Semiologia aparatului

reno-urinar
Anamneza specifică și simptomele
aparatului reno-urinar
 Anamneza specifică

 a. Antecedentele familiale

 Hematurie microscopică: istoric familial de surditate și insuficiență renală (Sdr.Alport)

sau hematurie familială benignă
 Chisturi renale: Polichistoza autozomal dobândită la adult și mai rar, recesivă la copil
 Nefropatii interstițiale de cauză neprecizată: boală medulară chistică
 Diselectrolitemii, tulburări acido-bazice: tubulopatii ereditare
 HTA, boli CV sau DZ – au agregare familială
 Anamneza specifică

 b. Antecedentele personale

Antecedentele fiziologice:
 Prematuritatea și greutatea mică la naștere sub 2500 g: prevalență crescută a HTA, BRC
 Sarcina: HTA + proteinuria, hematuria+ insuficiența renală din primul trimestru de sarcină
indică o afectare renală preexistenă. Apariția în ultimul trimestru a HTA, proteinuriei sau
insuficienței renale- caracteristice pentru nefropatia gravidică primitive. Favorizează
infecții urinare înalte și colici nefretice litiazice
 Anamneza specifică

 Antecedentele patologice – în cele mai

multe situații, afecțiunile renale sunt
secundare
 Anamneza trebuie să detalieze istoricul
bolilor cronice și acute asociate
 Anamneza specifică

 c. Factorii de mediu

Fumatul: accelerează degradarea funcției renale

Consumul de alcool: crește diureza prin inhibiția ADH (acută), hipokaliemie, hipomagneziemie
(cronică) – control slab HTA, accelerează dislipidemia
Consumul de droguri: nefrotoxicitate directă sau leziuni renale mediate imunologic
Medicamentele: efecte acute și cronice asupra rinichiului
 Inhibitorii sistemului renină-angiotensină-aldosteron
 Antiinflamatoarele non-steroidiene (AINS)
 Antibioticele,antifungicele și antiviralele
 Blocanții pompei de protoni
 Substanțele de contrast iodate
 Antineoplazicele
 Suplimentele nutriționale
 Expunerea la nefrotoxice: metale grele, solvenți organici, benzina,particule de siliciu
 Anamneza specifică

 d. Profesia

Expunerea profesională la substanțe nefrotoxice:

 Solvenți organici, fenol, benzen, tetraclorură de carbon, etilenglicol, insecticide, metale
grele, plumb, mercur, substanțe din industria chimică, vopsitorii, prelucrarea metalelor,
substanțe din agricultură
 Substanțe din industria petrolieră, a cauciucului, textilă, pielărie, vopsitorii
 Activitatea prelungită în condiții de climat uscat cu temperaturi înalte, în metalurgie,
industria sticlei și a ceramicii, industria alimentară, a materialelor de construcție și în
agricultură
 Anamneza specifică

 e. Istoricul afecțiunii

 Evoluția în timp a simptomelor principale

 Relația simptomelor principale cu manifestările clinice și de laborator, cu
tratamentele administrate
 Dinamica în timp a RFG: scăderea bruscă în zile a RFG indică o injurie acută a
rinichiului / scăderea rapid progresivă în săptămâni indică forme particulare de
glomerulonefrite/ declinul lent, în ani este un indicator de evoluție a BCR
 Simptomele aparatului reno-urinar
1. DUREREA

a. Colica renală

 Durere lombară sau localizată în flancuri, iradiată antero-inferior spre regiunea

inghinală și spre organele genitale externe
 Se însoțește de manifestări urinare (polakiurie),manifestări digestive (greață,
vărsături, oprirea tranzitorie a tranzitului intestinal), agitație psihomotorie
 Apar modificări ale examenului de urină (hematurie)
 Apar anomalii imagistice ale rinichiului și căilor urinare (distensia sistemului colector)
 Simptomele aparatului reno-urinar
1. DUREREA

 Cauzele colicii nefretice

 Capsula renală este fibroasă și puțin

distensibilă, creșterea acută a
presiunii intracapsulare generează
durere prin stimularea receptorilor
nociceptivi

 Cel mai frecvent creșterea presiunii

intra-capsulare este determinată de
obstrucția acută a ureterului
 Simptomele aparatului reno-urinar
1. DUREREA

 Durerea din colica renală are 3 faze:

1. Creșterea progresivă a intensității în 1-2 ore (producție crescută de PgE cu
vasodilatația arteriolei aferente și creșterea fluxului sanguin renal)
2. Platou dureros continuu cu durată de 1-5 ore (durere extrem de intensă, una
dintre cele mai intense dureri (vasoconstricția arteriolei aferente și scăderea
ușoară a fluxului sanguin renal dar cu presiune în calea urinară înaltă)
3. Scădere a intensității durerii după 5-6 ore de la debut (reducerea presiunii din
calea urinară sau eliminarea calculului /vasoconstricția arteriolei eferente care
reduce fluxul sanguin renal și filtrarea glomerulară)
 Simptomele aparatului reno-urinar
1. DUREREA
 Manifestările clinice din colica renală
 Polakiuria, în cazuri rare retenție acută de urină
 Greață, vărsături, meteorism abdominal, în cazuri rare oprirea tranzitului intestinal
 Poziție antalgică, manevra Giordano pozitivă, rinichi dureros la percuție

 Diagnosticul pozitiv
 manifestări clinice
 examenul de urină : hematurie cu hematii nemodificate, 15% din cazuri lipsește
hematuria
 investigații imagistice evidențierea calculilor și distensia căilor urinare – ecografie, CT
fără substanță de contrast
 Simptomele aparatului reno-urinar
1. DUREREA

 Diagnosticul diferențial

 Impune excluderea unor urgențe

abdominale, ginecologice, vasculare
sau alte afecțiuni
 Simptomele aparatului reno-urinar
1.DUREREA

b. Nefralgia
Nefralgia acută
 Durere lombară instalată brusc, intensă, cu iradiere anterioară, nu și inferioară, continuă,
fără evoluție stadială ca în colica nefretică
 Deoarece distensia cării urinare este absentă, componenta ureterală (iradierea antero-
inferioară spre reg.inghinală,polakiuria și agitația lipsesc)
 Este mai rar întâlnită decât colica nefretică
Nefralgia cronică
 Durere continuă, surdă de intensitate redusă în zona lombară, fără iradiere
 Are ca substrat prezența calculilor urinari imobili, mai rar polichistoză cu chisturi
voluminoase
 Trebuie diferențiată de afecțiunile coloanei vertebrale
 Simptomele aparatului reno-urinar
1.DUREREA

 Cauzele nefralgiei acute

 Determinată de creșterea bruscă
a presiunii în capsula renală, prin
inflamație și edem al
parenchimului renal
 Simptomele aparatului reno-urinar
1. DUREREA

c. Durerea ureterală (ureteralgia)

 Are ca substrat leziunile inflamatorii ale ureterului, ureteritelor (leziuni lent stenozante
ale mucoasei ureterale, calculi inclavați, stenoze, tumori ureterale și sonde ureterale
 Durerea este localizată ureteral iar componenta renală lipsește
 Diagnosticul se stabilește prin investigații imagistice și necesită ureteroscopie
 Simptomele aparatului reno-urinar
1.DUREREA
d. Durerea vezicală (cistalgia)
- Localizată în hipogastru și iradiază spre meatul urinar, retro-pubian și spre sacru
- Este mai accentuată la sfârșitul micțiunii
- Cauzele:
 inflamațiile mucoasei vezicale (cistita acută, cronică, interstițială sau din tbc)
 Iritația mucoasei vezicale (litiaza vezicală, distensia detrusorului și creșterea presiunii intra-vezicale
în retenția completă de urină)
 Reducerea capacității vezicale (tbc,cistectomie,tumori, hipertrofia de prostată)
Cistalgia permanentă + exacerbare diurnă = cistită
Cistalgii diurne și nocturne =tbc sau tumorile vezicale
Cistalgii nocturne = hipertrofia de prostată
Cistalgii legate de mișcare = litiază vezicală

Stabilirea diagnosticului se face prin examenul cito-bacteriologic al urinei, explorare imagistică,

cistoscopie și biopsie de mucoasă vezicală
Simptomele aparatului reno-urinar
1. DUREREA

 e. Durerea uretrală (uretralgia)

 Durerea sau arsura resimțită pe traiectul uretrei, continuă sau intermitentă accentuată
de micțiune
 Poate fi prezentă în afara micțiunii
 Alguria = durerea din timpul micțiunii
 Cauzele:
 uretrita bacteriană, virală sau determinată de chlamidii (se asociază secreție uretrală sau
uretroree)
 litiază, tumori, stenoze, traumatisme prin rupturi, cateterism sau corpi stăini (se asociază cu
sângerare sau uretroragie)
 Simptomele aparatului reno-urinar
1. DUREREA

f. Durerea prostatică
 Simptome vagi, difuze, greu de localizat – durere sau disconfort cu localizare pelviană
și perineală cu iradiere retro-pubiană în regiunea vezicală,testicule, gland,rect și sacru
 Se însoțește de tulburări de micțiune: disuria, polakiuria, arsurile micționale, tulburările
sexuale: scăderea libidoului, disfuncții erectile și durere post-ejaculație
 Cauzele durerii prostatice acute: prostatitele acute bacteriene sau abcesul prostatic –
febră, frisoane, durere, edem, împăstarea prostatei la tactul rectal – examenul
secreției prostatice: leucocite și germeni patogeni
 Cauzele durerii prostatice cronice: prostatitele cronice – examen citobacteriologic al
secreției prostatice, examenele imagistice și biopsia prostatică
 Simptomele aparatului reno-urinar
1.DUREREA

g. Durerea pelvi-perineală
 Localizată anterior - întâlnită în afecțiunile uroginecologice la femei (boala
inflamatorie pelvină
 Localizată posterior – în prostatite, tumori prostatice sau în patologia recto-anală
atât la bărbați cât și la femei
 Simptomele aparatului reno-urinar
2. TULBURĂRILE MICȚIONALE

a. Micțiunea normală
 Capacitatea anatomică a VU este de 500-600 ml
 Senzația de a urina apare la o umplere de 300 ml
 Într-o micțiune sunt eliminați 150-300ml de urină
 În condițiile unei diureze de 800-2000 ml sunt înregistrate 4-6 micțiuni fiziologice/zi
 Ritmul de formare a urinei: 2/3 în cursul zilei, 1/3 în cursul nopții
 Ciclul vezical are 2 faze: faza de umplere și faza de golire
 Simptomele aparatului reno-urinar
2. TULBURĂRILE MICȚIONALE

 b. Simptomele suferinței tractului

urinar inferior

 Polakiuria = creșterea frecvenței

micțiunilor diurne la un interval mai mic
de 3 ore sau mai mult de 7 micțiuni/zi
 Polakiuria + disuria + urină tulbure
= infecție urinară joasă
 Polakiuria diurnă + hematurie, jet
întrerupt și reluat la schimbarea poziției
= litiază vezicală
 Polakiuria din a 2-a jumătate a nopții
= hipertrofia benignă a prostatei
Simptomele aparatului reno-urinar
2. TULBURĂRILE MICȚIONALE
 Simptomele aparatului reno-urinar
2. TULBURĂRILE MICȚIONALE

 Nocturia = una sau mai multe micțiuni care trezesc pacientul din somn în
cursul nopții
 Nicturia = o tulburare a diurezei caracterizată prin creșterea cantității de
urină formată în cursul nopții la peste o treime din volumul diurezei, care
poate fi și o cauză a nocturiei
 Enurezisul = pierderea involuntară de urină fără întreruperea somnului
Simptomele aparatului reno-urinar
2. TULBURĂRILE MICȚIONALE
 Simptomele aparatului reno-urinar
2. TULBURĂRILE MICȚIONALE

 Micțiunea imperioasă

 Reprezintă necesitatea bruscă de a urina, care nu poate fi amânată

 Poate fi însoțită de pierderea involuntară de urină, incontinență urinară
imperioasă sau nu
 Este favorizată de consumul de cafea sau de alcool
 Apare în: infecții urinare joase, cistite interstițiale, renteția cronică de urină,
sindromul vezicii hiperactive
 Simptomele aparatului reno-urinar
2. TULBURĂRILE MICȚIONALE

 Incontinența urinară

 Reprezintă pierderea involuntară de urină

 Este rezultatul unui deficit de depozitare a urinei
în timpul fazei de umplere a vezicii prin disfuncții
ale detrusorului sau ale mecanismelor care
împiedică eliminarea urinei din vezică,
sfincterele uretrale și diafragma uretro-pelviană
 2. TULBURĂRILE MICȚIONALE

 Incontinența de stres
- Pierderea involuntară de urină apare în cursul
zilei
- Creșterea presiunii intraabdominale în efortul
fizic cu glota închisă, tuse, strănut, râs,
screamăt, sarcină
- - Nu este precedată de nevoia de a urina
- Mai frecventă la femei
- Este determinată de coborârea planșeului
pelvin, mai rar în disfuncții sfincteriene
 2. TULBURĂRILE MICȚIONALE
 Incontinența prin imperiozitate
- Pierderea involuntară de urină care este
precedată de nevoia imperioasă de a urina
- Apare diurn și nocturn
- Cauza: hiperactivitatea detrusorului prin lipsă
de inhibiție, vezică hiperactivă sau iritația
mucoasei (infecție, inflamație)
- Se asociază cu incontinența de stres
- Realizează incontinența mixtă
 2. TULBURĂRILE MICȚIONALE

 Incontinența prin prea plin

- Pierderea involuntară de urină
- Apare ca urmare a retenției cronice de
urină
- Este continuă, diurnă și nocturnă
- Este accentuată de creșterea presiunii
intraabdominale
 2. TULBURĂRILE MICȚIONALE

 Incontinență prin leziuni ale nervilor arcului

micțional sau ale sfincterelor

 Este continuă
 Cauzele frecvente sunt neurologice sau în unele
leziuni locale
 2. TULBURĂRILE MICȚIONALE

 Enurezisul nocturn = reprezintă pierderea involuntară de urină în timpul somnului

 Este mai frecvent la copil (7-10%) dar poate aparea și la adult (0,5%)
 Atunci când apare constant mai mult de 6 luni este denumit primar, când apare
după 6-12 luni este denumit secundar
 Asocierea cu alte simptome micționale, enurezis nocturn polisimptomatic
sugerează alte afecțiuni ale vezicii sau ale căii urinare inferioare.
 Enurezisul monosimptomatic nu are o cauză identificată.
 Evoluția este regresivă în enurezisul monosimptomatic, în cel polisimptomatic
depinde de afecțiunea subiacentă.
 2. TULBURĂRILE MICȚIONALE
 Disuria = reprezintă o tulburare a fazei de evacuare a vezicii caracterizată prin
dificultatea de a urina, care se exprimă prin diferite forme
 Durere sau arsură uretrală sau vulvară declanșată de trecerea jetului urinar,
prelungită uneori post-micțional
2. TULBURĂRILE MICȚIONALE
 2. TULBURĂRILE MICȚIONALE
 Retenția de urină = imposibilitatea de
a urina, asociată cu durere vezicală,
disconfort și agitație
 Cedează după evacuarea vezicii urinare
 Este cea mai frecventă urgență urologică
la bărbat
 Este determinată de obstrucția subvezicală
 Cea mai frecventă cauză de retenție de
urină la B = adenomul de prostată
 2. TULBURĂRILE MICȚIONALE

 Retenția acută de urină

 Apare frecvent post-operator și depinde de:
 Tipul intervenției (chirurgia ano-rectală)
 Tipul anesteziei (anestezia rahidiană)
 Tratamentul medicamentos intra-operator cu opioizi, anticolinergice,simpatomimetice sau de volumul
mare de soluții perfuzate

 Obiectiv: percuție – matitate localizată la niv. abdomenului inferior cu concavitatea declivă,

la palpare – vezică destinsă care depășește simfiza pubiană, globul vezical. Ecografia
confirmă dg., permite evaluarea volumului de urină retenționat și ajută la stabilirea cauzei

Volumul de urină cuprins între 500-800 ml sugerează retenție acută

Un volum mai mare de 800 ml sugerează retenție cronică acutizată
 2. TULBURĂRILE MICȚIONALE
 Retenția cronică de urină
- Desemnează golirea incompletă a vezicii în
timpul micțiunii
- Se caracterizează prin prezența reziduului post-
micțional
- Anamneza relevă tulburările de micțiune care
preced retenția cronică de urină cum sunt:
polakiuria, nocturia, micțiunile imperioase și
disuria
- Obiectiv: glob vezical. Ecografia permite
evaluarea volumului rezidual post-micțional,
îngroșarea peretelui vezical, identificarea
obstacolului subvezical
 3. TULBURĂRILE DIUREZEI
a. Diureza normală
b. Poliuria = eliminarea unui volum de urină mai mare de 2500 ml/zi
c. Nicturia (poliuria nocturnă) = creșterea raportului peste 1/3 dintre urina formată în cursul
nopții cu excluderea ultimei micțiuni înainte de culcare și include prima urină de
dimineață și cea formată în restul zilei (la persoanele > 65 ani, raportul este de 1/ 2,5
d. Oliguria = diureză de 800-400 ml/zi (moderată) sau diureză < 400ml/zi (severă)
e. Opsiuria = eliminarea întârziată a apei ingerate
3. TULBURĂRILE DIUREZEI
Examenul obiectiv al
aparatului reno-urinar
 1. Rinichiul
a. Inspecția

 Cicatrici posterioare ale lombotomiei (nefrectomie sau pielolitotomie)

 Cicatrici anterioare (ureterolitotomie sau implantare de grefă renală)
 Supurații perirenale
 1. Rinichiul
b. Palparea

 Nefroptoza
 Desemnează poziția anormal de joasă a rinichiului
 Se evidențiază mai bine prin palpare cu bolnavul în
ortostatism
 Are 3 grade: gradul I – este palpat polul inferior renal,
gradul II – polul inferior ajunge la linia care unește cele
2 spine iliace antero-superioare, gradul III- rinichiul se
palpează în întregime

 Nefromegalia (rinichiul mare): uni sau bilaterală,

globală sau focală
 1. Rinichiul
b. Palparea
 1. Rinichiul
c. Percuția
 Manevra Giordano pozitivă în:
 Colica nefretică
 Hidronefroza acută
 Pielonefrita acută
 Glomerulonefritele acute
 1. Rinichiul
d. Auscultația
 Arterele renale
 anterior la intersecția rebordului costal cu
drepții abominali
 posterior în aria de proiecție a rinichilor
 Suflurile sistolice = stenoza arterei renale
(HTA renovasculară)
 Fistulele arterio-venoase mari produc suflu
continuu sistolo-diastolic cu accentuare
sistolică
 2. Vezica urinară

 VU normală nu este accesibilă examenului clinic

 Retenția de urină (glob vezical)
 vezica devine palpabilă– formațiune emisferică cu convexitatea cranială, elastică,
cu suprafața netedă, dureroasă - instalată brusc sau este foarte voluminoasă
 Percuția se efectuează radiar, cranio-caudal cu ombilicul în centru (matitate
circulară cu convexitatea în sus și puțin deplasabilă)
 Palparea – bimanual – hipogastric, tact rectal sau vaginal. Aduce informații despre
cauza obstrucției: hipertrofie benignă a prostatei, prolaps uterin, cancer
 3. Organele genitale masculine

 Uretra peniană – palpare (stricturi, calculi, inflamații ale glandelor periuretrale Cowper)
 Testiculele – palpate succesiv între policele și indexul mâinii corespunzătoare
 orhidiepididimita = testicul mare cu semne de inflamație locală
 hidrocel =lichid în vaginala testiculului
 neoplam testicular (seminomul testicular) – duritate caracteristică
 varicocelul (dilatarea plexului venelor spermatice) – testicul micșorat, dureros spontan și la
palpare cu hemiscrot alungit. Apare mai frecvent pe stânga (obstacol mecanic dat de
vărsarea vv. spermatice în unghi drept la niv. venei renale stg/ pe partea dreaptă vv
spermatice se varsă în unghi obtuz la nivelul VCI, fără obstacol). Varicocelul drept sau
varicocelul santinelă este un semn de alarmă care impune cercetarea unei t. Grawitz sau t.
retroperitoneale
Palparea cordonului spermatic – între police și indexul mâinii respective – în mod normal are formă
de băț de chibrit cu marginile rotunde, ndedureroase. Inflamații acute – durere. TBC – indurat și
moniliform
 3. Organele genitale masculine
 Examenul prostatei
 Tact rectal în poziție genupectorală
 În mod normal: forma și volumul unei castane cu mobilitate și șanțul median care
desparte cei 2 lobi, păstrate
 Adenomul de prostată: mărește volumul glandei cu ambii lobi elastici și șanțul
median păstrat
 Litiaza prostatică: neregularăți caracteristice la suprafața lobilor
 Neoplasmul de prostată: crește duritatea glandei, o imobilizează și face să dispară
șanțul median
 Examenul veziculelor seminale – tact rectal cu bolnavul în poziție șezândă. Se
palpează în inflamația cronică sau în tbc
 Examenul regiunii ano-rectale – tact rectal (hemoroizi, cancer, etc)
 4. Organele genitale feminine

 Examenul meatului uretral (stricturi, calculi, inflamații locale, polipi –

hematurie
 Examenul uretrei: infecții de vecinătate – vaginite, anexite, atrofia mucoasei
vaginale, rupturi de perineu
 Tactul vaginal: prolapsul uterin, a sarcinii, a tumorilor utero-anexiale
 Tactul vaginal + palparea abdominală – util pentru examenul vezicii urinare
 Examenul urinei

a. Examenul sumarului de urină

b. Examenul urinei cu bandeletă indicatoare
c. Examenul urinei colectate pe 24 de ore
d. Examenul bacteriologic al urinei
 a. Examenul sumar de urină

 Recoltarea urinei: ideală este prima urină de dimineață, recoltată la mijlocul micțiunii,
după toaleta organelor genitale externe
 Interpretare - se iau în considerație
 administrarea substanțelor de contrast iodate cu mai puțin de 48 de ore, a
medicamentelor (anticoagulante, antiplachetare, diuretice, laxative)
 perioada de timp dintre momentul recoltării și cel al examenului urinii
Examenul macroscopic al urinei

 Turbiditatea: urina proaspătă este clară și transparentă

 Culoarea: urina proaspătă normală este galben-pai sau galben-auriu datorită
pigmenților, urocromului, urobilinei și uroeritrinei. Culoarea este modificată de
numeroase substanțe endo sau exogene
 Mirosul: urina proaspătă normală are miros caracteristic datorat acizilor volatili sau
așa numitelor substanțe “urinoide”. Urinele concentrate au miros mai accentuat
 Examenul fizic al urinei
1. Densitatea urinară
 Raportul dintre masa substanțelor dizolvate (săruri și uree – persoanele sănătoase,
glucoză și albumină – persoanele bolnave) și volumul de apă
 Determinantul principal al densității urinare = variația volumului de apă, care este
mediată de ADH – depinde de starea echilibrului hidric și de capacitatea de
concentrare sau de diluție a rinichiului
 Valori normale = 1015-1022 (limite extreme 1003-1035)
 Hipostenurie =1018-1017 (BRC, RFG<50 ml/min)
 Subizostenurie =1010-1011
 Izostenurie = 1010-1011
 Modificările densității urinare trebuie interpretate în context clinic
Examenul fizic al urinei
 2. Osmolaritatea urinară
 Raportul dintre numărul de molecule aflate în soluție și volumul sau masa de apă
 Reglarea eliminării de apă este condusă de osmolaritate, NU de densitate
 Nu este influențată de temperatură
 Unitățile de măsură sunt miliosmoli/kg
 Osmolaritatea normală a urinei de dimineață este de 800-1200 mOsm/kg iar limitele
extreme 50-1400 mOsm/kg
 Modificările osmolarității urinare trebuie interpretate în context clinic
Examenul fizic al urinei
 3. Reacția urinei (pH urinar)
 Se măsoară de rutină pe hârtie indicatoare sau mai precis cu ph-metrul
 Urina este slab acidă (ph=6) la persoanele sănătoase cu o dietă echilibrată
 Variația reacției urinei reflectă intervenția rinichiului în menținerea homeostaziei
acido-bazice și este influențată de factori locali
 Dieta hiperproteică crește aciditatea urinei (se elimină pe cale urinară cantități mari
de acid uric și fosfați acizi)
 Dieta vegetariană alcalinizează urina
 Urini intens acide (ph=4-4,5): febră, diaree abundentă, acidoză diabetică sau
metabolică, tbc urogenitală
 Urina intens alcalină: infecții urinare cu germeni ureazo-formatori, alcaloza
respiratorie sau metabolică
 Examenul chimic al urinei

 Proteinele
 Sunt determinate semicantitativ
prin precipitare cu acid
sulfosalicilic
 Precipită: albuminele,
globulinele,peptidele,proteinele
Bence-Jones, proteina Tamm-
Horsfall, produsele de degradare
a proteinelor
 Proteinuria mai mare de 150 mg/zi
este anormală și trebuie
investigată suplimentar
 Examenul chimic al urinei
 Glucoza în urină:  Bilirubina
 Detectată prin metode semicantitative  În leziuni hepatice
 Este anormală, indică DZ dezechilibrat,  În condiții patologice în urină este prezentă
tubulopatii, diabet renal sau PEV cu sol. bilirubina directă hidrosolubilă
Glucozate  În icterele hemolitice (creșterea bilirubinei
 Corpii cetonici: cetoacidoză diabetică indirecte) aceasta nu este prezentă în urină
 Urobilinogenul
 Determinat semicantitativ
 Crește când producția sa este mare:
anemii hemolitice
 Crește când preluarea hepatică de
urobilinogen este mică: hepatite acute
sau ciroze hepatice
Examenul sedimentului urinar

 Sedimentul urinar se obține prin centrifugarea blândă a probei de urină

 Se examinează la microscopul optic, direct sau după colorare sau la microscopul
cu lumină polarizată (permite identificarea mai bună a elementelor fără colorare
prealabilă) sau cu analizoarele automate
 Celulele epiteliale pavimentoase prezente în nr. mare în infecțiile urinare joase
 Celulele epiteliale tranziționale: neoplasme sau procese inflamatorii
Examenul sedimentului urinar

 Leucocitele (granulocite neutrofile): inflamații renourinare de cauză infecțioasă

sau neinfecțioasă
 Evaluarea nr. de leucocite se face ca număr pe câmp microscopic, în mod
normal: 1-2/câmp, proba Stansfeld Webb mai puține de 10/mmc sau pe minut,
proba Addis-Hamburger sub 10.000/min din urina necentrifugată
 Prezența în număr mai mare a leucocitelor = piurie. În 90% dintre cazuri, piuria
este determinată de infecții cu urocultură pozitivă. Piuria sterilă: infecția este
produsă de germeni care nu cresc pe medii uzuale (chlamidii, bacili
Koch,virusuri) sau când există leziuni tubulointerstițiale non-infecțioase
Examenul sedimentului urinar

 Hematiile
 Pot proveni de la orice nivel al ap. reno-urinar sau prin contaminare
din tractul genital feminin
 Hematiile izomorfe - modificări minime de dimensiune, densitate
optică și contur - au origine extra-glomerulară
 Hematiile dismorfe - dimensiuni mici și inegale, fragmentate, forme
bizare, exprimă microvezicule (unele cu forma urechilor lui Mickey
Mouse = acantocite, sugestive pentru sindromul nefritic)
 Evaluarea cantitativă se face în urina necentrifugată
 În mod normal: 1-2 hematii la 2-3 câmpuri, cu Stansfeld Webb sub
5/mmc sau pe minut, Addis Hamburger sub 5000/min
 Examenul sedimentului urinar

 Cilindrii= mulaje ale tubilor renali

formate prin precipitarea în lumenul
tubilor a gp.Tamm-Horsfall și a altor
proteine
 Procesul este favorizat de creșterea
concetrațiilor intratubulare a
proteinelor și a electroliților prin
concentrarea urinei și de scăderea ph-
ului prin acidifierea urinei în nefronul
distal
Examenul sedimentului urinar

 Cristalele de oxalat de calciu, fosfat de calciu, fosfat amoniaco-

magnezian, acid uric, urați, de cistină sunt recunoscuted upă forma
caracteristică
 Prezența lor în cantitate mare = litiază
 Prezența fosfatului amoniaco-magnezian și a cistinei = infecție
urinară sau cistinurie ereditară
b. Examenul urinei cu bandeletă indicatoare

 Urine strip sau dipstick test durează 1-2 minute, este ieftin, test bun de triaj
 Apar interferențe cu unele medicamente și rezultatele sunt influențate de
ph-ul urinar
 Rezultatele pozitive trebuie confirmate și prin examinarea microscopică a
sedimentului
 Hematiile –detectate indirect prin determinarea în urină a
hemoglobinei,reacție pozitivă și în mioglobinurie
 Leucocitele – evidențiate prin reacția esterazelor
 Bacteriile – evidențiate prin reacția pentru nitriți, majoritatea bacteriilor
Gram negative reduc nitratul urinar la nitriți
 Leucocituria în absența reacției pozitive pentru nitriți sugerează piuria
sterilă
c. Examenul urinei colectate 24 de ore

 Rezervată determinărilor biochimice, nu evaluării sedimentului

celular
 Este esențial ca urina să fie recoltată integral
 Conservarea se realizează prin adăugarea de timol,cloroform,fenol
sau toluen și se păstrează la temperatură de +4 grade celsius
 Determinările în urina/24h sunt indicate frecvent pentru măsurarea și
caracterizarea proteinuriei
c. Examenul urinei colectate 24 de ore
d. Examenul bacteriologic al urinei
 Infecțiile urinare sunt frecvente în prezența anomaliilor reno-urinare
 Urocultura indicată la pacienții cu simptome de suferință a tractului urinar inferior, anomalii
ale căii urinare și în prezența leucocituriei
 Se recoltează urina de dimineață, de la mijlocul micțiunii, în condiții de igienă
 În situații speciale urina poate fi recoltată prin cateterism vezical sau puncție suprapubiană
 Însămânțarea pe medii de cultură trebuie făcută la mai puțin de o oră de la recoltare. Se
face cu o ansă calibrată pentru a obține informații despre frecvența germenilor, urocultură
cantitativă
 Se face atunci când situația clinică este definită de simptome de suferință a tractului urinar
inferior, de numărul de germeni și de leucociturie
 Prezența germenilor = bacteriurie
 Infecția urinară = bacteriurie, manifestări clinice și leucociturie
 Leucocituria în absența bacteriuriei = piuria sterilă
 Urocultura pozitivă cu mai mulți germeni = contaminare
d. Examenul bacteriologic al urinei
 Germenul identificat prin
urocultură poate fi însămânțat pe
medii cu AB pentru a-i testa
spectrul de sensibilitate
 Rezultatele orientează
tratamentul:

R= rezistent
I = intermediar
S= sensibil