Coma hiperosmolara apare in diabetul zaharat de dip 2

insulinoindependent. Aceasta complicatie acuta reprezinta o urgenta

medicala majora.
Productia de corpi cetonici este nesemnificativa, pentru ca exista
insulina. Nu apare cetoacidoza.
Hiperglicemia foarte marcata determina cresterea osmolaritatii
extracelulare, care duce la deshidratare severa si tulburari
hidroelectrolitice grave.
Poate apare dupa intreruperea tratamentului cu antidiabetice orale,
prin scaderea secretiei endogene de insulina, dupa aportul de glucoza
exagerat prin nerespectarea regimului alimentar.
Eliminarea cresuta renala de glucoza determina poliurie, cu
deshidratare initial extracelulara, ulterior intracelulara. In prima faza
apare hiperpotasemie. Ulterior cresc eliminarile renale de potasiu, din
cauza hiperaldosteronismului secundar. Tulburarile hidroelectrolitice
determina aritmii cardiace si manifestari musculare.

Coma hiperosmolara necetozica date

generale

- Coma hiperosmolara este tot o complicatie acuta a DZ. Ea este

relativ rara, apare de obicei la pacientii cu DZ tip 2, in varsta, sub
tratament cu antidiabelice orale (pastile). Se caracterizeaza prin
cresterea osmolaritatii plasmatice, cauzata atat de cresterea glicemiei
cat si de cresterea ionului de Na in sange si a ureei. Este o
complicatie sera, care pune viata in pericol, greu de tinut sub control.

Cauze

- Limitarea aportului de lichide, fie autoimpusa, fie la bolnavii gravi,

carora nu li se asigura necesarul de lichide zilnic;
- Cresterea pierderii de lichide prin administrarea intempestiva de
diuretice, in enterocolitele acute, arsuri intinse etc. Diagnostic clinic
- Semne de deshidratare intensa: sete intensa, tegumente si mucoase
uscate, pliu cutanat persistent, hipotonia globilor oculari;
- Fenomene trombotice arteriale si noase;

- Dezorientare in timp si spatiu;

- Secuse musculare, contracturi tonico-clonice, pareze, hemi-anopsie,
nistagmus;
- Febra datorita deshidratarii, sau unei infectii ce a dus la
decompensarea DZ;
- Nu prezinta respiratie Kusmaul, nici halena acetonica. Date de
laborator
- Glicemia este foarte ridicata, adeseori peste 1000 mg%;

- Na (natremia) este crescut de cele mai multe ori;

- Hiperosmolaritate;

- Ureea este ridicata, de regula;

- Hematocritul este crescut, in general;

- pH-ul sanguin este normal;

- Glicozurie crescuta, CC absenti. Tratament

- Va fi strict supragheat, cu pacientul internat;

- Insulinoterapie;
- Administrare de glucoza 5% si ser fiziologic indoit cu apa distilata,
apoi apa de robinet dupa resilirea starii de constienta;
- Administrare de K, in functie de ionograma sanguina.

3. COMA HIPEROSMOLARA

Este rară apare la diabeticii în vârstă cu activitate insulinică relativ conservată, se

instalează lent.

Manifestari clinice:
  astenie progresiva ce se intinde pe zile/saptamani;
 scaderea poftei de mancare, scaderea aportului hidric;
 deshidratare intensă, hiperglicemie marcată peste 1000 mg%, glicozurie, absența
corpilor cetonici.

Tratamentul comei hiperosmolare

 administrarea de lichide (pe 24 ore pot fi necesare 8-10 litri)

 administrarea de insulina;
 echilibrarea parametrilor biologici (sodiu, potasiu, tensiunea arteriala etc.).

5. Complicaţii infecţioase: cutanate, mucoase, respiratorii, urinare, paradontopatii

3. COMA HIPEROSMOLARA

Este caracteristica unui pacient cu DZ tip II sub tratament oral sau dieta
nerespectate, prezentant ateroscleroza sistemica. Acestor pacienti le este afectat
mecanismul de reglare a concentratiei sarurilor in organism. La ei lipseste
senzatia de sete.

Manifestari clinice:

 astenie progresiva ce se intinde pe zile/saptamani;

 scaderea poftei de mancare, scaderea aportului hidric;
 coma hiperosmolara (alterarea starii de constienta, contracturi, tremuraturi
ale extremitatilor, piele urscata, hipotensiune, globi oculari hipotoni,
anurie)

Tratamentul comei hiperosmolare

 administrarea de lichide (pe 24 ore pot fi necesare 8-10 litri)

 administrarea de insulina;
 echilibrarea parametrilor biologici (sodiu, potasiu, tensiunea arteria
HComa hiperosmolara poate surni fie in cazul DZID, fie in cazul DZII. Persoanele cu
coma hiperosmolara prezinta o hiperosmolaritate serica si glicemie extrem de ridicata.
Pacientii devin deshidratati pana in pragul oliguriei, ultima cale de eliminare a excesului
de glucoza se pierde, astfel incat nilele de glucoza serica cresc si mai rapid.
Hiperosmolaritatea produce o deshidratare celulara. Acest tip de coma este caracterizat
prin deshidratare extrema. Cand survinesi cetoacidoza, pacientul prezinta greata, voma si
semne evidente de acidoza (tahipnee).

iperglicemia asociata deshidratarii contribuie la instalarea unei complicatii acute a

diabetului non-insulinodependent numita coma hiperosmolara