MATERIILE FECALE

Examenul bacteriologic al materiilor fecale se numeşte coprocultură şi este indicat pentru

diagnosticul etiologic al diareei acute infecţioase, gastroenteritelor izolate sau colective, portajului
intestinal de Salmonela sau de bacterii multirezistente. Momentul prelevării: în timpul tulburărilor
digestive, dacă există, fără o pregătire specială (nu se indică utilizarea de supozitoare sau clisma). Spre
deosebire de examenul coproparazitologic, coprocultura nu se repetă (excepţie în diagnosticul portajului
de bacterii multirezistente, controlul eficienţei tratamentului). Când emisia spontană nu este posibilă, se
recomandă recoltarea cu ajutorul tamponului rectal. Asepsia nu este necesară, deoarece materiile fecale
conţin 109-1011 bacterii comensale/ml sau /g. Însămânţarea se face imediat, multiplicarea bacteriilor
comensale deteminând apariţia fenomenelor de competiţie şi acidifierea mediului; când acest lucru nu
este posibil, materiile fecale sunt conservate în tampon fosfat, glicerol sau păstrare la +4oC. În cazul
scaunelor dizenterice se recomandă recoltarea materialului mucosangvinolent.
DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC AL MATERIILOR FECALE. COPROCULTURA

Infecţiile enterice bacteriene (diareea, dizenteria şi febrele enterice) sunt factori de risc importanţi
pentru sănătatea publică în întreaga lume. Diareea infecţioasă constituie a doua cauză de deces la nivel
mondial după bolile cardiovasculare, mai ales în populaţia infantilă. În ţările în curs de dezvoltare, boala
diareică provoacă 1,5 milioane de decese anual la copiii de 1-4 ani (riscul de îmbolnăvire la această
categorie de vârstă fiind de 600 ori mai mare în ţările în curs de dezvoltare decât în ţările dezvoltate). În
ţările în curs de dezvoltare, copiii suferă de zece sau mai multe episoade de diaree pe an, find frecvent
infectaţi concomitent cu mai multi agenţi enteropatogeni, uneori chiar şi în absenţa simptomatologiei.
Odată cu creşterea prevalenţei HIV / SIDA şi a chimioterapiei imunosupresoare, a crescut numărul de
cazuri de boală diareică la pacienţii imunocompromişi. Infecţiile enterice bacteriene identificate la
pacienţii cu HIV / SIDA sunt produse de Campylobacter, Salmonella (salmoneloza este de 20 de ori mai
frecventă la aceşti pacienţi), Shigella şi micobacterii (WHO, 2003).
Coprocultura se recomandă în cazul în care scaunul este lichid sau moale, mucilaginos sau
hemoragic sau la indicaţii foarte precise, pentru cele solide.
Diareea poate fi acută sau cronică, însoţită sau nu de o stare febrilă. Nu toate episoadele diareice
sunt de natură infecţioasă sau cu etiologie bacteriană, paraziţii, virusurile şi levurile putând fi de
asemenea isolate (tabelele 44, 45).

Tabelul 44. Etiologia infecţioasă a bolii diareice (WHO, 2003; REMIC, 2008).
Principalele microorganisme care determină diaree
Bacterii Salmonella, Sh. dysenteriae, Sh. flexneri, Sh.boydii, Sh. sonnei,
Campylobacter jejuni, C. coli, Yersinia enterocolitica, EPEC,
ETEC, EHEC, EIEC, DAEC, EaggEC, V. cholerae, V. fluvialis, V.
hollisae, V. mimicus, Aeromonas hydrophila, A. sobria, A. caviae,
S. aureus, B. cereus, Cl. difficile, Cl. perfringens, Cl. botulinum.
Virusuri Rotavirus, Adenovirus, Astrovirus, Calicivirus, Coronavirus,
virusul Norwalk.
Protozoare Entamoeba, Giardia, Isospora, Cryptosporidium, Balantidium.
Helminţi Schistosoma, Strongyloides, Ancylostoma, Necator, Trichuris,
Trichinella.
Levuri

Obiectivul principal al coproculturii constă în determinarea microorganismelor patogene

care produc diaree, prin izolarea acestora dintr-o microbiotă complexă, de o mare densitate şi
diversitate, care conţine 109–1011 bacterii/ gram de conţinut intestinal şi este reprezentată de peste 400
specii diferite, dintre care marea majoritate sunt strict anaerobe. Enterobacteriile reprezintă 5-10% cu
predominanţa E. coli. Enterococii, streptococii, stafilococii, lactobacilii şi levurile sunt prezente într-un
număr mai mic.
Prelevarea şi transportul probelor
Scaunele sunt prelevate într-un recipient corespunzător (coprorecoltor), curat, de unică utilizare,
fiind interzisă utilizarea recipientelor artizanale de tipul cutiilor de chibrituri; se va recolta cel puţin un
volum de 3-5 cm3, egal cu o nucă, cu ajutorul unei spatule sau a unui recipient cu lopăţică şi apoi este
transferat într-un recipient ermetic închis. Când acestea există, se recoltează porţiunile muco-purulente
sau sanguinolente.
Recoltarea cu ajutorul unui tampon rectal sau cu sonda Nelaton este utilizată mai ales în cazul
sugarilor şi al copiilor mici, în shigelozele cronice sau la investigarea purtătorilor de Shigella şi
Salmonella (cu excepţia celor de S. typhi). După prelevare, produsul patologic se introduce în tuburi
sterile cu mediu de conservare.
Biopsiile mucoasei rectale sau colice realizate prin endoscopie sunt analizate ca şi materiile
fecale, cu excepţia examenului specific pentru micobacterii.
Prelevatul trebuie să fie imediat transportat la laborator sau conservat maxim o noapte la +40C
pentru a se evita desicarea şi proliferarea bacteriilor şi levurilor comensale. Pentru aceasta se foloseşte un
mediu de transport adecvat (Stuart, Amies, Cary Blair, apă peptonată, soluţie TRIS tamponată etc.).
Pentru izolarea virusurilor, se folosesc recipiente sterile, cu 5-10 cm3 materii fecale. Proba se
refrigerează până în momentul examinării.

Tabelul 45. Contexte care necesită realizarea unei coproculturi (WHO, 2003; REMIC, 2008).
Context Indicaţii pentru Agenţi patogeni Cultivare
coprocultură identificaţi
Adult sau copil peste Coprocultură standard Salmonella spp. Mediu de îmbogăţire pentru
doi ani şi context Identificarea până la Salmonella şi Shigella
bine definit. nivel de serovar se (Mueller-Kauffmann,
justifică doar în scop Selenit).
epidemiologic Mediu selectiv de izolare
Shigella spp. (geloză SS, XLD, DCL,
Campylobacter spp. Hektoen).
Yersinia enterocolitica Se recomandă repicarea de pe
EIEC. mediu de îmbogăţire pe
mediu selectiv după 3-6 ore
de incubare la 370C.
Identificare biochimică.
Confirmare serologică.
Medii specifice pentru
Campylobacter spp. (Karmali,
Skirrow sau Buztler).
Culturile sunt incubate minim
48 ore la 42oC, în
microaerofilie, cu 10% CO2.
Yersinia enterolitica –
însămânţare pe mediu de
îmbogăţire (mediu Rapport),
incubare 24-48 ore la +40C şi
repicare pe medii specifice
pentru Yersinia mediu
Wauters (geloză SS
îmbogăţită cu dezoxicolat)
sau mediu Irgasan-cefsulodin
 şi novobiocin incubate timp
de 48 ore la 300C.

Copil sub 2 ani Coproculturi standard + +

cu accent pe E. coli E. coli enteropatogen EPEC pe mediu EMB sau
enteropatogen. (EPEC), Rotavirus, Drigalski.
La această categorie de Adenovirus.
vârstă predomină
etiologia virală.
Nou născuţi Meconiu L. monocytogenes
E. coli K1
Str. agalactiae (grup
B).

Contexte Pacienţi HIV /SIDA Bacterii

epidemiologice şi enteropatogene.
clinice particulare Virusuri (CMV, HSV,
HIV).
Protozoare
(Entamoeba
histolytica, Isospora
belli, Giardia
intestinalis,
cryptosporidii,
microsporidii.
Determinarea stării de Persoanele din
purtător la personalul anturajul unui pacient,
cu risc Ps. aeruginosa la
nou-născuţi.
Detectarea colonizării Enterococ rezistent la Izolare VRE pe geloză bilă
de bacterii vancomicină sau esculină cu 6 mg/l
multirezistente enterobacterii vancomicină
producătoare de β- ESBL –pe mediu Drigalski cu
lactamaze cu spectru 0,5-1 mg/l cefotaxim.
larg.
Sindrom hemolitic E. coli 0157 şi alte Izolarea de E. coli pe geloză
uremic tulpini de E. coli MacConkey cu sorbitol,
producătoare de coloniile sorbitol (-) sunt
verotoxine. confirmate prin latex
aglutinare.
Sindrom holeriform V. cholerae, ETEC V. cholerae – îmbogăţire în
apa peptonată alcalină
repicată la fiecare 3 ore pe
mediu gelozat specific (de ex.
TCBS).
Identificare biochimică.
Confirmare serologică.

Bolnavi aflaţi sub Cl. difficile, C. Evidenţierea toxinei B în

tratament cu antibiotic albicans filtratul de materii fecale
 Colită S. aureus, K. oxytoca, Determinarea ECP pe culturi
pseudomembranoasă Ps. aeruginosa, C. celulare
albicans, Cl. (fibroblaste, celule Vero,
perfringens MRC-5, Mac Coy).
producător de Determinarea toxinei A prin
enterotoxine. tehnica ELISA.
Toxiinfecţie S. aureus Evidenţierea toxinelor în
alimentară colectivă cu B. cereus filtratul de materii fecale,
perioadă scurtă de lichid de vărsătură, aspirate
incubare (1-4h). gastrice, serul bolnavului
(toxina botulinică).
Toxiinfecţie Salmonella spp.
alimentară colectivă cu Yersinia
perioadă de incubare enterococlitica, Cl.
scurtă (12-72 ore) botulinum, Cl.
perfringens.
Diaree sero- Aeromonas Aeromonas spp. - geloză
sangvinolentă toxică hydrophila sânge cu adaos de ampicilină.
cu lipsa elementelor Plesiomonas
polinucleare la shigelloides.
examinarea directă
consecutiv ingestiei
de apă şi alimente.
Voiaj într-o ţară
tropicală
Intoxicaţie alimentară Suspiciune de Tipizarea toxinei din serul
botulism bolnavului şi din alimentele
suspectate.

Identificarea agenţilor patogeni izolaţi presupune atât evidenţierea unor caractere biochimice, cât
şi confirmarea serologică, în cazul unor specii (fig. 339-343).