Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

FACULTATEA STOMATOLOGIE
Catedra de Biochimie și Biochimie clinică

Lucru individual
HORMONII SEXUALI FEMININI. GESTAGENII.
ESTROGENII. PARTICULARITAȚILE STRUCTURALE.
IMPORTANȚA BIOMEDICALĂ.

PARA Vera
Anul I, grupa S2106

Curlat Serghei
dr. șt. med., asistent universitar

Chișinău, 2021
 Sistemul hormonal feminin:
Sistemul hormonal feminin, constă din hormoni ierarhizaţi în trei categorii, după
cum urmează:
1. Un hormon de eliberare hipotalamic, hormonul de eliberare a gonadotropinelor (
GnRH).
2. Hormonii sexuali ai hipoftzei anterioare, hormonul folicu/ostimulant (FSH) şi
hormonul luteinizant ( LH ), ambii secretaţi ca răspuns la eliberarea de GnRH din
hipotalamus.
3. Hormonii ovarieni, estrogenul şi progesteronul , secretaţi de ovare ca răspuns la
acţiunea celor doi hormoni sexuali din hipofiza anterioară.
Aceşti hormoni variaţi nu sunt secretaţi în cantităţi constante pe întreaga perioadă
a ciclului sexual feminin lunar, ci dimpotrivă, au rate de secreţie complet diferite în
fiecare dintre etapele ciclului.
Concentraţiilor hormonilor gonadotropi ai hipofizci anterioare, FSH şi LH (cele
două curbe inferioare), şi ale hormonilor ovarieni estradiol (estrogen) şi
progesteron (cele două curbe superioare).
Variaţiile cantităţii de GnRH eliberate de către hipotalamus în timpul ciclului
sexual lunar nu sunt la fel de drastice. Acesta este secretat în pulsuri scurte care se
succed la un interval mediu de 90 minute, ca şi la bărbaţi.
Ciclul lunar ovarian; efectele hormonilor gonadotropi:
Femeile aflate la vârstă fertilă prezintă modificări lunare ritmice ale ratelor de
secreţie a hormonilor feminini, precum şi transformări fizice corespunzătoare ale
ovarelor şi ale celorlalte organe sexuale. Acest model ritmic poartă numele de
ciclul sexual lunar feminin. Durata medie a ciclului este de 28 de zile.
Există două consecinţe importante ale ciclului sexual feminin, în primul rând, în
fiecare lună ovarele eliberează un singur ovul, astfel încât, în mod normal, la un
anumit moment se poate dezvolta un singur fat, în al doilea rând, endometrul uterin
este pregătit în prealabil pentru implantarea la momentul adecvat a ovulului
fecundat.

2
 Hormonii gonadotropi şi efectele acestora asupra ovarelor
Modificările ovariene ce apar în timpul ciclului sexual sunt în întregime
dependente de acţiunea hormonilor gonadotropi FSH şi LH, secretaţi de către
hipofiza anterioară. În absenţa acestor hormoni ovarele rămân inactive, situaţie
prezentă pe perioada copilăriei, când secreţia de hormoni gonadotropi hipofizari
este aproape absentă. La vârste cuprinse între 9 şi 12 ani, hipofiza începe să secrete
cantităţi progresiv mai mari de FSH şi LH, care determină apariţia ciclurilor
sexuale lunare, începând de la vârsta de 11-15 ani. Atât FSH-ul cât şi LH-ul sunt
glico- proteine cu dimensiuni mici, având o greutate moleculară de
aproximativ 30.000. Atât FSH-ul cât şi LH-ul stimulează celulele ovariene
ţintă prin legarea de receptori cu specificitate înaltă pentru FSH şi LH,
localizaţi în membranele acestor celule. La rândul lor, aceşti receptori activaţi
amplifică ratele secreţiei celulare precum şi creşterea şi proliferarea acestor celule.
Aproape toate aceste efecte stimulatorii apar ca urmare a activării sistemului de
mesageri secunzi al adenozin monofosfatului ciclic din citoplasmă celulară, care
determină formarea unei protein-kinaze şi numeroase fosforilări ale unor enzime
esenţiale ce stimulează sinteza hormonilor sexuali.
Creşterea precoce a foliculului primar până la stadiul antral este stimulată
în principal de FSH. Urmează o etapă de creştere accelerată, cu formarea
unor foliculi mai mari-numiţi foliculi veziculari. Această creştere accelerată
este determinată de următoarele procese:
1. Estrogenii sunt secretaţi în interiorul foliculului şi determină expresia, la
nivelul celulelor granuloasei, a unui număr crescut de receptori pentru FSH:
prin aceasta se induce un efect de feedback pozitiv, deoarece celulele
granuloase vor deveni şi mai sensibile la FSH.
2. FSH-ul hipofizar şi estrogenii acţionează concomitent pentru a promova
expresia receptorilor pentru LH de la nivelul celulelor granuloase iniţiale,
permiţând în acest fel LH-ului să-şi exercite efectul stimulant, pe lângă cel
indus de FSH, ceea ce are ca rezultat creşterea secreţiei foliculare.

3
 3. Cantităţile progresiv crescute de estrogeni foliculari, în asociere cu cele de
LH acţionează concertat, stimulând proliferarea celulelor foliculare tecale şi
amplificându-le totodată secreţia.
După ce foliculii antrali încep să se dezvolte, creşterea lor se va accelera exploziv.
Diametrul ovulului creşte de încă trei-patru ori, astfel încât diametrul final al
acestuia va creşte de până Ia 10 ori, iar greutatea sa va creşte de 1000 de ori. Pe
măsură ce foliculul se măreşte, ovulul rămâne înglobat într-o masă de celule
granuloase localizată la unul din polii foliculului.
Numai un folicul se maturează complet în fiecare lună, iar restul suferă un proces
de atrezie.
Ovulaţia:
La o femeie cu ciclul sexual normal de 28 de zile, ovulaţia se produce la 14 zile
după debutul menstruaţiei. Descărcarea bruscă de LH este necesară pentru
inducerea ovulaţiei. LH-ul este necesar pentru creşterea finală a foliculului şi
pentru ovulaţie. În lipsa acestui hormon, chiar dacă sunt disponibile cantităţi
suficiente de FSH, foliculul nu va evolua către stadiul de ovulaţie.
Cu aproximativ 2 zile înainte de ovulație rata secreţiei de LH a hipofizei anterioare
creşte marcat, amplificându-se de 6-10 ori şi atingând nivelul maxim cu
aproximativ 16 ore înaintea ovulaţiei. Simultan, secreţia de FSH creşte de 2-3 ori,
iar cei doi hormoni gonadotropi vor acţiona sinergic determinând tumefierea rapidă
a foliculului. Totodată, LH-ul are un efect specific la nivelul celulelor granuloase şi
tecale pe care le transformă în celule care secretă preferenţial progesteron. Ca
urmare, rata secreţiei de estrogeni începe să scadă cu aproximativ o zi înaintea
ovulaţiei, în timp ce progesteronul este secretat în cantităţi progresiv mai mari.
Ovulaţia apare în condiţiile (1) creşterii rapide a foliculului, (2) reducerii secreţiei
de estrogeni, după o fază prelungită de secreţie excesivă a acestor hormoni, şi (3)
iniţierii secreţiei de progesteron în lipsa descărcării iniţiale preovulatorii de LH,
ovulaţia nu va avea loc.
Iniţierea ovulaţiei. Figura 81-5 reprezintă o schemă a mecanismului de iniţiere a
ovulaţiei, evidenţiind rolul can¬ tităţii mari de LH secretat de hipofiza anterioară.
4
Acest LH determină secreţia rapidă a hormonilor steroidieni folicu¬ lari. printre
care şi progesteronul. într-un interval de câteva ore se produc două evenimente,
ambele necesare pentru a permite ovulaţia: (1) Teaca externă (capsula foliculului)
începe să elibereze enzime proteolitice din lizozomi, iar acestea acţionează asupra
peretelui capsular folicular determinând fragilizarea acestuia; aceste acţiuni au ca
rezultat creşterea suplimentară în volum a întregului folicul şi degenerarea stigmei.
(2) Simultan are loc formarea rapidă de noi vase sangvine la nivelul peretelui
folicular. iar prostaglandinele (hormoni locali care determină vasodilataţie) sunt
secretate în ţesutul folicular. Aceste două efecte induc transsudarea plasmei în
folicul. care con¬ tribuie la tumefierea acestuia. în cele din urmă asocierea între
creşterea volumului foliculului şi degenerarea simul¬ tană a stigmei va detennina
ruperea foliculului, cu eliberarea ovulului.
Copul Iuţeai - faza "Iuţeală” a ciclului ovarian
în primele câteva ore după expulzia ovulului din folicul, restul de celule granuloase
şi ale tecii interne se transformă rapid în celule luteale. Ele cresc în diametru de
două sau mai multe ori şi se încarcă cu granulaţii lipidice care le conferă un aspect
gălbui. Acest proces poartă numele de luteinizare , iar masa totală de celule se va
numi coip Iuţeai (galben L care este prezentat în Figura 81-4. La nivelul corpului
Iuţeai se dezvoltă totodată o reţea vasculară bine reprezentată.
Celulele granuloase din corpul Iuţeai au un reticul endoplasmic neted bine
reprezentat, la nivelul căruia se produc cantităţi mari de hormoni sexuali feminini:
progesteron şi estivgeni (mai mult progesteron decât estro-

5
6
7
8
9
10
Concluzii generale

1. Cea mai afectată vârstă cu cancer ovarian în stadii tardive a fost la pacientele cuprinse între
61-70 ani în 21 cazuri ce a constituit 32.3% și 4 cazuri cuprinse între 20-40 de ani ce constituie
6.15%. Simptomele clinice în toate cazurile fiind mărirea abdomenului în volum în 100%.
2. Din investigațiile de laborator markerul tumoral a demonstrat cifre majorate la toate 65
paciente cu 100% și investigația imagistică cu efectuarea USG a cavității abdominale și
bazinului mic au demonstrat tumori de diferite dimensiuni în toate cazurile.
3. Intervenția chirurgicală la pacientele cu cancer ovarian a fost efectuată în volum de
histerctomie totală cu anexele bilaterlă și rezecție de oment în 29 cazuri ce constituie 44.6%,
11
anexectomie unilaterală sau bilaterală în 17 cazuri (26.15%) și laparotomie explorativă la 3
paciente cu 4.62%.
4. Tratamentul specific chimioterapic a fost aplicat la toate pacientele cu implicarea preparatelor
de platină și schemele cele mai aplicabile au fost CAP, CC și CP la 56 paciente (86.13%).
5. Reacțiile adverse cele mai frecvente au fost grețuri și vome, leucopenie, anemie și oboseală în
toate 100% cazuri.

Bibliografia

1.

12
 Anexe

Anexa1. Stadializarea cancerului ovarian conform AJCC 2017 (ediția a opta).

Sursa: https://healthletter.mayoclinic.com/issues/june-2019/ovarian-cancer

13
14