FIZIOPATOLOGIA

APARATULUI
URINAR
Asist. Univ. Dr. Tătaru Ana-Liana
ANATOMIA RINICHIULUI
FIZIOLOGIA RINICHIULUI
GLOMERULUL
↓FR  Renină
Angiotensină
 TA

A JG
Ultrastructura capilarului glomerular
 RINICHII
 Funcţiile rinichiului:  Afectări renale:
 Excreţie Glomeruli
 Reglare hidro- Tubuli
electrolitică
Interstiţiu
 Reglare acido-bazică
Vase sanguine
 Secreţie
 Modificări urinare şi
sanguine în bolile renale
Examenul macroscopic
1. Aspectul:
 N = CLARĂ ŞI TRANSPARENTĂ

Modificări:
 Aspect lăptos: fosfaţi, carbonaţi, urină alcalină
 Depozit roz: acidul uric şi sărurile sale
 Piurie: infecţii urinare
 Lipidurie: Sindrom Nefrotic
 Chilurie: comunicări între limfatice şi bazinet sau ureter
 Pneumaturia: microfistule vezico-digestive
Examenul macroscopic
2. Culoarea:
N = galben citrin-galben roşiatic
Modificări:
pigmentaţii exogene: (aspirina- culoare roşie, albastru de metil,
culoare albastră)
Hemoglobinurie – hemoliză intravasculară
Hematurie macroscopică: leziuni ale parenchimului renal sau
ale căilor urinare
Examenul macroscopic
3. Mirosul
N = uşor amoniacal
Modificări:
 Intens amoniacal: infecţii urinare
 Miros de mere acre (acetonă): DZ, vărsături acetonemice
 Miros de hidrogen sulfurat: cristale de cistină
 Miros putrid: în cancer, infecţii anaerobe
Examenul macroscopic
4. Volumul urinar
N = 1000-1600ml
 Oligurie < 500 ml

 Anurie < 100 ml

 Poliurie > 2000 ml

Aspectul fizic al urinei
1. Densitatea urinară:
N = 1015-1025
Modificări:
 Hiperstenurie > 1025
 Hipostenurie - 1012-1015
 Izostenurie – 1010-1011 (egală cu plasma deproteinizată)
Aspectul fizic al urinei
2. Osmolaritatea
N = 500-1400mosm/l
3. pH-ul urinar
N= 6 (4,7-8)
pH acid: regim alimentar carnat
cetoacidoză
pH alcalin: regim fiziologic vegetarian
alcaloze sistemice
Examenul chimic al urinei
1. Proteinuria:
N = sub 100 mg/zi
Proteinurii:
 Reduse: < 1g/ 24h: effort fizic, stari febrile
 Medii: 1-3g/ 24h: Sd. Nefritic, PN
 Severe: >3g / 24h: SN, HTA malignă

 Selective: albumine
 Neselective: toate fracţiunile proteice
Examenul chimic al urinei

2. Glicozuria
N = 0,075-0,300g%
: DZ, Diabet renal, sindrom Fanconi
Examenul chimic al urinei
2. Cetonuria
N = 1,5-3,5 mg%
: acidoza diabetică, inaniţie, diaree, vărsături

3. Pigmenţii biliari: bilirubina, biliverdina, urobilinogen,

urobilină
N = urobilinogen, urobilină 1-4 mg/24 h
Examenul chimic al urinei
5. Ureea urinară
N = 15-35 g/24h

6. Acid uric
N = 0,25-0,8 g/24 h

7. Creatinina urinară
N = 0,8-1,9 g/24 h
Examenul microscopic al urinei
 1. celule epiteliale
 N: epitelii mari, plate – din traturi superficiale ale vezicii
urinare
epitelii cilindrice, alungite: uretră, căi ureterale

 Patologic: celule epiteliale mici, rotunde, ovale

Examenul microscopic al urinei
 2. Leucocite:
N = 3-5 leucocite /câmp
  infecţii şi inflamaţii urinare acute
 3. Hematii:

N = o hematie / câmp
 Iniţială- de origine uretrală
 Terminală – vezicală
 Totală – renală sau ureterală
Examenul microscopic al urinei
4. Cilindri
 Granuloşi: nefropatii

 Grăsoşi: SN

 Pigmentari: hemoliză, sd de strivire, sd

hepatorenal
Examenul biochimic al sângelui

 3.
1. acidul uric neproteic
azot total
N
N == 1,5-7mg%
20-40 mg%
  gută, leucemii, IRC

 2. ureea serică
 4. creatinina
N
N == 0,6-1,2
20-40 mgmg%%
 
 IR,IR,gigantism,
dietă hiperproteică,
acromegalie infecţii
EXPLORAREA
FUNCŢIONALĂ
RENALĂ
Asist. Univ. Dr. Tătaru Ana-Liana
CLEARANCE-ul RENAL
 Clearance-ul unei subs = volumul de plasmă epurată de o
anumită substanţă, la nivelul rinichiului, în unitate de timp.
 Cl = U x V / P
• Cl = clearance-ul (ml/min)
• V = volumul urinar în unitatea de timp (ml/min)
• P = concentraţia plasmatică a subst (mg%)
• U = concentraţia urinară a subst (mg%)
 Eliminarea renală a subsanţelor se face prin:
 Filtrarea glomerulară
 Reabsorbţia tubulară
 Excreţia tubulară
CLEARANCE-ul RENAL
 Cl creatininei
VN = 130 +/- 20 ml/min la bărbaţi
= 110 +/- 20 ml/min la femei

 Cl ureei
VN = 75 ml/min
Depinde de: vârstă, regim alimentar,
ortostatism, efort fizic, hipercatabolism,
diureză
FLUXUL PLASMATIC RENAL
 a) FPR = Cl unei substanţe eliminate integral la o
singură trecere prin rinichi (acidul paraaminohipuric-
PAH)
Cl = 500-700 ml/min
FPR = Cl PAH / E PAH
  FPR < 400 ml/min reflectă scăderea irigaţiei
renale datorită unei afecţiuni glomerulare sau
tubulare
 b) FSR = cantitatea de sânge care perfuzează rinichii /
unitate de timp = 1280 ml/min
 c) Fracţia filtrată (FF) = fracţiunea de plasmă filtrată
la nivel renal / unitate de timp (%)
 = FG/FPR = 20% din FPR
Probele de clearance
GNA: GNC:
FG:  FG: 
FPR: N FPR: 
FF:  FF: /N
PNC:
FG: 
FPR: 
FF: 
EXPLORAREA FUNCŢIEI DE DILUŢIE
 = cap de a excreta o sarcină de apă (apreciază funcţionalitatea glomerulilor
şi tubilor)
Tehnică:
 Vezică golită
 Se ingeră 1,5 l apă sau ceai
 Se apreciază cantitatea de urină eliminată
 Se apreciază densitatea din 30 în 30 min timp de 4 ore
 Fiziologic: în 4 ore se elimină 1300-1500 ml urină, peste jumătate
in primele 2 ore. Densitatea  treptat până la 1001-1003
EXPLORAREA FUNCŢIEI DE
CONCENTRARE
 Continuă proba diluţiei fără a îngera alte
lichide. Se apreciază cantitatea densitatea
urinii la fiecare oră.
 Se încheie când densitatea ajunge la
1030.
 Nu se determină mai mult de 24 ore.
 Densitate < 1025 – afectarea funcţiei
renale
EXPLORAREA CAPACITĂŢII MAXIME
DE REABSORBŢIE TUBULARĂ

 - A GLUCOZEI
 VN = 350-380 mg/ml
  diabet renal, intoxicaţie cu Pb, cu
cianură
EXPLORAREA SECREŢIEI TUBULARE ACTIVE

 = cea mai bună metodă de determinare a

masei de ţesut tubular funcţional
 TmPAH = PAH eliminat – PAH filtrat = -80
+/- 7 mg/min
  IR
 TESTUL DE TESTUL DE
ACIDIFIERE ALCALINIZARE

5-7 g clorură de 15 g de bicarbonat

amoniu de Na
După 12 ore pH- La 2 ore – pH-ul
ul scade sub 5 urinii trebuie până
la 8
 SD NEFROTIC
SD NEFRITIC
 complexe imune - la nivelul celulelor epiteliale
 complexe saula
imune
subepitelial nivel subendotelial, al
 fără activarea concomitentă a răspunsului
MB sau înimun celular.
mezangiu
 se asociază cu o
reacţie inflamatorie
permite accelerarea
vindecării
exacerbată/persistentă,
va agrava leziunile
glomerulare citokine.
 Leziune primară glomerulară
(MB, subendotelial, subepiteliel)

Activarea complementului + atragerea

fagocitelor

Eliberarea mediatorilor proinflamatori,

enzimelor lizozomale, a radicalilor de oxigen

LEZIUNI GLOMERULARE
DIFUZE
 SD NEFROTIC
SD NEFRITIC

 1. Proteinurie > 3,5  1. Proteinurie

g/zi  2. Hematurie
macroscopică (“tea or
 2. Hipoalbuminemie <
cola colored”)
30 g/l (V.N. = 40 -50  3. Edeme (periorbitale)
g/l)  4. Oligurie
 3. Edem  5. HTA
 4. Hiperlipemie +  6. Retenţie azotată cu
lipidurie uremie.
 5.Hipercoagulabilitate