Uree serica

Descriere
Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor, proveniti din scindarea in stomac si intestin a proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia acestora prin peretele intestinal. Sediul principal de formare a ureei este ficatul, dar si tesutul in curs de crestere (de exemplu, tesutul embrionar sau tumoral) are proprietatea de a forma uree din arginina. Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare glomerulara; 40-60 % redifuzeaza in sange in functie de fluxul tubular si de hormonul antidiuretic (ADH). Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu alimentatia proteica si invers proportional cu anabolismul celular din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta. De asemenea, concentratia plasmatica a ureei depinde de perfuzia renala: in prezenta diurezei redifuzia ureei in sange din tubii renali distali este minima, o cantitate mare de uree este excretata in urina si nivelul ureei serice ramane scazut; daca este prezenta antidiureza, ca in sete, exsicoza, insuficienta cardiaca oligurica, ureea redifuzeaza din tubii distali in sange, iar nivelurile plasmatice ale ureei cresc. Niveluri persistent crescute ale ureei serice indica alterarea semnificativa a ratei filtrarii glomerulare. La un aport proteic normal de 100 g/zi si perfuzie renala normala, niveluri crescute ale ureei serice nu se intalnesc pana cand rata filtrarii glomerulare nu scade la 30 mL/min.

Interpretarea rezultatelor: - o valoare scazuta a ureei, de 6-8 mg/dL se asociaza frecvent cu o stare de hiperhidratare; - o valoare scazuta de 10-20 mg/dL indica o functie glomerulara normala; - cresterea ureei sanguine la 50-150 mg/dL presupune o afectare semnificativa a functiei renale; - o valoare marcat crescuta a ureei, de 150-250 mg/dL, indica o afectare severa a functiei glomerulare. In insuficienta renala cronica valorile ureei sanguine se coreleaza mai bine cu simptomele de uremie decat cele ale creatininei serice.

Recomandari
Recomandari pentru determinarea ureei serice:

- diagnosticul insuficientei renale; - diferentierea intre azotemia prerenala si postrenala pe baza raportului uree/creatinina; - in insuficienta renala terminala, intrucat semnele urotoxice se coreleaza bine cu nivelul ureei;

- monitorizarea succesului dietei hipoproteice in insuficienta renala cronica; - monitorizarea hemodializei.

Pregatire pacient
Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial.

Metoda
Se foloseste metoda spectrofotometrica (kinetica).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltat - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 2-8o C ; 1 an la -20o C.

Limite si interferente
Variatii fiziologice In mod normal copiii prezinta valori mai scazute ale ureei serice (catabolism proteic scazut legat de crestere). In ultima parte a sarcinii pot aparea valori scazute ale ureei serice datorita hipervolemiei fiziologice.

Factori legati de dieta O dieta hipoproteica, dar cu un continut crescut de carbohidrati, poate cauza scaderi ale ureei serice. Ingestia recenta a unei mese bogate in proteine poate determina valori borderline crescute ale ureei serice. Aportul crescut de proteine (> 200 g/zi), in special daca se asociaza cu aport redus de lichide, transpiratii profuze sau poliurie indusa de alcool, poate duce la cresterea nivelului seric al ureei pana la 80 mg/dL.

Conditii patologice: administrarea intravenoasa excesiva de fluide poate determina scaderea ureei serice. Ureea serica nu este un parametru specific, nici sensibil pentru stabilirea debutului unei disfunctii glomerulare. In prezenta unei disfunctii renale mai pronuntate concentratia ureei serice se coreleaza mai bine cu rata filtrarii glomerulare. In insuficienta renala cronica cu poliurie sau asociata cu diaree, varsaturi, insuficienta hepatica, nivelul ureei poate fi mai putin crescut decat cel anticipat. Pe de alta parte, in asocierea insuficientei renale cronice cu oligurie, aport proteic crescut, insuficienta cardiaca, hemoragie digestiva nivelul ureei este mai mare decat cel asteptat.

Interferente cu medicamente Cresteri: - acetaminofen, acetazolamid, acid aminocaproic, acid nalidixic, acyclovir, albendazol, antiacide alcaline, alopurinol, amantadina, amikacin, amilorid, amiodarona, aminoacizi, amfotericina B, asparaginaza, aspirina, atenolol, azatioprin, azitromicina, bacitracin, benazepril, bisoprolol, busulfan, calcitriol, canabis, capreomicin, captopril, carbamazepin, carvedilol, caspofungin, cefaclor, cefamandol, cefazolin, cefixim, cefoperazon, cefotaxim, cefotetan, cefoxitin, cefpodoxim, ceftibuten, ceftizoxim, ceftriaxon, cefuroxim, cefalexin, cefaloridin, cefalotin, cetirizin, cloroform, clorotiazida, clorfeniramina, clortalidona, cimetidina, cinoxacin, ciprofloxacin, cisplatin, claritromicina, clindamicina, clonidina, codeina, cotrimoxazol, colistin, ciclosporina, dexametozona, dextran, diazepam, diazoxid, diclofenac, disopiramida, diuretice, doxorubicin, doxiciclina, enalapril, ergotamina, epoetin alfa, eprosartan, etambutol, eter, etidronat, etretinat, fenoprofen, flucitozin, fludarabina, foscarnet, furosemid, ganciclovir, gentamicina, griseofulvina, hidralazina, hidroclorotiazid, hidroxiuree, ibuprofen, idarubicin, ifosfamida, imipramina, indometacin, isotretinoin, kanamicina, ketoprofen, labetalol, leuprolid, levodopa, lidocaina, lisinopril, litiu, losartan, lovastatin, manitol, acid mefenamic, meropenem, meticilina, metisergid, metoprolol, metotrexat, metildopa, metilprednisolon, metoprolol, mitomicin, mitoxantron, moxalactam, naproxen, neomicina, netilmicina, nifedipina, nitrofurantoin, norfloxacin, ofloxacin, oxacilina, pamidronat, penicilamina, penicilina, pentamidina, pentostatin, piperacilina, piroxicam, preparate de fier, probenecid, propafenona, propranolol, rifampicina, ramipril, saruri de aur, spironolactona, streptokinaza, streptomicina, streptozocin, sulfametoxazol, sulfasalazina, sulindac, tacrolimus, tetraciclina, taliu, ticarcilina, ticlopidin, tobramicin, tramadol, trandolapril, tretinoin, triamteren, triazolam, trimetroprim,

ursodiol, valsartan, vancomicin, vasopresin, vitamina D, zalcitabin.

Scaderi: - acid ascorbic, fenotiazine.

Viteza de sedimentare a hematiilor sau a eritrocitelor

Descriere
Sedimentarea hematiilor apare atunci cand eritrocitele agrega sub forma unei coloane. In mod normal hematiile dintr-o proba de sange sedimenteaza lent datorita incarcaturii de suprafata negative a acestora, care face ca celulele adiacente sa se respinga cand distanta intercelulara scade sub un nivel minim. In anumite afectiuni care determina cresterea proteinelor de faza acuta (alfa-globuline, fibrinogen) sau imunoglobulinelor, proteinele plasmatice se ataseaza pe suprafata hematiilor si reduc potentialul de suprafata determinand agregarea hematiilor si cresterea sedimentarii acestora. VSH-ul reprezinta rata la care sedimenteaza hematiile dintr-o proba de sange anticoagulat intr-o ora. Cu cat hematiile sedimenteaza mai repede, cu atat VSH-ul este mai mare, fiind un indicator de raspuns de faza acuta. O crestere a VSH-ului apare la cel putin 24 ore dupa initierea raspunsului inflamator, iar dupa incheierea raspunsului de faza acuta scade cu un timp de injumatatire de 96-144 ore. In comparatie cu CRP si amiloidul A seric, VSH-ul este crescut si in situatiile in care se produce cresterea concentratiei imunoglobulinelor, complexelor imune si altor proteine.

Recomandari
Recomandari pentru determinarea VSH:

- test screening in suspiciunea de reactii inflamatorii, infectii, boli autoimune, discrazii plasmocitare; - monitorizarea evolutiei si tratamentului in anumite boli: arterita temporala, polimialgie reumatica, artrita reumatoida, reumatism articular acut, lupus eritematos sistemic, boala Hodgkin, tuberculoza, endocardita bacteriana; - diagnosticul arteritei temporale, polimialgiei reumatice. VSH-ul nu este un test diagnostic pentru o anumita boala si nu trebuie utilizat pentru screening-ul pacientilor asimptomatici.

Pregatire pacient
Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa masa); o masa lipidica poate determina alterari plasmatice.

Metoda
Se folosesc 2 metode: 1. metoda Westergren: se aseaza tubul in pozitie verticala intr-un suport gradat milimetric si se citeste nivelul de sedimentare a hematiilor in mm dupa 1 ora; in unele teste este citit rezultatul si dupa un interval de 2 ore, dar acesta nu furnizeaza informatii suplimentare. 2. Metoda automata (cititor automat de VSH).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer cu citrat de sodiu 3.8 % tamponat.

Cantitate recoltata - cat permite vacuumul; raportul sange/anticoagulant trebuie sa fie 4/1.

Cauze de respingere a probei - cantitate insuficienta, specimen coagulat, specimen hemolizat.

Stabilitate proba - 2 ore la temperatura camerei (18-26o C): testul ar trebui efectuat la cel mult 2 ore dupa recoltare. Daca este ratata citirea la 1 ora, sangele nu poate fi remixat si refolosit pentru VSH. Testul trebuie

efectuat la temperatura camerei; 12 ore la 2-8o C ; daca sangele a fost refrigerat, trebuie reechilibrat la temperatura camerei inaintea efectuarii testului.

Limite si interferente
1. Variatii fiziologice: a. Menstruatia: VSH-ul creste in timpul ciclului menstrual, atingand nivelul maxim in faza premenstruala si scazand in timpul menstruatiei. b. Sarcina: VSH-ul creste continuu incepand cu a 4-a saptamana de sarcina pana in a 3-a saptamana postpartum si atinge un nivel maxim de pana la 45 mm/h in prima saptamana postpartum. c. Nou-nascuti: VSH-ul este scazut datorita hematocritului crescut si nivelului scazut de fibrinogen. d. Femei varstnice (70-89 ani) aparent sanatoase pot avea un VSH foarte mare (pana la 60 mm/h).

2. Factori care determina VSH crescut: a. Sange refrigerat. b. Anemia: datorita numarului scazut de eritrocite; in anemia feripriva cresterea VSH nu corespunde numarului de eritrocite deoarece microcitoza concomitenta incetineste sedimentarea hematiilor. c. Macrocitoza. d. Medicamente: contraceptive orale, dextrani (datorita absorbtiei pe suprafata eritrocitelor), anticonvulsivante, aspirina, carbamazepina, cefalotin, ciclosporina A, dexametazona, etretinat, fluvastatin, hidralazina, indometacin, isotretinoin, lomefloxacin, metisergid, misoprostol, ofloxacin, procainamida, propafenona, quinina, sulfametoxazol, zolpidem.

3. Factori care scad VSH-ul: a. Temperaturi >20-24o C b. Hiperglicemia c. Hiperlipoproteinemia (in special chilomicronii) d. Hipofibrinogenemia e. Policitemia f. Leucocitoza g. Prezenta de eritrocite anormale: microcite, drepanocite, echinocite, poichilocite, stomatocite, acantocite, sferocite (prin scaderea suprafetei necesare pentru agregarea hematiilor) h. Casexia

i. Medicamente: aspirina, aur, corticotropin, ciclofosfamida, glucocorticoizi, hidroxiclorochina, metotrexat, antiinflamatorii nesteroidiene, penicilamina, sulfasalzina, tamoxifen, trimetoprim.

Viteza de sedimentare a hematiilor sau a eritrocitelor

Interval optim2 -

15

Valoarea introdusa80 Interpretare

Anormal

VSH este peste limita considerata normala.

VSH crescut se poate intalni in nenumarate afectiuni (cea mai mica inflamatie se poate insoti de cresterea VSH): - Boli de colagen; este cel mai util test pentru diagnosticul si monitorizarea arteritei temporale, artritei reumatoide si polimialgiei reumatice. - Infectii, pneumonii, sifilis, TBC, endocardita bacteriana subacuta. - Boli inflamatorii :boala inflamatorie pelvina acuta, guta, artrita, nefrita, nefroza. - Boli neoplazice. - Cresterea imunoglobulinelor serice, mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenstrom. - Intoxicatii acute cu metale grele. - Distructii tisulare/celulare, IMA, postoperator (valorile crescute se pot mentine pana la 1 luna). - Toxemie, hipotiroidism, hipertiroidism. - Anemia acuta sau din bolile cronice.

! Un VSH moderat crescut trebuie intotdeauna investigat.

Proteina C reactiva (sange)

Descriere
CRP este o proteina neglicozilata cu structura pentamerica care migreaza electroforetic in apropierea zonei gamma. Este un reactant de faza acuta care creste rapid, dar nespecific, ca raspuns la leziuni tisulare si inflamatie, fiind un indicator mai sensibil si mai prompt decat VSH. Rolul fiziologic al CRP este complex: - printr-un mecanism dependent de calciu se leaga de reziduurile de fosforil-colina ale multor fosfolipide si in special ale polizaharidului C pneumococic (de unde ii provine si numele); - se leaga de cromatina si histone, avand rol in clearance-ul detritusurilor celulare; - este un factor major de opsonizare - se leaga de fagocite si accelereaza fagocitarea antigenelor si microorganismelor; - se leaga de fractiunea C1q a complementului, determinand activarea complementului pe calea clasica; - se leaga de lipoproteinele LDL si detine probabil un rol in indepartarea acestora de la nivelul placii aterosclerotice. CRP este un trigger proinflamator in sine deoarece stimuleaza productia monocitara de IL-1, IL-6 si TNFalfa. Desi principala sursa de CRP este ficatul, date recente indica faptul ca tesutul arterial poate produce atat CRP cat si proteine apartinand sistemului complementului. Nivelul CRP poate inregistra cresteri foarte mari (de 100 ori sau chiar mai mult) dupa traumatisme severe, infectii bacteriene, inflamatii, interventii chirurgicale sau proliferari neoplazice.

Recomandari
Recomandari pentru determinarea CRP:

- evaluarea gradului de activitate a afectiunilor inflamatorii; - util in diferentierea bolii Crohn (CRP crescut) de colita ulceroasa (CRP scazut) si a poliartritei reumatoide (CRP crescut) de boala lupica necomplicata (CRP scazut); - detectarea precoce a complicatiilor postoperatorii (infectii oculte); - detectarea rejetului grefelor; - depistarea de infectii intrauterine asociate cu ruptura prematura de membrane;

- evaluarea extinderii sau reinfarctizarii dupa IMA; - monitorizarea tratamentului antibiotic in infectii bacteriene; - monitorizarea terapiei antiinflamatorii in boli reumatice.

Pregatire pacient
Se recolteaza a jeun (pe nemancate).

Metoda
Se foloseste metoda latex-imunoturbidimetrica.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen intens lipemic sau intens hemolizat.

Stabilitate proba serul este stabil 3 zile la temperatura camerei; 8 zile la 4-8o C ; 6 luni la 20o C.

Limite si interferente
Cresterile CRP reprezinta un raspuns nespecific la inflamatii si infectii. Pentru estimarea riscului cardiac se recomanda folosirea unui alt tip de test - CRP ultrasensibil (high sensitive-CRP), care poate detecta niveluri mai mici de CRP.

Proteina C reactiva (sange)

Interval optim0 -

0.5

Valoarea introdusa238,80 Interpretare

Anormal

PCR este peste limita considerata normala.

Cresterea PCR se poate intalni in: - poliartrita reumatoida; - reumatismul articular acut; - artrite seronegative (sindromul Reiter); - vasculite; - boli inflamatorii intestinale: boala Crohn, rectocolita ulcerativa; - afectiuni inflamatorii cronice; - infarctul miocardic acut; - ischemia sau infarctul altor organe; - rejetul transplantului renal sau de maduva osoasa; - tumori maligne; - dupa interventii chirurgicale; - arsuri; - traumatisme; - infectii bacteriene, virale, parazitare sau fungice, cu diverse localizari.

Glucoza serica sau Glicemie

Descriere
Glucoza este cel mai important monozaharid din sange. Rezulta din digestia carbohidratilor si din conversia hepatica a glicogenului in glucoza. Glucoza este un furnizor indispensabil de energie care sustine activitatea celulara. Cei doi hormoni care regleaza in mod direct nivelul glucozei in sange sunt glucagonul si insulina. Glucagonul accelereaza conversia glicogenului in glucoza si determina astfel cresterea glicemiei. Insulina creste permeabilitatea membranelor celulare la glucoza, transporta glucoza in celule (pentru metabolism), stimuleaza formarea glicogenului si reduce concentratia glucozei din sange. Alti hormoni care detin un rol important in metabolismul glucozei sunt: ACTH, glucocorticoizii, adrenalina, tiroxina. Degradarea glucozei se realizeaza prin procesul de glicoliza. Metabolismul glucozei poate fi alterat prin mai multe mecanisme: incapacitatea celulelor pancreatice beta de a secreta insulina, reducerea numarului receptorilor insulinici, malabsorbtia intestinala a glucozei, incapacitatea ficatului de a metaboliza glicogenul, modificarea concentratiei hormonilor implicati in metabolismul glucozei.

Se pot recolta 3 tipuri de probe: A. Glucoza serica determinata a jeun (bazala); B. Glucoza serica determinata la 2 ore postprandial; C. Glucoza serica determinata dintr-o proba de sange recoltata intr-un moment oarecare al zilei, indiferent de intervalul de la ultima masa (random).

Criteriile ADA (American Diabetes Association) pentru diagnosticul diabetului zaharat sunt: 1. Simptome sugestive (poliurie, polidipsie, scadere ponderala inexplicabila), la care se adauga o valoare a glucozei random >=200 mg/dL (>=11 mmol/L) sau 2. Valoarea glicemiei bazale >=126 mg/dL (>=6.99 mmol/L) sau 3. Valoarea glicemiei >=200 mg/dL la 2 ore dupa administrarea a 75 g glucoza (in cadrul testului de toleranta la glucoza). Diagnosticul de diabet zaharat se va stabili pe baza a cel putin 2 valori crescute ale glicemiei.

Recomandari
Recomandari pentru determinarea glicemiei:

- diagnosticul si monitorizarea diabetului zaharat; - diagnosticul hipoglicemiei.

Pregatire pacient
A. Se recolteaza a jeun (ajuneaza 8 ore). B. Timp de 3 zile inainte de test, pacientul primeste o dieta cu 150g carbohidrati/zi. In dimineata testului, pacientul isi consuma micul dejun obisnuit, in decurs de 15-20 minute sau ingera 75g glucoza. Dupa exact 2 ore de la inceputul micului dejun sau dupa ingestia de 75g de glucoza i se recolteaza sange venos. C. Fara pregatire speciala; pacientul va mentiona timpul scurs de la ultima masa. La diabeticii cunoscuti recoltarea se face inaintea administrarii insulinei sau medicatiei hipoglicemiante.

Metoda
Se foloseste metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrarea necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare intr-un interval < 2h de la recoltare. Conditii: centrifugarea se face numai dupa ce coagularea este completa, astfel incat sa nu existe resturi de fibrina; separarea serului trebuie sa fie completa. Nota: Valoarea glicemiei scade cu vechimea probei in conditiile mentinerii probei necentrifugate la temperatura camerei. Serul se analizeaza in maxim 8 ore; daca acest lucru nu este posibil, serul se stocheaza la 2-8o C sau la (-18)o C.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Stabilitate proba - serul separat este stabil: 8 ore la 15-25o C ; 72 ore la 2-8o C ; 1 luna la -20o C.

Limite si interferente
Pot sa apara cresteri usoare ale glicemiei in sarcina normala, la marii fumatori, obezi si persoanele sedentare. Efortul fizic intens poate genera hipoglicemie. Cresteri ale glicemei pot sa apara dupa anestezie, interventii chirurgicale si dupa administrare i.v. de glucoza. Scaderi ale glucozei serice se pot inregistra la pacientii cu eritrocitoza (hematocrit > 55 %) sau leucocitoza marcata (leucemii).

Interferente cu medicamente: Cresteri: - ACTH, asparaginaza, agonisti beta adrenergici (ex. albuterol, isoproterenol, terbutalina), cafeina, calcitonina, corticosteroizi, diazoxid, diuretice (acetazolamida, clortalidona, acid etacrinic, furosemid, tiazide, triamteren), dopamina, epinefrina, estrogeni, fructoza, glucagon, indometacin, carbonat de litiu, morfina, acid nicotinic (doze mari), octreotid (somatostatin), contraceptive orale, fenotiazine, fenitoin, rifampin, streptozotocin, teofilina, tiabendazol, D- tiroxina.

Scaderi: - acetominofen (doze toxice), blocanti beta adrenergici, steroizi anabolizanti (la diabetici), antihistaminice, aspirina (doze toxice), bezafibrat, captopril, ciproteron, disopiramid, etanol, fenfluramina (la diabetici), analogi ai guanetidinei, indometacin (efecte variabile), marijuana, inhibitori MAO, nifedipina (neconcludent), pentamidina (dupa cateva zile), pivampicilina, protionamida, spironolactona, trometamina.

Creatinina serica
Descriere
Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si reprezinta forma sa de eliminare; se formeaza in tesutul muscular. Creatina este sintetizata in ficat si dupa eliberare este preluata la nivelul

musculaturii in procent de 98 %, unde au loc fosforilari, sub aceasta forma avand rol important in stocarea energiei musculare. Cand aceasta energie musculara este solicitata pentru nevoile proceselor metabolice, fosfocreatina este scindata pana la creatinina. Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un nivel constant, care este in raport direct cu masa de tesut muscular a organismului. La barbati 1.5 % din stocul de creatina este convertit zilnic in creatinina. Creatina provenita din alimente (in special din carne) creste stocul de creatina si creatinina. Reducerea aportului proteic scade nivelul creatininei prin absenta aminoacizilor arginina si glicina, precursorii creatinei. Creatinina este cel mai fix constituent azotat al sangelui, neinfluentat de majoritatea alimentelor, de efort, ritmul circadian sau de alte constante biologice si este corelata cu metabolismul muscular.

Valori de referinta pentru raportul BUN/creatinina: 10-20.

Recomandari
Recomandari pentru determinarea creatininei serice:

- aproximarea ratei filtrarii glomerulare (o perturbare a functiei renale reduce excretia de creatinina, determinand cresterea creatininei serice), instrument util in diagnosticarea insuficientei renale. Creatinina serica este un indicator mai specific si mai sensibil al functiei renale decat ureea. Totusi, in bolile renale cronice este util sa se determine atat creatinina cat si ureea serica (impreuna cu parametrul uree nitrogen BUN), deoarece raportul BUN/creatinina furnizeaza mai multe informatii. - prima examinare a pacientilor asimptomatici sau simptomatici, - pacienti cu manifestari urinare, hipertensiune, boli renale acute si cronice, boli extrarenale cu diaree, varsaturi, transpiratii profuze, boli acute, postoperator sau la pacienti care necesita ingrijiri medicale intensive, in sepsis, soc, politraumatisme, hemodializa, in boli metabolice (diabet zaharat, hiperuricemie), sarcina, boli cu metabolism proteic crescut (mielom multiplu, acromegalie), tratament cu medicamente nefrotoxice.

Pregatire pacient
Se recolteaza preferabil a jeun (pe nemancate).

Metoda
Se foloseste metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare, se lucreaza in 4 ore; daca acest lucru nu este posibil, serul se va stoca la 2-8o C sau la -20o C.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen recoltat de pe cateter utilizat pentru perfuzie de solutii nutritive.

Stabilitate proba serul separat este stabil 4 ore la temperatura camerei; 7 zile la 2-8o C; timp indelungat la -18o C.

Limite si interferente
Se inregistreaza niveluri mai crescute la barbati si la persoane cu masa musculara mare. Aceeasi concentratie a creatininei la tineri si la varstnici nu semnifica aceeasi rata a filtrarii glomerulare (la

varstnici scade clearance-ul la creatinina, dar scade si productia de creatinina). In conditiile scaderii perfuziei renale, cresterile creatininei serice se produc mai lent decat cele ale ureei. Deoarece este necesara o pierdere de 50 % din functia renala pentru ca valorile creatininei sa creasca de la 1.0 la 2.0 mg/dl, creatinina serica nu poate fi considerata un indicator sensibil in caz de leziuni renale usoare pana la moderate. Nivelul seric al creatininei poate fi utilizat pentru estimarea ratei filtrarii glomerulare numai in conditii de echilibru, cand rata sintezei creatininei este egala cu eliminarea. Pentru verificarea acestei stari sunt necesare doua determinari la interval de 24 ore; diferente de peste 10 % pot indica ca nu exista o astfel de stare de echilibru. In alterari ale functiei renale, rata filtrarii glomerulare este supraestimata prin nivelul creatininei serice, deoarece eliminarea creatininei nu se datoreaza filtrarii glomerulare, ci secretiei tubulare si creatinina este de asemenea eliminata prin mucoasa intestinala, fiind aparent metabolizata de catre creatininazele bacteriene intestinale. O dieta cu un continut excesiv de carne poate determina cresteri ale creatininei serice (15-30 % din creatinina excretata zilnic provine din alimente).

Interferente cu medicamente: Cresteri: - acebutolol, acetaminofen, acid ascorbic, acid nalidixic, acyclovir, albendazol, antiacide alcaline, alprazolam, amikacin, amilorid, amiodarona, amfotericina B, asparaginaza, aspirina, azatioprina, azitromicina, aztreonam, barbiturice, bisoprolol, capreomicin, captopril, carbamazepin, carvedilol, caspofungin, cefaclor, cefamandol, cefazolin, cefixim, cefoperazon, cefotaxim, cefotetan, cefoxitin, cefpodoxim, ceftibuten, ceftizoxim, ceftriaxona, cefuroxim, cefalexin, cefaloridin, cefalotin, cetirizin, clorotiazida, clorpropamid, clortalidona, cidofovir, cimetidina, cinoxacin, ciprofloxacin, cisplatin, claritromicina, clofibrat, clonidina, cotrimoxazol, colistin, ciclosporina, danazol, dextran, diclofenac, disopiramida, diuretice, doxorubicina, doxiciclina, enalapril, enfluran, epoetin alfa, eprosartan, etambutol, etidronat, etretinat, fenoprofen, flucitozina, fludarabina, foscarnet, furosemid, gemfibrozil, gentamicina, griseofulvina, hidralazina, hidroclorotiazida, hidroxiuree, ibuprofen, idarubicina, imipramina, indometacin, isotretinoin, kanamicina, ketoprofen, labetalol, leuprolid, levodopa, lidocaina, lisinopril, litiu, losartan, lovastatin, manitol, acid mefenamic, meropenem, meticilina, metotrexat, metildopa, metilprednisolon, metoprolol, mitomicina, mitoxantrona, moxalactam, naproxen, neomicina, netilmicina, nifedipina, nitrofurantoin, norfloxacin, ofloxacina, oxacilina, pamidronat, penicilamina, penicilina, pentamidina, pentostatin, piperacilina, piroxicam, prednison, propafenona, ramipril, ranitidina, streptokinaza, streptomicina, streptozocin, sulfametoxazol, sulfasalazina, sulindac, tacrolimus, tetraciclina, ticarcilina, ticlopidin, tobramicina, tramadol, trandolapril, tretinoin, triamteren, triazolam, trimetroprim, ursodiol, valsartan, vancomicina, vasopresina, vitamina D.

Scaderi: - acid valproic, canabis, zidovudina, glucocorticoizi.

Interferente analitice: La pacientii cu macroglobulinemie Waldenstrm pot aparea rezultate fals crescute datorita precipitarii IgM. Dobesilatul de calciu (Dexium) da valori fals scazute la concentratii peste 5 mg/L. Rezultate fals crescute pot da N-etilglicina si DL-prolina la concentratii terapeutice. Cefalosporinele nu influenteaza acest test.

Canabis
Descriere
Marijuana este un amestec verde, maro sau gri din frunzele, tulpinile, semintele si florile uscate ale canepei (Canabis Sativa) si are aspect de tutun verzui taiat foarte fin. Principalul component psihoactiv din aceasta planta este tetra-hidro-cannabinolul (THC), desi exista si alte substante canabinoide care pot contribui la efectele marijuanei. Cu cat concentratia de THC este mai mare, cu atat efectele drogului sunt mai puternice. Cea mai obisnuita modalitate de consum a marijuanei este fumatul in forma pura sau amestecata cu tutun. Uneori este fumata intr-o pipa speciala, dar de cele mai multe ori intr-o tigara rasucita numita "joint". Este posibila si ingestia drogului, fie prin incorporarea in mancare, fie sub forma unui extract lichid (ceai). Marijuana este absorbita rapid din plamani in circulatie, cu instalarea imediata a efectelor; in cazul ingestiei efectele apar mai lent, dar sunt mai indelungate. Substantele canabinoide naturale si produsii lor de metabolism sunt liposolubile, fiind stocate in tesuturile grase ale organismului, inclusiv la nivel cerebral, o perioada de timp indelungata de la consum. Metabolitii canabisului sunt prezenti in sange, bila, fecale si urina, in urina pot fi detectati intr-un interval de cateva ore de la expunere. Datorita liposolubilitatii persista mult timp in tesuturile grase, de unde sunt eliberati lent si excretati in urina in decurs de cateva zile, saptamani sau chiar luni de la ultima expunere, in functie de intensitatea si frecventa utilizarii. Metabolitul 11-nor-delta THC-9-acid carboxilic este principalul marker urinar al consumului de marijuana. Efectele acute ale consumului includ: alterarea memoriei, confuzie temporala, afectarea performantelor motorii si depersonalizare. Efectele substantelor active din canabis depind in mod decisiv de personalitatea si mediul social al consumatorului. Unii oameni nu simt nimic daca fumeaza marijuana iar altii se pot relaxa si pot avea un

sentiment inaltator. Se descriu dferite faze ale starii tipice de euforie (engl "cannabis high", "social high'). Printre efectele initiale se numara adesea o stare de agitatie, insotita ocazional de stare de tensiune si anxietate, stari ce vor fi urmate in curand de o senzatie placute de siguranta si ocrotire. Urmeaza stari introspective si echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot aparea oscilatii ale starii de spirit, rasul nemotivat alternand cu tacerea contemplativa. Este caracteristica intensificarea perceptiei mediului extern si intern. In cazul consumului in grup, aceste modificari pot determina o traire mai intensa a relatiilor de grup. Ameteala dupa canabis nu are aceeasi evolutie in toate cazurile, exista si stari euforice atipice. Uneori consumul de canabis poate simula, agrava sau declansa psihoze schizofreniforme. Consumul cronic poate induce in plus efecte la nivel cardiovascular si pulmonar. Dependenta fizica de substantele active din canabis poate aparea in urma consumului indelungat si depinde de doza utilizata, de regularitatea consumului, de organismul consumatorului etc. Aparent nu exista simptome de sevraj fizic pur dupa oprirea consumului. Exista riscul de a dobandi dependenta psihica in timp si prin consum regulat. Testul utilizat in laboratorul Synevo se efectueaza pe un analizor automat si consta in determinarea calitativa a substantelor canabinoide in urina, la o concentratie cut-off de 20 ng/mL.

Recomandari
Recomandari pentru determinarea substantelor canabinoide in urina:

- suspiciunea unui consum de marijuana.

Pregatire pacient
Nu necesita o pregatire prealabila.

Metoda
Se foloseste metoda imunochimica bazata pe interactiunea cinetica a microparticulelor intr-o solutie ce este masurata prin modificarile in transmisia luminii. Se folosesc doua categorii de reactivi: unul contine conjugat THC, iar al doilea microparticule de care sunt atasati anticorpi monoclonali de soarece anti-THC. Daca substantele canabinoide nu sunt prezente in proba, conjugatele solubile THC se vor lega de anticorpii atasati de microparticule si vor induce formarea de agregate. Pe masura ce se intensifica agregarea va creste absorbanta. In prezenta substantelor canabinoide, acestea vor intra in competitie cu conjugatul drogului pentru legarea anticorpilor fixati de microparticule, iar agregarea si in consecinta absorbanta vor diminua. Continutul probei in substante canabinoide va fi determinat in functie de valoarea obtinuta pentru o concentratie cut-off cunoscuta a drogului.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - o proba de urina spontana.

Recipient de recoltare - eprubeta pentru urina.

Cantitate recoltata - 10 mL.

Prelucrare necesara dupa recoltare - nu este necesara adaugarea de aditivi sau substante conservante; pHul probelor de urina trebuie sa se mentina in intervalul fiziologic 5-8.

Stabilitate proba - probele de urina sunt stabile 3 zile la 2-8 C; daca nu este posibila testarea lor in acest interval de timp, probele vor fi congelate.

Limite si interferente
Un rezultat pozitiv indica prezenta substantelor canabinoide, dar nu furnizeaza informatii despre gradul intoxicarii. Datorita cut-off-ului scazut este posibil sa se obtina un rezultat pozitiv la o persoana care nu este consumatoare a drogului, ca urmare a unei inhalari pasive. Cu toate acestea, astfel de situatii sunt putin probabile in practica obisnuita. Se recomanda ca rezultatele pozitive sa fie confirmate printr-o metoda mai specifica: gazcromatografie/spectrofotometrie de masa.

Calciu seric
Descriere
Calciul este componentul mineral major al oaselor. 99 % din cantitatea de calciu din organism se afla in oase si dinti, care constituie un rezervor imens pentru mentinerea nivelului calciului seric, iar restul este distribuit in lichidele biologice si tesuturi moi. Ionii de calciu joaca un rol important in transmiterea impulsurilor nervoase, contractia musculara, functia cardiaca si in procesele de coagulare. Reglarea hormonala a metabolismului calciului ca si cea a fosforului este complexa. Relatiile reciproce intre intestinul subtire, schelet, rinichi si sistemul endocrin, in particular paratiroidele, mentin homeostazia calciului si fosforului. De asemenea, calcitonina, vitamina D, estrogenii, androgenii sunt factori care influenteaza nivelul calciului. Cantitatea de proteine din sange afecteaza nivelul calciului, deoarece 45% din calciul seric este legat de proteine. Astfel scaderea albuminei serice determina scaderea calciului seric total. Concentratii anormale de calciu seric pot indica disfunctii paratiroidiene, boli ale oaselor, carcinoame, sindrom de malnutritie si malabsorbtie, carenta de vitamina D si boli renale. 90 % din cazurile de hipercalcemie apar in context de hiperparatiroidism, ca manifestare paraneoplazica sau in afectiuni granulomatoase. Hipercalcemia din cadrul sarcoidozei, insuficientei suprarenaliene si hipertiroidismului este detectata de regula intr-un cadru clinic sugestiv pentru diagnostic.

Recomandari
Recomandari pentru determinarea calciului seric:

- din doi in doi ani, la pacienti cu varsta peste de 50 ani, pentru screening-ul osteoporozei (impreuna cu masurarea inaltimii si greutatii); - in tetanie (investigarea tipului hipocalcemic); - fracturi spontane, dureri osoase, modificari osoase radiologice, tulburari de crestere, alterari dentare;

- nefro- sau urolitiaza, nefrocalcinoza, poliurie, polidipsie, boli renale cronice; - pancreatita acuta, calculi biliari, diaree recurenta, malabsorbtie; - post-operator in caz de tiroidectomie si paratiroidectomie, in hiperparatiroidism, boli tiroidiene, testiculare, ovariene, adrenale; - boli granulomatoase; - tumori; - reactii adverse la anumite medicamente: vitamina D, A, anticonvulsivante, corticosteroizi, tiazide, digitala.

Pregatire pacient
Se recolteaza a jeun (pe nemancate). Nota: nu se administreaza suplimente de calciu cu 8-12 ore inainte; nu se poate face determinarea calcemiei la pacienti tratati cu EDTA sau care au primit substante de contrast radiologice.

Metoda
Se foloseste metoda spectrofotometrica (colorimetrica).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Mentiuni: recoltarea se face dimineata (exista variatii diurne), in clinostatism (exista variatii de postura, deoarece jumatate din calciu este legat de proteine; in clinostatism calcemia ca si proteinemia sunt mai mici decat in ortostatism). La recoltare se va evita staza venoasa cu garoul (produce valori fals crescute). Daca folosirea garoului este indispensabila, proba se va preleva la mai mult de 1 minut de la restabilirea circulatiei. La recoltare si ulterior, in timpul manipularii probelor, nu se utilizeaza manusi pudrate cu carbonat de calciu (spalati manusile in apa curgatoare, fara sapun sau detergenti, chiar daca sunt etichetate powder free).

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 3 saptamani la 2-8o C; 8 luni la -20o C.

Limite si interferente
Hipercalcemia se insoteste adesea de hipopotasemie si conduce intotdeauna la deshidratare, deoarece calciul in exces determina diabet insipid nefrogen. Pentru ca valorile calciului seric sa fie interpretate corect, intotdeauna trebuie determinate simultan proteinele serice totale si albumina, deoarece in ser 0.8 mg de calciu se leaga de 1.0 g de albumina; pentru corectie, la valoarea obtinuta pentru calciu se adauga 0.8 mg/dL pentru fiecare 1.0 g/dL cu care albumina serica scade sub 4.0 g/dL; legarea de globuline afecteaza valoarea calciului total doar daca globulinele sunt in concentratie de peste 6 g/dL.

Valori crescute: - proteine serice totale crescute, sindrom de deshidratare, staza venoasa secundara aplicarii garoului timp indelungat, dozarea folosind tuburi inchise cu dop, hiponatremia (<120mEq/L), care creste fractiunea de calciu legat de proteine si deci creste usor valoarea calciului total.

Valori scazute: - hipomagneziemie (de exemplu, cea secundara chimioterapiei cu cisplatin), hiperfosfatemie (secundara administrarii de laxative, clismelor cu fosfati, chimioterapiei in leucemii sau limfoame, rabdomiolizei), hipernatremie, hipoalbuminemie, hemodilutie.

Interferente cu medicamente: Cresteri: - medicamente antiacide (alcaline), androgeni, saruri de calciu, danazol, dietilstilbestrol (crestere rapida in 24 ore la pacienti cu cancer de san), dihidrotahisterol, administrare cronica de diuretice (clortalidon, acid etacrinic, furosemid, tiazide), ergocalciferol, isotretinoin, litiu, progesteron, PTH, tamoxifen, vitamina D,

vitamina A.

Scaderi: - albuterol, alprostadil, aminoglicozide (ex.: gentamicina), asparaginaza, barbiturice (la batrani), calcitonina, carbamazepin, carbenoxolona, carboplatin, corticosteroizi; diuretice (efect initial): acetazolamida, acid etacrinic, furosemid; ergocalciferol, estrogeni (in post-menopauza), fluoruri, gastrina, glucagon, glucoza, indapamid, insulina, izoniazida, laxative (exces), saruri de magneziu, meticilina, fenitoin, fosfati, plicamicin, solutii saline (efectul apare in caz de hipercalcemie), tetraciclina (la gravide), tacrolimus, tobramicina.

Trigliceride
Descriere
Trigliceridele din tesutul adipos si din celelalte tesuturi reprezinta cel mai important depozit de rezerve energetice ale organismului. In tesutul adipos sunt depozitate sub forma de glicerol, acizi grasi si monogliceride, care sunt convertite in ficat in trigliceride ce intra in constitutia VLDL (80 %) si LDL (15 %). Hipertrigliceridemia impreuna cu hipercolesterolemia sunt factori de risc independenti pentru boala aterosclerotica. De asemenea nivelul trigliceridelor este necesar pentru calcularea LDL-C. Daca valoarea trigliceridelor este peste 400 mg/dl, nu se poate calcula corect LDL cu ajutorul formulei Friedewald.

Valori de referinta: - Optim <150 mg/dL; - Borderline crescut - 150-199 mg/dL; - Crescut - 200-499 mg/dL; - Foarte crescut >=500 mg/dL.

Recomandari
Recomandari pentru determinarea trigliceridelor:

- monitorizarea factorilor de risc pentru boala coronariana; - screeningul dislipidemiilor primare si secundare; - monitorizarea tratamentului dislipidemiilor.

Pregatire pacient
- pacientul sa respecte o dieta neschimbata timp de 3 saptamani inainte de recoltare; - sa aiba o greutate corporala stabila; - sa nu manance 12-16 ore inainte de recoltare (poate sa bea apa si cafea neagra fara zahar); - se recomanda abstinenta de la alcool timp de 72 de ore inainte de recoltare.

Metoda
Se foloseste metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul in maxim 1 ora de la recoltare; se lucreaza in aceeasi zi sau se stocheaza la 4o C sau la -20o C.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 5-7 zile la 2-8o C ; 3 luni la -20o C; cativa ani la -70o C.

Limite si interferente
Variatia intraindividuala este de 12-40 % (valori minime dimineata si valori maxime in jurul pranzului). Cresteri tranzitorii pot aparea dupa un pranz bogat si ingestie de alcool. Valori crescute pot fi intalnite in sarcina, obezitate, lipsa activitatii fizice, fumat. Pot determina valori scazute efortul intens (scadere tranzitorie), modificarea dietei (in interval de trei saptamani), pierderea ponderala (scadere permanenta).

Interferenta cu medicamente: Cresteri: - betablocante, catecolamine, colestiramina, corticosteroizi, ciclosporine, danazol, diazepam, diuretice, estrogeni, etanol, etretinat, interferon, isotretinoin, retinol, miconazol.

Scaderi: - acid ascorbic (doze mari), acid aminosalicilic, asparaginaza, acid chenodeoxicolic (chenodiol), doxazosin, derivati ai acidului fibric (clofibrat, gemfibrozil), heparina, niacin, acizi grasi omega-3 (ulei de peste), prazosin, terazosin, progestative.

Efecte variabile: - androgeni.

Acid uric seric

Interval optim0 -

Valoarea introdusa7,40 Interpretare

Anormal

Nivelul acidului seric este peste limita normala.

Cresterea nivelului seric al acidului uric, se inregistreaza in: - insuficienta renala; - guta; - hiperuricemie asimptomatica (trebuie evaluata periodic pentru guta); - cresterea distructiei de nucleoproteine: leucemii si sindroame mieloproliferative cronice, mielom multiplu,

limfoame (mai ales postiradiere), alte neoplasme diseminate, chimioterapie antineoplazica, anemie hemolitica, anemie pernicioasa, toxemie de sarcina, psoriazis (1/3 din pacienti); - administrarea unor medicamente: doze mici de salicilati (mai putin de 4g/zi), intoxicatii (barbiturice, alcool metilic, amoniac, monoxid de carbon), substante care determina scaderea clearance-ului renal sau a secretiei tubulare (tiazide, furosemid), nefrotoxice (mitomicina C); - acidoza metabolica, cetoacidoza diabetica; hipertrigliceridemie (80 % din pacienti); - regim alimentar: dieta cu scaderea proteinelor cu greutate moleculara mare, nucleoproteine in exces, consumul de alcool; - cauze diverse: intoxicatie cu plumb, boala von Gierke, sindrom Lesch- Nyhan (guta ereditara), sindrom Down, rinichi polichistic, hipoparatiroidism, hiperparatiroidism primar, hipotiroidism, sarcoidoza.

Descriere
Acidul uric rezulta din degradarea acizilor nucleici, reprezentand produsul final al metabolismului purinelor. De la nivelul ficatului, este transportat prin plasma la rinichi, unde este filtrat si excretat intr-un procent de aproximativ 70 %. Restul de acid uric este eliminat si degradat in tractul gastrointestinal. Supraproductia de acid uric are loc in urmatoarele situatii: catabolism excesiv al acizilor nucleici (guta), produceri si distrugeri masive de celule (leucemie) sau incapacitate de excretie a produsului final (insuficienta renala). Hiperuricemia si hipouricemia nu constituie boli propriu-zise. In timp ce hiperuricemia este un factor de risc metabolic si poate sta la baza unor afectiuni, hipouricemia poate indica o conditie patologica neobservata.

Acid uric seric

Definitie

Acid organic care se gaseste in sange si urina, rezultand din arderea proteinelor. Este produsul final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina, guanina. Patologia lui este in primul rand dominata de guta, boala specifica omului. Nivelul acidului uric in sange se numeste uricemie.

Valori normale

In sange:

2-5 mg/100 ml ser la adulti; 1-3 mg/100 ml ser la copii;

In urina:

0,25-0,8 g/urina 24 h la adulti; 3,5 10 mg/kg corp / 24 h

La copii sub 1 an, valoarea acidului uric este pana la 25 mg/kg corp/24h.

Variatii fiziologice

Acidul uric poate fi definit ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor in organism. Valoarea acidului uric variaza in functie de alimentatie, sex, varsta, factori genetici, diferite stari fiziologice (effort fizic, menopauza). Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce alimentatia saraca in purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange. La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este mai crescut decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii. La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa aceasta, cand poate atinge valorile prezente la barbati.

Acid uric seric

Descriere
Acidul uric rezulta din degradarea acizilor nucleici, reprezentand produsul final al metabolismului purinelor. De la nivelul ficatului, este transportat prin plasma la rinichi, unde este filtrat si excretat intr-un procent de aproximativ 70 %. Restul de acid uric este eliminat si degradat in tractul gastrointestinal. Supraproductia de acid uric are loc in urmatoarele situatii: catabolism excesiv al acizilor nucleici (guta), produceri si distrugeri masive de celule (leucemie) sau incapacitate de excretie a produsului final (insuficienta renala).

Hiperuricemia si hipouricemia nu constituie boli propriu-zise. In timp ce hiperuricemia este un factor de risc metabolic si poate sta la baza unor afectiuni, hipouricemia poate indica o conditie patologica neobservata.

Recomandari
Recomandari pentru determinarea acidului uric:

- evaluarea insuficientei renale; - monitorizarea tratamentului gutei; - monitorizarea tratamentului citostatic; - determinari seriate in toxemia de sarcina pentru urmarirea raspunsului terapeutic.

Pregatire pacient
Recoltarea se face a jeun (ideal) sau sa nu manance patru ore inainte de recoltare; Exista variatii diurne dimineata valoarea obtinuta pentru acidul uric seric este mai mare decat seara.

Metoda
Se foloseste metoda spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu sau fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza in aceeasi zi; daca acest lucru nu este posibil, serul se poate stoca la 2-8o C sau la -20o C; recipientul in care este stocat serul trebuie sa fie inchis pentru a evita evaporarea si contaminarea.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 5-7 zile la 2-8o C ; 6 luni la -18o C .

Limite si interferente
Se pot inregistra variatii ale acidului uric de la o zi la alta sau de la un anotimp la altul, la aceeasi persoana. Cresterea acidului uric este cauzata de stresul emotional, exercitiul fizic intens, postul negru, obezitate. S-au constatat scaderi ale acidului uric la 5 % dintre pacientii spitalizati, cauza fiind statusul postoperator.

Interferente cu medicamente Cresteri: - acid nicotinic (doze mari), blocanti betaadrenergici (atenolol, propanolol, nadolol, timolol), corticosteroizi (in leucemii acute), ciclosporina, diazoxid, diuretice (acetazolamida, clortalidon, acid etacrinic, furosemid, tiazide, triamteren), epinefrina, etanol, etambutol, fenotiazine, norepinefrina, pirazinamida, salicilati (doze mici), unele antineoplazice (asparaginaza, cisplatin, clorambucil, fludarabina, hidroxiuree, idarubicin, mecloretamina, vincristin), teofilina.

Scaderi: - acid ascorbic, alfametildopa, alopurinol, aspirina, desferoxamin, corticosteroizi, dietilstilbestrol, enalapril, ibuprofen, indometacin, manitol, probenecid, spironolactona, verapamil.

Interferente analitice: Nivelurile ridicate ale trigliceridelor (2000mg/dl) duc la cresterea acidului uric.

Anunturi Google

Amyloid beta Peptides... ...Prion and Ova Peptides available within days. Check now!

- www.shop.jpt.com

Micsoreaza Colesterolul : Scade Colesterolul cu 100 de puncte in 26 de zile, Natural, Fara Risc : - MicsoreazaColesterolul.com

Retete De Slabit Ieftine Daca vrei sa scapi de burta DrNatura te poate ajuta rapid!

- DrNatura.ro

Tratament Negi de 14 Zile Scap de Negi i Alunie, n 2 spt Pielea e Curata fr Urme. Afl tot

- www.tratament-negi-alunite.ro

Tratament Colesterol Mare Micoreaz Colesterolul Ldl n doar 28 zile, Mncnd 6 mese gustoase/zi - www.scaderea-colesterolului.ro

Atentie
Valorile rezultate la interpretarea analizelor pot sa difere de la un laborator la altul. Aceasta sectiune are caracter informativ. Garantia unei interpretari corecte poate fi oferita doar de laboratorul care a efectuat analizele.

Pentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.

1. 2. 3. 4.

Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza; Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta; Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul); Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza

barbat

femeie

copil pana in 12 ani

Interpreteaza date

Cere sfatul medicului

afla raspunsurile la problemele tale

Afla acum

1 2 3 4 5

Cauta in sit

Login Acasa Sfatul medicului Top 300 Boli Servicii Medici Farmacii Spitale Institutii

Cont nou

Produse medicale Firme medicale Servicii Medicale

Dictionare Dictionar medicamente Dictionar termeni medicali Dictionar plante medicinale Dictionar semne si simptome Clinici Unelte Teste medicale Calculatoare medicale Interpretare analize Magazin Comunitate Homepage comunitate Grupuri de discutii Medici Pacienti

Opiniile avizate ale medicilor, sfaturile si orice alte informatii despre sanatate disponibile pe www.sfatulmedicului.ro au scop informativ si educational. Ele nu pot substitui consultul medical direct si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale. Va sfatuim, ca pe langa www.sfatulmedicului.ro sa consultati fie medicul Dvs., fie unul dintre medicii recomandati de noi.

Cresteri patologice

Valorile crescute ale acestei analize medicale se intalnesc in urmatoarele cazuri patologice: Guta Insuficienta renala cronica

Leucemie Boli infectioase Poliglobulie Procese insotite de degradari tisulare precum si dupa radioterapie Tratamente cu medicamente antimicotice si antimetabolice Terapie cu ACTH sau hidrocortizon Toxicoza gravidica Intoxicatiile cu plumb si mercur

Scaderi patologice

Valorile scazute ale uricemiei sunt mentionate in boala Wilson, dupa administrare de medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi.

Guta: regim alimentar si tratament medicamentos pentru toata viata

DATA PUBLICARII: 11/06/2008

Guta este o afectiune complexa, care poate afecta aproape orice persoana. La majoritatea pacientilor, atacul de guta survine brusc, in plina stare de sanatate aparenta, de obicei noaptea, trezind pacientul din somn prin intensitatea durerii. In citeva ore, articulatia se inroseste si se umfla. Boala nu se vindeca, dar poate fi tinuta sub control prin regim alimentar si tratament medicamentos recomandat de specialist. E.M., din Iasi: "Tatal meu este banuit de guta. S-a trezit noaptea cu dureri foarte mari la degetul mare al piciorului drept. Urmeaza sa-i vina rezultatul la analize pentru a sti exact daca este vorba de guta. Medicul care l-a vazut i-a spus ca sigur sufera de aceasta boala si ca va trebui sa tina regim, ca nu va avea voie sa manince decit putina carne si ca trebuie sa ia medicamente. Nu stiu prea multe despre aceasta boala si va rog daca poate explica un specialist ce este guta si de ce apare. Se poate vindeca? Ce fel de regim trebuie sa tina? E adevarat ca se poate ajunge la diabet din cauza gutei? Va multumesc?". Prof. dr. Rodica Chiriac, sefa Clinicii de Reumatologie din cadrul Spitalului de Recuperare Iasi : "Guta este o boala care se incadreaza in afectiunile dismetabolice. Aceasta este rezultatul unei tulburari a metabolismului acidului uric care rezulta din proteinele pe care le ingeram zilnic din carne. Guta presupune ajungerea unei cantitati crescute de acid uric la nivelul tesuturilor si articulatiilor si de aici suferinta acestora. Practic, guta este expresia leziunilor tisulare care pot fi la nivel articular, la nivelul rinichiului. Fiind o boala dismetabolica, ea intra in conjunctura nefavorabila cu alte metabolisme si mai ales cu cele glucidic si lipidic. Deci ele se influenteaza si se degradeaza reciproc. Si atunci un bolnav care are doar guta, in citiva ani poate deveni un diabetic sau poate face ateroscleroza. Deci, metabolismul trebuie privit intr-un cadru mai larg.

Atentie la alimentatie
In primul rind un astfel de bolnav trebuie sa fie foarte atent la alimentatie. Aceasta poate fi dirijata in asa fel incit sa consumam cit mai putine proteine care formeaza acidul uric. Cu totii stim ca puii sau alte animale sint crescute cu concentrate. Acestea sint produse rezultate din resturi animale: osoase, viscere etc. Inseamna ca atunci cind consum un pui sau carne de vitel astfel hranit, care au crescut intr-un timp scurt - carnea rezultata are o cantitate mai mare din acesti produsi. Si daca organismul meu are deja un metabolism predispus spre asa ceva apare sau se agraveaza guta. Trebuie sa stim ca exista si o tara genetica, deci unele persoane au si defecte enzimatice mostenite care intervin in cascada metabolica de degradare si reciclare a acidului uric. Daca pe acest fond se vine si cu un aport sustinut de proteine, lucrurile se complica. Si de asemenea, pot aparea complicatii atunci cind rinichiul nu functioneaza corespunzator, cind nu are capacitatea sa elimine acidul uric si acesta ramine in singe. Iar daca acidul uric trece in singe peste o anumita valoare, se ajunge la depunerea lui in tesuturi, in articulatiile mari, mici: genunchi, incheieturi.

Ce presupune regimul
De aceea, trebuie sa fim atenti la alimentatie. Sint alimente care au un continut sporit din proteinele de care vorbeam. Acestea sint in general animalele tinere: pui, miel, vitel, crescute cu concentrate. O astfel de carne trebuie consumata moderat. Specialistul recomanda bolnavului de guta un regim alimentar in acest sens, cu o foarte buna cintarire a cantitatilor de alimente ce contin proteine pentru toata saptamina, luna. Cel mai bine ar fi ca un astfel de bolnav sa consume carnea animalelor crescute la tara, fara concentrate. De asemenea, carnea de porc trebuie redusa drastic. Ea are si alte efecte: creste colesterolul, lipidele. Si alcoolul trebuie evitat. Consumul de alcool favorizeaza metabolismul defectuos al acidului uric. De asemenea, consumul de cafea si cacao trebuie evitat. Foarte bune sint legumele si fructele, zarzavaturile. Smintina, untul gras trebuie reduse si consumate conform indicatiilor medicului. La un gutos, acestea influenteaza foarte mult metabolismul.

Boala invalidanta
Guta nu este doar o boala metabolica in care acidul uric se depune la nivelul articulatiilor, tesuturilor. Ea poate aduce diabetul, ateroscleroza si complicatii renale. Din pacate, este o boala invalidanta. Depunerea la nivelul articulatiei a acidului uric distruge articulatia. Distrugind articulatia, osul si cartilajul, aceasta isi modifica aspectul si devine nefunctionala.

Se poate ajunge pina la pierderea capacitatii de autoservire, autoingrijire. Ca sa nu mai vorbim de durere. Prima manifestare a bolii apare cu dureri foarte puternice la nivelul articulatiei. Si articulatia cea mai caracteristica pentru guta este la nivelul degetului mare de la picior. Atunci cind ai o durere acuta, o inrosire a articulatiei respective, gindul trebuie sa mearga catre guta. Si trebuie mers la specialist pentru diagnostic si tratament.

Consumul de lichide este obligatoriu

Este foarte important sa descoperim boala la inceput. Din acel moment trebuie luate masuri cu scop dietetic: regim alimentar, evitarea alcoolului, cafelei. Si foarte importanta este administrarea de medicamente: acestea trebuie luate toata viata. Nu trebuie sub nici o forma sa se intrerupa medicatia recomandata de specialist sub pretextul "ca ma simt bine, durerile au inceput sa scada". Subliniez: tratamentul medicamentos trebuie urmat toata viata. De asemenea, la fel de important este un aport de lichide. Si cind spun lichide ma refer numai la apa si ceaiuri, minim doi litri pe zi. Asta pentru a ajuta rinichii. Pentru ca exista riscul ca acidul uric sa se depuna renal si astfel se ajunge incepind de la litiaza renala pina la blocaje renale".

Frecventa atacurilor de guta

Guta era considerata in trecut ca fiind boala celor avuti, care consumau foarte multa carne de vinat (bogata in purine). In prezent insa, foarte multa lume este afectata prin excesul de mezeluri, carne de tot soiul, atacurile de guta putind surveni mai ales in perioada sarbatorilor de iarna cind se consuma multe dintre aceste alimente. In 90% din cazuri, guta este o boala masculina, primul atac aparind in jurul virstei de 35 ani. La femei, guta nu apare decit dupa menopauza. Urmatorul atac poate sa nu mai apara niciodata sau poate sa apara si dupa cinci sau zece ani de liniste. La bolnavii netratati, urmatoarele atacuri vor surveni cu o frecventa, durata si intensitate mult mai mare. Artrita gutoasa mai poate afecta si alte articulatii precum: glezna, calcii, genunchi, pumn, degetele miinii sau cot. La doua treimi din cazuri, al doilea episod dureros de guta apare in primul an de la afectare. Atacurile de guta pot sa se repete din cind in cind la aceeasi articulatie. Atacul initial poate dura de la citeva zile la doua saptamini daca nu se trateaza. In timp, daca boala nu este tratata corect, atacurile de guta pot avea loc mai des, pot implica mai multe articulatii, pot avea simptome mai severe si pot dura mai mult timp. Atacurile repetate pot distruge articulatia.