Îngrijirea Pacientului Cu Colică Renală

ȘCOALA POSTLICEALĂ ”PROF. DR. DOC.
ENESCU LONGINUS” BOTOȘANI

CALIFICARE PROFESIONALĂ: ASISTENT
MEDICAL GENERALIST
PROIECT DE ABSOLVIRE
COORDONATOR,
Prof. Dorin ANTON
ABSOLVENT,
AILOAE Petronela
PROMOȚIA
2022
ȘCOALA POSTLICEALĂ ”PROF. DR. DOC.
ENESCU LONGINUS” BOTOȘANI
CALIFICARE PROFESIONALĂ: ASISTENT
MEDICAL GENERALIST
ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU COLICĂ
RENALĂ
COORDONATOR,
Prof. Dorin ANTON
ABSOLVENT,
AILOAE Petronela
PROMOȚIA
2022
2
Motivația lucrării
Statisticile arată că unul din patru români suferă de această boală. Există dureri acute
legate de rinichi și de căile renale superioare, dar există și durerile provocate de pietre, clasica
colică renală, care se face simțită mai ales în uretere.
Statisticile din studiile răsfirate arată ca unul din patru români suferă de pietre la rinichi,
așa cum sună în popor numele acestei afecțiuni.
Pietrele pot fi eliminate cu succes, dar până când pacientul ajunge să scape de această
năpastă, e nevoit să îndure dureri îngrozitoare. Cel mai bine e să învățăm să ne ferim, atât cât
putem, de pietrele nedorite.
Cea mai eficientă metodă pentru a preveni boala este consumarea unei cantități mari de
lichide. Cel puțin doi litri pe zi. Dieta are și ea un rol important în apariția calculilor renali și de
multe ori o alimentație sănătoasă ne poate scăpa de multe probleme. Dar, atentie! Și apa multă,
dacă nu e tratată bine sau dacă e prea calcaroasă, poate fi boală curată pentru rinichi.
3
Cuprins
I. Noțiuni de anatomie și fiziologie ale aparatului renal.......................................................14
1.1 Noțiuni de anatomie ale aparatului renal........................................................................14
1.2 Noțiuni de fiziologie ale apartului renal.........................................................................20
II. Noțiuni teoretice despre boală – Colica renală..............................................................23
2.1 Definiție..........................................................................................................................23
2.2 Istoric..............................................................................................................................23
2.3 Etiologie..........................................................................................................................25
2.4 Epidemiologie.................................................................................................................25
2.5 Patogenie.........................................................................................................................26
2.6 Tablou clinic...................................................................................................................26
2.7 Forme clinice...................................................................................................................26
2.8 Complicații......................................................................................................................27
2.9 Diagnostic.......................................................................................................................28
2.10 Prognostic........................................................................................................................29
2.11 Tratament........................................................................................................................29
2.12 Educație pentru sănătate..................................................................................................32
III. Rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavului cu colică renală..............................34
3.1 Îngrijiri specifice.............................................................................................................34
3.2 Pregătirea pacienţilor pentru explorări radiologice şi funcţionale ale aparatului renal. .36
IV. Planuri de îngrijire...........................................................................................................51
Cazul 1.......................................................................................................................................51
Cazul 2.......................................................................................................................................57
Cazul 3.......................................................................................................................................63
Concluzii.......................................................................................................................................70
Bibliografie...................................................................................................................................72
4
I. Noțiuni de anatomie și fiziologie ale aparatului renal
I.1 Noțiuni de anatomie ale aparatului renal
Aparatul urinar este alcătuit din cei doi rinichi şi din căile evacuatoare ale urinei: calice,
bazinet, uretere, vezica urinară şi uretra.
Rinichii – organe pereche de forma unor boabe de fasole, au rol esenţial în funcţia de
excreţie. Sunt organe retroperitoneale, aşezate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, a nivelul
ultimelor vertebre toracale (T11, T12 ) şi a primelor vertebre lombare (L1, L2, L3 ) în nişte spaţii
numite lojiile renale. Fiecare loja este delimitată de o formaţiune conjuctivofibroasă numită
fascia renală care este alcătuită din două foiţe:
 fascia prerenală (Told ) aşezată înaintea rinichiului şi vine în raport cu peritoneul parietal
posterior;
 fascia retrorenelă (Zuckerkandll) aşezată înapoia rinichiului şi vine în raport cu peretele
abdomenului.
Cele două foiţe se unesc la nivelul marginilor şi hilului rinichilor, alcătuind fascia renală
care se prinde formaţiunile fibroase din jur. Între fascii şi rinichi se găseşte un strat de grăsime
care poartă numele de grăsime perirenală.
Rinichiul este fixat în loja renală prin fascia renală, vasele renale, peritoneul parietal
posterior, la care se mai adaugă şi presiunea abdominală.
Figura 1 – Pielonefrita
5
Configuraţia externă:
Rinichiul are o lungime de 11 – 12 cm, lăţimea de 5 – 6 cm, grosimea de 3 – 4 cm.
El prezintă:
 2 feţe:
 faţa anterioară;
 faţa posterioară;
 2 margini:
 margine laterală convaxă;
 o margine medială concavă;
 2 extremităţi:
 extremitate superioară numită polul superior;
 o extremitate inferioară numită polul inferior.
Faţa anterioară a rinichiului drept, vine în raport cu lobul drept al ficatului si cu unghiul
colic drept, iar faţa anterioară a rinichiului stâng vine în raport cu pancreasul, splina, stomacul
prin bursa omentală. Prin feţele posterioare rinichii vin în raport cu diafragmul, cu coasta a 12-a,
muşchiul psoas, muşchiul pătrat lombar şi o parte din nervii plexului lombar.
Pe marginea medială se află hilul renal, o despicătură alungită în axul rinichiului în care
se găsesc elementele pediculului renal (vase, nervi, căi urinare). Hilul se prelungeşte în interiorul
rinichiului printr-o scobitură numită sinusul renal, în care se găsesc: ţesut conjunctiv gras,
ramificaţiile şi porţiunile iniţiale ale căilor urinale.
Structura internă a rinichiului:
În structura internă a rinichiului se delimitează:
 capsula renală – formaţiune conjunctivă care înveleşte rinichiul şi este uşor detaşabilă;
 parenchimul renal sau substanţa proprie constituie o parte esenţială a rinichiului. El este
alcătiut di două zone: o zonă periferică cu grosimea de 7 – 8 mm, numită substanţa
corticală şi o zonă centrală numită substanţa medulară.
Aceste două substanţe se întrepătrund, neexistând o delimitare netă între ele.
6
Secţiune longitudinală prin rinichi
Figura 2 – Rinichi
La nivelul substanţei medulare se observă un număr de 15 – 18 formaţiuni, asemănătoare
unor piramide, fapt pentru care au fost numite piramidele Malpighi, care prezintă striaţii radiale
determinate de tubii renali colectori şi de vasele sanguine. Aceste piramide Malpighi sunt
separate prin cordoanele Bertin. Vârful fiecărei piramide are o suprafaţă convexă, numită papila
renală, pe suprafaţa căreia predomină 15 – 20 orificii numite pori urinari, care reprezintă
deschiderea tubilor colectori urinari în calice. De la baza piramidelor Malpighi pătrund în
substanţa corticală formaţiuni de substanţă medulară cu aspect triunghiular (în secţiune) sau
conic (în spaţiu) în număr de 400 – 500 de fiecare piramidă, numite striaţii medulare/piramidale
Ferrein. Substanţa corticală care pătrunde între piramidele Ferrein constituie aşa numitul labirint
format din vase sanguine, corpusculi renali şi tubi contorti cu direcţii variate.
Din punct de vedere morfofuncţional, rinichiul se compune din lobi şi lobuli.
Un lob renal este format dintr-o piramidă Malpighi cu toate formaţiunile care se află
deasupra ei până la capsula fibroasă (piramide Ferrein, labirinte). Numărul lobilor este egal cu
numărul piramidelor Malpighi.
Un lob renal este format dintr-o piramidă Ferrein şi din substanţa corticală care o
înconjoară (labirintul). Numărul lobilor este egal cu numărul piramidelor Ferrein.
Unitatea structurală şi funcţională a lobilor şi lobulilor este nefronul. Numărul nefronilor

este de 2.600.000 pentru ambii rinichi. În alcătuirea nefronului intră:
 corpuscul renal;
7
 tubul urinifer.
Corpuscul renal – formaţiune sferică de culoare roşiatică, care se găseşte numai în

substanţa corticală din labirint.
Un corpuscul renal se compune din:
 capsula Bowmann;
 glomerul vascular.
Figura 3 – Corpuscul renal

Vascularizaţia şi inervaţia rinichiului
Arterele care irigă acest organ provin direct din artera aortă abdominală. Vascularizaţia
arterială a rinichiului prezintă unele caractere particulare, care nu sunt decât o adaptare a
circulaţiei la funcţiile rinichiului.
Artera renală se împarte la nivelul hilului renal în mai multe ramuri care pătrund printre
piramidele Malpighi (în cordoanele Bertin) formând arterele interlombare. Acestea, la nivelul
piramidelor Malpighi se arcuiesc şi formează arterele arcuate.
Vascularizaţia arterială a rinichiului se capilarizează de două ori, odată la nivelul

corpusculului renal şi a doua oară la nivelul tubilor uriniferi, constituind sistemul arterial
admirabil. Din arteriolele aferente se desprind ramuri care hrănesc tubii colectori, numite
arteriole în ploaie.
8
Venele se varsă direct în vena cavă inferioară. Capilarele arteriale confluează la nivelul
capsulei renale formând reţele venoase cu aspect stelat (venele stelate).
Acestea pătrund în substanţa corticală, unde formează venele interlobulare, care se

deschid în vena cavă inferioară.
Rinichiul primeşte fibre nervoase vegetative din plexul renal. Aceste fibre ajung la rinichi
pe calea vaselor renale. Capsula este inervată de fibre senzitive mielinice.
Figura 4 – Curățarea rinichilor

Aportul sanguin al rinichiului drept
Unitatea anatomică şi fiziologică a rinichiului este nefronul, alcătuit din glomerul (polul
vascular) şi tubul urinifer (polul urinar). Numărul nefronilor din cei doi rinichi se evaluează la 2
milioane.
Glomerulul – primul element al nefronului – este alcătuit dintr-un ghem de capilare care
rezultă din ramificaţiile unei arteriole aferente, provenită din artera renală. Capilarele se
reunesc apoi şi formează o arteriolă eferentă, care se capilarizează din nou în jurul primei
porţiuni a tubului urinifer.
Tubul urinifer – al doilea element al nefronului – se prezintă sub forma unui canal lung
de 50 mm, format din următoarele segmente: capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa
Henle, tubul contort distal şi tubii colectori. Capsula Bowman are forma unei cupe care
înconjoară glomerulul şi este alcătuită din două foiţe. Capsula Bowman, împreună cu glomerulul
pe care-l conţine, poartă numele de corpuscul Malpighi. Din tubii contorţi distali, prin canalele
9
colectoare şi canalele comune care se deschid în papilele renale, urina formată trece în calice şi
de aici în bazinet. Legătura bazinetelor cu vezica urinară – organ dotat cu o musculatură
puternică şi situat în pelvis, înapoia pubisului – este realizată prin cele două uretere. Traiectul
abdomino-pelvian al ureterelor explică posibilitatea compresiunii acestora de către fibroame,
chisturi ovariene sau cancere rectosigmoidiene. Uretra – canalul excretor al vezicii – are la
femeie un traiect foarte scurt, spre deosebire de bărbat, la care traiectul este lung şi traversează
prostata, de unde posibilitatea compresiunii uretrale de către un adenom sau cancer de prostată,
cu răsunet asupra întregului arbore urinar.
Figura 5 – Rinichii
I.2 Noțiuni de fiziologie ale apartului renal
Rinichiul este un organ de importanţă vitală şi are numeroase funcţii, dintre care funcţia
principală constă în formarea urinei. Prin aceasta se asigură epurarea organismului de substanţe
toxice. Formarea urinei se datorează unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor şi
de reabsorbţie şi secreţie la nivelul tubilor. Prin filtrarea glomerulară se formează urina primitivă
(150 1 urină primitivă/24h, din filtrarea a 1500 1 plasmă). Urina primitivă are compoziţia
plasmei, dar fără proteine, lipide şi elemente figurate. Conţine deci apă, glucoza, uree, acid uric
şi toţi electroliţii sângelui.
10
Figura 6 – Aparatul urinar
În faza următoare, la nivelul tubilor care reabsorb cea mai mare parte a filtratului
glomerular, se formează urina definitivă. Totuşi la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb
total sau în mare cantitate substanţele utile şi în cantitate mică pe cele toxice. Substanţele utile
sunt substanţe cu prag, care sunt eliminate prin urină numai când concentraţia lor sanguină a
depăşit limitele fiziologice (apă, glucoză, NaCl, bicarbonaţi). Substanţele toxice sunt substanţe
fără prag, eliminarea lor urinară făcându-se imediat ce apar în sânge.
Apa este reabsorbită în proporţie de 99%, glucoza în întregime (condiţia este ca în sânge
să existe mai puţin de 1,60 g glucoza ‰), sărurile (în particular clorura de sodiu) în proporţie
variabilă (98-99%). Substanţele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporţie mai mică (33%
uree, 75% acid uric). Rinichiul are şi propietăţi secretorii, putând elimina şi chiar secreta unele
substanţe, ca amoniacul, cu rol foarte important în echilibrul acido-bazic.
Deci, procesul de formare a urinei cuprinde o fază glomerulară în care, prin filtrare, se
formează urina iniţială şi o fază tubulară, în care, prin reabsorbţie şi secreţie, se formează urina
definitivă. Caracterul de urină definitivă este dobândit de tubii distali prin procesul de
concentrare, sub influenţa hormonului retrohipofizar. După cantitatea de apă pe care o are la
dispoziţie, rinichiul elimină unele substanţe într-o cantitate mai mare sau mai mică de apă,
rezultând o urină cu densitate variabilă. Urina formată permanent - diureza (1,5 – 2,5 ml/min) –
se depozitează în vezica urinară, de unde, când se acumulează o anumită cantitate (250 – 300
ml), se declanşează reflex micţiunea – deschiderea sfincterului vezical şi golirea vezicii.
11
Micţiunea – este un act conştient, deschiderea şi închiderea sfincterului vezical putând fi
comandate voluntar.
Rinichiul are şi rol predominant în menţinerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de

acizi şi cruţarea bazelor, menţinând pH-ul la circa 7,35. Rinichii mai asigură constantă presiunii
osmotice a plasmei eliminând sau reţinând, după caz, apa şi diferiţi electroliţi.
În concluzie, rinichii îndeplinesc în organism trei funcţii de bază:
 funcţia de epuraţie sanguină;

 funcţia de menţinere a echilibrului osmotic;
 funcţia de menţinere a echilibrului acido-bazic.
Alterarea acestor funcţii conduce la apariţia sindromului de insuficienţă renală, urmată

uneori de instalarea comei uremice.
Figura 7 – Aparatul renal
12
II. Noțiuni teoretice despre boală – Colica renală
II.1 Definiție
Colica renală este o durere foarte puternică, bruscă, sfâșietoare, care are originea dorsal
(la nivelul spatelui), în zona de proiecție a rinichiului (mai jos de ultima coastă). Durerea iradiază
spre anterior, spre burtă, spre fața internă a piciorului și organele genitale externe (penis, scrot,
vulvă).
Durerea nu este continuă, are o evoluție ondulantă: momente dureroase urmate de

acalmie. Maximul de intensitate al durerii este pe traiectul ultimei coaste, la nivelul coloanei și
până la o palmă lateral ea.
Cauzele colicii renale
 Calculi renali (pietre la rinichi);

 Cheaguri de sânge;
 Fragmente tumorale;
 Cazeum (în tuberculoză renală) – masa de substanță necrozată bogată în proteine și
lipide, asemănătoare cu brânză;
 Necroza papilară;
 Traumatisme.
II.2 Istoric
Cum se manifestă?
Cel mai frecvent, colica renală este determinată de prezența calculilor renali. Atât timp
cât calculii sunt imobili, pacientul rămâne asimptomatic sau prezintă ocazional dureri lombare
nespecifice.
Când se mobilizează un calcul renal și irită ureterul apare colica renală cu dureri
colicative progresive în regiunea lombară sau flancuri. Durerea poate iradia spre organele
genitale externe și fața interioară a coapsei – în calculi ureterali profund inserați. De asemenea,
durerea poate apărea în urma unor trepidații, ingestii de lichide în cantitate mare, a tratamentului
13
diuretic sau fără o cauză aparentă. Durata variază de la câteva minute la câteva ore și se poate
repeta dacă nu se înlătură cauza.
Debutul colicii este predilect noaptea printr-un acces dureros violent, ca o lovitură de
pumnal (bolnavul se tăvălește pe jos de durere), atinge un paroxism și apoi lent dispare cu sau
fără tratament.
Durerea cu caracter de lovitură de pumnal iradiază pe traiectul ureterului spre teritoriul

genitocrural. În colică testiculul este adesea retractat spre inelul înghinal prin contracția
cremasterului și poate prezenta o sensibilitate deosebită. Colica renală, care uneori poate îmbrăca
aspectul unei colici subintrante (colici repetate) se însoțește de regulă de fenomene urinare
(tulburări de micțiune – polakiurie, disurie, tenesme vezicale și hematurie). Bolnavul care are
colică renală este extrem de agitat, anxios, caută mereu o poziție antalgică pe care nu o găsește.
În paralel el are fenomene reflexe cardio-circulatorii (bradicardie, paloare, transpirații,

răceala extremităților), fenomene digestive reflexe (greață, vărsături, sughiț, meteorism, ileus
dinamic).
Diagnosticul diferențial al colicei nefretice se face cu apendicita acută, hernie înghinală,

colecistită acută, infarctul miocardic. În colica renală lipsește contractura musculară abdominală,
febra, orificiile herniare sunt libere.
Febra, de regulă, nu este prezentă în colicile biliare decât atunci când avem de-a face cu
fenomene infecțioase acute (pielonefrite acute). Sfârșitul colicii renale este marcat de o încetare a
durerii, dublată de o criză poliurică ce adesea este însoțită de hematurie macroscopică sau
microscopică.
Ea cedează în totalitate la medicația antispastică sau odată cu eliminarea calcului.
Cauzele colicii renale:
 Litiaza renală – 80 – 90% din cazurile de litiază renală evoluează cu colica;

 Tbc renal (hematurie cu migrare de cheaguri renale);
 Cancerul renal – eliminarea de țesut necrozat;
 Infarctul renal;
 Hidronefroza și malformații congenitale prin distensia bazinetului;
14
 Leucemia mieloida în caz de radioterapie;
 Tratamentul nejudicios cu sulfamide ce determinaă calculi sulfamidici.
Semne vezicale:
 Hematuria (prezența de sânge în urină) în peste 70% din cazuri;

 Disurie (durere la urinare);
 Polakiurie (pacientul urinează des);
 Tenesme vezicale (senzația de urinare incompletă).
Semnele generale sunt:
 Bolnavul este palid, transpirat, agitat, căutând o poziție antalgică (prin care să reducă
intensitatea durerii);
 Starea febrilă demonstrează apariția infecției urinare supraadăugate, favorizată de
încetinirea circulației sângelui la nivel renal. Apariția infecției reprezintă un element de
mare risc, colica renală devenind astfel un caz de urgență urologică.
Semne digestive (nu apar în toate cazurile):
 Meteorism abdominal (balonare);

 Grețuri, vărsături.
II.3 Etiologie
Factorii de risc pentru aceste afecțiuni sunt: tabagismul, abuzul de analgezice, expunerea
la radiații și la unele substanțe chimice.
Hematuria poate avea numeroase cauze. Din fericire, majoritatea nu prezintă o

amenințare gravă la adresa sănătății. Cauzele benigne ale hematuriei sunt infecțiile urinare și
calculii renali. Cauza cea mai frecvent întâlnită la bărbații peste 50 ani este adenomul de
prostată. Un mic procent al populației prezintă hematurii microscopice fără o cauză aparentă.
Iritarea uretrei, tulburările de golire a vezicii și exercițiile violente pot de asemenea să provoace
hematurie.
Cauzele mai grave ale hematuriei se referă la tumorile vezicii urinare, tumorile rinichilor
și obstrucția căilor urinare.
15
II.4 Epidemiologie
În ceea ce privește Italia, un studiu efectuat pe pacienți care merg la camera de urgență a
unui spital mare a constatat că 0,9% au colici renale. Aceste date confirmă rezultatul unui alt
studiu italian care a constatat un procent de 1%.
În populația generală, frecvența estimată a colicilor renale este între 2% și 5%, în funcție
de studii.
În ceea ce privește diferențierea dintre sexe, incidența este mai mare la bărbați decât la
femei (în timp ce la prima riscul este de 10 – 20%, la femei este de aproximativ 3 – 5%).
II.5 Patogenie
Apariția colicii renale indică faptul că ocluzia canalelor urinare superioare, care poate fi
cauzată de suprapunerea internă a pasajului sau cu străpungerea exterioară a acestuia. Patogeneza
colicei renale este blocarea capacității de trecere a conductelor, ceea ce duce la o creștere rapidă
a compresiei în sistemul cup-și-pelvis.
Pe fondul inflamației este o creștere a sintezei de prostaglandine, în jurul valorii de piatra

incepe sa creasca edem, spasme care cauzează peretele musculaturii netede a tractului urinar
superior, care provoacă durere.
Mai mult, apare o creștere a presiunii intrarenale, după care parenchimul începe să se
umfle și capsula fibroasă a rinichiului se prelungește, determinând extinderea structurilor
țesutului. Este acest factor care intensifică și mai mult manifestările durerii (Portnov, 2021).
II.6 Tablou clinic
Tabloul clinic clasic la un pacient cu colică renală acută este caracterizat de debutul
durerii severe cu originea în flanc și iradiind inferior și anterior; la cel puțin 50% dintre pacienți
vor fi prezente greața și vărsăturile. Pacienții cu calculi urinari pot acuza durere, infecție sau
hematurie. Pacienții cu calculi mici, nonobstructivi pot fi asimptomatici sau acuză simptome
moderate și ușor de controlat (Stiuriuc, 2013).
II.7 Forme clinice
16
Examenul clinic:
 Manevra Giordano-Pasternatzki (percuţie lombară bilaterală, simetrică): percuţia regiunii

lombare, cu vârful degetelor sau cu marginea cubitală a mâinii declanşează dureri în
afecţiunile de tipul litiazei renale.
 Palpare bimanuală în decubit dorsal (procedeu Guyon).
 Punctele ureterale (devin dureroase în caz de prezenţă a calculilor sau inflamaţiei la
diferite niveluri ale ureterului).
Investigaţii paraclinice:
 Tomografia computerizată (CT) fără contrast, în spirală, este examinarea de elecţie

pentru litiaza renală; reprezintă o scanare CT a uretrei şi rinichilor în care scannerul
descrie o mişcare circulară, în timp ce pacientul trece prin dispozitivul folosit; oferă
imagini clare ale rinichilor şi ale altor organe şi le poate vizualiza din diferite unghiuri de
incidență.
 Pielografia intravenoasă (IVP) este examinarea radiologică care arată mărimea, forma şi
poziţia tractului urinar; în timpul IVP, substanţa de contrast este injectată intravenos,
după care se fac o serie de radiografii la intervale regulate; dacă nu se poate stabili un
diagnostic prin IVP, se poate face o pielogramă retrogradă, caz în care substanţa de
contrast ajunge în tractul urinar superior prin uretră.
 Urocultura şi sumarul de urină: urocultura determină existența unei infecţii a tractului
urinar, iar sumarul măsoară mai mulţi parametri, precum aciditatea (pH-ul), hematuria, şi
dacă urina conţine cristale.
 Radiografia abdominală oferă o imagine a rinichilor, a ureterelor şi a vezicii urinare; se
pot identifica calculii renali sau alte surse ale durerii; acest test se poate efectua şi la
câteva săptămâni după eliminarea unui calcul, pentru a vedea dacă întreaga piatră a fost
eliminată sau dacă s-au produs leziuni ale tractului urinar. Examenul radiologic
evidenţiază calculii în 80% dintre cazuri.
 Ecografia renală foloseşte ultrasunete care se reflectă pentru a oferi o imagine a
rinichiului; la ecografie se pot, de asemenea, vedea calculii sau dilataţiile renale sau
ureterale. Este de preferat la femeile însărcinate (Tabără, 2008).
17
II.8 Complicații
Colica renală nu trebuie tratată cu superficialitate, deoarece ureterul poate rămâne blocat
și în situația unei uropatii obstructive, la nivel de șase săptămâni rinichiul poate fi grav
deteriorat, atrage atenţia prof. univ. dr. Mircea Penescu. De asemenea într-un interval de 2 – 3
luni rinichiul poate fi distrus complet. Alte complicații ale colicii renale sunt generate de infecții.
Infecția prin stagnarea urinei deasupra calcului transformă o ureterohidronefroză silențioasă într-
o dramă febrilă, care duce la distrugerea rinichiului.
Dacă rinichii nu mai produc cantități suficiente de eritropoietină, o proteină necesară

formării globulelor roșii, apare anemia. Acest tip de anemie este tratată cu un medicament,
denumit eritropoietina umană recombinată (rhEPO) ce ajută organismul să producă noi globule
roșii.
Printre investigațiile ce monitorizează anemia, se numără:
 hemoleucograma – aceasta măsoară hematocritul și hemoglobina, indicatori ai eficienței

dializei sau a tratamentului cu eritropoietină umană recombinată;
 reticulocitele (precursori ai globulelor roșii) – o scădere a numărului de reticulocite indică
o scădere a producției de globule roșii de către măduva osoasă. Carența în fier sau
niveluri insuficiente de eritopoietină pot fi cauze ale scăderii producției de globule roșii
de către măduva osoasă
 fierul seric – organismul are nevoie de fier pentru buna funcționare a hemoglobinei
(proteină componentă a globulelor roșii ce transportă oxigenul). Scăderea numărului de
globule roșii sau scăderea capacității organismului de stocare a fierului poate cauza
niveluri scăzute ale fierului seric;
 feritina serică – este o proteină ce leagă fierul în organism. Scăderea producției de
globule roșii sau a capacității organismului de a stoca fierul poate avea drept cauză
nivelurile scăzute ale feritinei serice.
II.9 Diagnostic
Pentru certitudine și pentru urmărirea bolnavului se va face:
 ecografie care va evidentia sediul şi natura obstacolului;
18
 radiografie – permite vizualizarea calcului;
 sumarul de urină – arată prezența sângelui, a microbilor și a leucocitelor (semn de
infecție urinară) și eliminarea de nisip fin (cristalurie).
Calculii de câțiva milimetri se elimină ușor. Cei care au circa 1 cm se pot elimina, dar
mai greu. Cei care au mai mult de 1 cm trebuie ținuși sub observație.
Diagnosticul de colică renală nu este unul simplu. Sunt multe boli care pot mima o colică
renală: colică biliară, apendicită, criza de ulcer, pancreatita.
Diagnostic pozitiv: durere lombară violentă, debut brusc, exacerbări ce determină o stare
de agitație a bolnavului iradierea: flanc, hipogastru, organe genitale sau regiunea înghinală
afebrilă, apariția febrei înseamnă retenție septică în căile urinare înalte exacerbate: la palpare și
percuția regiunii lombare palparea hemi abdomenului poate fi dureroasă manifestări digestive:
grețuri, vărsături, pulsul: normal sau bradicardic tegumentele: reci, palide, transpirate de obicei e
durerea caracteristică unei litiaze ureterale.
Diagnostic diferențial (nu orice durere lombară înseamnă litiază ureterală) se face cu
apendicita acută și ulcerul perforat, de aceea o durere lombară cu iradiere abdominală va fi
investigate de urgență prin metode de laborator și radiologie pentru stabilirea diagnosticului.
II.10 Prognostic
Aproximativ 85% dintre calculi sunt eliminați spontan. 20% dintre pacienți necesită
internare datorită durerii necontrolate, imposibilitatea de a reține fluidele intestinale, infecție
urinară sau imposibilitatea de a elimina calculul (Stiuriuc, 2013).
Aspectul cel mai morbid și periculos al litiazei este combinația între obstrucție urinară și
infecție. Pot apăre pielonefrita, pionefrita și urosepsisul. În aceste cazuri este necesară
recunoașterea precoce și intervenția chirurgicală imediată cu drenaj.
Recurența calculilor urinari este de 50% la 5 ani ți 70% peste 10 ani. Se recomandă
evaluarea metabolică și tratamentul pentru pacienții cu risc de recurență. Terapia medicală este în
general eficientă în temporizarea sau chiar oprirea tendinței de formare a calculilor. Cel mai
important aspect al tratamentului este menținerea unui aport hidric ridicat cu volum urinar
secundar crescut (Stiuriuc, 2013).
19
II.11 Tratament
Deoarece colica renală poate dura de la câteva minute la câteva ore, puteți încerca acasă,
dacă sunteți la prima manifestare de acest gen, să înlăturați durerea.
Primul lucru pe care trebuie să îl faceți este să limitați consumul de lichide pe perioada
crizei dureroase. Puteți încerca să înlăturați durerea cu analgezice (de tipul Algocalminului),
antiinflamatoare nesteroidiene (Ketoprofen, Diclofenac, Aulin etc.), antispastice – neurotrope
anticolinergice – Scobutil și musculotrope – Papaverina.
Însă, de cele mai multe ori, durerea nu cedează la administrarea orală a acestor
medicamente și atunci este necesară prezentarea la spital, unde se vor administra aceste
medicamente pe cale intravenoasă și/sau intramusculară.
Se va combate durerea cu analgezice şi antispastice, de preferinţă sub formă de

supozitoare. Dacă durerile nu încetează, se repetă doza de medicamente după 3 ore. La nevoie i
se dă şi un somnifer. În scopul spălării căilor urinare şi forţării eliminării calculului sau nisipului
i se vor da bolnavului multe lichide, până la 2 litri în 24 ore, sub formă de ceaiuri de cozi de
cireşe, coada calului, mătase de porumb, frunze de mesteacăn, ceai diuretic sau chiar 2 – 3 sticle
de bere.
Frecvența recidivelor este de 50 – 70%, de aceea este necesar să aveți în vedere câteva
măsuri de prevenire a eventualelor noi crize. Acestea sunt stabilite în funcție de compoziția
calculului:
 Adoptați o dietă cu un aport bogat de lichide, dieta hipoproteică (săracă în carne, pește,
ouă);
 Dacă este cazul, urmați un regim sărac în oxalați sau purine (de exemplu, se ține un regim
vegetarian);
Tratamentul inițial al colicii renale în urgență începe prin obținerea unui acces venos
pentru a permite administrarea fluidelor, antiemeticelor și a analgezicelor. Mulți dintre acești
pacienți sunt deshidratați datorită vărsăturilor. După diagnosticul colicii renale, se va determina
prezența și absența infecției. Obstrucția în absența infecției va fi tratată inițial cu analgezice.
Infecția în absența obstrucției poate fi tratată cu antibiotice.
20
Dacă nu sunt prezente obstrucția sau infecția, pot fi inițiate analgezicele sau alte măsuri
pentru a facilita eliminarea calculului, așteptând ca acesta să fie eliminat dacă diametrul său este
mai mic de 5 mm. Dacă sunt prezente obstrucția și infecția, este necesară decompresia urinară
(Stiuriuc, 2013).
a. Ameliorarea durerii
Durerea poate fi controlată cel mai rapid prin AINS și narcotice parenterale. Dacă este
tolerat aportul oral se încearcă o combinație între narcoticele orale (codeina, oxicodona,
combinate cu acetaminofen), AINS și antiemetice. Efectele adverse ale narcoticelor cuprind
depresia respiratorie, sedarea, constipația, dependența, greața și vărsături. Alegerea unui anumit
medicament este arbitrară. Cele mai folosite sunt meperidina și butorfanol. În cazurile mai severe
este util ketorolac alături de narcotice.
b. Terapia antiemetică
Deoarece greața și vărsăturile acompaniază adesea colica renală, antiemeticele joacă un

rol în terapie. Unele au efect sedativ util. Metoclopramidul este singurul antiemetic studiat pentru
colica renală. Alte medicamente folosite frecvent cuprind prometazina, proclorperazina și
hidroxizina. Uneori au și efecte anxiolitice.
c. Terapia antidiuretică
Unele studii au demonstrat că desmopresina, un antidiuretic potent, poate reduce

dramatic durerea la mulți pacienți. Acționează rapid, fără efecte adverse aparente, reduce
necesitatea analgezicelor și poate fi singura terapie imediat necesară la unii pacienți.
d. Antibioterapia
Folosirea antibioticelor la pacienții cu litiază renală rămâne controversată. Folosirea

excesivă a agenților foarte eficienți lasă în urmă bacterii înalt rezistente, iar eșecul terapiei unei
infecții urinare complicate cu obstrucție poate determina urosepsis și pionefroză periculoase.
e. Hidratarea intravenoasă
Este o terapie controversată. Unii medici consideră că fluidele grăbesc eliminarea

calculului, alții atrăgând atenția asupra exacerbării durerii datorită presiunii hidrostatice crescute.
21
Hidratarea poate fi inițiată la pacienții cu semne clinice de deshidratare sau la cei cu creatinină la
limită, care necesită pielografie intravenoasă (Stiuriuc, 2013).
II.12 Educație pentru sănătate
Prevenirea calculilor renali este deosebit de importantă în cazul persoanelor cu

predispoziție către această afecțiune (Dumitru, 2016).
Întrucât manifestările clinice ale pietrelor la rinichi nu sunt nici pe departe plăcute,
prevenirea formării acestora ar trebui să fie o prioritate la orice vârstă. Următoarele măsuri sunt
benefice în prevenirea calculilor renali:
 dobândirea obișnuințelor corecte de eliminare;

 evitarea inhibării reflexului de micțiune (produce distensia vezicii urinare, staza urinară
care favorizează formarea de calculi);
 consumul unui aport corespunzător de lichide de-a lungul zilei – se recomandă
persoanelor cu predispoziție către formarea pietrelor la rinichi să consume suficiente
lichide;
 consumul a cât mai puține alimente cu oxalați – produsele care furnizează organismului
oxalați, precum sfecla, guliile, spanacul, cartofii dulci, nucile, ceaiul, ciocolata sau
produsele din soia, contribuie semnificativ la formarea la rinichi a pietrelor de oxalat de
calciu;
 alegerea unei diete sărace în sare și proteină animală – acestea suprasolicită funcțional
rinichiul;
 evitarea suplimentelor cu calciu – în timp ce sursele alimentare cu calciu nu predispun
litiazei renale, suplimentele nutritive au fost asociate riscului dezvoltării calculilor renali.
Conform istoricului medical personal, medicul este singurul care poate prescrie aceste
suplimente;
 evitarea consumului de mediamente cu efect diuretic sau nefrotoxice, fără prescripție
medicală;
 evitarea aportului excesiv de săruri minerale – alimente, apa minerală;
 consumul de alimente bogate în magneziu – acesta are importantul rol de a dizolva micile
depozite de calciu și minerale, de aceea este recomandat în prevenirea formării calculilor
22
renali. Surse alimentare bogate în magneziu sunt: pește slab, broccoli, spanac și toate
legumele verzi, precum și nucile, căpșunile, afinele;
 eliminarea din dietă a alimentelor procesate – ketchupul, muștarul, sosurile din comerț,
semipreparatele, hrana congelată, chipsurile sau alimentele de timp fast food nu sunt doar
opțiuni alimentare care pun starea de sănătate generală în pericol, ci cresc șansele
formării pietrelor la rinichi;
 cunoașterea factorilor favorizanți în apartiția și evoluția afecțiunilor renale: oboseala,
frigul, umiditatea, traumatismele, agenții toxici, afecțiuni cardiovasculare (Dumitru,
2016).
23
III. Rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavului cu colică
renală
III.1 Îngrijiri specifice
Manifestări la un bolnav cu afecţiuni urinare şi de care trebuie să ţină seama asistenta la

întocmirea planului de îngrijire sunt: durerea de tip colică, nevoia imperioasă de a urina, disuria,
febra legată de infecţie, posibilitatea recidivei.
Obiectivele de îngrijire vizează să uşureze durerea, să se atenueze nevoi imperioasă de a

urina, disuria şi febra, prevenirea recidivelor, obiectivele tratamentului medical cum ar fi de
exemplu suprimarea agentului patogen etc.
Intervenţiile asistentei medicale pentru satisfacerea problemelor pacientului au în

vedere încălzirea regiunii perineale, băi calde locale şi generale, administrare de antispastice la
indicaţia medicului, încurajarea pacientului pentru consumarea unor cantităţi mari de lichide cu
scopul favorizării circulaţiei sângelui la nivelul rinichilor şi totodată pentru antrenarea bacteriilor
în afara căilor urinare; se va încuraja pacientul să urineze frecvent (la 2 – 3 ore) pentru a goli
complet vezica urinară şi totodată pentru a diminua bacteriuria cantitativă, pentru a reduce staza
urinară şi pentru a preveni reinfecţia urinară.
Evaluarea intervenţiilor aplicate de către asistenta medicală indică ameliorarea stării

pacientului, ameliorarea durerilor, atenuarea nevoii imperioase de a urina, reducerea treptată a
disuriei şi a febrei; totodată bolnavul acceptă hidratarea cu 8 – 10 pahare de lichid zilnic şi
micţionare la 2 – 3 ore interval de urină clară şi incoloră; de asemenea bolnavul respectă
tratamentul medicamentos indicat.
a. Tratamentul colicii renale

 Presupune: intervenţii în urgenţă, intervenţii în spital, intervenţii profilactice.
 Vizează: tratamentul colicii, tratamentul bolii de bază, tratamentul complicaţiilor.
b. Conduita de urgenţă în colica renală
 Obiectivele principale sunt:
24
 Repausul la pat;
 Calmarea durerii;
 Aplicarea căldurii local;
 Hiperhidratarea;
 Combaterea stării de şoc.
 Dacă s-a exclus eventualitatea abdomenului acut se aplică următoarele intervenţii:
 Aplicaţii locale de căldură (sticle cu apă caldă, termofoare, pernă electrică,
comprese calde umede etc.) Pe zona de maximă durere – loja lombară,
hipogastru);
 Se dau analgezice şi antispastice la indicaţia medicului;
 Se administrează Scobutil compus – 1 fiolă a 5 ml injectată lent
intravenos; o Pentru întreţinere se administrează Scobutil compus
supozitoare sau Scobutil simplu supozitoare sau Lizadon supozitoare;
 Se injectează papaverină 1 f a 0,04g i.v./i.m., atropină 1f/1mg i.v.,
s.c./i.m., procaină (novocaină) 1% 10-20 ml i.v. Foarte lent., Algocalmin 2
f x 2 ml i.m. Sau Fortral 1 ml i.m.
 Bolnavii care prezintă colici rebele la tratament se internează de urgenţă în spital.
De asemenea se internează şi cazurile în care se suspectează asocierea cu o
ocluzie
dinamică.
c. Conduita şi îngrijirile acordate în colică renală în spital

 Examen complet de urină (volum, densitate, aspect, culoare, prezenţa albuminei, a
puroiului, pigmenţi biliari, compoziţia sedimentului, testul Addis-Hamburger,
urocultura. Se execută o radiografie renală pe gol;
 Se recoltează sânge, în cazurile grave, pentru: uree, ionogramă, rezerva alcalină,
iar pentru diagnostic diferenţial se recoltează leucograma, amilazemia,
transaminazele, glicemia, bilirubinemia;
 Se administrează ceaiuri diuretice şi ape minerale în cantităţi de 2.000 – 3.000 ml
pe 24 ore pentru favorizarea diurezei;
25
 După calmarea durerii se fac explorări pentru diagnosticul etiologic: urografie,
pielografie, cistoscopie la nevoie;
 Tratamentul antalgic şi spasmolitic indicat de medic este acelaşi ca în situaţiile de
urgenţă. La acest tratament se mai asociază Fenobarbital, Romergan care
potenţează efectele Procainei şi Atropinei;
 În colicile violente prelungite, care nu cedează la medicaţia amintită se poate
utiliza Mialgin subcutanat;
 În cazul durerilor şocogene se instituie o perfuzie intravenoasă lentă cu procaină
1%, Atropină, Papaverină şi Mialgin – sub controlul ritmului cardiac şi respirator;
 În caz de infecţii urinare se instituie tratament cu antibiotice conform
antibiogramei. Perfuzia intravenoasă are şi rolul de a reechilibra organismul
hidroelectrolitic şi acido-bazic.
III.2 Pregătirea pacienţilor pentru explorări radiologice şi funcţionale
ale aparatului renal
Explorarea radiologică a rinichiului şi a căilor urinare se efectuează prin

radiografie,renală simplă, cistografie, arteriografle, retropneumoperitoneu, pielografie.
Scop – evidenţierea conturului rinichilor cavităţilor pielocaliceale ale acestora, precum şi

a căilor urinare.
A. Pregătirea bolnavului pentru radiografia renală simplă
Radiografia renală permite evidenţierea formei, dimensiunilor, poziţia rinichilor şi

prezenţa unor calculi renali, uretrali, vezicali radioopaci.
Materiale necesare:
 cărbune animal;
 ulei de ricin;
 materiale necesare unei clisme evacuatoare.
a. Pregătirea materialelor necesare:
 se pregătesc toate materialele necesare menţionate mai sus.
b. Pregătirea psihică a bolnavului:
26
 se anunţă bolnavul şi i se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului.
c. Pregătirea alimentară a bolnavului:
 cu două trei zile înaintea examinării bolnavului va consuma un regim fără alimente care
conţin celuloză şi dau reziduri multe (fructe, legume, zarzavaturi, paste făinoase, pâine)
şi ape gazoase;
 în ziua precedentă, bolnavul va consuma o cană de ceai şi pâine prăjită;
 înaintea examinării bolnavul nu va mânca, nu va consuma lichide;
 după examen bolnavul poate consuma regimul sau obişnuit.
d. Pregătirea medicamentoasă a bolnavului:
 cu două-zile înainte de examinare se administrează cărbune animal şi triferment câte 2
tablete de 3 ori pe zi;
 în seara precedentă zilei radigrafiei se administrează 2 linguri de ulei de ricin. Atenţie!
 în dimineaţa zilei examinatoare, se efectuează o clismă cu apă caldă. Aerul din tubul
irigator trebuie să fie complet evacuat pentru a nu ti introdus în colon.
 înaintea examinării radiografiei bolnavului îşi va goli vezica urinară sau i se va efectua
un sondaj vezical.
e. Pregătirea pentru examinare:
 bolnavul este condus la serviciul de radiologie;
 bolnavul va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masă;
f. Îngrijirea bolnavului după tehnică:
 după efectuarea radiografiei, bolnavul este ajutat să se îmbrace şi să se întoarcă în salon
unde va fi instalat comod în pat;
 se notează – examenul în F.O. a bolnavului.
B. Pregătirea bolnavului pentru pielografie
Pielografia – radiografia aparatului renal executată cu substanţa de contrast administrată

prin cateterism ureteral sub control citoscopic.
Materialele necesare:
 cele pentru radiografie renală simplă;

 substanţă de contrast Odiston – 30% sau iodură de sodiu – 10%;
27
 medicamente antihistaminice;
 medicamente pentru urgenţă.
 se pregătesc toate materialele necesare menţionate mai sus.
b. Pregătirea bolnavului:
 se efectuează, pregătirea bolnavului ca şi pentruradiografia renală, simplă (psihică,
alimentară,medicamentoasă).
c. Testarea sensibilităţii faţă de substanţa de contrast:
 se efectuează testarea sensibilităţii bolnavului la iod cu Odiston 30% sau iodură de sodiu
10%. Dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperalergică se întrerupe introducerea substanţei
de contrast şi se administrează antihistaminiee, anunţându-se imediat medicul. Dacă
toleranţa organismului este bună bolnavul va fi condus în sala de citoscopie, unde va fi
ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare.
d. Administrarea substanţelor de contrast:
 spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun;
 sub controlul cistoscopului se introduce sonda în ureter;
 se introduce substanţa de contrast uşor încălzită, 5 – 10 ml în fiecare parte presiune mică;
 bolnavul se transportă pe targa pe masa de radiografie.
e. Îngrijirea bolnavului după tehnică:
 după terminarea radiografiei se încearcă să se extragă cu o seringă, substanţa de contrast.
Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace, va fî condus în salon şi instalat comod în pat;
 se notează examenul efectuat în F.O. a bolnavului. Atenţie!
 Pielografia se execută în condiţii de asepsie perfectă.
 Substanţa de contrast trebuie uşor încălzită pentru a nu produce contracţii spastice ale
bazinetului.
 Injectarea substanţei de contrast se face cu presiune moderată (altfel se, produce rupturi
ale bazinetului sau reflux pielorenal).
C. Pregătirea bolnavului pentru eistograiîe
Cistografia – este o metodă de exploatare radiologică a vezicii urinare care se poate

executa prin:
28
 radiografie simplă vezicală;
 radiografie după umplerea vezicii urinare cu substanţe de contrast sterilă (iodura de
sodiu 10 – 20%, 250 – 200 ml cu ajutorul seringii Guyon], eventual amestecată cu aer.
Materiale necesare:
 materiale pentru efectuarea unei clisme;

 sonda Nelaton sterilă;
 soluţie sterilă de acid booric;
 seringa Guyon sterilă;
 substanţă de contrast, ioduri de sodiu 10% sau soluţie Odiston;
 pensă hemostatică;
 se pregătesc toate materialele necesare.
b. Pregătirea bolnavului:
 se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii;
 se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare cu apă caldă;
 bolnavul este condus la serviciul radiologie, ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit
dorsal pe masa radiologică.
c. Participarea la cistografie:
 spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun;
 se îmbracă mănuşile sterile;
 se introduce sonda Nelaton sterilă în vezica urinară şi se spală vezica cu soluţie sterilă de
acid boric;
 în seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodura de Na sterilă sau Odiston şi se introduce în
vezică;
 se închide sonda cu o pensă hemostatică
 bolnavul este rugat să nu urineze decât după terminarea examenului cistografic;
 medicul execută imediat radiografia
D. Arteriografia renală
29
Este o metodă de explorare a aparatului renal prin administrarea substanţei de contrast pe
cale arterială, renală, sau femurală. Prima radiografie se execută la 2 – 3 secunde de la începerea
administrării substanţei de contrast, a doua radiografie la 6 secunde şi a treia la 8 secunde.
Atenţie!
 substanţa de contrast se injectează, i.v, durerea provocată pe durata injectării fiind

suportabilă;
 administrarea rapidă provoacă durere intensă de-a lungul venei. Se avertizează bolnavul.
E. Pregătirea bolnavului pentru examen radiologie al rinichilor prin
retropneumoperitoneu
Retropneumoperitoneu – reprezintă introducerea de aer sau oxigen în spaţiul

retroperitoneal pentru evidenţierea contururilor rinichilor.
Materiale necesare:
 materiale necesare efectuării unei clisme;

 S instrumente şi materiale necesare efectuării unei puncţii;
 aparat de pneumotorax.
a. Efectuarea tehnicii:
 se anunţă bolnavul, explicându-i necesitatea tehnicii şi inofensivitatea;
 se anunţă bolnavul că nu trebuie să mănânce nimic în dimineaţa zilei de examinare;
 în seara precedentă intervenţiei se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare; bolnavul
va fi condus în sala de radiografie, ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa
radiografie;
 spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun; se îmbracă mănuşile sterile;
 se serveşte medicul cu instrumentarul cerut pentru a efectua puncţia în loja perineală, cu
aparatul de pneumotorax medicul introduce 1000 – 2000 1 gaz şi se execută apoi
radiografia; apoi la locul puncţiei, se efectuează un pansament;
 se ajută bolnavul să se îmbrace şi este condus la pat.
F. Pregătirea bolnavului pentru cistoscopie
Cistoscopia – metoda de evaluare a endovezicii cu ajutorul citoscopului.
30
Scop – indentificarea proceselor patologice endovezicale, inflamaţiilor specifice,
nespecifice, tumorilor, malformaţiilor anatomice, calculilor, corpilor străini.
a. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor:

 Caselote cu câmpuri sterile şi mănuşi de cauciuc sterile;
 costum steril pentru medic (halat, mască);
 seringa Guyon cu oliva uretrală sterilizată;
 soluţie de novocaină 0,5% 40 – 50 ml;
 seringă de 20 ml sterilizată; pense sterile;
 tampoane de vată sterile;
 citoscop de irigaţie de cateterism sau cistoscopul operator (în funcţie de scopul urmărit)
sterilizat;
 soluţie de acid boric 3%;
 două sonde uretrale radioopace, lungi de 60 – 70 cm şi groase de 4 – 8 cm (scara
Cherier);
 sonde uretrovezicale sterile; soluţii dezinfectante;
 eprubete pentru recoltarea urinei;
 două tavite renale.
b. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului:
 se anunţă pacientul, explicându-i-se necesitatea tehnicii; la nevoie cu o jumătate de oră
înainte de exploatare, i se administrează, un sedativ;
 i se suprimă micul dejun şi va ingera 500 ml lichid, cu o oră înainte de examen (pentru a
se asigura fluxul urinar necesar);
 pacientul îşi va goli vezica urinară, va fi condus în sala de examinare şi ajutat să se
dezbrace (regiunea inferioară a trunchiului);
 este ajutat să se urce pe masa specială (de cistoscopie sau ginecologică) şi să se aşeze în
poziţie ginecologică;
 i se fixează picioarele pe suporturile mesei;
 se efectuează toaleta organelor genitale externe şi perineului, cu apă şi săpun;
 se acoperă membrele inferioare cu câmpuri sterile, lăsându-se accesibilă regiunea
perineului;
31
c. Participarea la tehnică:
 se dezinfectează meatul urinar; apoi, pentru anestezie locală se introduc în uretră 20 ml
soluţie novocaină 0,5%, sau 30 ml borat de procaină 2%, sau procaină hidroclorhidrică
4%;
 anestezia locală se mai poate efectua prin badijonarea meatului şi instilaţie de Xilocaină
sau Lidocaină; mai nou, se recomandă preparatul din import Instigel.
Precizare:
 la femei, anestezia locală (folosirea substanţelor anestezice amintite mai sus) este
suficientă pentru efectuarea citoscopiei – în scop diagnostic.
 la bărbaţi, cistoscopia cu cistoscop rigid este preferabil să se facă în rahianestezie; se
poate utiliza şi anestezia i.v. sau pe mască.
Anestezia locală cu Xilocaină este suficientă pentru investigaţiile cu fibroscopul; orice

manevră fibroscopică (cistolitolapaxie), rejecţie de prostată sau tumori, necesită anestezie
regională sau generală;
 se verifică fucţionalitatea sistemului de iluminat, starea de curăţenie a lentilelor,

etanşeizarea asamblărilor;
 se lubrefiază instrumentul care urmează să fie introdus cu Instagel;
 se oferă aparatul medicului;
 se spală vezica cu o soluţie de acid boric 3% până când lichidul de spălare devine perfect
limpede;
 medicul umple vezica cu 150 ml apă sterilizată sau soluţie dezinfectantă slabă (la bărbaţi)
sau 250 ml (la femei) şi înlocuieşte canula de irigaţie cu sistemul optic;
 se racordează sistemul de iluminat la reţeaua electrică (medicul efectuează inspecţia
pereţilor vezicali);
 se oferă medicului succesiv – la cerere – cateterele de dimensiuni diferite (dacă
examinarea continuă cu cateterismul ureterelor);
 se oferă eprubetele pentru recoltările urinare, pentru urocultură sau examene biochimice,
biopstice;
32
 pacientul cu rahianestezie va fi transferat de pe masa de anestezie pe targa şi transportat
în salon;
 aici este aşezat comod în pat, unde va sta în decubit dorsal, tară pernă timp de 12 ore;
 se administrează la nevoie, calmante, antispastice;
 la femei, cistoscopia efectuându-se şi ambulator – acestea vor fi ajutate să coboare de pe
masa de examinare şi să se îmbrace;
 nu necesită supraveghere specială.
d. Reorganizarea locului de muncă:
 se aruncă deşeuri le, iar instrumentele se spală cu o perie moale, cu apă şi săpun şi se
clătesc sub jet, la robinet;
 lentilele se şterg cu apă şi săpun, depozitele se îndepărtează cu o perie moale; interiorul
se curăţă minuţios cu tampoane de vată montate pe portampon;
 se insuflă aer sub presiune, pentru îndepărtarea unor eventuale reziduri;
 tuburile cistoscoapelor se sterilizează prin imersie în soluţie dezinfectantă – Clorhexidină
5% (10 ml la 100 ml apă) = 30', sau prin sterilizare cu etilen dioxid (în etuvă);
 sistemul optic se sterilizează prin imersie în soluţie dezinfectantă sau prin păstrarea în
vapori de formaldehidă cel puţin două ore;
 după dezinfecţie şi sterilizare, toate instrumentele se aşează în cutiile în care se
păstrează.
Incidente şi accidente
 accese febrile trecătoare, frisoane, dureri lombare asemănătoare cu colica renală;

 mici hemoragii produse spontan sau în urma spă lăturii vezicale cu apă CRl(i8);
 ruptura de uretră, cu uretroragie; perfotaţia vezicii urinare.
Atenţie!
 cistoscopia se execută în condiţiile de asepsie caracteristice intervenţiilor chirurgicale;

 sistemul optic nu se sterilizează prin fierbere sau autoclavare, fiincă se deteriorează; se
sterilizează numai în soluţie apoasă de Glutaraldehidă 2%, Cidex, vapori de formol sau
de etilenoxid;
33
 înainte de întrebuinţare, se spală bine cu apă sterilă, pentru a se îndepărta urmele
substanţelor sterilizante care sunt iritante, hemolitice.
A. Explorarea funcţională a aparatului renal
Scopul explorării funcţiei renale stabileşte dacă rinichiul satisface funcţiile în mod
normal sau nu; să se obţină relaţii asupra mecanismului perturbat calitativ şi cantitativ.
Metode şi mijloace de explorare a funcţiei renale
Activitatea rinichiului trebuie explorată pe trei direcţii principale:
 analiza urinei;
 examenul sângelui;
 explorarea mecanismelor funcţionale renale propiuzise glomerulare şi tubulare.
Analiza urinei:
Examenul de urină poate furniza date asupra stării funcţionale a rinichilor şi asupra
homeostaziei organismului. Examenul cuprinde:
 un examen macroscopic;
 un examen microscopic;
 un examen bacteriologic;
 un examen fizico-chimic.
1) Stadiul cantitativ al elementelor figurate şi ai cilindrilor din urină se face prin testul
ADDIS-HAMBURGER.
a. Pregătirea bolnavului:
 se anunţă bolnavul cu o zi înainte de efectuarea probei;
 se recomandă regim tară lichide cu două ore înainte;
 dimineaţa bolnavul este rugat să urineze, se notează ora exactă, această urină se aruncă;
 în acest moment bolnavul este rugat să rămână culcat de 100 – 180 minute;
 bolnavul nu bea nimic în tot acest timp.
b. Pregătirea materialelor pentru recoltarea materialelor:
 se pregătesc materialele sterile pentru recoltare, aceeleaşi ca şi pentru examenul
bacteriologic.
34
c. Recoltarea urinei:
 după 100 – 180 minute se face toaleta organelor genito-urinare cu apă şi săpun;
 se recoltează întreaga cantitate de urină şi se măsoară volumul;
 se trimite la laborator notându-se exact intervalul de timp între cele două micţiuni şi
volumul urinei la a doua micţiune.
d. Interpretare:
 normal se elimină prin urină 1000 hematii/min şi1000 – 2000 leucocite/min.
Examenul sângelui:
Explorarea modului în care rinichiul îşi îndeplineşte funcţiile sale se poate face urmărind
concentraţia în sânge a produselor de catabolism azotat, urmărind izotonia, izohidria.
2) Stadiul funcţiei renale de depurare a cataboliţilo proteici
Pentru aceasta se determină:
 ureea sangvină : valorea normală 20 – 40 mg%;

 acidul uric: V.N.3 – 5 mg%;
 creatinina: V.N.0,6 – 1,3 mg%
3) Stadiul funcţiei renale de menţinere constantă a concentraţiei ionilor
Această funcţie renală se apreciază prin modificările ionogramei serice (Na, K,Ca,Cl):
 Na+ =135 – 150 mEq/1 sau 15 – 21 mg%;

 K+ = 3,5 mEq/1 sau 15 – 21 mg%;
 Ca+ = 4,5/5,5 mEq/1 sau 9 – 11 mg%;
 CB – 95 – 110 mEq/1 sau 350 – 390 mg%.
4) Studiul funcţiei renale de menţinere a echilibrului acido-bazic se face prin:
 determinarea pH-ului sangvin – se recoltează sânge tară garou, pe heparină, în condiţiile
de strictă anaerobioza, în seringi perfect etanşe. V.N.=7,30 – 7,40;
 determinarea R.A. – se recoltează l0ml sânge pe 50 mg oxalat de potasiu, eprubeta va fi
foarte bine închisă pentru a evita degajarea bioxidului de carbon dizolvat în
plasmă .V.N.=53 – 75 voi. CO2/100ml sânge sau 27 mEq/1. Scăderea sub 50% arată o
stare de acidoză, creşterea peste 75% vol.% reprezintă alcaloză. Ph-ul şi R. A. (rezerva
35
alcalină) se determină mai exact la aparatul Astup. în acest aparat se recoltează sânge
capilar în condiţii de anaerobioză, în tuburi heparinizate livrate odată cu aparatul.
B. Exporarea mecanismelor funcţionale propiu-zise
Se efectuează cu ajutorul Clearence-urilor renale. Este volumul de plasmă (în ml) depurat
de o substanţă în unitatea de timp (1 minut).
Se calculează după formula: OUxV/P U= concentraţie urinară [mg/ml]; V= volumul

urinar [ml/minut]; P= concentraţie plasmatică a substanţei [mg/ml],
C. Fluxul plasmatic renal
Este volumul de plasmă care perfuzează cei doi rinichi în decurs de 1 minut. Se
determină cu ajutorul Clearence-ului, acidului paraminohipuric (P.A.H.) care este eliminat
integral de către glomeruli şi tubi la o singură trecere prin rinichi. Clearence-ul P.A.H. se
efectuează prin perfuzarea P.A.H. în mod continuu. Determinarea concentraţiei se face
fotometric şi are V.N.=500 – 700 ml/minut.
D. Explorarea filtratului glomerular
Se face prin măsurarea unor substanţe ca: creatinina endogenă sau insulina exogenă care
se elimină prin filtrare glomerulară. Creatinina se elimină prin urină, prin filtrare glomerulară
tară să mai fie reabsorbită sau secretată de tubi.
 se anunţă bolnavul cu o zi înainte să mănânce în dimineaţa examinării şi să stea culcat în
pat 12h peste noapte şi în tot timpul examenului;
 înaintea probei se dau bolnavului 400 – 500 ml apă.
b. Efectuarea recoltării:
 la ora 7 după ce bolnavul a terminat de băut apa, va urina;
 prima urină se aruncă;
 bolnavul va bea 300 ml ceai neîndulcit sau apă;
 se va culca, apoi se va trezi şi va urina din nou;
 această urină, se păstrează şi se măsoară volumul;
 se recoltează 5 ml sânge prin puncţie venoasă, după care bolnavul urinează încă odată;
36
 se măsoară volumul urinei;
 se consemnează greutatea şi înălţimea bolnavului;
 din cele două emisii de urină se trimit la laborator 10 ml împreună cu sângele recoltat
pentru determinarea creatininei.
c. Interpretare:
V.N. este de 140 ml/minut.
Valori scăzute sub 70 ml/minut apar în insuficienţa renală.
E. Reabsorţia tabulară
Ureea trece prin filtrarea glomerulară fiind parţial reabsorbită la nivelul tubilor
proximali.
 bolnavul este anunţat cu o zi înaintea probei;
 va sta culcat peste noapte precum şi în dimineaţa examinării pe tot parcursul examinării;
 în dimineaţa examinării nu va mânca nimic.
b. Efectuarea recoltării:
 la ora 7 bolnavul este rugat sa urineze;
 urina se aruncă, iar bolnavului i se dă să ingereze 250 ml apă;
 va urina măsurându-se volumul urinei;
 se recoltează 5 ml sânge prin puncţie venoasă. după care bolnavul va ingera încă, 250 ml
apă;
 bolnavul va urina în alt vas, se măsoară volumul urinei emise;
 din cele 2 probe recoltate se trimit la laborator 10 ml urină împreună, cu sângele recoltat.
c. Interpretarea:
V.N. a filtratului glomerular este de 75 de ml/minut. Leziunile glomerulare sau tubulare

scad capacitatea de epurare a ureei din plasmă.
F. Explorarea secreţiei tubulare
37
Se bazează pe capacitatea tubului renal de a secreta anumite substanţe introduse în
organism.
Proba cu PSP (fenolsulfonaftaleină).
 se anunţă bolnavul să nu mănânce în ziua examinării;
 administrarea substanţei – în dimineaţa zilei de examinare i se injectează bolnavului i.v.
1 ml de substanţă.
b. Recoltarea urinei:
 bolnavul este rugat să urineze la 15 şi 75 minute de ia administrarea substanţei;
 determinarea se face colorimetric;
c. Interpretarea:
În mod momial o persoană sănătoasă elimină în primele 15 minute 20% din substanţ
injectată, iar în următoarele 70 de minute între 55 – 70% din substanţa injectată.
G. Nefrograma
Urmăreşte capacitatea fiecărui rinichi în parte de a capta, secreta şi excreta o substanţă

marcată, cu radioizotopi. Se utilizează Hippuran marcat cu 131 iod. Proba se execută dimineaţa
şi nu necesită pregătirea prealabilă a bolnavului, bolnavul putând mânca înainte probei. Se
injectează, intravenos izotopul şi se înregistrează radiaţiile emise de 15 – 30 minute cu ajutorul a
două sonde de scintilaţie dispuse la nivelul regiunii lombare.
Nefrograma permite depistarea tulburărilor functionale ale fiecărui rinichi tară a da

informaţii cu privire la cauza acestora. Nu se execută la femei gravide sau în lactaţie .
H. Scintigrafie renală
Bolnavului i se injectează intravenos o substanţă de contrast radioactivă, după care, cu

ajutorul unui aparat scintigraf se detectează repartizarea substanţelor radioactive în parenchiul
renal.
I. Proba cu indigo- carrnin- crornocitoscopie
38
Această probă apreciază capacitatea de eliminare a fiecărui rinichi în parte. Se injectează
i.v. soluţie 0,4% indigi-carmin steril. Apariţia colorantului în urină se urmăreşte prin cistoscop.
a. Interpretare:
În mod normal, colorantul apare în vezica urinară la 5 – 7 minute de la administrare.
J. Explorarea capacităţii de dilufie şi concentraţie
Metodele executate în acest scop au la bază faptul că un rinichi sănătos are capacitatea de
a produce urină mai diluată sau mai concentrată, în funcţie de gradul de deshidratare al
organismului. Capacitatea de diluţie şi concentraţie a rinichiului poate fi determinată prin mai
multe probe:
 proba de diluţie şi concentraţie Volhard Are două etape: diluţia; concentraţia.
Practic este cel mai comod să se facă întâi concentraţia şi apoi diluţia, dacă concentraţia
este mai bună, evident ca şi diluţia este mai satisfăcătoare.
1) Proba de concentraţie
a. Pregătirea bolnavului
 la ora 12 bolnavul primeşte alimentaţie solidă (ouă, şuncă, pâine, carne) fără lichide.
b. Recoltarea urinei
 din 2 în 2 ore (la orele 14, 16, 18, 20) se colecteză 4 eşantioane. De la orele 20 până la
orele 8 urina se colectează într-o singură probă. Se notează la toate eşantioanele de urină
volumul şi cantitatea.
c. Interpretare
 în cursul după-amiezii şi noaptea ca răspuns la proba de concentraţie, diureza scade mult
iar densitatea trebuie să, crească depăşind 1028 cel puţin într-o probă. În insuficienţa
renală severă, densitatea variază puţin în jurul valorii de 1010 izostenurie (Titircă, 2005).
Atenţie!
La bolnavii la care încărcarea cu lichid este contraindicată se face numai proba de

concentraţie apreciindu-se că un rinichi care concentrează bine are capacitatea de diluţie
normală.
39
2) Proba de diluţie
 cu 2 zile înainte de proba bolnavul este supus la un regim mixt alimentar, are voie să bea
lichide câte vrea.
 în ziua examinării bolnavul va sta în repaus la pat.
b. Golirea vezicii şi ingerarea lichidului
 la ora 7,30 îşi evacuează vezica urinară;
 bolnavul va ingera 1500 ml ceai sau apă timp de 1/2 h.
c. Recoltarea urinei
 între orele 8 – 12, timp de 4 h se recoltează din 30 – 30 minute. Se notează cantitatea şi
densitatea urinei din fiecare probă.
d. Interpretare:
În mod normal, în primele 4 ore, ca răspuns la hidratare, se elimină întreaga cantitate de

lichid ingerată. În primele 2 ore se elimină mai mult de jumătate din cantitatea totală. În cel puţin
una din probele de dimieaţă volumul urinar depăşeşte 300 ml iar densitatea urinei trabuie să fie
sub 1005 în cel puţin una din probe.
K. Proba Zimniţki
 bolnavul este menţinut la pat;
 se administrează regim alimentar şi hidric normal.
b. Recoltarea urinei
 se recoltează urina din 3 în 3 ore timp de 24 h;
 se notează densitatea şi volumul fiecărei probe.
c. Interpretare
 Normal – cu cât cifrele obţinute sunt mai îndepărtate între ele cu atât capacitatea de
adaptare a rinichiului este mai bună (Titircă, 2005).
40
IV. Planuri de îngrijire
Cazul 1
Domnul B. D. cu vârsta de 53 ani, prezintă durere lombară intensă, apărută brusc, care
iradiază spre organele genitale şi faţa internă a coapsei, polakiurie cu disurie, agitaţie, nelinişte.
Examenul sumar de urină evidenţiază prezenţa hematiilor în urină.
Diagnosticul medical: Colică renală.
Motivul internării: Stare generală influențată, colică renală.
Antecedente personale fizice patologice:
 diabet zaharat tip II insulino dependent;

 IRC compensat;
 nefrapsie diabetică clinic manifestată.
1. Nevoia de a respia:
 pacientul se prezintă cu o dispnee și ortopnee foarte severă, polipnee, cu respirații
abdominale;
 pacientul este nefumător
2. Nevoia de a se alimenta și hidrata
 starea de nutriție se prezintă prin obezitate;
 pacientul este nefumător;
 pacientul prezintă stări de vomă.
3. Nevoia de a elimina
 pacientul prezintă probleme din punctul de vedere al eliminării urinei;
41
 tranzitul intestinal este prezent.
4. Nevoia de a se mișca și a păstra o bună postură
 condițiile de viață sunt corespunzătoare.
5. Nevoia de a dormi și odihni
 pacientul susține că sunt perioade când nu se poate odihni așa cum trebuie și este obosit.
6. Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca
 pacientul necesită ajutor și nu poate îndeplini această nevoie singur.
7. Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale
 pacientul se prezintă cu temperatura în limitele normale, aceste fiind 36°C – 37°C.
8. Nevoia de a fi curat și a-și proteja tegumentele
 la internare pacientul s-a prezentat cu edeme;
 tegumentele sunt de culoare palidă;
 mucoasele se prezintă cu o culoare palidă;
 fanerele cu modificări degenerative.
9. Nevoia de a evita pericolele
 pacientul are nevoie de îngrijire permanentă.
10. Nevoia de a comunica
 starea de conștiință este păstrată;
 sistemul nervos se prezintă prin cecitate orientată temporar spațial.
11. Nevoia de a acționa după credințele sale și valorilor sale
 pacientul este o persoană cu credință în Dumnezeu.
12. Nevoia de a se realiza
 pacientul nu prezintă probleme la această nevoie.
13. Nevoia de a se recreea
 pacientul face plimbări zilnice cu motivul recreerii.
14. Nevoia de a învăța
 pacientul nu mai este așa de dornic de a mai învăța lucruri noi datorită stării generale
nefavorabile.
Ziua 1
Probleme Obiective Intervenții Evaluare
42
Hipertensiunea - combaterea - măsurarea tensiunii; - TA: 210/100 mmHg
arterială hipertensiunii - administrarea
arteriale tratamentului.
Respiraţii inadecvate - pacientul să se - pacientul să prezinte - pacientul prezintă o
manifestate de prezinte cu o o poziţie care să uşoară ameliorare
dispnee respiraţie favorizeze respiraţia;
îmbunătăţită - la nevoie se va
administra oxigen.
Anxietate - pacientul să - pacientul trebuie să - somnul este liniştit,
beneficieze de un fie liniştit şi să i se dar încă mai există o
somn liniştit explice tot ce i se va teama de noul
face în continuare, în tratament
special efectuarea
sedinţelor de dializă.
Mişcarea şi postura - pacientul să prezinte - asigurarea tuturor - bolnavul nu se poate
inadecvată
o buna postură şi condiţiilor favorabile deplasa, este aşezat în
mişcare unor stări de bine. pat după operaţie
Dificultatea în a se - pacientul să îşi - ajută pacientul să se - pacientul începe cu
îmbraca şi dezbrăca satisfacă această îmbrace şi să se corespondenţa
nevoie dezbrace.
Insuficienţa - educaţia pentru - respectarea - se externează fără
cunoștinţelor despre sănătate în vederea tratamentului prescris complicaţii, urmând
evoluţia bolnavului externării de medic la să se prezinte la
externare; control
- anunţarea familiei
despre data
externării;
- respectarea
regimului alimentar;
- să se prezinte la
medic la observarea
43
unei eventuale
complicaţii şi
controale medicale.
Urmărirea funcţiilor - cunoaşterea - măsurarea tensiunii; - glicemia: 233;
vitale funcţiilor vitale şi - recoltarea glicemiei. - proterinuria: 6,1;
vegetative - ureea: 132;
- creatinina: 5,8:
- TA: 210/100mmHg.
Ziua 2
Dificultatea în a se - pacientul să îşi - ajută pacientul să se - obiectiv nerealizat
îmbraca şi dezbrăca satisfacă această îmbrace şi să se
nevoie dezbrace
Circulaţia - tegumentele şi - la indicaţia - obiectiv realizat
inadecvată mucoasele să fie medicului se
manifestată prin normal colorate administrează prin
paloarea transfuzie sânge
tegumentelor
Alimentaţia şi - refacerea - se administrează - rehidratarea
hidratarea echilibrului perfuzii cu ser bolnavului;
hidroelectoritic; fiziologic; - să se respecte
-pacientul să - urmăresc regimul prescris de
beneficieze de o respectarea regimului medicul de
alimentaţie bogată în alimentar; specialitate.
vitamine. - aerisirea salonului
înainte de fiecare
masă;
- se recomandă
consumul de legume
şi fructe.
Asigurarea unor - aerisirea salonului şi - deschiderea - curăţarea salonului
44
condiţii optime în curaţarea lui geamului, măturarea
salon şi spălarea podelelor
vitale funcţiilor vitale şi - recoltarea glicemiei. - proterinuria: 5,8;
vegetative - ureea: 165,8,
- creatinina: 6,1;
- TA: 169/90mmHg
Ziua 3
Dificultatea în a se - pacientul să îşi - ajută pacientul să se - pacientul începe cu
îmbraca şi dezbrăca satisfacă această îmbrace şi să se corespondenţă
nevoie dezbrace
Hipertensiunea - combaterea - măsurarea tensiunii; - TA: 160/90mmHg
arterială hipertensiunii - administrarea
Respiraţii inadecvate - pacientul să se - pacientul să prezinte - tratament cu o
administra oxigen.
Igiena bolnavului - efectuarea toaletei - pacientul să fie - tegumentele şi
stimulat să îşi mucoasele sunt curate
efectueze toaleta
singur
Urmărirea funcţiilor - cunoaşterea - măsurarea tensiunii; - obiectiv realizat
vitale funcţiilor vitale şi - recoltarea glicemiei.
vegetative
Ziua 4
Respiraţii inadecvate - pacientul să nu mai - pacientul își - pacientul prezintă în
manifestate de prezinte dispnee menține o poziţie continuare semne de
45
dispnee care să favorizeze dispnee, însă sunt
respiraţia; foarte reduse
- se va administra
oxigen dacă este
nevoie.
Dificultatea în a se - pacientul să nu mai - ajută pacientul să se - pacientul nu mai

îmbraca şi dezbrăca prezinte dificultate în îmbrace şi să se prezintă dificultate în
satisfacerea acestei dezbrace a se îmbrăca,
nevoi dezbrăca.
Mișcarea și postura - pacientul să prezinte - asigurarea tuturor - această nevoie este
inadecvată o bună postură și condițiilor favorabile parțial afectată, se
mișcare unor stări de bine deplasează ajutat
Ziua 5
Respirații inadecvate - pacientul să nu mai - pacientul își - pacientul nu mai
manifestate de prezinte dispnee menține o poziție prezintă dificultate în
dispnee care să favorizeze respirație
respirația;
- se va administra
oxigen dacă este
nevoie.
Mișcarea și postura - pacientul să prezinte - asigurarea tuturor - pacientul se
inadecvată o bună postură și condițiilor favorabile deplasează singur, nu
mișcare unor stări de bine mai prezintă
probleme
Tabel 1 – Plan de îngrijire a pacientului cu colică renală
Evaluarea finală: În urma îngrijirilor acordate în ultimele cinci zile, bolnavul se simte
mai bine. Pacientul a fost hidratat cu glucoză şi ser fiziologic. S-au urmărit şi s-au înregistrat
zilnic funcţiile vitale şi vegetative. În urma celor cinci zile starea pacientului s-a ameliorat.
46
Cazul 2
Doamna I. L. cu vârsta de 43 ani, se prezintă la spital cu spunând că scade în greutate
foarte tare și că are dureri retrostonale.
Motivul internării: scăderea în greutate de aproximativ 4 kg/luna, astenie, dureri

retrostonale.
Antecedente personale fizice patologice:
 rinichi drept absent;

 HTA esențial.
Intervenții chiriurgicale: hemodializă și efectuarea ședințelor de dializă.
Diagnostic: colică renală.
1. Nevoia de a respira:
 prezintă freamăt pectoral, sonoritate pulmonară în limite normale.
 starea de nutriție este relativ bună, talie 159, greutate 51 kg.
 este prezent un murmur vezical, un tranzit intestinal afirmativ încetinit, prezintă scaune
odată la două zile.
 pacienta nu prezintă probleme.
 pacienta îndeplinește această nevoie în limitele normale.
47
 pacienta nu necesită ajutor.
 pacienta se prezintă în limitele normale ale temperaturii (36°C – 37°C).
 pacienta se poate îngriji;
 prezintă tegumente palide, edemioze la nivelul membrelor inferioare bilaterale sub
membrul superior stâng și mucoase palide;
 țesutul conjunctival adipos se prezintă într-un fel normal.
 pacienta nu prezintă neputință.
 pacienta este deschisă pentru comunicare;
 starea de conștiență este păstrată.
11. Nevoia de a acționa după credințele sale și valorile sale
 pacienta arată credință în Dumnezeu și are o speranță pentru viitor.
 pacienta face ieșiri zilnice.
 pacienta arată interesata să învețe și să se recreeze în anumite moduri spre cultivarea
cunoștințelor.
 pacienta este realizată pe plan professional și sentimental.

Ziua 1
Respiraţii inadecvate - pacienta să se - pacienta să prezinte - o uşoară
manifestate de prezinte cu o o poziţie care să ameliorare.
administra oxigen.
Anxietate - pacienta să - pacienta trebuie să - somnul este
48
beneficieze de un fie liniştita şi să i se liniştit, dar încă mai
somn liniştit explice tot ce i se va există o teamă de
face în continuare, în noul tratament
special efectuarea
sedinţelor de dializă
vitale funcţiilor vitale şi - recoltarea glicemiei. - ureea: 275;
vegetative - creatinina: 11,05;
- TA: 180/90 mmHg.
Insuficienţa - educaţia pentru - respectarea - se externează fără
cunostinţelor despre sănătate în vederea tratamentului prescris complicaţii, urmând
evoluţia bolnavului externării de medic la să se prezinte la
externare; control
- anunţarea familiei
despre data
externării;
- respectarea
regimului alimentar;
- să se prezinte la
medic la observarea
unei eventuale
complicaţii şi
controale medicale.
Circulaţia inadecvată - tegumentele și - la indicația - obiectiv realizat
manifestată prin mucoasele să fie medicului se
paloarea normal colorate administrează prin
tegumentelor transfuzie sânge
Asigurarea unor - aerisirea salonului şi - deschiderea - curăţarea salonului
condiţii optime în curaţarea lui geamului, măturarea
salon şi spălarea podelelor
Alimentaţia şi - refacerea - se administrează - rehidratarea
49
hidroelectoritic; fiziologic și glucoză; - să se respecte
- pacientul să - urmăresc regimul prescris de
beneficieze de o respectarea regimului medicul de
alimentaţie bogată în alimentar; specialitate.
înainte de fiecare
masă;
- se recomandă
consumul de legume
şi fructe.
Ziua 2
vitale funcţiilor vitale şi - recoltarea glicemiei. - creatinina: 10,88;
vegetative - TA: 180/100mmHg.
Anxietate - pacienta să - pacienta trebuie să - somnul este liniştit,
beneficieze de un fie liniştită şi să i se dar încă mai există o
somn liniştit explice tot ce i se va teamă de noul
special efectuarea
ședințelor de dializă
Igiena bolnavului - efectuarea toaletei - pacienta să fie - tegumentele şi
stimulată să îşi mucoasele sunt curate
efectueze toaleta
singură
Mişcarea şi postura - pacienta să prezinte - asigurarea tuturor - bolnava nu se
inadecvată o buna postură şi condiţiilor favorabile poate deplasa, este
mişcare unor stări de bine aşezată în pat după
intervenţia
chirurgicală
50
Hipertensiunea - combaterea - măsurarea tensiunii; - tratament:
arterială hipertensiunii - administrarea Amlodipina
arteriale tratamentului. 2x10mg/zi;
- TA: 180/100mmh.
Respiraţii inadecvate - pacienta să se - pacienta să prezinte - tratament cu o
dispnee respiraţie favorizeze respirația
îmbunătăţită
Ziua 3
Hipertensiunea - combaterea - măsurarea tensiunii; -TA 150/80 mmhg;
arterială hipertensiunii - administrarea - Puls = 92 b/min.
Anxietate - pacienta să - pacienta trebuie să - somnul este liniştit,
beneficieze de un fie liniştită şi să i se dar încă mai există o
somn liniştit explice tot ce i se va teamă de noul
special efectuarea
Mișcare și postură - pacienta să prezinte - asigurarea tuturor - bolnava nu se poate
inadecvată o bună postură și condițiilor favorabile deplasa, este așezată
mișcare unor stări de bine în pat după operație
Dificultatea în a se - pacienta să îşi - ajutăm pacienta să - pacienta începe cu
îmbraca şi dezbrăca satisfacă această se îmbrace şi să se corespondenţă
nevoie dezbrace
Urmărirea funcţiilor - cunoaşterea - măsurarea tensiunii; - creatinina: 5,032;
vitale funcţiilor vitale şi - recoltarea glicemiei. - temperatura: 37°C;
vegetative - TA: 150/80 mmHg.
Ziua 4
Hipertensiunea - combaterea - măsurarea - TA 120/80 mmhg;
51
arterială hipertensiunii pernamenta a - Puls = 80 b/ min.;
tensiunii; - funcțiile vitale sunt
- administrarea în în limite normale.
continuare a
tratamentului prescris
de către doctor.
Mişcarea şi postura - să prezinte o bună - asigurarea tuturor - bolnava începe să se
inadecvată postură şi mişcare condiţiilor favorabile deplaseze ușor prin
adecvată, parțiale unor stări de bine salon însoțită de către
asistenta medicală
Dificultatea în a se - pacienta să îşi - ajutăm pacienta să - pacienta
îmbrăca şi dezbrăca satisfacă această se îmbrace şi să se reușește parțial să își
nevoie dezbrace satisfacă această
nevoie
Ziua 5
Mişcarea şi postura - pacienta să - asigurarea tuturor - pacienta se
inadecvată prezinte o bună condiţiilor favorabile mobilizează singură,
postură şi o mişcare unor stări de bine își satisface toate
adecvată nevoile singură
Dificultatea în a se - pacienta să îşi - ajutăm pacienta să - pacienta se
îmbrăca şi dezbrăca satisfacă complet se îmbrace şi să se îmbracă singură
această nevoie dezbrace
Tabel 2 – Plan de îngrijire a pacientei cu colică renală
Evaluarea finală: În urma îngrijirilor acordate în ultimele cinci zile, bolnava se simte
mai bine. Pacienta a fost hidratată cu glucoză şi ser fiziologic. S-au urmărit şi s-au înregistrat
zilnic funcţiile vitale şi vegetative. În urma celor cinci zile starea pacientei s-a ameliorat.
52
Cazul 3
Pacientul A. Z. cu vârsta de 52 ani, se prezintă la spital de trei ori pe săptămână pentru a
face ședințele de dializă.
Motivul internării: pacientul se internează de trei ori pe săptămână pentru ședințele de

dializă.
Diagnostic principal: rinichi polichistici automizal dominant IRCS în prag de dializă.
Diagnostic secundar:
 cardioparie ischemică;
 BY-pass artocoronarian;
 hepatită cronică postvirusală;
 flegmon voluminos la spate.
1. Nevoia de a respira:
 pacientul nu prezintă probleme de respirație.
 pacientul este strict restrâns de un regim alimentar.
 pacientul nu poate elimina urina deoarece nu mai are rinichi.
 pacientul este slăbit și se deplasează cu dificultate.
 pacientul nu se poate odihni suficient de bine în fiecare noapte, doar cu ajutorul
somniferelor.
 pacientul necesită ajutor în tot ceea ce face.
53
 pacientul nu prezintă febră.
 pacientul se poate îngriji singur din acest punct de vedere.
 starea de conștiință este normală.
 pacientul este într-o stare de comunicare mereu.
11. Nevoia de a acționa după credințele sale și valorilor sale
 pacientul este un bun credincios și are încrederea ațintită spre Dumnezeu.
 pacientul este realizat din toate punctele de vedere.
 pacientul nu se poate deplasa în concedii pentru că este legat de ședințele de dializă.
 pacientul este dornic de a învăța sș de a fi învățat, în ciuda situației în care se află.

Ziua 1
Hipertensiune - combaterea - măsurarea - tratament: Tanakan,
arterială hipertensiunii tensiunii; Nifedipin
arteriale - administrarea
tratamentului.
Anxietate - pacientul să - pacientul trebuie să - tratamentul de urmat
beneficieze de un fie liniştit şi să i se este Diazepamul
somn liniștit explice tot ce i se va
face în continuare, în
special efectuarea
efectueze toaleta
54
singur
Dificultate în a se - pacientul să îşi -ajuta pacientul să se - pacientul începe cu
îmbrăca și dezbrăca satisfacă această îmbrace şi să se corespondenţă
nevoie dezbrace
Urmărirea funcțiilor - cunoaşterea - măsurarea - potasiu: 5,8;
vitale funcţiilor vitale şi tensiunii; - creatinina: 10,7.
vegetative - recoltarea
glicemiei.
Alimentația și - refacerea - se administrează - rehidratarea
hidroelectoritic; fiziologic și glucoză; - să se respecte regimul
- pacientul să - urmăresc prescris de medicul de
beneficieze de o respectarea specialitate.
alimentaţie bogată în regimului alimentar;
înainte de fiecare
masă;
- se recomandă
consumul de legume
şi fructe.
Insomnie - combaterea - se administrează la - odihnirea
insomniei indicaţia medicului bolnavului noaptea
Pansarea plăgii - vindecarea plăgii - se îndepărtează - plaga nu este
operate vechiul pansament; vindecată complet, dar
- se curăţă plaga cu este curaţată şi pansată
soluţie dezinfectantă
cu: Rivanol, Alcool
iodat sau Betadină şi
se pansează din nou
cu pansamente
sterile.
55
Ziua 2
Hipertensiunea - combaterea - măsurarea - tratament: Izodinit,
arterială hipertensiunii tensiunii; Tanakan, Ranitidină
tratamentului.
Anxietate - pacientul să - pacientul trebuie să - tratament: Diazepam
beneficieze de un fie liniştit şi să i se
somn liniştit explice tot ce i se va
special efectuarea
efectueze toaleta
singur
Mişcarea şi postura - pacientul să - asigurarea tuturor - bolnavul nu se poate
inadecvată prezinte o bună condiţiilor deplasa, este aşezat în
postură şi mişcare favorabile unor stări pat după operaţie
de bine
Dificultatea în a se - pacientul să îşi - ajută pacientul să - pacientul începe cu
îmbraca şi dezbrăca satisfacă această se îmbrace şi să se corespondenţă
nevoie dezbrace
Urmărirea funcţiilor - cunoaşterea - măsurarea - ureea: 208;
vitale funcţiilor vitale şi tensiunii; - creatinina: 11,2.
vegetative - recoltarea
glicemiei.
Alimentația și - refacerea - se administrează - rehidratarea
hidroelectoritic; fiziologic și glucoză; - să se respecte regimul
- pacientul să - urmăresc prescris de medicul de
56
beneficieze de o respectarea specialitate.
alimentaţie bogată în regimului alimentar;
înainte de fiecare
masă;
- se recomandă
consumul de legume
şi fructe
Pansarea plăgii - vindecarea plăgii - se îndepărtează - plaga nu este
operate vechiul pansament; vindecată complet, dar
- se curăţă plaga cu este curaţată şi pansată
cu: Rivanol, Alcool
cu pansamente.
Ziua 3
Hipertensiunea - combaterea - măsurarea - tratament:
arterială hipertensiunii tensiunii; Tanakan, Nifedipin
tratamentului.
Anxietate - pacientul să - pacientul trebuie să - tratament :
beneficieze de un fie liniştit şi să i se Diazepam
somn liniştit explice tot ce i se va
special efectuarea
57
efectueze toaleta
singur
Mișcarea și postura - pacientul să - asigurarea tuturor - bolnavul nu se
inadecvată prezinte o bună condiţiilor poate deplasa, este
postură şi mişcare favorabile unor stări aşezat în pat după
de bine operaţie
îmbrăca și dezbrăca satisfacă această se îmbrace şi să se corespondenţă
nevoie dezbrace
Urmărirea funcțiilor - cunoaşterea - măsurarea - glicemia: 105;
vitale funcţiilor vitale şi tensiunii; - ureea: 198;
vegetative - recoltarea - creatinina: 10,5.
glicemiei
Ziua 4
Mișcarea și postura - pacientul să - asigurarea tuturor - bolnavul începe să
inadecvată prezinte o bună condiţiilor facă mișcări lente, la
postură şi mişcare favorabile unor stări marginea patului, să
de bine facă câțiva pași însoțit
îmbrăca și dezbrăca satisfacă această se îmbrace şi să se corespondenţă
nevoie dezbrace
Posibil infectarea -supravegherea - se continuă - plaga prezintă semne
plăgii operate plăgii, evitarea schimbarea favorabile
infecțiilor pansamentului: se
îndepărtează vechiul
pansament;
- se curăţă plaga cu
cu: Rivanol, Alcool
58
cu pansamente.
Ziua 5
Mișcarea și postura - pacientul să - asigurarea tuturor - bolnavul începe să
inadecvată prezinte o bună condiţiilor facă mișcări lente, la
postură şi mişcare favorabile unor stări marginea patului, să
de bine facă câțiva pași însoțit
Plaga operatorie - supravegherea - se curăţă plaga cu - plaga prezintă
plăgii, evitarea soluţie dezinfectantă semne de vindecare
infecțiilor cu: Rivanol, Alcool
cu pansamente;
- se schimbă
pansamentul o dată
pe zi.
Tabel 3 – Plan de îngrijire a pacientului cu colică renală
Evaluare finală: În urma îngrijiri pacientul se simte mai bine. Pacientul este
supravegheat mereu. Se mai urmăresc şi funcţiile vitale şi vegetative.
59
Concluzii
A doua zi de joi din luna martie a fiecărui an a fost declarată de către Societatea
Internațională de Nefrologie (ISN) ca Ziua Internațională a Rinichiului.
„Boala cronică de rinichi a fost declarată recent de Organizația Mondială a Sănătății drept
boala modernă a secolului XXI. În lume, dar și în țara noastră, pacienții cu această afecțiune sunt
diagnosticați în multe cazuri târziu, când funcția rinichilor este în cea mai mare parte
compromisă, iar singura șansă de supraviețuire a acestora este reprezentată de intrarea într-un
program de dializă sau transplant renal. De aceea cred că este nevoie de eforturi susținute de
informare și conștientizare a populației asupra acestei probleme de sănătate publică. A doua zi de
joi din luna martie a fiecărui an a fost declarată de către Societatea Internațională de Nefrologie
(ISN) ca Ziua Internațională a Rinichiului. Însuși numele campaniei noastre, „Rinichii tăi sunt
sănătoși?”, este o întrebare adresată fiecăruia dintre noi și reprezintă un îndemn de a merge
regulat la medic, pentru efectuarea de analize. În acest sens, Programul Național de Evaluare a
Stării de Sănătate a Populației reprezintă o șansă reală pentru diagnosticarea unor afecțiuni
renale”, a declarat prof. dr. Adrian Covic, managerul Spitalului „C. I. Parhon”.
Boala fără simptome
Majoritatea bolilor de rinichi evoluează până în stadiile târzii fără durere, fără simptome
sau cu simptome foarte nespecifice (oboseală, dureri de cap, greață în cursul dimineții, urinat în
cantitate mare în cursul nopții etc). Însă câteva analize simple efectuate anual pot depista din
timp problemele renale.
„În România, controlul anual de rutină, efectuat prin medicul de familie, al unor
parametri simpli de sânge și urină nu este o obișnuință încă. Acest lucru s-ar putea schimba în
viitorul foarte apropiat, odată cu introducerea obligativității controlului anual al stării de sănătate.
Ca urmare, multe boli renale mai puțin zgomotoase, însă evoluând spre distrugerea ireversibilă a
rinichilor, sunt subdiagnosticate și ca urmare subtratate.
Chiar și diagnosticate, bolile renale se asociază de cele mai multe ori unor boli
cardiovasculare semnificative, cele două categorii de boli agravându-se reciproc. Din păcate,
60
pentru mulți medici din România, reducerea chiar ușoară a funcției renale nu reprezintă un motiv
deosebit de alarmă. În fapt, prezența unei ușoare reduceri a funcției renale (câteodată deductibilă
doar din calcule nu foarte complicate) este un factor de risc pentru o evoluție proastă a
pacientului cu boala de inimă sau de vase, mult mai mare decât, să zicem, colesterolul din
sânge”, arată prof. dr. Adrian Covic.
Trebuie știut că bolile grave de rinichi, chiar protejate prin dializă sau transplant renal,
sunt grevate de afectarea importantă a calității vieții, dar și de apariția unor boli asociate severe
(în primul rând ale inimii și ale vaselor). Ca urmare, situația ideală este aceea în care bolile grave
de rinichi sunt evitate sau tratate din fazele inițiale.
61
Bibliografie
1. BORUNDEL, C. (sub redacţia), (2000). Medicinǎ internǎ pentru cadre medii. Editura:
ALL, Bucureşti.
2. BRUCKNER, I. (1980). Medicină internă, Vol. I – II. Editura: Medicală, Bucureşti.
3. DUMITRU, C. M. (27 Mai, 2016). Educație pentru sănătate în litiaza renală. Disponibil
online la https://ro.scribd.com/doc/314031976/Educatie-pt-sanatate-in-litiaza-renala-
docx.
4. MOGOS, Gh. (1986). Mica enciclopedie de boli interne. Editura: Ştiinţificǎ şi
Enciclopedicǎ, Bucureşti.
5. NICULESCU, Th. C., Colaboratorii. (2009). Anatomia şi fiziologia omului. Compendiu.
Editura: Corint, Iași.
6. PORTNOV, A. (20 Septembrie, 2021). Colică renală. Disponibil online la https://ro-
m.iliveok.com/health/colica-renala_90621i15945.html.
7. STIURIUC, S. (29 Iulie, 2013). Colica renală. Disponibil online la
https://www.romedic.ro/c olica-renala.
8. STROESCU, V. (1989). Bazele farmacologiei de practici medicale Vol. I – II. Editura:
Medicală, București.
9. TABĂRĂ, C. (03 Aprilie, 2008). Colica renală: factori de risc, cauze, diagnostic și
tratament. Disponibil online la https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/colica-
renala-factori -de-risc-cauze-diagnostic-si-tratament/2/.
10. TITIRCĂ, L. (1995). Ghid de nursing. Editura: Viaţa Medicală Românească, Bucureşti.
11. TITIRCĂ, L. (2001). Urgenţe medico-chirurgicale. Editura Medicală: Bucureşti.
12. TITIRCĂ, L. (2005). Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali.
Editura: Viaţa Medicală Românească, București.
13. TITIRCĂ, L. (2008). Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali.
Editura: Viaţa Medicală Românească, Bucureşti.
14. ŢIPLIC, T. (1999). Anatomia şi fiziologia omului, Vol. I – III. Editura: Aktis, Bucureşti.
62

Îngrijirea Pacientului Cu Colică Renală

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngrijirea Pacientului Cu Colică Renală

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ȘCOALA POSTLICEALĂ ”PROF. DR. DOC.

ENESCU LONGINUS” BOTOȘANI

Rinichiul are o lungime de 11 – 12 cm, lăţimea de 5 – 6 cm, grosimea de 3 – 4 cm.

Structura internă a rinichiului:

În structura internă a rinichiului se delimitează:

Aceste două substanţe se întrepătrund, neexistând o delimitare netă între ele.

Din punct de vedere morfofuncţional, rinichiul se compune din lobi şi lobuli.

Unitatea structurală şi funcţională a lobilor şi lobulilor este nefronul. Numărul nefronilor

Corpuscul renal – formaţiune sferică de culoare roşiatică, care se găseşte numai în

Un corpuscul renal se compune din:

Figura 3 – Corpuscul renal

Vascularizaţia arterială a rinichiului se capilarizează de două ori, odată la nivelul

Acestea pătrund în substanţa corticală, unde formează venele interlobulare, care se

Figura 4 – Curățarea rinichilor

I.2 Noțiuni de fiziologie ale apartului renal

Rinichiul are şi rol predominant în menţinerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de

În concluzie, rinichii îndeplinesc în organism trei funcţii de bază:

 funcţia de epuraţie sanguină;

Alterarea acestor funcţii conduce la apariţia sindromului de insuficienţă renală, urmată

Figura 7 – Aparatul renal

Durerea nu este continuă, are o evoluție ondulantă: momente dureroase urmate de

Cauzele colicii renale

 Calculi renali (pietre la rinichi);

Durerea cu caracter de lovitură de pumnal iradiază pe traiectul ureterului spre teritoriul

În paralel el are fenomene reflexe cardio-circulatorii (bradicardie, paloare, transpirații,

Diagnosticul diferențial al colicei nefretice se face cu apendicita acută, hernie înghinală,

Ea cedează în totalitate la medicația antispastică sau odată cu eliminarea calcului.

Cauzele colicii renale:

 Litiaza renală – 80 – 90% din cazurile de litiază renală evoluează cu colica;

 Hematuria (prezența de sânge în urină) în peste 70% din cazuri;

Semnele generale sunt:

Semne digestive (nu apar în toate cazurile):

 Meteorism abdominal (balonare);

Hematuria poate avea numeroase cauze. Din fericire, majoritatea nu prezintă o

Pe fondul inflamației este o creștere a sintezei de prostaglandine, în jurul valorii de piatra

II.6 Tablou clinic

II.7 Forme clinice

 Manevra Giordano-Pasternatzki (percuţie lombară bilaterală, simetrică): percuţia regiunii

 Tomografia computerizată (CT) fără contrast, în spirală, este examinarea de elecţie

Dacă rinichii nu mai produc cantități suficiente de eritropoietină, o proteină necesară

Printre investigațiile ce monitorizează anemia, se numără:

 hemoleucograma – aceasta măsoară hematocritul și hemoglobina, indicatori ai eficienței

Pentru certitudine și pentru urmărirea bolnavului se va face:

 ecografie care va evidentia sediul şi natura obstacolului;

Se va combate durerea cu analgezice şi antispastice, de preferinţă sub formă de

Deoarece greața și vărsăturile acompaniază adesea colica renală, antiemeticele joacă un

Unele studii au demonstrat că desmopresina, un antidiuretic potent, poate reduce

Folosirea antibioticelor la pacienții cu litiază renală rămâne controversată. Folosirea

Este o terapie controversată. Unii medici consideră că fluidele grăbesc eliminarea

II.12 Educație pentru sănătate

Prevenirea calculilor renali este deosebit de importantă în cazul persoanelor cu

 dobândirea obișnuințelor corecte de eliminare;

Manifestări la un bolnav cu afecţiuni urinare şi de care trebuie să ţină seama asistenta la

Obiectivele de îngrijire vizează să uşureze durerea, să se atenueze nevoi imperioasă de a

Intervenţiile asistentei medicale pentru satisfacerea problemelor pacientului au în

Evaluarea intervenţiilor aplicate de către asistenta medicală indică ameliorarea stării

a. Tratamentul colicii renale

c. Conduita şi îngrijirile acordate în colică renală în spital

Explorarea radiologică a rinichiului şi a căilor urinare se efectuează prin

Scop – evidenţierea conturului rinichilor cavităţilor pielocaliceale ale acestora, precum şi

A. Pregătirea bolnavului pentru radiografia renală simplă

Radiografia renală permite evidenţierea formei, dimensiunilor, poziţia rinichilor şi

Pielografia – radiografia aparatului renal executată cu substanţa de contrast administrată

 cele pentru radiografie renală simplă;