree,
•febră, frisoane în infecţii peritoneale,teama, nelinişte .
 OCLUZIA INTESTINALĂ

Investigații
•Hemograma modificată: Hct, Hb crescute datorită hemoconcentraţiei;
leucocitoză, creşte potasiul şi azotul.
•Radiografii abdominale efectuate în clinostatism şi ortostatism;
•Ecografia abdominal.
•Examen computer tomografic al abdomenului. CT poate ajuta medicul
să diferenţieze între o obstrucţie parţială şi una completa şi poate ajuta
la diagnosticul majorităţii cancerelor. Pe CT se pot vedea semne care
să arate prezenta strangulaţiei în porţiunea afectată a intestinului ;
•Tranzit baritat: deşi nu este folosit la fel de des ca şi radiografia
abdominala simplă şi CT în diagnosticul obstrucţiilor, acesta poate
diferenţia ocluziile parţiale de cele complete.  
 OCLUZIA INTESTINALĂ
Problemele de dependență şi sursele de dificultate ale pacientului:
•disconfort abdominal legat de durere
•constipaţia sau diareea legată de inflamaţia apendicelui şi cecului;
•intoleranta digestivă legată de disconfortul digestiv;
•hipertermie legată de procesul infecţios;
•anxietate legată de actul chirurgical.
Obiective:
Pacientul :
•să-şi exprime diminuarea durerii;
•să fie echilibrat hidroelectrolitic şi acido - bazic;
•să prezinte temperatura în limite normale;
•să prezinte tranzit intestinal normal pentru materii fecale şi gaze;
•să fie echilibrat psihic;
•să înţeleagă necesitatea intervenţiei chirurgicale.
 INTERVENŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL

• asigură repausul fizic şi psihic al pacientului;

• montează perfuzia, supraveghează perfuzia, permabilitatea
cateterului,reacţia la cateter;
• introduce sonda de aspiraţie intestinală şi aspiră lichidul
intestinal;
• suprima alimentaţia peroral;
• în funcţie de cantitatea aspirată , de pierderile de electroliţi,
proteine, lichide se face reechilibrare pacientului cu lichide şi
elemente de substituţie până la îmbunătăţirea parţială a stării
generale şi revenirea aproape de normal a constantelor umorale.
• efectuează recoltările de probe biologice: HLG, glicemie, uree,
probe hepatice, examen sumar urină, TC,TS, grup sanguin, Rh;
• pregăteşte pacientul pentru investigaţii;
• măsoară şi notează funcţiile vitale şi vegetative;
 INTERVENŢIILE ASISTENTULUI MEDICAL

• administreaza medicatia prescrisa de medic si va urmari efectul acesteia;

• ajuta pacientul să-şi exprime îngrijorarea şi teama faţă de suferinţa
actuală;
• pregateste pacientul pentru interventia chirurgicala cand aceasta se
impune ;
• ingrijeste pacientul postoperator;
• psihoterapia este foarte utila pentru a diminua anxietatea
pacientului.
• in ocluziile funcţionale a caror cauza declanşatoare este cunoscută, se
aplică tratamentul medical adecvat;
• suport psihologic al pacientului si familiei si reinsertie sociala a
pacientului cu colostoma (deschiderea alternativa a intestinului gros la
nivelul peretelui abdominal creata pentru evacuarea materiilor fecale)
temporara sau definitiva. 
 HEMORAGIE DIGESTIVĂ
SUPERIOARĂ

• Hemoragia digestivă superioară (H.D.S) este sângerarea care are loc

în esofag, stomac, duoden şi jejunul proximal, exteriorizându-se în special
prin hematemeza şi/sau melenă .
• Sângele eliminat din stomac, prin vărsătura este roşu, cu cheaguri sau brun
închis şi de cele mai multe ori este amestecat cu resturi alimentare.
• Hematemeza apare brusc, fiind adesea precedată de durere epigastrică, greaţă,
ameţeli, slăbiciune, transpiraţii, anxietate.
• Melena apare când în intestin pătrund cel puţin 50-80 ml de sânge .
 H.D.S.
• În hemoragiile digestive mici, semnele clinice sunt în general absenţe. Uneori
pot să apară: slăbiciune, transpiraţii reci, hipotensiune arterială sau lipotimie. 
• În hemoragiile digestive moderate se observă: tahicardie, ameţeli, tulburări de
vedere (vedere în ceaţă), hipotensiune arterială, lipotimie. 
• În hemoragiile digestive masive apar semne de şoc hipovolemic, paloare,
polipnee, anxietate, extremităţi reci, tahicardie, hipotensiune arterială, tendinţa
de pierdere a cunoştinţei.
 Conduita de urgență în hemoragia digestivă
superioară
• Repaus la pat în decubit dorsal;
• Se interzice orice efort fizic;
• Supravegherea functiilor vitale. În hemoragiile masive, supravegherea se face din oră în
oră: se recoltează sânge pentru determinarea 
hematocritului, numarului hematiilor, hemoglobinei (hemograma). Se recoltează scaun pentru
pentru a îl trimite la laborator în vederea punerii în evidență a hemoragiilor oculte;
• Internare – bolnavul cu H.D.S. trebuie în mod obligatoriu să fie internat, pentru a se
evita agravarea hemoragiei și pentru a fi monitorizat pacientul;
• La nevoie – transfuzie de sânge, perfuzie cu substituenți de volum;
• Suprimarea alimentației pe gură;
• Administrarea de lichide reci, cu lingurița. Începând cu ziua a treia se introduc legume
fierte, carne slabă, supe.
• Când hemoragia se datorează varicelor esofagiene, se introduce 
sondă cu balonaș esofagian compresiv (sonda Blakemore);
• Dacă hemoragia nu se oprește, se recurge la intervenție chirurgicală. 
 Intervenţiile asistentului medical în cazul unui pacient
cu hemoragie digestivă superioară

Asistentul medical:
•face evaluarea clinică rapidă a parametrilor hemodinamici (se vor determina
frecvența pulsului, tensiunea arterială, se vor inspecta atent tegumentele şi mucoasele pentru
depistarea semnelor de şoc);
•administrează medicația prescrisă de medic;
•chiar dacă starea este stabilizată, supraveghează permanent funcțiile vitale, diureza și
bilanțul pierderilor sanguine;
•trebuie să cunoască cum a debutat hemoragia și să observe manifestările de dependență ale
pacientului (paloare, extremități reci, cearcăne, transpirații reci, puls accelerat, agitație,
anxietate, sete);
•trebuie să diferențieze și să identifice epistaxisul și hemoptizia (sânge roșu, aerat, spumos),
față de hematemeză (precedată de greață, pacient cu antecedente de afecțiuni digestive, cu
sânge alterat, digerat, negru, amestecat cu resturi alimentare);
 Intervenţiile asistentului medical în cazul unui pacient
cu hemoragie digestivă superioară
• se recoltează sânge pentru hematocrit, număr de trombocite, indicii de coagulare, uree, grup sanguin,
Rh;
• pacientul poate fi aşezat în poziţie Trendelenburg pentru ameliorarea irigaţiei cerebrale, asigurând
protecţia împotriva pericolului de aspiraţie a refluxului conţinutului gastric hemoragic mai ales la
pacienţii cu conștienta alterată şi reflexele diminuate;
• se pregătesc două căi venoase periferice sigure (branulă) şi se instituie perfuzia cu soluţii cristaloide
(ser fiziologic, soluţie Ringer) la recomandarea medicului;
• montarea unei sonde de aspiraţie; instalarea unei sonde de aspiraţie furnizează date importante
pentru stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice;
• aspirarea de sânge din stomac în prezența unor rectoragii permite diagnosticul de hemoragie
digestivă superioară;
• aspirarea de sânge proaspăt indică o hemoragie activă;
• reapariţia sângelui după ore sau zile indică recidiva hemoragică;
• în formele ușoare, asigură alimentația cu regim hidric în prima zi, apoi sunt permise brânză dulce,
smântână, unt, ouă, carne slabă;
• în afară de măsurile igienico-dietetice riguroase, asistentul medical are intervenții autonome și la
indicația medicului pentru: combaterea grețurilor, efectuarea bilanțului hidroelectrolitic,
combaterea stării de anxietate.
 PANCREATITA

Definiţie - inflamaţie acută a pancreasului

exocrin, produs de activarea
intrapancreatică a enzimelor care
determină autodigestie triptică
pancreatica si peripancreatica, edem,
necroză, hemoragie.
 Etiologie - pancreatita

• Etiologia este infecţioasă sau toxică. Cel mai frecvent este

întâlnită în afecţiunile virotice: hepatită epidemică, parotidită
epidemică, febre eruptive, câteodată în infecţii bacteriene: febră
tifoidă, difterie, pneumococii, streptococii, septicemii.
• Factorii favorizanţi sunt: obezitatea, alcoolismul, abuzurile
alimentare, litiaza biliară, infecţiile căilor biliare, hepatopatiile
cronice, diabetul, ulcerul duodenal, apendicita, boli infecţioase
(hepatita epidemică, febra tifoidă).
• În declanşarea suferinţei intervin o serie de factori: mesele
copioase, excesul de băuturi alcoolice, colici biliare, emoţii
intense, traumatisme abdominale.
INVESTIGATII:
•Ecografia abdominală - este prima investigaţie imagistică folosită în spital, având rolul de a
excludere o cauză biliara, calculii biliari fiind o cauză frecvenţa de pancreatita acută.
•CT (tomografia computerizată)  - poate fi utilizată iniţial când diagnosticul este incert;
frecvent este însă indicată după câteva zile de evoluţie pentru a evalua gradul de afectare a
pancreasului atunci când starea pacientul nu se ameliorează atât de repede pe cât s-ar
aştepta.
•Ecoendoscopia - nu se efectuează de rutină în pancreatita acută. Comparativ cu ecografia
abdominală, este o investigaţie relativ invazivă. Totuşi, este un test mai sensibil putând să
identifce calculii de dimensiuni mici la nivelul vezicii biliare sau al ductelor biliare care la
ecografia abdominală ar putea să nu se vadă. De asemenea, permite vizualizarea
pancreasului.
•Colangiopancreatografia retrograda prin rezonanţă magenetica (MRCP) - este o metodă
sensibilă pentru evaluarea ductelor biliare şi pancreatice, a pancreasului şi a vezicii biliare.
•Examene de laborator : pot fi relevante testele de sânge care măsoară în principal niveluri serice
crescute ale celor două enzime digestive (amilaza și lipaza) secretate de pancreas. Adițional, în
pancreatita acută pot fi dozate și nivelurile serice de glucagon, alfa-2 macroglobulina (scăderea sa se
corelează cu severitatea bolii)  și aldolaza serică (valori crescute în suspiciunea de pancreatită
hemoragică).
 TRATAMENT

• susţinere funcţii vitale

• post alimentar, alimentaţie parenterală / enterală
• durere
• vomă incoercibilă → sondă nasogastrică
• Pancreatita acută severă → profilaxie antibiotică
• colecţii → puncţie percutană pt diagnostic infecţie
• infecţie → drenaj închis, chirurgie limitată
• NU EXISTĂ TRATAMENT PATOGENIC CUNOSCUT
Problemele de dependență ale
pacientului

• disconfort,
• intoleranta digestivă,
• risc de deshidratare,
• anxietate,
• alterarea eliminărilor intestinale,
• deficit de cunoştinţe.
 Obiectivele de îngrijire:

• să fie ameliorate confortul fizic şi psihic al

pacientului;
• pacietul să nu mai prezinte greţuri/vărsături;
• pacietul să fie echilibrat hidroelectrolitic;
• pacientul să respecte regimul alimentar;
• pacientul să prezinte eliminări intestinale normale;
• pacientul să şi exprime acceptul de a primi informaţii.
 Priorităţi de îngrijire:

Asistenta medicală:
•asigura repaus fizic;
•supraveghează funcţiilor vitale şi vegetative: puls, TA, respiraţie, temperatura,
aspectul urinei şi al materiilor fecale, al vărsăturilor, cu notarea modificărilor în foaia de
temperatură;
•supraveghează durerea notând caracteristicile ei;
•asigură administrarea dietei corespunzătoare;
•efectuează sondajul duodenal, urmăreşte aspiraţia duodenală,
•corectează tulburările hidroelectrolitice;
•interzice fumatul şi consumul de cafea;
•aplica măsuri de profilaxie a infecţiilor şi a complicaţiilor.
 
Intervenţii proprii (autonome):
•comunicare,
•igiena,
•mobilizare/transport,
•cântărire,
•educaţie- instruieste pacientul cu privire la regimul de viata.

Intervenţii delegate:
•pregăteste pacientul pentru investigaţii si tehnici,
•recoltează sânge și urină pentru examene de laborator;
•administrează medicaţia prescrisă( antispastice, antiemetice, antialgice,
glucocorticoizi, antibiotice, inhibitori ai tripsinei).