Pielonefrita cronică

A elaborat: Doboș Alina, eleva gr.AM-42

 Ce este pielonefrita
cronică?
Pielonefrita cronică este o
afecţiune infecţioasă cronică
a rinichiului, de origine
microbiană, ce afectează
toate structurile rinichiului
(sistem colector, ţesut
interstiţial).
 După răspândirea După factorii identificabili
de risc
Clasificarea clinică procesului patologic
unilaterală prezenți: pielonefrita
cronică secundară
a pielonefritei bilaterală
pielonefrita cronică a absenți: pielonefrita
cronică primară
cronice: unicului rinichi

După faza evolutivă După severitatea

a maladiei acutizării
acutizare ușoară
remisiune medie
incompletă severă
remisiune

După microorganismul depistat

(gram-pozitiv, gram-negativ,
antibiotico-rezistent)
 Care sunt cauzele şi factorii de
risc ai pielonefritei cronice?
Pielonefritele pot fi provocate de multipli
agenți microbieni. Bacilii gram negativi
reprezintă cea mai frecventă cauză (în 75% din
cazuri). Din acest grup cel mai reprezentativ
germen este Escherichia coli (32,8%-78%).

Persoanele cu risc sporit de dezvoltare a pielonefritei cronice

sunt femeile însărcinate, persoanele în etate şi persoanele cu
sistemul imun slăbit, la fel ca şi persoanele cu: infecţii urinare
netratate, reflux vezicoureteral (o condiţie medicală ce
cauzează refluxul urinei din vezică în rinichi), obstrucţia
urinară (calculi renali), afectarea inervaţiei vezicii urinare,
diabetul zaharat, cateter urinar mai mult de 2 săptămîni,
malformaţii congenitale a rinichilor.
 Care sunt simptomele pielonefritei
cronice?
Simptomatica este diferită, polimorfă, la debut
semnele rar sunt specifice: dureri în spate sau în
regiunea inghinală, urinări frecvente şi/sau urgente,
dureri şi usturimi în timpul urinării, febră, greţuri şi
vome, puroi şi sânge în urină. La o parte din pacienţi
manifestările pielonefritei pot fi subclinice. Atunci
când leziunile renale sunt extinse şi funcţia renală
este perturbată pot aparea poliurie și nicturie,
polidipsie, hipertensiune arterială moderată. Evoluţia
spre insuficiență renală cronică este semnalată de
apariția asteniei fizice, a oboselii permanente,
durerilor de cap, scădere ponderală, lipsa poftei de
mîncare, greţuri, vărsături, dureri osoase.
 Cum se determină diagnosticul de
pielonefrită cronică?
Prezența factorilor de risc
Datele anamnestice
Datele clinice

Diagnosticul paraclinic.
Datele de laborator- hemoleucograma atestă-
leucocitoză moderată cu devierea formulei
leucocitare spre stânga, neutrofilie, VSH accelerat
(caracteristice pentru faza activă a pielonefritei
cronice. În stadiile avansate ale bolii se poate
dezvolta anemia.
Examenul urinei - leucociturie, cel mai demonstrativ
criteriu în favoarea pielonefritei cronice, piuria
poate lipsi dacă nu există infecție acută, cilindri
leucocitari prezenți, proteinurie moderată.
Urocultura pozitivă cu bacterii în titrul diagnostic.
Datele examinărilor instrumentale
Ecografia renală - dimensiunile renale sunt normale sau
micșorate, subțierea parenchimului renal, ștergerea
graniței medulocorticale, creșterea ecogenității
parenchimului, dilatarea pielocaliceală, bloc renal
(calculi, cheaguri de sânge, tumoare, strictură),
deformarea sistemului calice-bazinet.
Scintigrafia renală dinamică - funcția și poziția renală,
acumulările de preparat radio-farmaceutic din cauza
dereglărilor de tranzit urinar, prezența refluxului
vezicouretral.
Urografia i/v cu substanță de contrast - este cea mai
valoroasă tehnică imagistică în diagnosticul PNC, ea
trebuie efectuată la bolnavii fără insuficiență renală
cronică. Aspectele urografice caracteristice sunt:
modificări de parenchim și de căi excretorii,
Radiografia renală simplă - evidențiază atrofie renală
asimetrică, aspect neregulat al conturului renal.
Angiografia renală se utilizează cu predilecție pentru
excluderea HTA sau a unor formațiuni de volum.
 Care este tratamentul pielonefritei cronice?
Regimul se stabileşte în funcţie de gravitatea stării generale, de faza bolii, de
complicaţii survenite şi gradul de insuficienţă renală cronică.
Se recomandă alimentaţia cu conţinut echilibrat de proteine, lipide, glucide,
vitamine.
Lichidul folosit se ajustează conform diurezei, se limitează în caz de edeme
şi hipertensiunea arterială sau este crescut pe timp de cîteva săptămîni în
caz de nefrolitiază.
Sarea de bucătărie se limitează în caz de edeme şi hipertensiune arterială.
Tratamentul medicamentos cuprinde: terapia antibacteriană, restabilirea
pasajului urinar, îmbunătăţirea hemodinamicii renale, aplicarea remediilor
antiinflamatorii nesteroidiene, fitoterapie, fizioterapie, tratamentul
complicaţiilor pielonefritei cronice.
Tratamentul chirurgical este direcţionat la restabilirea fluxului urinar
normal şi include: nefrostomie, decapsulare renală, lichidarea refluxului
vezico-ureteral.
Respectarea indicaţiilor medicului este extrem de importantă pentru
ameliorarea stării generale şi prevenirea acutizărilor noi
Fitoterapia în pielonefrita cronică:
Se administrează în cure îndelungate cu schimbarea
preparatului vegetal în fiecare 10-14 zile.
Se administrează cu scop profilactic la pacienții din grupele
de risc.
Preparatele vegetale posedă proprietățile antiinflamatoare,
emoliente, spasmolitice, diuretice, antibacterine.
Preparatele vegetale tabletate: Cyston, Şililingtong etc.
Preparatele vegetale combinate: ceai renal.
Preparatele vegetale cu acțiune preponderent
antiinflamatorie: muguri de pin (Turiones Pini), muguri de
plop (Gemmae Populi), frunze şi rădăcini de nalbă mare
(Folium et Radix Althaea), nalbă de grădină (Althaea ro- sea),
frunze/ muguri de mesteacăn (Folium Betulae), coada
şoarecelui, pojarniță, urzică.
Acțiune diuretică au: pirul medicinal (Rhizoma Graminis),
troscotul (He- raba Polygoni), frunzele de frasin (Folium
Fraxini), florele de albăstrele (Flores Cyani), frunzele de
urzică (Folium Urticae), coada calului (Herba Equiseti),
mătasea de porumb (Stygmata Maydis).
Profilaxia pielonefritelor
cronice
Tratamentul corect al pielonefritelor acute.
Tratamentul profilactic antibacterian, cu antiagregante şi cu
plante medicinale.
Evitarea expunerilor la frig şi umezeală.
Înlăturarea factorilor favorizanți ai infecţiei urinare.
Limitarea maximă a medicamentelor potențial nefrotoxice.
Adresarea timpurie după consultația nefrologului/urologului,
pentru eficientizarea măsurilor terapeutice aplicate.
Igienă corporală riguroasă.
Pacienții cu pielonefrită cronică necesită dispensarizare, cu
examene medicale nu mai puțin de trei ori pe an.
Urinaţi frecvent (fiecare 3-4 ore);
Consumaţi 6-8 păhare de lichid fiecare zi (pînă la 2-3 litri pe zi,
dacă nu aveţi edeme sau hipertensiune arterială)