Sunteți pe pagina 1din 33

Universitatea de Stat de Medicină

şi Farmacie "Nicolae Testemiţeanu"


CATEDRA DE ANESTEZIOLOGIE ŞI REANIMATOLOGIE NR. 1 „VALERIU GHEREG”
Șef catedră: D.m., conf.univ. Sandru Serghei

Proiect pe TEMA:
HEMOTRANSFUZIA – INDICAȚII ȘI CONTRAINDICAȚII
CĂILE ȘI METODELE DE ADMINISTRARE

A elaborat: Nadejda Para


Grupa:M1502
DEFINIŢIE
Transfuziologia – este o ramură clinică care se ocupă cu transfuzia de sânge, componente și
substituenții acestuia pentru a obține un efect terapeutic, prin acțiunile lor asupra compoziției
sângelui și a fluidelor corpului uman.
Hemotransfuzia – administrarea propriu-zisă a sîngelui și/sau a componentelor și
substituenților acestuia în sistemul circulator al bolnavului.
- transplantul unui ţesut lichid care conţine diverse celule sanguine cu diferită acţiune asupra
organismului, deseori negativă.
IMUNOLOGIE TRANSFUZIONALĂ Nr. Denumire Simbol Nr. antigeni Cromozomul
001 ABO ABO 4 9
002 MNS MNS 43 4
Imunohematologie - studierea antigenilor 003 P P1 1 22
eritrocitari şi interacţiunea acestora cu anticorpii 004 Rh RH 49 1
005 Lutheran LU 20 19
specifici 006 Kell KEL 25 7
007 Lewis LE 6 19
008 Duffy FY 6 1
280 antigeni eritrocitari înregistrati de către 009
010
Kidd
Diego
JK
DI
3
21
18
17
International Society of Blood Transfusion 011 Yt YT 2 7
012 Xg XG 2 X/Y
013 Scianna SC 5 1
29 de sisteme antigenice 014 Dombrock DO 5 12
015 Colton CO 3 7
016 Landsteiner- LW 3 19
Wiener

Grupă sangvină 017 Chido-Rodgers CH/RG 9 6

prezența sau absența unui antigen (aglutinogen) pe 018


019
H
Kx
H
XK
1
1
19
X
suprafața eritrocitelor și/sau anticorp (aglutinina) în 020 Gerbich GE 8 2

ser 021 Cromer CROM 12 1

022 Knops KN 8 1
023 Indian ÎN 2 11
024 Ok OK 1 19
025 Raph RAPH 1 11
Determinată genetic (Mendel)
026 John Milton Hagen JMH 1 15

027 I I 1 6
ABO și Rh 028 Globoside GLOB 1 3

029 Gill GIL- 1 9


SISTEMUL ABO
2 antigeni – aglutinogeni (A şi B)
2 anticorpi – aglutinine (α şi β).
• Grupa 0(I) – aglutinogeni - lipsesc, prezente aglutinine α şi β.
• Grupa A(II) – aglutinogeni A, aglutinine β în plasmă.
• Grupa B(III) – aglutinogeni B, aglutinine α în plasmă.
• Grupa AB(IV) – aglutinogeni A şi B, aglutinine - lipsesc.
SISTEMUL Rh

49 antigeni
Antigenul D – unicul clinic important

Rh+ (pozitiv) – prezența antigenului D


Rh- (negativ) – absența antigenului D

Sistemul Rh: absența antigenului ≠ prezența anticorpilor specifici!!!


(spre deosebire de la Sistemul ABO)

Prezența anticorpilor anti D – anormal !!!


SEROLOGIA GRUPELOR SANGVINE

Hemaglutinarea - reacţia dintre antigenii eritrocitari şi anticorpii specifici ce are ca


rezultat reacţia de cross-linking a eritrocitelor și hemoliza lor.

Factori influienți:

•ph
•temperatura mediului
15-25˚C

Isohemaglutinare - aglutinare ca rezultat al interacțiunii dintre antigen și anticorp


de aceeași specie;
Heterohemaglutinare - specii diferite;
Panhemaglutinare (fenomenul Thomsen) - aglutinare în toate godeurile plăcii;
Pseudohemaglutinare - aglutinare greșită, în cazul în care combinația de
aglutinare nu corespunde nici măcar unui grup
SEROLOGIA GRUPELOR SANGVINE

Legea lui Ottenberg


Are loc aglutinarea și hemoliza doar a eritrocitelor donatorului; astfel grupa
sangvină 0αβ(I) – donator universal și AB0(IV) – recipient universal

Valabilă – volum < 500ml


10% - „donator universal periculos” (titre înalte de α şi β )

Aβ(II)

0αβ(I)
AB0(IV)

Bα(III)
DETERMINAREA GRUPELOR SANGVINE
ABO
Metoda cu seruri standard
- Depistarea antigenilor A, B

t – 15-25˚C; 5min
2 picături de ser + 1 pic sînge pacient
raport 10:1

Ser grup 0(I) – incolor


eticheta nu se marchează.
Ser grup A(II) – verde-
albăstrui, eticheta –albastru.
Ser grup B(III) – roz
eticheta - roşie.
Ser de grup AB(IV) – galben
eticheta – galbenă.
DETERMINAREA GRUPELOR SANGVINE
ABO
Metoda cu anticorpi monoclonali (țolicloni)
Țoliclon anti-A – albastru
anti-B – roz
0,1ml țoliclon + 1 pic sînge pacient
DETERMINAREA GRUPELOR SANGVINE
Rh-factor
Se efectuiază în laboratorul imunohematologic!!!
METODELE DE HEMOTRANSFUZIE

Transfuzia indirectă a sângelui (sânge conservat) i/v, mai rar intraarterial, intraosos,
intraaortal.

Transfuzia directă de la donor la bolnav (astăzi în legătură cu pericolul infectării


SIDA, hepatite - interzisă!!!).

Seringă rusească, utilizată în al II-lea Război Mondial


pentru transfuzie directă de sânge donor-recipient.
METODELE DE HEMOTRANSFUZIE

3. Transfuzia sângelui autolog

2 modalităţi:

➢ Autohemotransfuzia:
1) Cu autocomponente pregătite din timp
Ultima colectare < 72h preoperator

2) Hemodiluţia normovolemică preoperatorie acută


Prelevare de sânge - 750-1000 ml
Perfuzii coloidale
Menținerea Ht - 32-35%

Evită complicațiile - sînge donator


Hemodiluția - profilaxia complicaţiilor tromboembolice postoperator
METODELE DE HEMOTRANSFUZIE
➢ Reinfuzia - intraoperative blood salvage
(salvarea sîngelui intraoperator)

➢ Aparate speciale (de tip Cell-Saver)


➢ Asepsie strictă

Situații extreme:

Cell Saver
METODE DE ALTERNATIVĂ

Hemotransfuziile nu sunt inofensive


- indicații absolute!!!

1.Utilizarea substituenţilor de sânge (sol. cristaloide şi coloide)

2.Crearea unor programe de autohemotransfuzie, reinfuzie

3.Managementul anesteziologic şi chirurgical adecvat

4.Tratamentul anemiei fierodeficitare în intervenţie chirurgicală planificată.

5.Transfuzii de concentrat eritrocitar în anemia cronică – doar la pacienţii în


stare de precomă anemică şi la pacienţii în etate cu patologii cardiovasculare
cu Hb < 70 g/l.
METODE DE ALTERNATIVĂ

Tehnice chirurgicale de micşorare a sîngerării operatorii :

• Hemostaza meticuloasă.

• Poziţionarea bolnavului pentru a facilita refluxul venos de la nivelul plagii operatorii.

• Utilizarea vasoconstrictorilor în cadrul anesteziei locale prin infiltraţie.

• Utilizarea bandajelor de compresie în cadrul intervenţiilor pe membre.

• Tehnicile anesteziologice au o contribuţie majoră la reducerea pierderii de sânge.


- hipotensiunea controlată.
- minimizarea cantităţii de sânge prelevat pentru investigaţiile de laborator;
- utilizarea medicaţiei alternative cu desmopresină, aprotinină, eritropoietine.
COMPONENTELE SANGUINE ȘI DERIVATELE
PLASMEI

Componentele sîngelui Derivatele plasmei


▪ Concentrat eritrocitar (CE) ▪ Albumină
CE deleucocitizat ▪ Crioprecipitat
- CE iradiat ▪ Trombină
- CE deplasmatizat ▪ Imunoglobulină normală umană
- CE decongelat şi spălat ▪ Gamaglobulină anti RhD
▪ Concentrat trombocitar ▪ Gamaglobuline imune specifice (ser
(plachetar) antistafilococic, antitetanic, etc.)
▪ Concentrat granulocitar ▪ Concentrate ale factorilor de
▪ Plasmă coagulare şi anticoagulare (factorul
VIII, V, IX, VII, antitrombina III,
proteina C etc).

Sîngele integru – risc sporit !!!


COMPONENTELE ȘI PREPARATELE SÎNGELUI

Concentratul eritrocitar
Centrifugarea sîngelui integru ABO; Rh
1doză – 200-300ml t – 4-6˚C
Ht – 0,85-0,95; Leucocite, trombocite, proteine plasmatice

Indicaţii pentru transfuzia CE (după nivelul hemoglobinei):


• <70 g/l – indicaţii pentru transfuzie;
• 70 – 100 g/l – decizia pentru transfuzie se ia în favoarea pacienţilor cu
pierdere majoră de sânge şi la care există semne sau simptome de hipoxie;
• >100 g/l – nu este recomandată.

CE deleucocitizat
CE deplasmatizat Previn reacțiile alergice

CE iradiat (25-30 Gy) – Previne dezvoltarea bolii transplant contra gazdei


INDICAȚIILE HEMOTRANSFUZIEI
▪ Hemoragia acută - cu instalarea anemiei acute.
▪ Hemoragia masivă şi rapidă care se poate solda cu deces.
▪ Hipoxia anemică în stările normo- şi hipovolemice.
▪ Pregătirea pacienţilor anemizaţi către intervenţiile chirurgicale majore.

Concentrat eritrocitar: - Hb<70 g/l sau 70 – 100 g/l – decizia pentru transfuzie se
ia în favoarea pacienţilor cu pierdere majoră de sânge şi la care există semne
sau simptome de hipoxie;
Concentrat trombocitar: - Hemoragie/transfuzie masivă – când numărul
trombocitelor <50x109/l (<100x109/l) în prezenţa sângerării difuze
microvasculare
Plasma proaspăt congelată: - Coagulopatii cauzate de patologia hepatică;
- Coagulopatii neidentificate
- CID acut – în prezenţa sângerării şi coagulopatiei.
INDICAȚIILE HEMOTRANSFUZIEI

Criteriile pentru instituirea transfuziei (trigger-ul transfuzional) sunt:


•trigger hematologic: scăderea hemoglobinei şi a hematocritului;
•trigger fiziologic: prezenţa unei perfuzii şi oxigenări neadecvate a
organelor vitale;
•trigger chirurgical: constatarea unei sângerări microvasculare excesive.

Criteriu trigger – concentraţia hemoglobinei:


< 70 g/l: administrăm eritrocite (pacient tânăr, sănătos – anemie acută,
sângerare oprită);
>100 g/l: nu administrăm !!!;
70-100 g/l – criterii de administrare:
CONTRAINDICAȚIILE HEMOTRANSFUZIEI

Contraindicaţiile către transfuzia de sânge:


•Insuficienţă cardiacă decompensată.
•Insuficienţă hepato-renală severă.
•Maladii alergice (astm bronşic, exema, edem Quinke).
•TBC activ stadiu infiltrativ (insuficiență respiratorie severă).

Notă: În prezenţa indicaţiilor absolute pentru transfuzia de sânge,


în unele situaţii se impune transfuzia de sânge chiar şi în prezenţa
contraindicaţiilor.
PROTOCOLUL HEMOTRANSFUZIEI
• Argumentarea necesităţii pentru transfuzia componentului respectiv.

• Informarea pacientului despre necesitatea tratamentului transfuzional, scopul


acestui tratament, riscul posibil şi tratamentul de alternativă.

• Acordul pacientului la hemotransfuzie trebuie să fie documentat!!!

• Se determină grupa de sânge şi factorul Rhezus ale pacientului.

• În fişa de observaţie se înregistrează indicaţiile pentru transfuzie şi se


argumentează remediul transfuzional necesar pentru pacient.

• Se completează formularul cerinţei pentru componentul de sânge cu


argumentarea indicaţiei pentru transfuzie.

• Se colectează şi se marchează corect proba de sânge pentru testare la


compatibilitate, în volum de 10 ml într-o eprubetă fără anticoagulant.

• Se trimite cererea pentru componentul de sânge şi proba de sânge colectată de


la pacient în secţia de transfuzie a sângelui.
PROTOCOLUL HEMOTRANSFUZIEI

Controlul containerului cu sânge:


-eticheta cu datele de compatibilitate şi identitatea pacientului, fixată pe containerul cu
sânge;
- inspecția vizuală la prezența:
-semnelor de hemoliză în plasmă;
-semnelor de contaminare (schimbarea culorii eritrocitelor care devin mai întunecate
sau negre);
-prezenţa cheagurilor care pot fi un semn de contaminare bacteriană.

Containerul afectat – transfuzia nu va fi efectuată!!!

9) Nemijlocit înainte de începerea transfuziei se efectuează controlul final al identităţii


bolnavului şi verificarea corespunderii datelor de pe containerul cu sânge şi eticheta
compatibilităţii cu cele din cererea pentru componentul de sânge.
PROTOCOLUL HEMOTRANSFUZIEI

10) Medicul care transfuzează este obligat:


•Să se convingă că în faţa lui este pacientul pentru care a fost primit remediul
transfuzional necesar.

•Să determine grupa de sânge a recipientului şi să controleze corespunderea


cu rezultatul determinării grupei de sânge din fişa de observaţie.

•Să determine grupa de sânge din container şi coincidenţa ei cu rezultatul


fixat pe eticheta containerului.
PROTOCOLUL HEMOTRANSFUZIEI

• Să efectueze proba de compatibilitate individuală de grup


Imediat înaine de transfuzie
După sistemul ABO
15-250C
- 1pic ser pacient + 1pic sînge
Aglutinare ---- Nu este compatibil!!!

• Să efectueze proba biologică.


În timpul transfuziei
15 ml de în jet
Supraveghere – 3min (se repetă de 3 ori)
Semne de hemoliza – Stopată transfuzia!!!
Anestezie generală – supravegherea Ps, T/A, culoarea tegumentelor,
Semne de hemoliză – hematurie, tahicardie, hipotonie
PROTOCOLUL HEMOTRANSFUZIEI

11) Hemotransfuzia propriu-zisă:


•40 – 60 picături pe minut
•CE (timp de 4h), PPC (20min)
•Control starea bolnavului: acuze,TA, Ps, t0C corpului
primele 15 min (obligator) !!!
12) Înregistrarea transfuziei în fişa pentru hemotransfuzie
13) Supraveghere clinică post-transfuzională
- peste 24h AGU, AGS

Apar efecte adverse - stopată transfuzia!!!

PASTRAREA CONTAINER 48H

❖Suspiciune la complicaţie posttransfuzională?


- containerul se trimite în secţia de transfuzie a sângelui
COMPLICAȚIILE
COMPLICAȚIILE
COMPLICAȚIILE
Șocul
hemotransfuzional
• transfuzia sângelui
incompatibil după grupa
de sânge ABO,
antigenele Rhezus şi alte
antigene eritrocitare;
• (hemoliza) eritrocitelor
transfuzate ale
donatorului!!!
Cauza - neîndeplinirea sau
nerespectarea regulilor
prevăzute de instrucţiunile
de transfuziea sângelui
COMPLICAȚIILE
Sindromul TRALI (Transfusion
Related Acute Lung Injury)
Incidenţa - 1:2000 – 1:5000.
Cea mai înaltă mortalitate!!! Tratamentul în
• Tablou clinic – apare 1-2h după Secția de reanimare
transfuzie (pînă 6h )
•diuretice
• Semne de edem pulmonar
noncardiogen •O2
•Hipotensiune arterială !!! •doze mari de corticosteroizi
•Hipoxemie •suport ventilator
•Tahipnee •perfuzii de albumină
•Cianoză •supravegherea balanţei
hidroelectrolitice
•Febră, frisoane
COMPLICAȚIILE
Reacțiile posttransfuzionale
-Apar în timpul transfuziei sau peste 20-30 minute după transfuzie
-Se prelungesc de la câteva minute până la câteva ore.
3 grade de gravitate:
Reacţiile uşoare - creșterea temperaturii corpului cu 10C, mialgii, cefalee,
frisoane.
- durată scurtă şi dispar fără măsuri terapeutice.
Reacţiile de gravitate medie - creşterea temperaturii corpului cu 1,5-20C,
frisoane intensive, majorarea frecvenţei pulsului şi respiraţiei, uneori
urticarie, mialgii, cefalee
pronunţată.
Reacţii grave - temperatura corpului se ridică cu mai mult de 20C,
frisoane intensive,cianoză, vomă, cefalee chinuitoare, dureri în oase, în
regiunea lombară, dispnee, urticarie.
COMPLICAȚIILE
Complicaţii infecțioase (tardive)
• HIV-1 şi HIV-2
• Human T-lymphotropic virus (HTLV) tip I şi tip II
• Hepatita B şi C
• Sifilis (Treponema pallidum)
• Boala Chagas (Trypanosoma cruzi)
• Malaria
• Citomegalovirusul (CMV)
Profilaxia:
• Examenul minuțios de laborator al sângelui donatorului
• Minimizarea hemotransfuziilor de la donator
BIBLIOGRAFIE
• https://www.nhs.uk/conditions/blood-groups/

https://www.medicalnewstoday.com/articles/218
285

https://chirurgie5.usmf.md/wp-content/blogs.dir/
118/files/sites/118/2018/03/Grupe-sanguine-hem
otransfuzia.pdf
Vă mulțumesc pentru timpul acordat.