SCOALA POSTLICEALA „HENRI COANDA”

TIMISOARA

SUPORT DE CURS
- UZ INTERN-

MODULUL 21
EPIDEMIOLOGIE SI SANATATE PUBLICA

Specializarea ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ANUL II
 EPIDEMIOLOGIE

Definitie studiaza raspandirea bolilor in colectivitatile umane, a cauzelor si conditiilor

care le determina, in vederea elaborarii masurilor de combatere, prevenire, eradicare.
Obiectul preocuparilor epidemiologiei il constituie grupul populational NU cu
individul.
Aceastea pot fi:
-populatia de referinta (exemplu populatia dintr-un teritoriu)
-grup particular de bolnavi (epidemiologia clinica)
Obiectivele epidemiologiei
1 Descrierea distributiei bolilor sau a factorilor de risc in functie de caracteristicile umane
ale grupului uman luati in studiu
-Descrierea tendintei sau a evolutiei temporale a bolilor sau a factorilor de risc in
populatie
-Descrierea distributiei geografice (spatiale) a bolilor sau a factorilor de risc
2 Explicarea etiologiei sau a modului de transmitere a acestora
-Dovedirea existentei unei relatii intre factorii de risc si boala.
3 Predictia fata de numarul probabil al bolilor intr-o populatie data si caracterul
distributiei bolilor in acea populatie. Oamenii de ștință pot prezice cauza mortii fiecaruia
si varsta aproximativa la care vor deceda, in functie de bolile de care au suferit cei din
familie. De exemplu, daca ai o ruda care a murit din cauza unei boli de inima inainte de
varsta de 60 de ani, riscul ca tu sa mori din cauza unor complicatii cardiace premature
este dublu, scrie editia in limba engleza a revistei Men's Health. Pe lângă factorii genetici
care sunt foarte importanți, intervin factorii de mediu: poluarea, fumatul, alimentația
bogată în glucide și lipide nesaturate, sedentarismul etc.
4 Fundamentarea programelor de prevenire si combatere a bolilor intr-o populatie data
sau de ameliorare a serviciilor de sanatate destinate populatiei.
Programele nationale sunt un ansamblu organizat de activitati si servicii, instituite prin
lege in scopul prevenirii si tratarii unor boli cu consecinte grave asupra starii de sanatate
a populatiei si, in unele cazuri (SIDA, TBC), cu risc epidemiologic crescut.
Programele nationale sunt proiectate, implementate si coordonate de Ministerul
Sanatatii, iar obiectivele lor sunt stabilite de aceeasi institutie impreuna cu Casa
Nationala de Asigurari de Sanatate, Colegiul Medicilor din Romania, Camera Federativa
a Medicilor, cu reprezentanti ai asociatiilor profesionale stiintifice medicale etc
Nivelele cercetarii epidemiologice
Cercetarea epidemiologica este diferentiata pe doua nivele:
I.Nivelul cunoasterii (explicatiei) adica cercetarea fundamentala
II.Nivelul interventiei (actiunii) adica cercetarea aplicativa
Nivelul interventiei are patru componente:
-profilaxia primara : se adreseaza oamenilor sanatosi, in dorinta de a ramine sanatosi,
de a nu face boala.
Urmareste evitarea patrunderii agentului etiologic si a declansarii procesului patologic,
precum si scaderea incidentei bolii la nivelul populatiei prin schimbarea factorilor de risc
in populatie.
Se poate realiza la nivelul medicinii preventive, aplicata de medic si la nivelul sanatatii
publice (masuri luate si de alte sectoare, nu numai medicale).
Metode (mijloace) de profilaxie primara:
-imunoprofilaxie;
-chimioprofilaxia TBC;
-fluorizarea apei;
-igiena;
-educatie sanitara pentru schimbarea comportamentelor nefavorabile sanatatii;
-identificarea cazurilor la risc inalt;
-utilizarea unor tratamente (de ex. tratamente hormonale).
-profilaxia secundara : are drept scopuri:
-depistarea precoce a bolii (deci se adreseaza esecului masurilor profilaxiei primare),
pentru a evita consecintele bolii (durata, incapacitate, etc.);
-sa controleze evolutia bolii, sa previna consecintele, schimbind cursul nefavorabil al
evolutiei bolii la nivelul individului.
Aplicate la nivelul grupurilor omogene de bolnavi duc la scaderea prevalentei bolii
prin vindecare si reducerea duratei bolii, deoarece prevalenta este rezultatul produsului
dintre incidenta si durata bolii.
In cadrul profilaxiei secundare, sanatatea publica este interesata prin faptul ca aici se
plaseaza screeningul, dispensarizarea, controlul periodic.
-profilaxia tertiara :
- evitarea urmarilor nedorite ale bolii (incapacitate, invaliditate, handicap, deces).
-recuperarea medicala, profesionala, sociala;
-evitarea incapacitatii complete prin stabilizarea morfo-functionala ca urmare a aplicarii
masurilor terapeutice;
-asigurarea unei autosatisfactii a vietii si a unei autosuficiente in dezvoltarea unor
activitati cu caracter social
-profilaxia primordiala are scop modificarea distributiei fctorilor de risc in mediu fizic
si social (presupune actiunea integrate a tuturor sectoarelor social-economice, spre
deosebire de primele trei care sunt responsabilitatea in primul rand a serviciilor sociale.

.
Domeniile de aplicare ale epidemiologiei
Doua domenii de aplicare:
1 in sanatatea publica;
2 in medicina clinica (epidemiologia clinica)
Aplicarea epidemiologiei in sanatatea publica
1.Taxonomia bolilor (clasificarea bolilor). Bolile sunt codificate dupa un sistem
international in functie de caracteristicile lor (de exemplu: bolile aparatului
cardiovascular, bolile aparatului respirator) si dupa modul lor de producere (accidentele).
2.Descrierea tabloului real (istoria naturala) a bolilor in populatie.
3.Determinarea frecventei factorilor de risc.
4.Descrierea si explicarea modelelor de morbiditate si mortalitate.
5.Depistarea si supravegherea de masa a bolilor.
6.Prevenirea si controlul comunitar al bolilor.
7.Planificarea sanitara si promovarea actiunilor de sanatate.
8.Evaluarea actiunilor, procedeelor si serviciilor de sanatate.
Aplicarea epidemiologiei in medicina clinica
1.Descrierea istoriei naturale a bolii.
2.Determinarea valorilor normale.
3.Completarea tabloului clinic si identificarea de sindroame noi.
4.Studiul etiologiei bolilor.
5.Ameliorarea perspectivei clinice (ameliorarea eficacitatii interventiei prin evaluarea
procedeelor diagnostice si terapeutice).
6.Evaluarea tehnologiilor medicale vechi si noi.
7.Studiul prognosticului bolii.
8.Citirea critica a literaturii de specialitate.
Metode folosite in epidemiologie
Caracteristicile metodelor folosite de epidemiologie:
-empirica
-numerica
-probabilistica
-comparativa.
Metode utilizate in epidemiologie:
-sistemul curent de informatii sanitare;
-biostatistica;
-esantionajul
-metode speciale de definire si determinare a loturilor de studiu;
-tehnici de masurare a riscurilor;
-tehnici de masurarea a supravietuirii;
-standardizarea, etc.

Termeni utilizați în studii epidemiologice

Epidemie: Aparitia unui numar de evenimente cu o frecventa superioara frecventei

asteptate.
Asociatia epidemiologica:
Relatia dintre doua categorii diferite de evenimente, in care o categorie este
reprezentata de asa-numitii factori de risc, iar alta o constituie boala. Deci, asociatia
epidemiologica se refera la relatia dintre factorii de risc si boala.
Asociația epidemiologică poate fi
-directă, atunci când factorul determinant duce la apariția efectului.
-falsă atunci când se emite o ipoteza de existență a unei asociații epidemiologice, care se
dovedește incorectă
-indirectă, atunci când asociația epidemiologică pare a fi dirctă, dar este determinată de
alți factori numiți de confunzie
Factorii de risc: orice conditie care poate sa fie descrisa si dovedita ca se asociaza unei
frecvente crescute a bolii, superioare celei așteptate.
Factor de protectie: orice factor care prin prezenta sa asigura o stare de sanatate mai
buna unei populatii.Exemple: factorii comportamentali, factorii de mediu, vaccinările,
medicamentele.
Factorii indiferenți: sunt factorii care cel puțin până în prezent nu se cunoaște că s-ar
asocia cu starea de sănătate sau starea de boală a unei populații.
Riscul: este o probabilitate care exprima in cifre frecventa aparitiei unei boli sau a
decesului la o populatie a carei expunere este definita.
Populație la risc se referă la populația purtătoare a factorilor de risc, populație
susceptibilă de a purta o anumită boală.
Pe baza investigatiilor epidemiologice se fac inferente (generalizari) de tip cauzal. Se
referă la generalizarea unor date obținute pe eșantioane, la populația generală sau locală
din care s-a extras eșantionul. Pentru ca inferenta sa fie valabila este necesar sa se
respecte anumite procedee de alegere a subiectilor si de culegere a informatiilor.
Lista de control a elementelor care trebuie luate in considerare in cazul asocierii
epidemiologice:
-rolul posibil al intamplarii;
-examinarea rolului altor variabile explicative decat cea fixata;
-posibilitatea unor asociatii false, date de variabile care se leaga concomitent de factorul
cauzal;
-prezenta asociatiei in mai multe straturi ale colectivitatii;
-ipoteza trebuie sa fie plauzibila.
Relatia de cauzalitate este relația dintre factorii de risc și efectele pe care le-ar
produce. Această relație, dintre un factor si o boala, ar trebui dovedita printr-un
experiment. In lipsa posibilitatii efectuarii experimentului (situatie frecventa in
epidemiologia bolilor cronice) se folosesc argumente incluse in principalele criterii (după
Evans):
1. Forta asociatiei este masurata cu ajutorul riscului relativ (RR) și riscului atribuibil
(RA). Cu ajutorul forței de asociație se poate demonstra că :
-prevalența (se referă la frecvența apariției bolii, respectiv numarul de cazuri
existente/totalul populatiei) la expuși este mai mare decât la nonexpuși sau că există o
asociere între expunere și boală.
-incidența cazurilor (cazuri noi de boală) este mai mare la expuși decât la neexpuși
-prevalența factorilor de risc este mai mare la bolnavi decât la sănătoși
2. Consistenta asociatiei: asociatia este prezenta in momente, locuri și cercetări diferite
in aceeasi populatie sau la populatii diferite in acelasi moment.
3. Specificitatea: efectul apare numai in prezenta unor anumiti factori (dacă factorul de
risc este prezent). Specificitatea cauzalității este valabilă numai în situația afecțiunilor
monoetiologice (exemplu febra tifoidă este determinată numai de bacilul tific) și nu are
relevanță pentru bolile multifactoriale (cancere, boli cardiovaculare).
4. Relatia temporala: factorul cauzal precede aparitia efectului.Nu neagă asociere
cauzală, dar nici nu o confirmă. Este necesară o perioadă de latență a factorului de risc,
care precede declanșarea bolii.
5. Relatia tip doza-efect: cresterea riscului in functie de intensittea actiunii factorilor de
risc.Există o relație directă între cantitatea sau calitatea factorului de risc și apariția bolii.
Cu cât factorul de risc este mai crescut și mai intens, cu atât efectul este mai puternic.
6.Plauzibilitatea sau caracterul rațional al relației, cu rezerva de a nu fi exclusiviști.
Tot ceea ce s-a cunoscut până în prezent și s-a dovedit și nu mai este nimic posibil de
cercetat.
7.Coerenta cu datele din biologie si experimentale, existența unei echivalențe între
concluziile cercetării epidemiologice și concluziile altor cerecetători.
8.Insuficienta altor explicatii, argument în plus care întărește ipotexa asociației cauză-
efect.
9.Dovada experimentala. Se referă la administrarea unui factor de risc în populație și
urmărirea efectelor. Acest criteriu ridcă probleme de ordin etic și deontologic.
Strategia ecologica Strategia populatională este strategia care se bazează pe populație,
care interesează nu boala individului, ci incidența bolii în populație. Cauzele bolii sunt
diferite de cauzele incidenței. Factorii genetici pot explica susceptibilitatea individului
față de boală, dar nu explică frecvența bolii. Factorii genetici explică deci heterogenitatea
intraindividuală, nu pe cea interindividuală. Frecvența bolii este explicată prin factori
ambientali. Strategia populațională interesează medicul colectivitățtii (de sănătate
publică). Avantaje: se adresează întregului grup populațional abordarea nu mai este
paleativă, ci radicală, ea adresându-se distribuției factorului de risc în populație potential
mare (de ex: studiul epidemiologic Framingham a arătat că o scadere cu 10mm Hg a TA
sistolice va avea drept consecință o scădere cu 30% a mortalității datorate HTA) este o
strategie adecvată dpdv comportamental, psihologic, deoarece nu face nicio discriminare
beneficiile la nivelul populației sunt foarte mari efectele se mențin în timp Limite:
prezintă avantaje mici pt cei la risc înalt motivația este insuficientă pentru individ și
medic presupune un alt mod de abordare a serviciilor sanitare, neobișnuit raportul
beneficiu/risc nu mai este așa de mare ca la strategia riscului înalt. Este vorba de
‘’paradoxul prevenției’’ – măsurile preventive care aduc mari beneficii pentru populația
generală, dar beneficii mici pentru indivizii la risc înalt
OBIECTIVE EDUCATIONALE:
-sustinerea actualitatii conceptului de profilaxie si a celui de medicina preventiva;
-demonstrarea avantajelor si a limitelor diferitelor strategii preventive;
-descrierea actiunilor si a serviciilor preventive la nivel primar privind principalele
probleme de sanatate.
********
Conceptul de profilaxie, desi este un concept foarte vechi (de peste doua milenii) a
cunoscut in ultimele decenii o reactualizare, devenind o preocupare dominanta a multor
societati si guverne din tarile dezvoltate.
Factorii care au condus la aceasta reactualizare au fost:
1.Observatia ca tehnologiile medicale noi, de virf, dezvoltarea unei medicini
supraspecializate nu au avut efectul scontat in imbunatatirea starii de sanatate a
populatiei.
2.Cheltuielile pentru ocrotirea sanatatii au crescut mult, intr-un ritm mai mare decit
produsul national brut al tarilor, iar rezultatele in domeniul sanatatii nu au fost pe masura
investitiilor. Tarile nu mai puteau face fata cresterii cheltuielilor datorate imbatrinirii
populatiei, cresterii supravietuirii bolnavilor cu afectiuni cronice, factori care au dus la
cresterea volumului ingrijirilor medicale care au devenit si mai costisitoare.
3.Unele ameliorari ale starii de sanatate au aparut inainte de introducerea in practica a
unor tehnologii foarte scumpe(rolul altor factori decit cei sanitari in ameliorarea starii de
sanatate).
4.Inechitati ale starii de sanatate intre diferite populatii definite geografic sau socio-
economic, medicina moderna neavind o influenta satisfacatoare.
 Prin profilaxie se intelege ansamblul masurilor luate de individ, familie, societate si
stat (ca putere) care au drept scopuri:
-sa promoveze sanatatea;
-sa ocroteasca sanatatea;
-sa previna bolile;
-sa reduca consecintele acestora (incapacitatea, invaliditatea);
-sa evite decesele premature.
Conceptul de profilaxie este aplicabil atit in medicina clinica (intilnit si sub numele
de medicina preventiva) cit si in sanatatea publica.
*******
OBIECTIVELE PRINCIPALE IN MEDICINA PREVENTIVA
Ernest Winder defineste drept obiectiv principal al medicinii preventive: "Sa faci
populatia sa decedeze cit mai tirziu posibil, dar valida".
R.Doll defineste doua obiective:
-prelungirea vietii prin cresterea longevitatii (a duratei medii a vietii);
-scaderea incapacitatii.
O varianta a celor doua obiective enuntate mai sus intilnim in strategia europeana
privind "Sanatatea pentru toti pina in anul 2000", si anume sunt formulate 3 obiective:
1.A da viata anilor (prin masuri de control al morbiditatii si incapacitatii);
2.A da sanatate vietii (prin promovarea sanatatii);
3.A da ani vietii (prin reducerea numarului deceselor premature si prin cresterea duratei
medii a vietii).
*******
Modificarile sociale inregistrate in ultimul secol in tarile dezvoltate (schimbari in
domeniul nutritiei, in dimensiunea familiei, cresterea nivelului de educatie, asimilarea de
catre populatie a unor cunostinte stiintifice in domeniul medicinii) si aplicarea unor
masuri preventive in practica au condus la inregistrarea unor succese importante in
promovarea sanatatii, succese marcate prin scaderea mortalitatii la tineri (sub 45 ani), ca
de exemplu in Anglia unde ponderea deceselor inregistrate la virste mai mici de 45 ani a
scazut de la 48% la 4-6% sau prin excesul mortalitatii la virste mai mari de 75 ani.
In conditiile cunostintelor actuale, medicina isi poate propune cresterea duratei medii
a vietii pina in jurul virstei de 85 ani prin reducerea deceselor la virste cuprinse intre 55-
74 ani.
Reducerea incapacitatii, al doilea obiectiv principal al strategiilor preventive, este
importanta pentru ca ea va face sa scada povara sarcinilor pe care le are societatea in
conditiile cresterii longevitatii, deoarece cresterea longevitatii duce si la cresterea
diferitelor grade de incapacitate. Rezulta necesitatea dezvoltarii unor servicii noi.
MODELE DE ABORDARE A PROMOVARII SANATATII SI PREVENIRII BOLILOR
Exista 3 modele posibile de abordare a promovarii sanatatii si prevenirii bolilor:
1.Modelul bazat pe intelegerea etiologiei bolilor.
2.Modelul epidemiologic.
3.Modelul etapelor vietii.
1.Controlul bolilor bazat pe intelegerea etiologiei bolilor.
Trebuie precizat ca acest demers al controlului bolilor include in factorii etiologici si
factorii de risc.
McKeown a grupat bolile in 4 grupe mari:
a.Bolile prenatale care sunt determinate la fecundare. Sunt incluse aici defecte si
afectiuni ale unei singure gene, ce produc aberatii cromozomiale, independente de mediul
ambiental si comportament. Aceste boli nu pot fi in mod practic influentate. Desi numarul
entitatilor acestor afectiuni nu este mic, frecventa lor este insa rara, de unde faptul ca nu
prezinta o preocupare majora din punct de vedere al sanatatii publice; ele nu pot fi
prevenite ci doar interceptate.
b.Bolile determinate prenatal, dar dupa fecundare, de factori ce apar in perioada
intranatala (nidarea oului si primele faze de multiplicare) prin interferarea acestor faze cu
unii factori infectiosi, toxici, fizici (rubeola, talidomida, iradiere, fumat, unele droguri
despre care nu se stie prea mult, carenta de iod care este tot mai frecvent citata in
literatura, etc.); rezulta ca unele afectiuni din aceasta grupa pot fi controlate.
c.Bolile determinate postnatal ca urmare a unor carente sau agresiuni a factorilor de
risc din mediu. Aici se regasesc cele mai multe afectiuni ce domina modelul de
morbiditate din tarile in curs de dezvoltare si in tarile in care nivelul de dezvoltare socio-
economic si cel al serviciilor sanitare tinde sa ajunga la modelul tarilor dezvoltate.
Aici intra:
-bolile nutritionale-malnutritia;
-bolile infecto-parazitare;
-bolile legate de carente igienice.
Controlul se poate realiza prin:
-masuri cu caracter socio-economic;
-masuri de sanitatie.
Cele 2 categorii de masuri necesita interventia statului.
d.Boli postnatale determinate de defecte de adaptare a organismului, a populatiei la
modelul de viata nou, caracteristic tarilor dezvoltate, model de viata determinat de
tehnologia noua, cerinte sociale noi, incapacitatea adaptarii organismului la viteza cu care
societatea absoarbe tehnologii noi. Apar modificari de comportament si bolile legate de
stilul de viata.
 In modelul actual al morbiditatii din tara noastra se reintilnesc toate cele 4 grupe de
boli.
2.Modelul epidemiologic.
Modelul traditional este modelul epidemiologic al bolilor transmisibile (agent cauzal-
efect).
Masurile de interventie se vor adresa fie receptorului prin cresterea rezistentei
specifice si/sau nespecifice, fie vectorului, prin intreruperea cailor de transmitere.
Acest model este valabil pentru un numar limitat de boli.
Modelul valabil pentru cea mai mare parte a bolilor care domina tabloul morbiditatii
actuale este modelul epidemiologic multifactorial.
Acesta abordare are in vedere frecventa bolilor si factorii care conditioneaza fiecare
clasa de boli (factori biologici, de mediu, stil de viata, servicii de sanatate).
Masurile de interventie vor fi luate in functie de acesti factori. Se poate admite
ipoteza unor actiuni orientate asupra mai multor factori de risc comuni mai multor boli
(anexe III-1, III-2).
3.Modelul etapelor vietii.
Este modelul la care se face tot mai mult apel, fiind adaptat problematicii actuale a
starii de sanatate si nu celei traditionale.
Ideea de la care s-a pornit a fost urmatoarea: elementele nefavorabile apar aleator,
dar cu o probabilitate diferita in diferitele momente ale vietii, in functie de conditiile
biologice, ocupationale, medicale, etc.
Aceasta abordare permite elaborarea unor pachete de servicii preventive specifice
diferitelor grupe de virsta (anexa III-3).
******
STRATEGII PREVENTIVE
1.Strategia bazata pe demersul individual in care actiunile se adreseaza individului cu
boala sa. Aceasta strategie apartine exclusiv sectorului clinic.
Intrebarile pe care si le pune medicul cind are bolnavul in fata:
"De ce a facut boala?"
"De ce a facut-o acum?"
"Ce-ar fi trebuit sa faca bolnavul ca boala sa nu fi aparut?"
Este strategia in care, in fiecare moment, in mintea medicului apare ideea riscului
relativ ca expresie a fortei asociatiei epidemiologice.
Este o strategie importanta pentru practica medicala individuala.
2.Strategia populationala, care se bazeaza pe populatie, in care intereseaza nu boala
individului, ci incidenta bolii in populatie.
Cauzele bolii sunt diferite de cauzele incidentei.
 Factorii genetici pot explica susceptibilitatea individului fata de boala, dar nu explica
frecventa bolii. Factorii genetici explica deci heterogenitatea intraindividuala, nu pe cea
interindividuala.
Frecventa bolii este explicata prin factori ambientali.
Strategia populationala intereseaza medicul colectivitatii (de sanatate publica).
Ea poate fi imaginata sub 2 forme:
2.a.Strategia riscului inalt, bazata pe populatia la risc inalt.
Pentru a fi inteleasa sunt necesare conceptele epidemiologiei.
Prima operatie in cadrul acestei strategii este identificarea persoanelor la risc inalt,
deoarece "filosofia" strategiei este: cel la risc inalt este cel mai susceptibil sa faca boala;
de unde si nevoia de masuri adecvate de prevenire si combatere a bolii sau decesului.
Prin persoane la risc inalt se inteleg persoanele care vor face cu o probabilitate mai
mare boala.
Deci aceasta strategie trece prin screeningul populatiei, pentru a fi retinute
persoanele la risc inalt.
Identificarea acestor persoane se poate realiza si fara screening cind, cunoscindu-se
factorii de risc, se pot identifica succeptibilii fara a mai fi examinati (ex.:sugarii,
muncitorii care lucreaza in medii cu noxe, etc.).
Avantaje:
-interventia serviciilor de sanatate este adecvata intereselor individului, caci cel cu factori
de risc este mai interesat sa adopte masuri preventive; modelul este apropiat
rationamentului clinic;
-motivatia individului de a participa este mai mare; la fel si cea a medicului;
-raportul cost/eficacitate este favorabil, caci investitia se limiteaza la persoanele la risc
inalt;
-raportul beneficiu/risc este favorabil pentru ca sunt supusi eventual "efectelor secundare"
numai cei susceptibili, nu si ceilalti.
Limite:
-dificultatile si costurile screeningului, cind este necesara efectuarea lui;
-efectele vor fi paleative si temporare, durata lor fiind egala cu durata interventiei
exercitate asupra grupului la risc inalt. Deci este protejat doar grupul identificat initial,
persoanele noi la risc inalt care vor apare pe parcurs fiind ignorate;
-efectele pozitive ale unei asemenea interventii sunt limitate la cei care fac obiectul
interventiei si nu la toata populatia;
-limite de ordin comportamental, psihologic, deoarece se face o segregare etica, protejind
numai o parte a populatiei;
-intr-o populatie data numarul indivizilor la risc inalt este mic (de aici avantajul
economic), in timp ce persoanele la risc mic sau moderat, care sunt cele mai numeroase,
ramin neprotejate.
2.b.Strategia ecologica (care se adreseaza intregului grup populational)
Aceasta strategie incearca sa modifice cauzele care produc incidenta, adica sa
determine scaderea incidentei prin scaderea nivelului mediu al factorilor de risc in
populatia generala, deci sa modifice distributia factorilor de risc in populatie (anexa III-
4).
Avantaje:
-abordarea nu mai este paleativa, ea adresindu-se distributiei factorului de risc in
populatie;
-potential mare (de ex. studiul epidemiologic Framingham a aratat ca o scadere cu 10
mmHg a TA sistolice va avea drept consecinta o scadere cu 30% a mortalitatii datorate
HTA);
-este o strategie adecvata din punct de vedere comportamental, psihologic, deoarece nu
face nici o discriminare;
-beneficiile la nivelul populatiei sunt foarte mari.
Limite:
-prezinta avantaje mici pentru cei la risc inalt;
-motivatia este insuficienta pentru individ si medic;
-presupune un alt mod de abordare a serviciilor sanitare, neobisnuit;
-raportul beneficiu/risc nu mai este asa de mare ca la strategia riscului inalt. Este vorba de
"paradoxul prevenirii", masurile preventive care aduc mari beneficii pentru populatia
generala, dar beneficii mici pentru indivizii la risc inalt.
Conduita optima ar fi reprezentata de combinarea celor 2 strategii pentru ca strategia
riscului inalt si strategia ecologica nu sunt competitive ci complementare.
*********
Interventia la nivelul populatiei generale se poate realiza la 3 nivele (anexa III-5):
-profilaxie primara;
-profilaxie secundara;
-profilaxie tertiara.
Profilaxia primara se adreseaza oamenilor sanatosi, in dorinta de a ramine sanatosi,
de a nu face boala.
Profilaxia primara urmareste:
-evitarea aparitiei bolii la nivelul individului;
-scaderea incidentei bolii la nivelul populatiei prin schimbarea factorilor de risc in
populatie.
 Se poate realiza la nivelul medicinii preventive, aplicata de medic si la nivelul
sanatatii publice (masuri luate si de alte sectoare, nu numai medicale).
Metode (mijloace) de profilaxie primara:
-imunoprofilaxie;
-chimioprofilaxia TBC;
-fluorizarea apei;
-igiena;
-educatie sanitara pentru schimbarea comportamentelor nefavorabile sanatatii;
-identificarea cazurilor la risc inalt;
-utilizarea unor tratamente (de ex. tratamente hormonale).
Alte sectoare trebuie sa instituie masuri de sanitatie privind mediul (aerul, apa, solul),
alimentatia, medicina ocupationala. Problemele actuale ale starii de sanatate tin de
poluarea chimica, fizica (radiatiile ionizante), iatrogenii, stress, responsabilitatile
revenind atit serviciilor sanitare cit si altor sectoare.
Profilaxia secundara are drept scopuri:
-depistarea precoce a bolii (deci se adreseaza esecului masurilor profilaxiei primare),
pentru a evita consecintele bolii (durata, incapacitate, etc.);
-sa controleze evolutia bolii, sa previna consecintele, schimbind cursul nefavorabil al
evolutiei bolii la nivelul individului.
Aplicate la nivelul grupurilor omogene de bolnavi duc la scaderea prevalentei bolii
prin vindecare si reducerea duratei bolii, deoarece prevalenta este rezultatul produsului
dintre incidenta si durata bolii.
In cadrul profilaxiei secundare, sanatatea publica este interesata prin faptul ca aici se
plaseaza screeningul, dispensarizarea, controlul periodic.
Profilaxia tertiara cuprinde o serie de masuri care urmaresc:
-evitarea handicapului;
-recuperarea medicala, profesionala, sociala;
-evitarea incapacitatii complete prin stabilizarea morfo-functionala ca urmare a aplicarii
masurilor terapeutice;
-asigurarea unei autosatisfactii a vietii si a unei autosuficiente in dezvoltarea unor
activitati cu caracter social.
Astazi insa se recurge la combinarea strategiilor la risc inalt cu strategiile globale. De
asemenea, se pune tot mai mult accent pe "strategia" deceselor evitabile. D.D.Rutstein
impreuna cu un grup de specialisti (SUA) au intocmit o lista cu evenimentele santinela
care semnalizeaza carente in activitatea serviciilor sanitare (anexa III-6).
EDUCATIA PENTRU SANATATE
OBIECTIVE EDUCATIONALE:
-delimitarea conceptului de promovare a sanatatii de cel de educatie pentru sanatate;
-delimitarea obiectivelor celor 2 concepte;
-intelegerea notiunilor de comunicatie si de comportament in domeniul sanatatii;
-identificarea etapelor de programare si evaluare a educatiei pentru sanatate.
*******
A.PROMOVAREA SANATATII
1.Definitie: strategia de mediere intre persoane si mediul lor (ecosistem), care
sintetizeaza alegerea personala si responsabilitatea societatii fata de sanatate.
2.Principiile promovarii sanatatii:
2.1.Implica populatia ca un intreg, ceea ce impune necesitatea ca populatia sa fie
informata.
2.2.Este orientata asupra determinantilor sanatatii, adica asupra celor 4 grupe de factori
care influenteaza sanatatea: biologici, ambientali, mod de viata, servicii de sanatate.
2.3.Foloseste metode/abordari diferite, complementare, deoarece sectorul sanitar nu
poate singur sa promoveze sanatatea.
2.4.Urmareste asigurarea participarii publice, deoarece promovarea sanatatii este
posibila numai daca indivizii isi transforma cunostintele dobindite in comportamente,
contribuind astfel toti la promovarea sanatatii.
2.5.Implicarea cadrelor medico-sanitare in promovarea sanatatii, mai ales la nivelul
serviciilor primare.
3.Domenii de interes
3.1.Accesul la sanatate.
3.2.Dezvoltarea unui mediu sanogenetic:
-tarile din vestul Europei au elaborat politici in care starea de sanatate este o
componenta, iar procesul general de dezvoltare economico-sociala include si sanatatea
sau este subordonat intereselor care vizeaza sanatatea;
-acest model obliga ca atunci cind celelalte sectoare economico-sociale isi
proiecteaza dezvoltarea, ele trebuie sa favorizeze sanatatea.
3.3.Intarirea retelelor sociale si a sprijinului social.
3.4.Promovarea comportamentelor favorabile sanatatii.
3.5.Dezvoltarea cunostintelor privind sanatatea.
4.Masuri posibile pentru promovarea sanatatii:
4.1.Dezvoltarea serviciilor personale: persoanele trebuie informate, convinse de
eficacitatea anumitor metode de promovare a sanatatii.
4.2.Dezvoltarea resurselor comunitatii: astfel incit celelalte resurse ale comunitatii
(agricultura, comertul, invatamintul) sa sustina si sa potenteze un program de alimentatie
rationala.
4.3.Dezvoltarea structurilor organizatorice favorabile sanatatii:
-tarile din vestul Europei au dezvoltat comisii parlamentare menite sa promoveze
sanatatea;
-stimularea coparticiparii factorilor de raspundere si a populatiei (structuri de stat,
grupuri sociale formale sau ad-hoc);
-dezvoltarea retelei de "orase sanatoase" cu rol in a deveni structuri demonstrative
pentru promovarea sanatatii prin cooperare intersectoriala;
-dezvoltarea retelei de "scoli sanatoase": in care componente de igiena personala,
igiena scolara si a procesului de invatamint, comportament sanogenetic si cunostinte
favorabile sanatatii sunt integrate intr-un efort comun al elevilor, parintilor, scolii si
comunitatii.
4.4.Reglementari de ordin socio-economic, legislativ.
B.EDUCATIA PENTRU SANATATE
Definitie: educatia pentru sanatate este un sistem care include: constiinta starii de
sanatate, procesul de predare/invatare, participare.
Educatia pentru sanatate are urmatoarele scopuri:
-ridicarea nivelului de cunostinte medicale al populatiei in principal in domeniul
sanogenezei, protectiei mediului si preventiei bolilor;
-formarea si dezvoltarea unor deprinderi corecte care sa promoveze sanatatea;
-crearea unei pozitii active fata de sanatatea individuala si fata de problemele sanatatii
publice, in sensul atragerii si capacitarii maselor la participarea activa in realizarea
consolidarii sanatatii.
Educatia pentru sanatate este diferita de educatia sanitara care vizeaza igiena
personala.
Elementul fundamental al educatiei pentru sanatate este comunicatia.
Educatia pentru sanatate nonformala vizeaza acele componente din conduita
indivizilor care se formeaza prin experienta sau imitatie (socializarea primara a
individului). Nu necesita efort cu caracter de educatie, de transmitere a cunostintelor.
Educatia pentru sanatate formala este rezultatul unui proces planificat de transmitere
de experiente, cunostinte, ce vizeaza toata populatia (socializare secundara a individului,
cu efort de predare/invatare). Necesita educatori. In cadrul educatiei pentru sanatate
comportamentala se disting:
-o educatie pentru sanatate comportamentala conform normelor sociale (considerate
ca valabile) pentru sanatate;
 -o educatie pentru sanatate comportamentala care vizeaza dezvoltarea sanatatii, care
sa influenteze sanatatea, defavorizind comportamentele nefavorabile si promovind pe
cele favorabile sanatatii.
Obiective educationale:
-dezvoltarea cunostintelor;
-dezvoltarea de aptitudini (indeminari);
-dezvoltarea atitudinilor, convingerilor ce vizeaza sanatatea.
ABORDARI POSIBILE IN EDUCATIA PENTRU SANATATE
1.medicala;
2.educationala;
3.orientata spre individ (personalizare);
4.schimbarea sociala.
1.Abordarea medicala
Medicul este cel ce pune diagnosticul de boala sau incapacitate, deci el este cel ce
prescrie masuri cu caracter preventiv sau de control si le realizeaza prin persuasiune sau
prin autoritatea de care dispune fata de bolnav.
Medicul urmareste formarea la pacient a unor atitudini, comportamente conforme cu
principiile sale pentru sanatate.
Avantaje:
-medicul are mai multe cunostinte decit bolnavul;
-medicul raspunde de decizia luata atit fata de bolnav cit si in fata legii;
-bolnavul este liber sa aplice sau nu recomandarea medicului.
Limite:
-tine de opinia medicului: pot exista mai multe opinii in aceeasi problema;
-medicul isi impune pina la urma punctul de vedere pentru ca pacientul este ignorant, e
pus sa aleaga intr-un domeniu in care nu se pricepe;
-bolnavul este de vina?;
-pot sa apara reactii adverse.
2.Abordarea educationala
Transmite cunostinte asupra unor comportamente favorabile sanatatii sau
defavorabile sanatatii. Cel ce primeste informatii este liber sa faca ceea ce doreste, sa
aleaga. Faciliteaza adoptarea unor decizii comportamentale, nu impune un anumit
comportament.
Acesta abordare tine insa de conditiile socio-economice care favorizeaza un anumit
comportament.
3.Abordarea orientata spre individual (personalizare)
 Rolul profesionistului (educatorului) este de a explica, de a transmite persoanei care
doreste sa stie, pentru a adopta o anumita decizie.
4.Abordarea ce necesita o schimbare de mediu
Medicul transmite cunostinte, individul intelege, dar societatea nu-i favorizeaza
schimbarea sau alegerea comportamentului.
Bariere in comunicatie
Elementul esential in comunicatie este de a te convinge ca cei ce te asculta inteleg
mesajul transmis.
Barierele de comunicatie tin de:
-deosebirea socio-culturala intre educator si client;
-receptivitatea scazuta a audientului (handicap mintal, bolnav, obosit, lipsa de valoare pe
care o da pacientul sanatatii fiind preocupat de alte valori pe care le considera mai
importante);
-atitudine negativa fata de medic (experienta anterioara proasta, exemplu prost dat de
medic, nu vrea sa afle ce spune medicul, nu are incredere in institutia respectiva);
-intelegere limitata (dificultati de limba, utilizare de jargoane, etc.);
-mesaje contradictorii (ce ii spune educatorul este diferit de ceea ce stie de la familie,
scoala; educatorul isi schimba opinia pentru ca citeste lucruri noi, etc.).
Cum se pot depasi barierele?
-educatorul sa vorbeasca rar si clar;
-sa repete notiunile importante asupra carora are dubii in legatura cu intelegerea lor de
catre auditor;
-sa foloseasca cuvinte si propozitii simple;
-intr-o sedinta numarul de informatii sa nu fie prea mare;
-sa fie transmise informatiile intr-o succesiune logica;
-utilizarea de tehnici pedagogice adecvate;
-atitudinea, mimica, gesturile educatorului participa la transmiterea informatiilor.
Important:
-exista si comunicatie nonverbala;
-exista 2 poli: educator-ascultator, dar si educatorul trebuie sa stie sa asculte;
-educatorul trebuie sa accepte sentimentele altor persoane;
-educatorul sa stie cum sa stimuleze discutia in cazul unui dialog cu un singur individ sau
a unei convorbiri cu un grup mic.
In practica medicala, foarte frecvent se folosesc grupurile mici care pot fi omogene
(cel mai eficace) sau neomogene.
Obiectivele comunicatiei in grupuri mici:
-constientizarea participantilor privind importanta sanatatii;
-explorarea valorilor si a atitudinilor lor cu privire la sanatate;
-sa fie ajutati sa decida singuri;
-sa fie ajutati sa-si schimbe comportamentul.
Tehnici utilizate in cadrul transmiterii active in cadrul grupului de lucru
"Tehnica brainstorming"-tehnica provocatoare ce urmareste sa mobilizeze
participantii pentru gasirea unor solutii, pentru identificarea unor nevoi.
"Tehnica brainwriting"-fiecare persoana este pusa sa-si exprime in scris si cit mai
concis posibil ideile care se refera la nevoile educative intr-o problema definita, sau caile
pentru a modifica un comportament; ideile consemnate se triaza si se aduc la cunostinta
grupului.
"Tehnica grupului nominal"-fiecare persoana isi exprima cite o parere in legatura cu
o problema, iar educatorul grupeaza ideile comune.
"Tehnica Delphi"-care nu este folosita in educatia pentru sanatate (mai multe runde
de intrebari cu prelucrarea si sinteza raspunsurilor; aceasta sinteza se va trimite fiecarei
persoane anchetate dupa fiecare runda).
Metodele educatiei pentru sanatate
Metodele educatiei pentru sanatate pot fi clasificate in functie de calea de transmitere
a mesajului educativ astfel:
-mijloace auditive(sau orale): convorbirea individuala, convorbirea de grup, lectia,
conferinta, radioemisiunea;
-mijloace vizuale:
-cu rol dominant textul: lozinca, articolul, brosura, formele beletristice;
-cu rol dominant imaginea: afisul, pliantul, plansa, diapozitivul, macheta, expozitia;
-mijloace audiovizuale: filmul, emisiunea TV, teatrul.
Clasificarea mijloacelor educativ-sanitare se poate face si in functie de adresabilitate.
Se disting:
-mijloace individuale: sfatul medicului;
-mijloace de grup: convorbirea de grup, lectia, instructajul;
-cu un grup omogen in raport cu pregatirea generala (scolari, muncitori, militari,
etc.);
-cu un grup omogen in raport cu interesul fata de subiect (bolnavi de o anumita
boala, gravide sau mame);
-mijloace de larga informare: conferinta, filmul, emisiunea TV sau radiofonica,
tipariturile.
De asemenea se mai pot distinge:
-mijloace directe in care mesajul educativ sanitar este transmis ca o informatie
nemediata;
-mijloace indirecte care utilizeaza o cale de transmitere ce presupune o forma artistica si
care capteaza interesul prin ea insasi, dar care urmareste, in fapt, acelasi scop.
Etapele planificarii si evaluarii educatiei pentru sanatate
1.Identificarea si caracterizarea consumatorilor.
2.Identificarea nevoilor si ierarhizarea lor.
3.Formularea de scopuri si obiective strategice, tactice.
4.Identificarea resurselor pentru a forma un comportament favorabil sanatatii.
5.Elaborarea continutului si alegerea metodelor de folosit.
6.Actiunea propriu-zisa de influentare, de formare de atitudini, comportamente.
7.Evaluarea rezultatelor procesului.
 EPIDEMIOLOGIE

Domeniul de aplicare în sănătatea publică, profilaxia bolilor transmisibile

Epidemiologia se aplica atat domeniul bolilor transmisibile cat si in bolile cronice,

netransmisibile, in cercetare in toate ramurile medicinii
Obiectul epidemiologiei bolilor transmisibile se refera la depistarea factorilor (verigilor)
procesului epidemiologic.Acestia se impart in factori epidemiologici determinanti si
favorizanti.
Infectia acuta se produce in mai multe etape:
-o prima etapa : patrunderea agentului etiologic in organism
-a doua etapa : aparita procesului patologic ca urmare a actiunii factorilor etiologici.
Procesul patologic evolueaza ajungandu-se la starea de boala, care poate fi depistata
clinic sau prin examene de laborator;
-o a treia etapa : depistarea clinica a boli;
-o a patra etapa :supravegherea bolii
.
Primele trei etape reprezinta perioada de latenta, perioada care in cazul bolilor cronice e
mai mare decat in cazul bolilor transmisibile
I Factori epidemiologici determinanti cuprind:
1. Izvorul de infectie
2 Caile de transmitere
3 Populatia receptiva
II Factori epidemiologici favorizanti.
1 Factori social-economici
2 Factori naturali
I Factori epidemiologici determinanti
1. Izvorul de infectie este organismul sau mediul in care agentul patogen poate fi
adapostit, se poate multiplica si unde pe cai diferite se poate elimina in mediul exterior.
Tipurile de izvoare de infectie sunt :
A Omul bolnav cu boala tipica, care elimina agentul patogen. Ex. Rujeola, rubeola, gripa.
B Omul bolnav cu boala atipica si cu infectie inaparenta, ramin necunoscuti si astfel nu
sunt depistati, izolati. Acesti bolnavi contribuie la mentinerea morbiditatii crescute in
unele boli. Ex. Hepatitele virale.
C Bolnavul cronic evolueaza cu recaderi, recidive. Ex. Malaria, bruceloza hepatite virale
si favorizeaza endemizarea.Recadere semifica revenirea la starea normală sau la starea
de boala.Recidiva semifica reaparitia simptomelor după un tratament.
D Omul purtator poate fi purtator sanatos sau aparent sanatos.El adaposteste in
organismul său germeni patogeni și îi elimină continuu sau intermitent. Ex: în rujeolă
varicelă.
Purtatorii se pot imparti astfel:
a. purtatori precoce: sunt purtatori încă din perioada de incubatie a bolii si elimină
germenii cu cateva zile înainte de invazia bolii. Ex. Poliomielita, hepatite virale, holera.
b purtatori convalescenti (fosti bolnavi) sunt purtatorii care elimina germenii si in
perioada de convalescentă.
c purtatori cronici: sunt purtatori care au în organism anumite procese patologice generale
sau locale.
d purtatorii sanatosi sunt purtatori care apartin unei populatii imune, care pot elimina
agentul patogen in plina sanatate.Ei nu au facut boala, ci doar o infectie inaparenta. Ei au
ramas in faza de contaminare.
O parte din purtatori sunt si excretori, adica elimina in exterior germeni.
Pot fi excretori - continuu (adica elimina in permanenta agentul patogen)
-intermitenti (adica elimina in anumite perioade agentul patogen)
Rolul purtatorilor este foarte important, ei constituie izvoare de infectie ascunse,
care circula in colectivitate.
E Animalele ca izvor de infectie sunt bolnave sau purtatoare de germeni patogeni.
Animalele pot fi pentru om izvoare de infectie determinand boli numite zoonoze, adica
boli comune pentru om și animale.
F Izvoare secundare de infectie.Trecand de la izvorul de infectie uman sau animal,
germenii pot ajunge in vectorii vii sau in animale.Aici se pot înmultii si se pot raspândi
devenind in acelasi timp si căi de transmitere secundare. Ex. Țânțarul anofel care
transmite malaria.Malaria este cauzată de paraziți din genul Plasmodium.Aceștia sunt
transmiși de femela țânțarului anofel. Paraziții se înmulțesc în globulele roșii din sânge,
cauzând simptome ca febra, anemia, semne de gripă, iar în cazurile severe apare coma și
moartea.Țânțarul suge sângele omului bolnav, in organismul sau are loc un ciclu evolutiv
G Infectii din focarul natural se refera la animalele salbatice, care prin intermediul
animalelor domestice imbolnavesc pe omsau in mod direct cand omul lucreaza in
anumite conditii de munca (defrisari, vanatori, desteleniri, padurari.

2 Caile de transmitere reprezinta drumul pe care il parcurge agentul patogen de la

izvorul de infectie la o persoana receptive si modul in care este strabatut acest drum.
A Transmiterea directa este asigurata prin contactul direct al izvorului de infectie cu
organismul receptiv.Se face in bolile aerogene prin inhalarea de secretii buco-faringiene.
B Transmiterea indirecta se realizeaza pe numeroase căi: apa, sol, alimente, obiecte,
reziduri, transmitatori vii.
a Aerul contine secretii buco-faringiene, care prin vorbire, tuse, stranut vehiculeaza
picaturile lui Plluge (picaturi foarte mici). Pe o distanta de 0,5-4 m de la o singura
persoană bolnavă se pot contamina un numar mare de alte personae receptive.Picaturile
lui Plluge se depun in mediu, se usuca si prin stergere uscata, periaj, si scuturarea unor
obiecte sau maturat uscat se ridica in atmosfera si o serie de virusuri rezistente, dar si
bacterii.
b Apa poate contine multi germeni datorita :
-capacitatii de autopurificare redusa,
- prin contaminare cu dejectii umane sai animale..
-scaldatul bolnavilor sau al purtatorilor
-cadavre de animale
-prin apa de conducta sau de fantana
-contaminarea cu apa poluata, imbaiere sau utilizare in gospodarie
Bolile transmise prin apă sunt numeroase: hepatitele virale, dizenteria,
leptospirozele, febrele tifoide, holera, toxiinfecții alimentare, poliomielita, enterovirozele
etc.
c Solul este un bun mediu de conservare, iar unii germeni se inmultesc datorita unor
substante organice si a pH alcalin.Solul se contamineaza cu:
-produse patologice de la om sau de la animale
-cadavre de la om sau animale
-apa reziduala de la spitalele de boli infectioase
-mine inundate
-legume si zarzavaturi contaminate
Reprezinta rezervoare pentru tularemie, leptospiroza, tifos, febra recurenta.
d Alimentele constituie medii bune de multiplicare pentru germeni patogeni. Se
transmit boli cu poarta de intrare digestive.In caz de toxiinfectii alimentare, alimentele
pot fi contaminate secundar cu :
-urina si excremente animale
-sol
-vectori
Unele alimente sunt bune medii de cultura: laptele si produsele lactate permit
dezvoltarea salmonelelor, streptococilor brucellei sau tuberculozei (când laptele provine
de la animale bolnave) Laptele poate proveni de la animale sanatoase, dar se poate polua
ulterior.
Carnea, produse de origine vegetala, produse de patiserie cu continut de oua (creme,
maioneze) pot determina toxiinfectii alimentare, daca nu sunt pastrate corect la rece.
Aceste alimente au un risc crescut de contaminare datorita conţinutului cu multă apă şi
proteine în componenţă.
Alimente cu risc scăzut de contaminare sunt cele cu conţinut mic de apa şi
proteine: alimente uscate, afumate, sărate, cu conţinut mare de zahăr (mierea).
e Obiectele pot transmite germeni mai ales tesaturile de lana, bumbac, blanuri,hartie,
clanta usilor, banii,jucarii,carti, scaunele latrinelor, obiecte de toaleta, tastatura de la
calculator.
f Rezidurile prin dejectii umane si animale
Rezidiile solide din punct de vedere al compozitiei si a provenintei prezinta o
mare heterogenitate.Pot fi reziduri menajete, reziduri de strada, reziduri agrozootehnice,
rezidii speciale de spital (deseuri infectioase si radioactive). Rezidurile infectioase
asigura o buna multiplicare a germenilor patogeni, atat bacterii, cat si agenti virali,
ciuperci si paraziti.Insectele si rozatoarele se dezvolta favorabil avand ca suport rezidurile
menajere ce contin material organic. Gandacii rosii si negrii, musca transmit bacilul tific,
dizenteric, bacilul Koch, virusuri. Rozatoarele pot contamina rezidurile sau se pot
contamina de la ele. Reprezinta rezervoare pentru tularemie, leptospiroza, tifos, febra
recurenta.
Rezidiile lichide reprezinta rezultatul existentei si activitatii omului.Ele se indeparteaza
deobicei in apele de suprafata si sunt reprezentate de reziduri fecaloid menajere, reziduri
industriale si apele meteorice.Aceste rezidii sunt bogate in germeni patogeni si sunt
responsabile de epidemii, dar mai ales de cazurile sporadice ce apar cand apa de
canalizare intra accidental direct in reteaua de consum Prin deversarea apelor industriale
in apele de suprafata se distruge flora si fauna acvatica si apar fenomenele de poluare
g Miini murdare de la propriul organism bolnav sau purtator, alti oameni bolnavi sau
purtatori, animale bolnave sau purtatoare, obiecte, alimente, rezidii,apa, sol.
h Transmitatori vii
-vectori simpli mecanici ex. Paduchele pentru tifosul exantematic
-vectori ca izvoare secundare in care agentul patogen sufera un ciclu evolutiv ex. Mustele
,gandacul de bucatarie

3) Populatia receptivă reprezinta masa de persoane aflate in conditiile vietii sociale si de

mediu fizic extern, favorabila contractarii unei infectii manifeste sau inaparente, in urma
agresiunii unui agent patogen.
Organismul uman se poate gasi fata de agentul etiologic in stare de receptivitate
sau de rezistenta specifica ori nespecifica.
Imunitatea este proprietatea organismului de a nu contacta o infectie, cand sufera
un contact infectant nou cu un agent patogen sau cu toxinele lui.
Dupa mecanismul de instalare, rezistenta specifica poate fi:
-rezistenta naturala, mostenita si castigate
-rezistenta artificiala, care se obtine active prin vaccinare si pasiv prin seruri.
Indicele de contagiozitate reprezinta pocentul de indivizi, care expusi infectiei fac
boala tipica. Indicele de contagiozitate(Ic) este de 90-100% in caz de pesta, rujeola,
varicela.
Boala tipica este cazul in care infectia se manifesta cu toate semnele clinice
obisnuite.
Boala atipica este cazul in care infectia se manifesta numai cu anumite semne
clinice
Infectia inaparenta este situatia in care nu se manifesta nici un semn de boala,
procesul infectios fiind dovedit numai prin manifestari imunologice si
biochimice.Asigura epidemizarea invizibila sau latenta.
In hepatita virala B (HVB) la 1 caz de boala tipica sunt 10 cazuri de boala atipica
si 100 de cazuri de infectii inaparente.

EPIDEMIOLOGIE

II Factori epidemiologici favorizanti

1 Factori naturali influențeaza toate verigile procesului epidemiologic.
A Anotimpul ; frigul favorizeaza transmiterea infecților respiratorii.
Căldura favorizeaza transmiterea vectorilor:
-muștele intervin in bolile digestive.Ele transportă pe suprafaţa corpului, în intestin, în
salivă agenţi patogeni, se înmulţesc repede, au mobilitate mare, nu sunt pretenţioase în ce
priveşte locul de depunere a ouălor.
-tantarii intervin in malaria
-capusele intervin in transmiterea de encefalite
- gândacii (gândacul roşu de bucătărie şi gândacul negru de bucătărie) sunt omnivori, se
răspândesc peste tot, înmulţirea lor este favorizată de căldură, umiditate, prezenţa hranei
- furnicile trăiesc în cuiburi (furnicare); transmit agenţii patogeni prin corpul lor, sunt
vectori mecanici
-Păduchii sunt vectori simpli mecanici pentru tifosul exantematic.
-rozatoarele sunt incriminate in epizotii, leptospiroze, tularemia.Șobolanul cenuşiu de
casă este specific locurilor umede şi întunecoase.
Șoarecele de casă este specific locurilor uscate ( poduri, hambare).
Au acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii oamenilor: transmit boli infecto-contagioase prin
contaminarea alimentelor ( febră tifoidă, trichineloză) si produc disconfort şi pierderi
materiale.
B Modificari ale presiunii atmosferice si temperaturile scazute afecteaza persoanele
meteorosensibile si intervin in infectii respiratorii de tipul gripei.
C Precipitatiile abundente ; ploile, topirea zapezilor favorizeaza diseminarea unor agenti :
bacilii tifici, bacilii dizentereici, virusurile hepatitei A, enterovirozele, geohelmintii
D Vanturile pot transmite agenti patogeni, vectori
E Radiatile ultraviolete si in general radiatile solare contribuie la autopurificarea aerului,
apei, solului
-.Au rolul de crestere a rezistentei organismului fata de infectii, prin cresterea capacitatii .
protectie cutanata,are efect de pigmentare. Excesul de radiatii solare
poate avea efecte tardive asupra organismului cu aparitia de cancere
(epiteliom bazocelular).
-efecte asupra ochilor cu leziuni oculare pana la pierderea vederii
-stimuleză metabolismului general, mai ales a tiroidei și capacitatea
de efort
2 Factori social-economici actioneaza asupra tuturor verigilor procesului epidemiologic.
A Conditile vietii sociale: starea economica a populatiei,
- conditiile de munca,
-conditiile de coabitare (numarul de membrii intr-o familie)
-aglomeratia in locuinte
-alimentatia
-miscarea demografica
-nivelul sanitar, cultural si moral
B Locuinta: umeda, intunecata, prost ventilata, supraaglomerata favorizeaza aparitia
tuberculozei, gripei, dizenteriei, febrei tifoide, hepatitelor virale.
C Aglomeratia in incaperi in mijloacele de transport in comun favorizeaza transmiterea
agentilor patogeni in boli infectioase aerogene si prin vectori
D Alimentatia necorespunzatoare sau contaminata favorizeaza transmiterea bolilor
infecțioase digestive.
E Aprovizionarea cu apa potabila nesupravegheata poate da febra tifoida, holera,
dizenterie, hepatite virale, poliomielita.
F Miscarile de populatie (turism) pot contribui la aparitia unor epidemii de febra tifoida,
holera, variola, gripa, tifos exantematic
G Profesia si conditiile de munca pot favoriza aparitia de boli infectioase: personalul
medico-sanitar din laboratoare, sectii de boli infectioase, pediatrie, obstetrica-
ginecologie, stomatologie, chirurgie: veterinari, tabacari, ingrijitori de animale,vanatori.
Ex. hepatite virale, tuberculoza, tularemia, bruceloza, pesta, leptospiroza, antrax.
H calamitatile sociale: razboaiele duc la saracirea populatiei, mizerie, aglomeratii,
promiscuitate in locuinte, deplasari de mase mari de populatie, lipsa de salubritate.

FORME DE MANIFESTARE ALE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Procesul epidemiologic se poate manifesta sub forma sporadica, endemica,

epidemica si pandemica.
1 Forma sporadica se caracterizeza prin imbolnaviri imprastiate teritorial, un numar mic
de cazuri. Este vorba de o masa mare de populatie, care a devenit refractara la boli prin
imunizari sau imbolnavire.
2 Forma epidemica se caracterizeza prin un numar mai mare de cazuri, fata de forma
sporadica, fara o legatura aparenta, intr-o zona mai populate, ex. in orase.
Boli cu evolutie endemica: tusea convulsiva, scarlatina, dizenteria, hepatitele virale.
3 Forma epidemica se caracterizeaza prin imbolnaviri numeroase intr-o colectivitate
dintr-un teritoriu, intr-o anumita perioada de timp.
Se intalneste in boli infectioase cu contagiozitate mare: rujeola, gripa, tusea
convulsiva, febra tifoida, dizenteria, toxiinfectii alimentare, holera.
4 Epidemia apare in urmatoarele conditii:
-populatia este receptivă 100%
-populatia este partial receptivă, dar in ea patrund numerosi bolnavi in faza acuta
-germenii cauzali poseda o virulenta maxima
-exista numeroase cai de transmitere sau exista o cale cu potential crescut ex. Apa
contaminată de un germene patogen.
-intervin factori favorizanti neprevazuti: ploi abundente, inundatii, cutremure, razboaie.
Epidemiile explozive au debut brusc, prezinta un numar mare de cazuri intr-un
interval foarte scurt de timp.Ex toxiinfectiile alimentare, gripa, rujeola, varicela.
Epidemiile cu debut lent sunt cele in care contactul infectant se produce
intermittent si individual sau pe grupe mici de populatie, transmiterea fiind de contact.
4 Forma pandemica (pandemia) este o manifestare amplificata a epidemiei, care cuprinde
tari si continente, focarele de boli se extend succesiv si permanent.
Ex. pandemia de gripă de grup A evoluează cu o periodicitate de 12-16 ani, SIDA
evolueaza pandemic fiind diagnosticata in intreaga lume.
Bolile infectioase sunt produse de agenti etiologici care au poarta de intrare:
1 unica ex. infectii respiratorii: gripa, tusea convulsiva,
infectii digestive: febra tifoida, dizenteria bacilara, holera
2 cai multiple ex. poliomielita care patrunde atat pe cale respiratorie cat si pe cale
digestivă.
Dupa poarta de intrare bolile infectioase se clasifica in 4 categorii:
1 Infectii respiratorii : rujeola, rubeola, parotidita, encefaliata, gripa, tusea convulsiva,
scarlatina, adenoviroze
2 Infectii digestive : febra tifoida, dizenteria bacilara, holera, poliomielita, hepatita virala
A, toxiinfectii alimentare, bruceloza
3 Infectii cutaneo-mucoase: conjunctivita, erizipelul, stafilococii, gangrene gazoasa,
sifilis, gomoree
4 Infectii sanguine: malaria, tifos exantematic, hepatita virala B, SIDA, pesta.

PROFILAXIA BOLILOR TRANSMISIBILE

Definitie se refera la masurile care pot fi aplicate in activitatea generala, de lupta

impotriva bolilor transmisibile (BT).
Masurile de profilaxie in BT presupune
-precizarea strategiei antiepidemice eficiente si economice,care sa influenteze cel putin
unul din factorii epidemiologici principali
-elaboreaza modalitati de interventie impotriva bolilor in cauza prin : imunoprofilaxie,
activitate DDD, asanarea izvoarelor de infectie, elaborarea planurilor de supraveghere
epidemiologica si a celor de eradicare.
Activitatea antiepidemica utilizeaza masuri profilactice in mod concret in vederea
prevenirii aparitiei BT si lichidarii celor deja manifeste.
A Activitatea antiepidemica preventiva sau activitatea antiepidemica cu caracter
permanent
-este obligatorie pentru toata reteaua sanitara
-are un caracter permanent si planificat ( se planifica baza materiala, termenii de livrare,
se incadreaza in calendarul anual de vaccinari). Sarcinile retelei antiepidemice de baza
sunt :
1 Cunosterea si stabilirea profilului epidemiologic, adica a totalitatii potentialelor
epidemiologice ale BT existente in populatie
2 Supravegherea epidemiologica a populatiei, adica depistarea precoce a BT, in vederea
izolarii si impiedicarea aparitiei cazurilor secundare.
Informatiile despre cazurile noi se obtin din surse diferite ;
1.Informatii de la populatie
2 Informatii de la echipele de Crucea Rosie
3 Informatii din cursul activitatii zilnice ale cadrelor medicale din cadrul cabinetelor
medicilor de familie.
4 Depistarea cazurilor noi prin efecturea triajelor epidemiologice populatiei
Triaj epidemiologic reprezinta examinarea medicala a populatiei in scopul depistarii
cazurilor noi de boala si se efectueaza de catre medici, asistente medicale, cadre
didctice.Se urmaresc simptome ca: febra, angina, eruptia cutanata, icterul sclero-
tegumentar,diareea, rinoreea.. Triajul epidemiologic se poate clasifica astfel:
a. Triajul epidemiologic permanent
-la nivel de cabinet de consultatii indiferent de nivel si de profil, insistand la grupele
extreme: copii si varstnici
- la nivel de ambulatoriu de specialitate: intrarea copiilor se face prin filtru, iar cei
depistati pozitivi, cu infectii de cai respiratorii, cu o BT sunt pusi in izolator
b. Triajul epidemiologic zilnic se executa in 2 situatii:
1 La copii prescolari din colectivitati, dimineata, la intrarea in colectivitate de catre
asistenta medicala care ii termometrizeaza (la cresa) sau la copii la intrarea in tabere.
2 La personalul de la marile blocuri alimentarede catre asistenta dieteticiana.
C Triajul epidemiologic periodic se executa la elevi la inceputul semestrului de catre
personalul medical de la cabinetul scolar.
d Triajul epidemiologic ocazional se efectueaza:
-la construirea unei colectivitati temporare: tabere, santiere, sanatorii, cure balneo-
climaterice
-cu prilejul depistarii active in iminenta sau in cursul unei epidemii
3 Neutralizarea riscului epidemiologic potential reprezentat de purtatorii de germeni.
Dintre germenii patogeni care sunt vehiculati de purtatori in Romania cu cea mai mare
frecventa sunt:
-pentru calea aeriana: streptococul β hemolitic, bacilul difteric, stafilococul auriu
hemolitic
-pentru calea digestiva: bacilul tific, bacilii dizenterici, virusul hepatitei A
Masuri luate:
-asanarea starii de portaj in ambulatoriu sau in internarea in spitalul de boli contagioase
(antibioterapie dupa antibiograma, interventie chirurgicala)
-examinari medicale periodice clinice si bacteriologice conform HG 355/2007
-schimbarea locului de munca pentru lucratorii din alimentatie publica, aprovizionarea cu
apa potabila, institutii de copii, sector medical.
-instruirea sanitara a purtatorilor pentru insusirea unui comportament care sa reduca la
minimum germenii prin dezinfectie a produselor patologice proprii, a obiectelor
contaminate, autodezinfectia miinilor, faringelui etc..
-interdictia de comercializare a alimentelor din gospodaria proprie (lapte, branzeturi,
zarzavaturi, fructe, preparate de carne) se face prin instruirea purtatorilor, educatie
sanitara a intregii populatii ,supravegherea sanitara a pietelor
-salubrizarea locuintelor si gospodariilor, prin asigurarea unei surse de apa
corespunzatoare, grupuri sanitare corect construite, efectuarea de catre cabinetele
medicale a unor masuri DDD.
-protectia receptivilor (familii, colectivitati de munca) prin imunoprofilaxie activa,
educatie sanitara, protectie individuala.
4 Cunoasterea si controlul igienico-sanitar al elementelor de mediu, care pot deveni cai
de transmitere ale agentilor patogeni.
Se realizeaza prin control igienico-sanitar al obiectivelor din teritoriu: surse de apa, retele
de distributie de apa potabila, salubrizarea localitatilor, pietelor, unitatilor alimentare,
institutii de copii si tineret, bai publice, intreprinderi economice,gospodarii individuale.
5 Efectuarea masurilor profilactice DDD (dezinfectie,dezinsectie,deratizare) prin:
-clorinarea apei potabile
-DDD in unitati alimentare, pasteurizarea laptelui
-dezinfectia mijloacelor de transport in comun, a salilor de gradinita, ale claselor, salilor
de spectacol
-obligativitatea conducerii fiecarei unitati sa asigure curatenia si dezinfectia
-dezinfectia preventiva in sezonul cald si dezinsectii speciale, mai ales pentru muste si
tantari in sezonul cald, iar in sezonul rece deparazitari pentru paduchi)
-deratizari preventive facute ocazional la nivelul intregii localitati sau la nivelul anumitor
obiective: abatoare, silozuri, uzine de apa, vapoare.
6 Realizarea programelor de imunizari profilactice conform instructiunilor Ministerului
Sanatatii.
7 Educatie sanitara si antiepidemica prin:
-informarea populatiei privind patologia infectioasa intalnita (epidemie de gripa, rabie,
trichineloza)
-colaborarea cu populatia in actiuni profilacticede masa: imunizari, deratizari, triaje
epidemiologice
-formarea unor deprinderi si obiceiuri igienice corecte, mai ales la copii si tineri prin
prelegeri, conferinte, demonstratii practice,difuzarea de carti, brosuri,pliante, filme.

CLASIFICAREA EPIDEMIOLOGICĂ A BOLILOR INFECŢIOASE

I BOLI TRANSMISIBILE CU DECLARARE NOMINALĂ

Raportarea se face pe fişe de declarare nominală pentru o serie de afecţiuni cum ar fi :
amibiaza, antraxul, botulismul, bruceloza, difteria, febra butunoasă, febra galbenă, febra
Q, febra tifoidă, febrele paratifoide, hepatitele acute virale, holera, infecţia gonococică,
lepra,leptospirozele, malaria, meningita meningococică, pesta, poliomielita, ornitoza,
rabia, scarlatina, sifilisul,tetanosul, tuberculozele, complicaţiile postvaccinale.
Bolile din această categorie necesită izolarea obligatorie în spital.Se înregistrează în
evidenţele primare ale cabinetelor de familie şi se raportează în primele 24 de ore de la
punerea diagnosticului sau a suspiciunii de diagnostic la Direcţia de Sănătate Publică.
II BOLI TRANSMISIBILE CU DECLARAREA NUMERICĂ PERIODICĂ
Se înregistrează în registrul de consultaţii sau pe fişele de consultaţii ale
pacienţilor.Declararea se face prin raportarea săptămânală în sezonul cald bolile
diareice,în sezonul rece virozele respiratorii; lunară; trimestrială sau anuală şi pe grupe de
vârstă (0-1 an, 1-4 ani, 5-9 ani ,10-14 ani,15-19ani , 20 şi peste).
Reţeaua medicală de bază anunţă reţeaua antiepidemică de urgenţă în primele 24 de ore
de la depistare în următoarele situaţii.
-Boli transmisibile cu izolare obligatorie în spital.
-Focare de toxiinfecţii alimentare din mediul familial, alimentaţie publică, alimentaţie
colectivă, dacă depăşesc 5 cazuri în mediul rural şi 3 cazuri în mediul urban,
-Focare explozive de boli transmisibile, care apar în colectivităţi şi în care sunt cuprinse
mai mult de 5 cazuri de infecţii streptococice, tuse convulsivă, rujeolă, gripă,
salmoneloze, dizenterie, enterocolite acute, hepatita acută virală de tip A, infecţii
stafilococice.
-Focare de boli transmisibile care apar în colectivităţi de orice fel şi depăşesc 10-20٪
cazuri de varicelă, rubeolă sau parotidită epidemică.
-Focare de infecţii nosocomiale cu evoluţie explozivă sau trenantă ce depăşesc 5 cazuri.
-Focare cu evoluţie trenantă din colectivităţi de orice fel, care afectează peste 1/3 din
efectiv.
Lupta în focar
Lupta in focar are ca scop limitarea extinderii si lichidarea focarului epidemiogen aparut.
Caracteristici:
1 Este o activitate ocazionala, declansata numai cand apare in populatie un focar
epidemiogen.
2 Are un caracter de urgenta, neluarea masurilor duce la cresterea numarului de cazuri de
boli transmisibile.
3 Se va respecta principul infectiozitatii, persoanele care intervin in focar pot deveni ele
insele victime ale evolutiei focarului.
4 Lichidarea focarului revine cabinetului de medicina de familie, chiar daca initial au
intervenit cadre medico-sanitare de diferite specialitati.
In cazul focarelor de mare amploare sau boli de mare risc epidemiolohicsi clinic, lupta in
focar se face in stransa legatura cu specialisti in epidemiologie, boli infectioase, igienisti
si se alcatuieste impreuna,, Planul de combatere sau Planul de lichidare a focarului ‘’.
1 Se stabileste diagnosticul sau suspiciunea de BT, pe raza trepiedului : diagnostic
epidemiologic, clinic si de laborator.
A Diagnosticul epidemiologic se bazeaza pe datele personale ale bolnavului
-date de identitate: nume, prenume,importante daca in familie au mai existat decurand BT
-varsta bolnavului ne orienteaza etiologic ex. Sindromul eruptiv la copil ne orienteza spre
boli eruptive infectioase; la adult ne gandim la eruptii toxice, alergice, infectii.
-sexul bolnavului : sunt BT cu incidenta mai mare la sexul masculin ex. leptospiroza
-domiciliul bolnavului este important daca se cunosc focare epidemiologice in anumite
zone sau localitati
-profesia si locul de munca este semificativ daca isi desfasurarea activitatea intr-un mediu
infectios : medicul infectionist, ftiziolog, epidemiolog
copilul mai frecvent cu HVA, IACRS
-antecedente heredo-colaterale (AHC) semnalarea altor cazuri de BT in familie, purtatori
cunoscuti, boli cronice ex. hepatita cronica pentru virusul hepatitei B
-anetecedente personale patologice (AP) patologia unor BT permite eliminarea din lista
posibilila a diagnosticelor actuale, datorita caracterului imunizant pentru toata viata sau
care nu imunizeaza protector sau care creaza predispozitia pentru recidiva: ex. erizipel,
BDA, lambliaza, pneumonii, micoze.
-anetecedente personale fiziologice la nou-nascut si sugar patologia infectioasa din
sarcina ex. un icter prelungit al nou-nascutului in caz ca mama a suportata o HVB,
rubeola, citomegalie, herpes. Scorul Apgar al nou-nascutului, alimentatia naturala
influenteaza rezistenta nespecifica si specifica antiinfectioasa a organismului.
Antecedentele vaccinale(primo-vaccinarea si revaccinarea) sunt importante atat la copii,
cat si la adulti, pentru ca ofera o protectie specifica pentru o perioada de timp.
-conditile de munca si de viata: praful, aglomeratile, lipsa conditiilor de igiena
favorizeaza boli infectioase ale aparatului respirator, tegumentare si mucoase.
Lipsa de igiena, standardul de viata scazut, aglomeratia, promiscuitatea favorizeaza
aparitia tuberculozei si parazitozelor.
Toxicomaniile (alcool, fumat, droguri) atrag atentia asupra unui organism deprimat
biologic.
Anamneza epidemiologica trebuie sa evidentieze sucesiunea in timp, calendaristic si
calitativ, pentru o perioada maxima de incubatie.Anamneza turistica identifica
deplasarilor ca perioada, traseu, evenimente deosebite.
B Diagnosticul clinic este usor de pus daca apar manifestari patognomonica.In cazul
starilor febrile a caror cauza nu se pot evidentia in primele 3 zile, se interpreteaza ca o
posibila BT.
C Diagnosticul de laborator poate infirma sau precizeza un diagnostic clinico-
epidemiologic, un diagnostic retro-activ, eficacitatea unei terapii microbiene.
Ex. in HAV dozarea ALAT in sange, urobilinogen si pigmenti biliari in urina
in meningita purulenta efectuarea unui frotiu direct.
Examenele de laborator au valoare de diagnostic etiologic si pot fi de 4 tipuri :
-identifica agentul infectios din produse biologice sau elemente ale mediului contaminat
-deceleaza raspunsul imunologic specific semificativ prin cresterea in dinamica a
anticorpilor specifici in 2 probe la cel putin 7 zile
-demonstreaza reactivitatea cutanata, adica hipersensibilitatea fata de antigeni.
-sesizeaza valoarea patologica ale unor probe de laborator
2 Izolarea bolnavilor si a contactilor din focar se face obligatoriu in spital sau in unele
cazuri la domiciliu.
Pentru izolarea in spital , bolnavul este insotit de un cadru medical, intr-o salvare, in
primele 24 ore de la depistare. Nu se admite transportul in aceiasi salvare, a mai multor
bolnavi cu boli diferite, ci doar a cazurilor numeroase din acelasi focar.
Izolarea in spital se face in saloane de profil de boli respiratorii, eruptive, intestinale,
hepatite si in functie de starea bolii, separat a celor din faza de debut, fata de cei in faza
de remisiune.
Izolarea la domiciliu se face in forme usoare sau medii de scarlatina, HAV in mediul
urban, cu mai multe incaperi, cu un adult imun care sa-l ingrijeasca, cu posibilitati de
dezinfectie.
Indiferent de modalitatea de izolare, aceasta se face pana la disparitia contagiozitatii.
Pentru cazurile care evolueaza cu stare de purtator convalescent, externarea se face
conform dispozitiilor Ministerului Sanatatii.
Contactii sunt persoane din focar, receptive, care s-au putut infecta de la bolnavi venind
in contact cu ei in perioada lor de contagiozitate.
Izolarea contactilor se face la domiciliu sau in colectivitate cu exceptia contactilor de
holera si pesta, care se izoleaza in spital pe perioada egala cu incubatia maxima calculata
din ziua in care a fost izolat.
3 Anuntarea, inregistrarea si declararea cazurilor de BT
In functie de contagiozitate, gravitate, difuzibiliate sunt BT cu decalare nominala, BT cu
declarare numerica lunara, trimestriala, anuala.Anuntarea cazurilor depistate se face la
DSP Judetean in maxim 48 ore de la depistare in caz de BT cu decalare nominala. In
cazul bolilor sezoniere de tipul BDA in sezonul estival , respectiv gripa, pneuminie,
infectii respiratorii in sezonul rece, declararea se face saptaminal (luni) pe coduri si grupe
de varsta, o singura data, la diagnosticare, fie de cabinetul de medicina de familie, fie
spitalul sau ambulatoriul unde s-a diagnosticat.
Relatia de cauzalitate dintre un factor si boala este mai usor de dovedit in caz de boli
transmisibile, cand cauza centrala este agentul infectios (vibrionul holeric in organismul
uman determina holera). In cazul bolilor cronice si neinfectioase multitudinea cauzala se
ierarhizeaza mai dificil, bolile pot fi plurietiologice, cauzele pot fi nespecifice sau se
intrica.Timpul scurs intre cauza si efect poate fi scurt sau efectul apare dupa o pauza mai
lunga.

Bibliografie:
- Sanatate publica si management sanitar –Dan Enachescu , Mihai Gr. Marcu, Editura
ALL, 2004
-Epidemiologie generala de Oliver Pop, Ferdinand Nistor-Editura Helicon Timisoara,
1995

BOLI INFECŢIOASE CU TRANSMITERE RESPIRATORIE DE

ETIOLOGIE BACTERIANA
I Scarlatina
Infectiile streptococice contituie o cauza principala de morbiditate infectioasa si se
caracterizeaza printr-o diversitate si gravitate de manifestari clinice. Se clasifica in 3
categorii:
1 infectii cu caracter predominant local: erizipel, ectima, amigdalite, faringite
2. infectii cu caracter general: scarlatina, septicemia
3. boli poststreptococice: RAA, glomerulonefrita acuta, erizipel nodos streptococic,
purpura reumatoida.
95% din infectiile streptococice la om sunt date de streptococi beta-hemolitici de
grup A.
Scarlatina este o angina streptococia dupa o incubatie de 5-7 zile, cu exantem,
enantem moderat cu descuamatie furfuracee si in lambouri.
Izvorul de infectie este constituit de :
-omul bolnav, 10 % din bolnavi pot gazdui streptococul in nas si 50% in faringe.
-purtatori convalescenti mai ales prin focarele pe care le au: rinite, sinusite, limfangite
-bolnavi cu angine
-persoane cu infectii inaparente, subclinice sau latente
-purtatori aparent sanatosi cu o frecventa de 4-8% in populatie, in zonele endemice sau in
perioade de epidemii de infectii streptococice acestia ajungind la 15-30% din populatie
(timp de aproximativ 10 zile).
-purtatorii cronici care au un portaj ocazional de 2-6 luni.
Caile de transmitere
Pot fi :directe prin picaturile lui Pflugge
indirecte prin praf, obiecte si chiar alimente (lapte).
Receptivitatea
Este generala, dar este conditionata de o serie de factori: virsta, factori genetici,
modificari fiziologice, infectii intercurente, regim alimentar, suprapopulare, frig,
umezeala, lipsa masurilor de igiena.
Imunitatea dupa boala este antimicrobiana si antitoxica, aceasta din urma fiind solida,
astfel ca reimbolnavirile survin rar.
Manifestarile procesului epidemiologic
Scaralatina are o evolutie sporadico-endemica, pe care se suprapun la anumite
intervel de timp pusee epidemice sau valuri epidemice.
 Endemia caracterizeaza perioadele de liniste epidemiologica, cind se inregistreaza
un fond de purtatori aparent sanatosi.
Anginele streptococice si scarlatina prezinta o morbiditate de sezon, fiind mai
frecventa in lunile septembrie-noiembrie, in colectivitatile de prescolari, scolari,
adolescenti si adulti tineri..Infectiile sunt de 4-5 ori mai numeroase in mediul urban decit
in cel rural. 90% din copii se imbolnavesc pina la 15 ani, iar grupa cea mai interesata este
cea de 5-9 ani.
Scaraltina este o infectie care prezinta o periodicitate multianuala de 5-7 ani, cind
se declanseaza un val epidemic ca urmare a acumularii de noi receptori. In ultimele
decade ea s-a benignizat, datorita aplicarii pe scara larga a tratamentului cu penicilina.O
alta tendinta este trecerea de la infectie eruptiva la forme neeruptive, angina fiind singurul
simptom.
Masuri de combatere si profilaxie
Se urmareste depistarea precoce a bolnavilor in focarul de scarlatina. Declararea
se face nominal, iar izolarea se face in spital pe o perioada de 7 zile.
Se administreaza penicilina 6 zile 600000-1200000U penicilina G. In a 7 zi de
externare si apoi dupa inca 7 zile se administreaza moldamin.
In tratamentul anginelor streptococice se poate proceda ca in scarlatina sau se
poate administra penicilina V pe cale orala timp de 14 zile.
Tratamentul purtatorilor se face cu penicilina V orala timp de 6 zile 600000 U/zi
sau o injectie de moldamin de 600000U precedata cu 3 ore de o injectie de penicilina G
de 400000 U.
Fostii bolnavii se dispensariseaza pentru decelarea eventualelor complicatii
tardive prin examene clinice si de laborator. Astfel:
-examen clinic la 2 si la 3 luni de la intrarea in convalescenta
-examen de laborator la 1,2,3 si 4 saptamini privind urina, VSH, si reactia ASLO.
Fostii bolnavi de scarlatina pot intra in colectivitate dupa 8 zile.
Contactii trebuie supravegheati pe o perioada de 10 zile prin:
-exudat naso-faringian care poate evidentia starea de portaj de streptococ
-administrarea profilactica de penicilina V 800000U/zi timp de 10 zile si moldamin
600000U dupa 4 zile la contactii cu antecedente renale sau de RAA.
Dezinfectia terminala se face cu dezinfectante pentru aer (novospray), iar cea
curenta cu detergenti cationici.
Alte masuri:triaj epidemiologic zilnic clinic si de laborator timp de 10 zile
-masuri de igiena locala si colectiva
-educatie sanitara
-depistarea purtatorilor de streptococ beta-hemolitic.
II Infectii pneumococice
Etiologie
Pneumoniile franc-lobare sunt date de Streptococul pneumonie.Singur sau asociat cu alti
germeni de suprainfectie ,pneumococul poate da o serie de imbolnaviri ca :
-infectii ORL: angine, sinusite, otite
-infectii ale tractului respirator: bronsite, bronhopneumonii, abcese pulmonare
-infectii ale seroaselor: pleurezii, peritonite primare la copil, artrite supurate, meningite
purulente secundare, septicemii, pericardite, conjunctivite
Ivorul de infectie
Este constituit de omul bolnav sau purtator.
Calea de transmitere este aerogena, prin picaturile lui Pflugge si mai rar prin obiectele
contaminate de secretiile bolnavilor si purtatorilor.
Rezistenta omului este destul de mare fata de infectia pneumococica.O serie de factori
diminua rezistenta ca: frigul, oboseala, alcoolul. Imunitatea dupa infectie este durabila si
specifica de tip.
Infectiile pneumococice sunt intilnite in toate sezoanele, cu un maxim de morbiditate la
sfirsitul iernii, in luna martie.
Imbolnavirile au o evolutie sporadica, mici epidemii se pot intilnii in colectivitati, cu
tendinta de localizare.
Izolarea este obligatorie in spital, mai ales pentru copii.
Declararea se face numeric si saptaminal, iar dezinfectia se face cu produse care
actioneaza pe calea respiratorie.
Tratamentul se face cu antibiotice sau chimioterapice, preferabil dupa antibiograma.

BOLI INFECŢIOASE CU TRANSMITERE RESPIRATORIE DE

ETIOLOGIE VIRALA

III Gripa
Etiologie
Agentul etiologic este reprezentat de virusurile gripale A,B,C, care genereaza viroze
respiratorii acute, transmise prin picaturi, cu o incubatie de 1-3 zile, caracterizate prin
febra mare 39-40 C, cefalee, mialgii, artralgii, iar din punct de vedere epidemiologic prin
manifestari epidemice sau pandemice.Virusurile gripale sufera variatii antigenice naturale
minore sau majore, la nivelul antigenelor de suprafata.
Izvorul de infectie
Este constituit de omul bolnav care elimina virusurile prin secretiile nazo-
faringiene.Bolnavul atipic si cel cu infectii inaparente pot constitui izvoare cu rol
epidemiologic important.
Transmterea gripei este aerogena, prin picaturile lui Pflugge.
Receptivitatea este generala. Virusul A da o imunitate de 1-2 ani, iar cel de tip B de 3-5
ani.Un rol important este imunizarea portii de intrare, prin anticorpi specific ai secretiilor
nazale+imunitatea tisulara.
O serie de factori scad rezistenata fata de gripa: umiditatea, oscilatiile de temperatura si
presiune atmosferica (incalzire brusca cu precipitatii excesive si vinturi puternice).
Factorii sociali ca razboaiele, circulatia si aglomeratia din orase cresc morbiditatea.
Manifestarile procesului epidemiologic
Gripa este raspindita pe tot globul.In fiecare an se semnaleaza epidemii, care au tendinta
ciclica multianuala.Gripa de tip A apare tot la 2-3 ani, iar cea din grupul B este mai
putin frecventa,realizind un ciclu tot la 4-5 ani.
Gripa ca proces epidemiologic se manifesta sub 3 forme:
-gripa pandemica cu izbucniri mondiale, care sunt rezultatul aparitiei unui nou subtip
-gripa epidemica-este urmarea unei variatii antigenice minore si cuprinde 20-50 % din
populatie
-gripa sporadica cu evolutie de cazuri sporadice, ramine adesea necunoscuta.
Cea mai mare difuzibilitate o prezinta virusul de grup A, responsabil de pandemii si
marile epidemii. Aparitia exploziva a imbolnavirilor de gripa si propagarea rapida se
realizeaza prin:
-circulatia izvorului de infectie
-incubatia scurta a bolii
-receptivitate mare a colectivitatii si imunitate postinfectioasa de scurta durata
-aparitia de noi tipuri de virus
In cursul epidemiilor si pandemiilor sunt interesate toate grupele de virsta.Virusul
autohton da imbolnaviri mai ales la grupele mici de virsta. Epidemiile apar in lunile de
sfirsit de iarna, boala prezentind oscilatii sezoniere.Oscilatiile multianuale sunt in functie
de tipul de virus.Morbiditatae prin gripa este ridicata in perioadele epidemice , iar
mortalitatea a scazut in ultimii ani.
Masuri de combatere si profilaxie
Depistarea se face dupa simptomele clinice, diagnosticul virusologic si anamneza
epidemiologica
Izolarea se face la spital sau la domiciliu pe o perioada de 3-7 zile
Declararea imbolnavirilor se face numeric, saptaminal, dar in perioadele de epidemie sau
pandemie se face zilnic.Contactii sunt supravegheati 3 zile.
In timpul epidemiilor se face triaj epidemiologic zilnic in institutiile de invatamint, de
ocrotire a copiilor si batrinilor, la bolnavilor cronici si tarati. Portul mastii este obligatoriu
pentru diminuarea riscului transmiterii prin picaturi.
Se recomanda evitarea reuniunilor publice, educatie sanitara.
Profilaxia specifica se face prin imunizre cu vaccin gripal din tulpinile circulante,
conform recomandarilor facute de OMS, preepidemic (toamna), mai ales la grupele de
risc: copii, batrini, persoanele dispensarizate cu boli cronice pulmonare, cardiovaculare,
diabetici, renali, cadre medicale si didactic.

BOLI INFECŢIOASE CU TRANSMITERE DIGESTIVĂ

Au următoarele caracteristici:
-poarta de intrare a agenţilor etiologici este orală, iar eliminarea lor se face prin
materiile fecale, deci mecanismul de transmitere este fecal-oral prin apă alimente,
vectori, mâini murdare, rezidii, sol contaminate.
-izvorul de infecţie este omul bolnav cu forme tipice, atipice, infecţii inaparente,
precum şi purtătorul postinfecţios, convalescent sau cronic sau persoana aparent
sănătoasă.
-receptivitatea faţă de agenţii etiologici ai bolilor infecţioase cu transmitere digestivă
este generală, iar imunitatea postinfecţioasă este fermă şi durabilă pentru febrele tifo-
paratifice, HAV, dar pentru alte infecţii digestive este de scurtă durată, adesea
specifică de tip.
-factorii naturali de mediu: temperatura ridicată, seceta, ploile torenţiale, furtunile,
topirea zăpezilor, inundaţiile cresc morbiditatea.
-factorii economico-sociali: nivelul de salubritate, aprovizionarea defectuoasă cu apă
potabilă, igiena individuală şi colectivă deficitară favorizează difuzabilitatea
infecţiilor cu transmitere digestivă.
 Obiectivele care se impun în profilaxia infecţiilor cu transmitere digestivă:
-reducerea morbidităţii şi mortalităţii.
-supravegherea condiţiilor de mediu: aprovizionarea cu apă potabilă,tratarea şi
înlăturarea rezidurilor fecaloid-menajere, supravegherea sectorului sanitar.
-depistarea cazurilor de boală diareică acută (BDA) prin diagnostic clinic, de
laborator şi anchetă epidemiologică.
-supravegherea bolnavilor, convalescenţilor, purtătorilor, contacţilor şi a persoanelor
care vin din zone cu morbiditate mare pentru infecţii cu poartă de intrare digestivă.
1Boli infecţioase cu transmitere digestivă de etiologie virală
a. POLIOMIELITA
Virusurile poliomielitice 1,2,3 fac parte din familia Picornaviridae. Virusurile pătrund
în organism cu alimentele sau apa pe cale digestivă şi se multiplică în ţesutul limfatic.
Incubaţia:7-14 zile şi declanşează în organism o boală tipică ce se desfăşoară în mai
multe etape:boala minoră
Boala majoră cu stadiul preparalitic şi stadiul paralitic
Stadiul de retrocedare a paraliziilor
Stadiul de sechele
Verigile procesului epidemiologic
-izvorul de infecţie:omul bolnav cu forma paralitică
cu forma frustră abortivă
persoanele cu infecţii inaparente
purtătorii de virus
-calea de transmitere:directă prin contactul cu izvorul de infecţie pe cale fecal orală
şi aerogenă
indirectă prin alimente:lapte, legume, fructe contaminate
ape reziduale
obiecte:lenjerie, jucării, cărţi, muşte
-receptivitate generală, foarte mare pentru infecţia inaparentă şi mică pentru infecţia
boală.Sub 6 luni nou-născutul este protejat de anticorpii transmişi transplacentar .În
prezent se petrece fenomenul de adultizare a poliomielitei, adică deplasarea morbidităţii
la vârste adulte, datorită vaccinării efectuate la copii .Este favorizată de convalescenţa
unor boli infecţioase sau intercurente, amigdalectomii, extracţii dentare, tratamente
injectabile, radieri, intervenţii chirurgicale, trumatisme, sarcină, dezechilibre endocrine,
efort fizic.
-imunitatea postinfecţioasă este durabilă imunospecifică de tip .
Manifestările procesului epidemiologic
În ţara noastră datorită vaccinării pe scară largă morbiditatea este sub 0,1% 000, dar
mortalitatea se menţine la 5-7%, iar sechelele invalidante la foştii bolnavi la 30%.Au mai
apărut focare de familie, cartier sau în instituţiile de copii.Tipul de virus poliomielitic
izolat este tipul 3.
Măsuri de combatere şi profilaxie
-depistarea precoce a îmbolnăvirilor (diagnostic clinic, epidemiologic şi de laborator)
-izolarea pe o perioadă de 42 de zile obligatoriu în spital
-suspecţii se tratează ca şi bolnavii
-declarare obligatorie nominală
-în focar se efectuează dezinfecţie şi dezinsecţie continuă şi terminală
-contacţii bolnavilor se izolează obligatoriu la domiciliu 21 de zile, se termometrizează,
se vaccinează şi revaccinează.
În focarul de poliomielită se iau următoarele măsuri:
-triaj epidemiologic şi carantină 21 de zile
-vaccinarea şi revaccinarea contacţilor
-izolarea contacţilor la domiciliu 21 de zile
-repaus şi alimentaţie bogată în vitamine
-evitarea exerciţiilor fizice, intervenţiilor chirurgicale, ORL şi stomatologice
-profilaxia si imunoglobuline la copii şi tinerii din focar, personalului medico-sanitar,
personalului din laborator, gravidelor
Imunizarea populaţiei infantile conform Programului Naţional de Imunizări, prin
administrare de vaccin pe cale orală cu eficienţă de 85%
HEPATITELE VIRALE
Se cunoaste pluralitatea virusurilor hepaticesi in momentul actual se cunosc cel putin 6
entitati morbide:HVA, HVB,HVC,HVD, HVE,HVG
Hepatitele virale sunt imbolnaviri care constituesc o problema majora de sanatate
publica prin morbiditatea mare cu care evoleaza, decesele pe care le genereaza, prin
cronicizarile pe care le determina,prin prin costul ingrijirilor medicale
HEPATITELE VIRALE A (HVA)
Izvorul de infectie este omul bolnav cu infectie acuta icterica, infectia acuta anicterica,
infectie inaparenta sau in stare de portaj postinfectios, in covalescenta de scurta
durata.Dupa HAV nu ramin purtatori cronici.Perioada de incubatie este de 15-30 de zile.
Caile de transmitere
Pentru HAV transmiterea de baza este fecal-orala, prin contact direct si prelungit cu unul
din izvoarele de infectie din colectivitate sau din familie
Obiectele contaminate ca instrumentarul metalic, termometre, vesela, rufarie, sunt
frecvent izvoare de transmitere indirecta.
Transmiterea parenterala este posibila prin instrumentar medical folosit.
Receptivitatea este generala si este influentata de carente alimentare, mai ales de
proteine, subnutritie, lipsa de igiena individuala, surmenaj, imbolnaviri intercurente
Imunitatea este specifica de tip. 70-80%din populatie prezinta anticorpi anti-hepatita A.
Manifestarile procesului epidemiologic
Hepatitele virale de tip A se pot manifesta sporadic, sporadico-endemic, endo-epidemic
si epidemic. Aceasta mare varietate a formelor de manifestare a proceselor
epidemiologice este determinata de o serie de factori cum ar fi receptivitatea crescuta la
virstele mici, morbiditatea la aceste virste este de 3-4 ori mai mare decit la virste
adulte.Cele mai afectate grupe de virsta sunt 5-9 ani, 10-14 ani, dar si la adultii tineri.
Epidemiile cuprind mai ales colectivitati de copii, cazarmi, familii, cartiere.Mai
frecvent sunt intilnite epidemiile de contact, ca rezultata al conditiilor igienico-sanitare
necorespunzatoare.Pe un loc secund se situeaza epidemiile hidrice, care pot avea debut
exploziv sau lent, fiind precedate de alte infectii cu transmitere fecal-orala (dizenteria
bacilara, enterocolite).Aceste epidemii pot fi generate de alimente contaminate (lapte si
produse lactate, legume si fructe, prajituri, ingheteta, sucuri).
Pentru HVA se poate stabili o periodicitate sezoniera de toamna tirzie si o
periodicitate multianuala cu o succesiune a valurilor epidemice de 7-10 ani.
Masurile de combatere si profilaxie
Depistarea bolnavului trebuie sa se faca precoce, daca este posibil in perioada
preicterica.Diagnosticul de laborator cu cele 2 componente ale sale: markerii si
diagnosticul biologic constitue baza de diagnostic in hepatitele virale.Pentru HVA
markerii de diagnostic sunt IGM-anticorpi anti-virus HA.
In ceea ce priveste ancheta epidemiologica este obligatorie.
Izolarea se face obligatoriu in spitalul de boli infectioase pe o perioada de 21 de
zile de la debutul bolii.
Declararea este obligatorie si nominala.
Suspectii se trateaza ca si bolnavii pina la infirmarea diagnosticului.
Fostii bolnavi se dispensarizeaza pe o perioada de 1 an , in care interval de timp
se fac controale clinice si investigatii de laborator.
Contactii bolnavilor de hepatita virala se supravegheaza pe o perioada de 30 de
zile prin examen clinic saptaminal, control prin laborator( markeri, ALAT, ASAT,
pigmenti biliari si urobilinogen in urina). Se recomanda regim alimentar, repaus la pat ,
regim de munca, profilaxie cu imunoglobuline solutie 16% 0,1, ml/Kg corp intr-o doza
unica.
Colectivitatile de copii cu focare de HVA se carantineaza pe o perioada de 30 de
zile de la izplarea ultimului caz de boala. Imunoglobulinele se mai pot administra si la
persoane contacti care prezinta tare organice cronice renale sau cardiace si la gravide.
Profilaxia hepatitele virale de tip A utilizeaza masuri ca pentru toate infectiile
digestive:
-igiena individuala prin spalarea miinilor cu apa si sapun
-supravegherea aprovizionarii cu apa potabila , prin clorinare
-indepartarea rezidurilor fecaloid-menajere in conditii corespunzatoare
-dezinfectia WC cu produsi de clor
-sterilizarea instrumentarului metalic in servicii de sterilizare centralizata
-utilizarea de seringi, daca este posibil tot instrumentarul de unica utilizare
-protectia personalului medical de contaminare( manusi de protectie, halat corespunzator,
boneta, dezinfectia miinilor dupa manevre singerinde, imunizare, respectarea stricta a
regulilor de asepsie, antisepsie, dezinfectie, a circuitelor in spital etc.)
-educatia sanitara a bolnavilor privind riscurile transmiterii fecal-orale.
-profilaxie specifica:se refera la vaccinarea antihepatita A cu vaccinuri obtinute prin
inginerie genetica administrate la grupele de risc.

TOXIINFECTIILE ALIMENTARE
Toxiinfectiile alimentare sunt imbolnaviri infectioase sau toxemice produse de alimente
contaminate, in care agentul patogen gaseste conditii prielnice de multiplicare sau
elaborare a toxinelor sale.
Agentii etiologici ai toxiinfectiile alimentare pot fi:
-Staphylococus enterotoxic si alti coci enterotoxici
-Salmonella tyhimurium, S. Enteritidis, S. Cholerae
-Shigella
-Escheria coli
-Proteus, Citrobacter, Providencia
-germeni aerobi sporulati
-germeni anaerobi sporulati
Toxiinfectiile alimentare stafilococice
Sunt produse de tulpinile enterotoxice de stafilococi care secreta o tulpina enterotoxica cu
tropism pentru terminatiile nervoase periferice intestinale.
Incubatia este de 30 de minute-6 ore. Boala debuteaza brusc cu salivatie, greturi,
varsaturi, colici abdominale, temperatura este normala.
Toxiinfectiile alimentare salmonelozice
Sunt date de specii din genul Salmonella cu incubatie de 3-7 zile. Boala debuteaza brusc
cu cefalee, ameteli, greata, dureri abdominale, diaree, febra, transpiratii reci.
Toxiinfectiile alimentare cu germeni anaerobi sporulati
Toxiinfectia botulinica prezinta un interes deosebit datorita evolutiei grave, adesea spre
moarte.
Toxiinfectia botulinica debuteaza cu tulburari digestive discrete, cefalee, ameteli,
uscaciunea mucoasei bucale, fara febra, pentru ca mai apoi sa se instaleze midriaza,
parezele si paraliziile mai ales oculare, faringiene, laringiene si moartea in 1-2 zile prin
asfixie sau atingere cardiaca.
Verigile procesului epidemiologic
Izvorul de infectie in toxiinfectiile alimentare este reprezentat de om si de animale, dar si
de izvoare secundare de infectie, cum ar fi alimentele. Astfel pentru:
-toxiinfectiile stafilococice izvorul de infectie il constituie omul purtator nazo-faringian
sau cutanat, bolnavul cu stafilococie cutaneo-mucoasa, animalele bolnave cu mastite
stafilococice
-toxiinfectiile salmonelozice izvorul de infectie il constituie mai ales animalele si pasarile
bolnave purtatoare. Izvorul de infectie omul bolnav si purtator este mai rar.
-toxiinfectiile cu Clostridium Perfrigens are ca izvorul de infectie rumegatoarele.
Germenele se gaseste in cavitatile naturale: vagin, faringe, intestin
-toxiinfectia botulinica apare ca rezultat al existentei bacilului pe sol, legume, fructe, in
intestinul sau viscerele unor animale sau pesti.

Caile de transmitere
Sunt asigurate de alimente care pot realiza mecanisme complexe. Alimentele pot fi
contaminate intravitam, la sacrificare, transare, depozitare, transport, preparare, servire,
pastrare.Unele alimente se pot contamina mai usor , fiind un bun mediu de multiplicare
pentru germeni.ca de exemplu laptele si derivatele, maioneza, cremele, conservele,
preparatele cu oua si carne, tocaturi, mezeluri etc
Doza minima infectata variaza pentru Clostridium Perfrigens sunt necesare milioane de
bacterii in timp ce pentru Shigella citeva zeci..
Receptivitatea
Poate fi conditionata de ingerarea unei doze infectante de germeni sau toxina.
La copii doza minima infectanta este mult mai mica, la ei inregistrindu-se si o coada
epidemica, ceea ce denota si posibilitatea transmiterii unei transmiteri de contact
La adulti numai alimentul care contine germenele in abundenta poate transmite boala,
neexistind si o transmitere de contact interuman.
Receptivitatea poate fi influentata de virsta, stare fiziologica, rezistenta specifica si
nespecifica.
Toxiinfectiile alimentare pot genera si decese; toxiinfectia botulinica pina la 65% din cei
imbolnaviri, toxiinfectiile salmonelozice cu , S. Cholerae suis pina la 4,5%.
Manifestarile procesului epidemiologic
Forma cea mai frecventa de manifestare a toxiinfectiile alimentare este forma sporadica,
pe care se insera izbucniri epidemice, mai ales in sezonul cald , cu exceptia toxiinfectiei
botulinice care se inregistreaza mai frecvent in sezonul rece, cind se consuma mai multe
conserve si anumite preparate de carne (cirnati si jambon). Toxiinfectiile salmonelozice la
copii sub 1 an evolueaza grav, cu letalitate crescuta.
Masurile de combatere si profilaxie
Bolnavii se depisteaza precoce prin diagnostic clinic, de laborator si ancheta
epidemiologica.
Diagnosticul de laborator se bazeaza pe cercetarea produselor biologice recoltate
de la bolnav si personalul suspectat a fi purtator, precum si a alimentelor suspectate Se
precizeaza bacteria sau substantele toxice din alimente.
Ancheta epidemiologica stabileste consumul aceluiasi aliment, caracterul exploziv, toate
cazurile au simptomatologie comuna, imbolnavirile inceteaza dupa ce alimentul a fost
scos din consum, evidenta consumatorilor si supravegherea semnelor clinice de debut,
din perioada de incubatie, eventalii purtatori.Convalescentii se elibereaza din spital dupa
controlul starii de portaj prin 3 coproculturi la 3-5 zile interval.
Declararea cazurilor de toxiinfectiile alimentare se face numeric, cazurile de
botulism se raporteaza nominal. Focarele care depasesc 5 cazuri se raporteaza de urgenta
la Ministerul Sanatatii.
Se aplica masuri de dezinfectie, dezinsectie si deratizare.Alte masuri:
-construirea unitatilor de prelucrare a alimentelor cu aviz sanitar cu circuite functionale
dotari cu apa calda, evacuarea rezidurilor, agregate frigorifice functionale,curatenie,
masuri DDD
-alimentele se pastreaza la sub 5 C, pastrarea de probe alimetare timp de 48 de ore in
unitatile de alimentatie colectiva..
-controlul medical al personalului la angajare si periodic
-igiena individuala si purtarea echipamentului de protectie

BOLI INFECŢIOASE CU TRANSMITERE DE LA ANIMALE LA OM

(ZOONOZE)

I Antraxul
Bacilul anthracis este agentul patogen al infectiei carbunoase, care este o boala a
ierbivorelor de la care poate trece la alte animale si la om.
Boala atinge mai frecvent oile, care fac septicemie mortala. Oile daca sunt jupuite inainte
de a fi inmormintate, sporii bacilului carbunelui contamineaza vegetatia si alte animele.
Omul este inoculat pe cale cutanata cel mai frecvent.
Dupa poarta de intrare in organism infectia carbunoasa se poate manifesta ;
-cutanat- pustula maligna
-pulmonar-pneumonia acuta grava
-digestiv-enterocolita grava
-septicemie, meningita mortale rapid
Izvorul de infectie il constituie animalele bolnave: ovine, bovine, cabaline, porcine si
care elimina cantitati foarte mari de germeni prin urina, fecale, secretii.
Omul bolnav poate fi izvor de infectie pentru semenii sai deoarece elimina germenii prin
secretile cutanate, urina, fecale.Ciinii, pisicile, porcii fac boala exceptional, dar elimina
sporii odata cu materiile fecale. Ei nu ramin purtatori de germeni.
Caile de transmitere
Omul se contamineaza de la animalul bolnav in cursul sacrificarii, tunderii, ingrijirii
animalului bolnav. Contaminarea are loc prin patrunderea directa a sporilor prin solutiile
de continuitate, rar prin tegumentul sanatos.
Contaminarea se poate face si indirect prin- obiecte contaminate de produse infectioase
sau pamint continind spori ce vin in contact direct cu diferite plagi
-prin insecte hematofage sau prin capuse care au supt singe de la animale bolnave sau
cadavre.
-ingestie de carne sau lapte contaminat, cind poarta de intrare este digestiva.
Receptivitatea omului pentru infectia carbunoasa este relativa.
Manifestarile procesului epidemiologic
Boala la animale se manifesta spontan, dar sporii persista mai multi ani in pasuni
numite ,,cimpuri blestemat”. Boala are caracter profesional, fiind mai frecventa la
agricultori, veterinari, grajdari, ciobani, personalul de la abatoare. Apare mai ales in
mediul rural si mai frecvent vara, la adulti.
Masuri de combatere si profilaxie
Depistarea cit mai precoce se face pe baza datelor clinice, de laborator, epidemiologice si
epizootologice.
Forma clinica cea mai frecventa este pustula maligna, care este o leziune a tegumentelor
si mucoaselor in zonele descoperite.
Anamneza epidemiologica evidentiaza contactul cu animalul bolnav.Examenele de
laborator pun diagnosticul etiologic.
Declararea este nominala si obligatorie. Izolarea se face obligatoriu in spitalul de boli
infectioase, pina la vindecarea clinica. Se face dezinfectia continua a materialelor si
obiectelor care au fost in contact cu leziunea. Contactii se supravegheaza clinic timp de 7
zile. Se face antibioprofilaxie cu penicilina sau tetraciclina in doze mari.
II Rabia
Definitie este o meningo-encefalita a mamiferelor care in mod accidental este transmisa
si la om
Sediul virusului este sistemul nervos central. Boala la animal se poate manifesta prin:
-forme agresive cu evolutie rapida, mai ales la ciine, pisica si carnivore salbatice
-forme paralitice calme, cu evolutie lenta, mai ales la ierbivore
-forme intermediare celor 2 forme de mai sus
Incubatia este de 7 zile pina la 6 luni sau mai multi ani.Rabia se manifesta sub forma unei
encefalite cu hidrofobie generatoare de contracturi generalizate, spasm laringian, febra
ridicata, dementa, iar moarte survine in 2-4 zile prin paralizie bulbara.
Izvorul de infectie
Este reprezentat de carnivore in general, dar poate fi transmis de orice mamifer care a
contactat boala. Animalele bolnave, dar si omul elimina virusul intens prin saliva.
Caile de transmitere
Virusul este prezent in saliva cu 14 zile inainte de aparitia primelor semne de boala. Prin
muscatura,virusul patrunde in organism si prin terminatiile nervoase ajunge la sistemul
nervos central.Incubatia este cu atit mai scurta cu cit muscaturile sunt mai intinse,
profunde si situate mai aproape de cap sau este vorba de zgrieturi ale animalului care sunt
contaminate de saliva acestuia.
Receptivitatea
Nu exista rezistenta naturala fata de virusul rabic.
Manifestarile procesului epidemiologic
Rabia este raspindita pe tot globul si in tara noastra exista un rezervor natural important
de carnivore salbatice. Se constata totusi o disparitie a rabiei la ciinii vagabonzi si la
pisici.
Masuri de combatere si profilaxie
Depistarea trebuie facuta precoce, prin diagnostic clinic, de laborator si ancheta
epidemiologica. Ancheta epidemiologica va stabili localitatea unde a fost muscat, data,
sediul si gravitatea muscaturii,specia animalului muscator, daca a avut turbare confirmata
clinic si de laborator, daca bolnavul a urmat tratament antirabic, data aparitiei primelor
semne de boala, ce s-a constatat la necropsie, ce. material s-a prelevat pentru examenul
histopatologic; rezultatele de laborator.
Declararea se face nominal si izolarea se face obligatoriu in spitalul de boli infectioase.
Persoanele care ingrijesc bolnavul sau autopsiaza cadavrul si recolteaza material infectios
poarta echipament de protectie. Dupa deces se va dezinfecta salonul si obiectele din el.
Lenjeria se va fierbe si se va spala cu lesie.
Deoarece evolutia este spre deces, dupa muscatura unui animal turbat, disparut sau
suspect se va aplica cit mai precoce tratament local al plagii, sero si vaccinoprofilaxie.
Tratamentul local al plagii se face in primele 2 ore de la muscare, prin spalare abundenta
cu apa calda, sapun si antiseptice de tipul apa oxigenata 5%, dupa care se poate aplica ser
antirabic direct pe plaga si apoi se acopera cu un pansament steril.
In unitatea antirabica se stabileste diagnosticul sau se pune suspiciunea de turbare a
animalului muscator, precum si daca a fost rabie in ultimii 5 ani in zona , se aplica
seroterapia antirabica.In cazul muscaturilor de animale multiple, grave, la fata, cap, git si
membrele superioare se administreaza imediat ser antirabic si se incepe vaccinoterapia.
Daca muscaturile sunt grave, dar animalul muscator este sanatos, acesta se izoleaza 10
zile si numai daca apar primele semne de turbare se incepe vaccinarea antirabica.
Animalul in acest caz va fi sacrificat si trimis spre analiza capul la un laborator veterinar
pentru examene histopatologice si virusologice.In cazul unor muscaturi mai usoare,
eroziuni sau excoriatii linse de animale cu semne de rabie sau disparute se aplica
vaccinoterapia antirabica.
Se impune exterminarea ciinilor vagabonzi, reglementarea circulatiei ciinilor utili si
vaccinarea obligatorie a acestora. Se limiteaza prin vinatoare carnivorele salbatice.
III Leptospirozele
Definitie leptospirozele sunt boli infectioase provocate de agenti din genul Leptospira,
care produc leptospiroza icterohemoragica, care se caracterizeaza prin 3 sindroame:
meningeal, icteric si renal.
Rezervorul de infectie este constituit din soareci, sobolani, cirtite, arici, dar si animale
salbatice.Leptospirele sunt eliminate in exterior prin urina si ajung sa contamineze omul ,
care devine izvor de infectie in mod exceptional.In Romania, sobolanul de canal a fost
demonstrat ca izvor de infectie pentru leptosiroza icterohemoragica. Animalele care
supravietuiesc dupa diferite forme de leptospiroza ramin excretoare urinare de germeni.
Focarele naturale de leptospire se intilnesc mai ales in zonele mlastinoase sau in
apropriere de apele stagnante. In orezarii se pot constitui focare de infectie, fiind
asigurate de soareci si sobolani.
Caile de transmitere
Infectia se transmite direct, dind infectii epidemice, dar si cazuri sporadice. Transmiterea
se datoreaza contactului direct cu animalul bolnav ,dar si produsele acestuia, mai ales
singe si urina.
Leptospirele patrund prin tegumente si mucoase si transmiterea bolii se poate realiza prin
numeroase cai indirecte, prin intermediului apei, solului, animalelor si obiectelor.Apele
contaminate pot sa provoace infectia celor care vin in contact cu ele, agricultori, grajdari.
Alimentele si diverse obiecte contaminate cu urina rozatoarelor purtatoare de leptospira
au dat imbolnaviri de leptospiroza umana.
Receptivitatea
Receptivitatea fata de infectii este generala.Imunitatea postinfectioasa este durabila si de
tip.
Manifestarile procesului epidemiologic
Leptospirozele sunt boli raspindite pe tot globul, manifestindu-se sporadic, endemic,
epidemic. Focarele apar de-alungul riurilor sau in vecinatatea crescatoriilor de animale.
Epidemiile care apar sunt epidemii hidrice, cu debut exploziv.Ele apar la copii de virsta
scolara care se scalda in ape contaminate sau persoane care lucreaza in zone inundate,
mlastinoase, orezarii, agricultori, minieri., zootehnicieni, veterinari, lucratori din
abatoare, , astefel boala capata un caracter profesional si rural.
Boala apare la copii peste 10 ani si adulti, mai ales de sex masculin.
In zona temperata ploile si inundatiile favorizeaza raspindirea leptospirozelor.In tara
noastra in prezent imbolnavirile prin leptospiroze apar ca focare sporadice.
Masuri de combatere si profilaxie
Depistarea terbuie facuta precoce, prin diagnostic clinic, de laborator si ancheta
epidemiologica.Datorita polimorfismului clinic diagnosticul poate sa fie dificil.Izolarea
germenului se face in laborator in primele 4-5 zile de boala din singe si lichidul cefalo-
rahidian.
Diagnosticul epidemiologic se refera la profesia adultilor, munca prestata in ultimele 20
de zile, contactul cu rozatoare sau animale bolnave.Ancheta ve stabili daca bolnavul s-a
contaminat din apa poluata prin scaladat, pescuit, umblat descult in zonele inundate,
consumul de apa din surse nesigure.
Declararea este nominala si obligatorie. Izolarea se face in spitalul de boli infectioase.,
pina la vindecare clinica.Dezinfectia curenta la patul bolnavului si terminala este
obligatorie.
In focar se trece la depistarea tuturor suspectilor la care s-au inregistrat boli febrile
nediagnosticate si se efectueaza analize serologice.Profilaxia cu antibiotice se face in caz
de contaminari in laborator, dupa consumul unui aliment contaminat confirmat prin
laborator cu penicilina 400000 U/24 ore sau tetracilina 1-2 g/zi timp de 5-7 zile.
Se captureaza soareci sau sobolani din zona respectiva si se depisteaza leptosirele prin
examene microscopice directe .Se cauta germenul in probe de apa din fintini, ape de
suprafata sau din conducte. Animalele bolnave sau purtatoare se investigheaza si se
izoleaza de restul efectivului si se trateaza Se iau masuri de deratizare, de clorinare a
apelor poluate din fintini, stranduri, se vor deseca baltile.
In cazul aparitiei unei epidemii de leptospiroza se interzice scaldatul in ape poluate,
umblatul descult in zone mlastinoase. Se urmareste distrugerea rozatoarelor si accesul lor
in depozitele de alimente si la sursele de apa potabila.
Se vor lua o serie de masuri ca: dezinfectia sistematica a apelor, desecarea terenurilor
mlastinoase sau cu umiditate crescuta in gospodarii, dezinfectia apelor reziduale in
gospodarii, protectia surselor de apa contra infectiilor, igienizarea adaposturilor de
animale, educatie sanitara a lucratorilor din sectorul zootehnic.

SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICA IN PARAZITOZE

1 Pediculoza
Definitie este infestarea capului, partilor moi, a imbracamintii cu paduchi adulti, larve sau
lindini (oua) si care produc manifestari cutanate.
Incubatia este de 30 de zile. Clinic pacientul prezinta prurit suparator, iar pe piele
excoriatii sau zgirieturi.Leziunile cutanate se pot pigmenta ,,pete albstre”, se pot infecta si
pot determina impetigo, foliculite, furunculoze, eczeme. Infestarile masive ale genelor si
sprincenelor cu paduchi pubieni duce la blefarita.
Etiologie: se cunosc 3 tipuri de paduchi:
-de cap,care paraziteaza capul in special zona occipitala si spatiul interscapular
-de corp care paraziteaza corpul si imbracamintea. Ouale se depun pe interiorul
imbracamintei si are importanta ca vector al tifosului exantematic, febra de transee si
febra recurenta
-pubian care paraziteaza numai perii pubieni, si alti peri ai corpului, dar niciodata pe
parul capului
Manifestarile procesului epidemiologic
Boala este raspindita universal pe glob si evolueaza endemic. Paduchii de cap intereseaza
mai ales copii si femeile si produce epidemii in randul scolarilor. Paduchele pubian
infesteaza mai ales persoanele active sexual si pediculoza pubiana se intalneste la grupa
de varsta 15-35 ani.
Izvorul de infectie este omul infestat cu pediculoza. Contagiozitatea este atat timp cat
paduchele ramine pe corp sau pe imbracamintea lui (pana la 7 zile) si pana cand ouale vor
fi distruse de pe par sau de pe imbracaminte.
Caile de transmitere
Infestarea se transmite prin contact direct cu persoana parazitata, dar si pe cale indirecta
prin prin imbracaminte si obiecte personale (pieptene, perie, prosop). Paduchele pubian
se transmite prin contact direct in timpul actului sexual.
Receptivitatea
Receptivitatea este generala., orice persoana se poate infesta prin expunere. Infestarile
repetate pot duce la hipersensibilitate cutanata cu aparitia unei pete rosii la locul
intepaturii.
Factori favorizanti: nivelul scazut economic si precar din punct de vedere al igienei, mai
ales in zonele reci unde se poarta imbracaminte calduroasa.
Masuri de combatere si profilaxie
Depistarea trebuie facuta precoce, prin diagnostic clinic si tratarea simultana a
persoanelor infestate si a contactilor lor pentru a indeparta parazitii si ouale lor.Se
folosesc produse pe baza de HCH, xilol, toluen, piretrina etc., sub forma de crema,
lotiuni, solutii, pudra.Regula generala se aplica pe tot sistemul pilos cu exceptia fetei.
Contactii sexuali recenti trebuie tratati.Deoarece multi bolnavi parazitati au si alte boli cu
transmitere sexuala se investigheaza in acest sens.
-Dezinfectia continua a rufariei de corp si de pat, a imbracamintei, a obiectelor personale
cu spalare dezinfectare si aplicare de dezinsectii
-In caz de epidemie in scoli se trateaza atat adultii cat si copii.
-Profilaxia se refera la masuri de igiena personala si colectiva, educatie sanitara privind
simptomele bolii, prelucrarea termica a a rufariei de corp si de pat, cu apa fiarta sau prin
calcare, a imbracamintei, a obiectelor personale cu spalare dezinfectare si aplicare de
dezinsectii.Evitarea contactului cu persoanele parazitate cu efectele si obiectele
personale.
2 Scabia (raia)
Definitie este o boala infectioase provocata de un parazit al pielii si se manifesta cu
prurit nocturn violent, legat de caldura si cu leziuni de grataj
Clinic apar pe piele mici dungi filiforme, liniare, vizibile pe fata dorsala a mainii, fata
anterioara a pumnului, marginea anterioara a axilelelor, regiunea mamelonara si
perimamelonara, periobilical, coate, fese, fata interna a coapselor, pe teaca penisului.La
capatul elementelor eruptive se gaseste o proeminenta rosie unde se gaseste parazitul.Alt
semn patognomonic este reprezentat de vezicule perlate, leziuni de prurigo (leziuni
maculo-papuloase) si multiple leziuni de grataj. La copii sub 2 ani leziunile sunt
generalizate inclusiv pe pielea capului.La persoanele tarate infestarea apare ca o dermita
generalizata sub care se gasesc un numar mare de paraziti vii si este foarte contagioasa
(scabia norvegiana) Boala netratata nu se vindeca ci persista ani de zile.
Incubatia este de 15 de zile.
Etiologia : sarcoptes scabie, varianta umana este parazitul care provoaca scabie. Femela
sapa galerii in epiderm, unde depune oua, fapt ce explica pruritul intens vesperal.Din oua
se dezvolta larve care se raspindesc la suprafata pieli, unde se transforma in nimfe.
Intregul ciclu evolutiv dureaza 3-4 saptamini Parazitul rezista 3 zile in aer liber si 10-14
zile in rufele contaminate.
Manifestarile procesului epidemiologic
Boala este raspindita universal pe glob si evolueaza endemic in toate tarile de pe glob.Se
estimeaza ca morbiditatea prin scabie cuprinde cca 2% din populatia tarii.
Izvorul de infectie este omul infestat. Contagiozitatea dispare la 24 ore dupa prima
aplicare a tratamentului
Caile de transmitere
Infestarea se transmite prin contact direct, piele la piele, de la omul bolnav la omul
sanatos., mai ales prin dormitul in acelasi pat sau prin contact direct in timpul actului
sexual Este posibila transmiterea indirecta prin imbracaminte sau obiecte personale
contaminate.
Receptivitatea este generala.Factori favorizanti: nivelul scazut economic si precar din
punct de vedere al igienei, promiscuitate, lenjerie sintetica, dezvoltarea turismului,
deplasari de populatie, somaj etc.
Masuri de combatere si profilaxie
Depistarea si tratarea simultana a persoanelor infestate si a contactilor lor sexuali, a
membrilor familiei sau a focarului din colectivitate, care se urmareste 30 -40 de zile. .Se
folosesc produse pe baza de HCH,sulf, benzoat de benzil
Dezinfectia continua a rufariei de corp si de pat, care se etuveaza sau se fierbe a
imbracamintei, a obiectelor personale cu spalare dezinfectare si aplicare de dezinsectii.
Se introduc intr-un sac de plastic, se pudreaza cu produse pe baza de HCH si se inchide
timp de 15-20 zileHainele care se pot calca se deparaziteaza astfelsau prin
etuvare.Incaltamintea ,bijuteriile se pot curata cu benzina. Se face deparazitarea locuintei.

SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICA IN INFECTIA HIV/SIDA

Infectia HIV este o boala infectioasa cu evolutie pandemica, care afecteaza practic toate
tarile lumii.
Definitie Este produsa de HIV 1 si 2, cu o evolutie stadiala indelungata, cu manifestari
initiale de boala acuta, urmata de o lunga perioada de sanatate aparenta si in final o
reexprimare clinica grava, cu evolutie progresiva, letala.
Etiologie
Se cunosc 2 virusuri umane HIV1, HIV2 si 6 virusuri animale. Fac parte din familia
retrovirusurilor exogene si au fiecare mai multe subtipuri.Sunt foarte rezistente in mediul
exterior, dar sunt distruse de caldura uscata si umeda, adica prin mijloacele clasice de
sterilizare.
.Izvorul de infectie este strict uman, prin pacientii in orice stadiu de evolutie a infectiei.
Contagiozitatea apare dupa 3 saptamini de la infectie si dureaza toata viata, cu perioade
de maxim risc si de minim risc.Contagiozitatea este mai mica pentru HIV 2, decat pentru
HIV 1.
Caile de transmitere
1 Orizontal
A pe cale pareneterala prin:
-transfuzii de sange sau derivate, cu exceptia imunoglobulinelor i.m. si a albuminei
umane. Cu tot triajul riguros al donatorilor este posibil ca donatorul sa fi donat sange
inaintea aparitiei anticorpilor in circulatie, anticorpi ce permit diagnosticul de infectie
(inaintea seroconversiei)
-folosirea nesterilizata a instrumentelor taietoare si intepatoare contaminate (valabil
pentru toxicomani, care utilizeaza calea intravenoasa si pentru personalul sanitar).
B Pe cale sexuala-cea mai frecventa in lume, virusul fiind prezent in titru infectant in
secretiile vaginale si spermatica. Orice forma de raport sexual neprotejat poate
transmite infectia (heterosexual, homosexual, oral, anal)
2 Vertical-maternofetal
-transplacentar (deci intrauterin, sub 5% din cazuri)
-perinatal (calea principala incriminata in peste 90% dintre cazuri)
-postnatal cu ocazia suptului (fie datorita unor mici sangerari ale mameloanelor, fie direct
prin lapte, unde virusul se gaseste in titru infectant), dar si prin ingrijiri neadecvate
ulterioare.
Gradul cel mai mare de risc se dovedesc transfuziile de sange infectat sau subproduse ale
acestuia, transmiterea perinatala, raporturile homosexuale, calea heterosexuala
sangeranda (femei la ciclu, raporturi sexuale brutale, violuri) sau in cazul transmiterii
concomitente a mai multor boli venerice printr-o potentare reciproca, raporturi sexuale
repetate cu acelasi partenerseropozitiv sau cu mai multi parteneri(prostituatele care nu se
protejeaza), raporturi sexuale cu parteneri in stadii de viremie maxima.
Riscul de infectie cel mai mic (de aproape 10 ori) in caz de accident de inoculare cu ace
contaminate la pesonalul sanitar (risc sub 1%), dar si raporturi hetro sexuale
intamplatoare, nerepetate. Riscul in aceste situatii este mai mare pentru femei, decat
pentru barbati, fara a exista vreo explicatie.
Nu exista risc de transmitere prin insecte intepatoare (tantari, paduchi, pureci, plosnite,
capuse), pe cale digestiva sau aerogena. Desi virusul este prezent in saliva, nu are un titru
infectant, astfel ca un pacient seropozitiv, nu este contagios prin sarut si poate da
desfasoare o viata sociala si familiala normala.
Receptivitatea este generala, desi in literatura s-au descris cateva cazuri de rezistenta
aparenta la infectie la soti care convietuiesc impreuna de ani de zile, cu raporturi sexuale
normale, neprotejate, cu partenere seropozitive si care se mentin in stare aparenta de
sanatate, cu probe serologice negative..
Manifestarile procesului epidemiologic
In functie de gradul de propagare a infectiei in populatie, se diferentiaza 3 zone:
-Zona I (SAU, Europa de Veste, Australia) cu o seroprevalenta sub 1%.Aici predomina
calea de transmitere homosexuala si pareneterala la toxicomanii intravenos, raportul
barbati/femei este de 10/1, iar transmiterea maternofetala este redusa, 1,5% din totalul
copiilor nascuti.
-Zona II (Africa si bazinul Caraibelor). Aici seroprevalenta in populatia generala este
intre 1-20%, predominand calea de transmitere heterosexuala, raportul afectarii sexelor
este de 1/1 si cu o rata mare de transmitere maternofetala de 35% din totalul copiilor
nou-nascuti
-Zona III (Orientul Mijlociu, Asia, Europa de Est, bazinul Pacific), lipsesc datele necesare
aprecierii statistice. In Asia asistam la un ritm rapid de transmitere a epidemiei.
Pandemia actuala este in crestere, ritmul cel mai mare este inregistrat in tarile Asiei de S-
E, Africii subsahariene.Factorii demografici care favorizeaza extinderea infectiei sunt:
-migratia populatiei nationala si internationala
-urbanizarea mai accentuata in tarile sarace
-nivelul scazut socio-economic
-gradul scazut de dezvoltare al asistentei medicale
-nivelul de morbiditate mare prin boli cu transmitere sexuala
-preponderea in populatie a persoanelor intens transmitatoare (prostituate, homosexuali,
toxicomani)
Se apreciaza ca in anul 2000 au fost cca 40 milioane de persoane infectate, dintre care
cel putin 15 milioane au fost femei si cu tendinta de egalizare intre sexe.Mortalitatea
prin SIDA este predominanta in anumite regiuni, in Uganda peste 45% din decese se
datoreaza SIDA.
SIDA in Romania
Primul caz a fost diagnosticat si raportat in 1985, iar pana in 1989 s-au raportat 170 de
cazuri. Ulterior numarul cazurilor depistate si raportate a crescut anual, epidemia din tara
noastra are unele particualritati:
-exista un numar mare de cazuri la copii, iar in anul 1990-1995, Romania detinea tristul
record de a avea peste jumatate din copii infectati cu HIV din Europa. Acest fapt s-a
datorat asistentei medicale deficitare pediatrice din perioada comunista cu nivel extrem
de scazut al dotarilor cu instrumentar sanitar. S-a folosit repetat aceiasi seringa,
sterilizarile efectuate erau de fatada sau incorecte, nu existau reactivi pentru screening in
centrele de transfuzii si s-au recoltat cu orice pret cantitati de sange in bancile de
sange.Concomitent s-au nascut un numar mare de copii nedoriti, de calitate biologica
precara, care au fost abandonati in leagane de copii, crese, spitale .
Infectia a intrat in tara prin persoane care au facut deplasari in strainatate, in special
marinari, de unde ponderea mare a cazurilor in judetele cu iesire la mare. Virusul s-a
extins prin transfuzii, pentru ca acestor persoane li se impunea la reangajare, donarea de
sange. In conditiile folosirii materialelor sanitare insuficient sterilizate, abuzul de
transfuzii de sange, virusul a penetratat si s-a extins mai ales in colectivitatile de
copii( camine). Prin spitalizari repetate, epidemia a cuprins si alte categorii de copii
spitalizati.
In ultimii 10 ani a scazut numarul cazurilor cu infectie parenterala la copii, prin
introducerea folosirii materialelor de unica utilizare.A crescut numarul de cazuri de
infectii din ,,familii” si a scazut la O cazurile din colectivitati. A crecut transmiterea pe
verticala, de la mamele bolnave
Epidemia la adulti are unele particularitati: a crescut numarul de cazuri depistate
la toxicomani, cazurile la homosexuali sunt putine, datorita legislatiei care nu permite
acest gen de relatii sexuale.Au crescut numarul de cazuri cu transmitere hetero sau bi
sexuala, iar cazurile cu transmitere transfuzionala sau parenterala sunt nesemificative
numeric.
Repartitia pe judete arata ca primele locuri sunt ocupate de judetele Constanta,
Giurgiu si municipiul Bucureste.
Masuri de combatere si profilaxie
Se refera la sursele de infectie HIV, caile de transmitere si populatia receptive.
Profilaxia primara presupune:
-testarea femeilor fertile din categoria celor cu boli transmise sexual, prostituate,
persoane cu parteneri multipli, soferi, persoane libertine sexual, femeilor gravide,
homosexuali, hemofilici, narcomani
-evitarea transfuziilor cu singe si derivate de singe si administrarea lor numai in cazuri
absolut necesare
-testarea tuturor flacoanelor de singe si derivate de singe si folosirea la nevoie a
preparatelor obtinute prin recombinare genetica
-folosirea seringilor, truselor, precum si a altor materiale de unica utilizare o singura data
-respectarea cu strictete a regulilor de sterilizare, asepsie, antisepsie mai ales in sectiile
chirurgicale, reanimare, stomatologie, dar si la saloanele de cosmetica, coafura, frizerie,
piercing
-controlul clinic si de laborator la peroanelor la angajare si periodic, precum si prenuptial
in vederea depistarii precoce a bolilor cu transmitere sexuala
-folosirea mijloacelor de protectie (prezervativ) la persoanele cu parteneri multipli,
homosexuali, partener necunoscut, persoane purtatoare de boli cu transmitere parenterala
(HIV, hepatita B si C etc)
-persoanele depistate purtatoare de HIV vor fi educate in vederea limitarii transmiterii
bolii la partenerii sexuali,in stomatologie sau in alte situatii in care este posibil contactul
direct cu secretiile si excretiile purtatorului
Profilaxia secundara:
-tratarea de urgenta si obligatoriu in spital a infectiilor oportuniste aparute
-Tratamentul infectiilor fungice- pentru candidoze cu Ketoconazol (Nizoral) 200-400
mg/zi peros in formele usoare si Fluconazol (Triflucan) 200-400 mg/kg/zi i.v. 6
saptamini, urmat de tratament oral de intretinere de 100 mg/zi
Pentru criptococoza si histoplasmoza se recomanda Amfotericina B 0,4-0,6 mg/kg/zi i.v.
sau Fluconazol 100 mg/zi.
-Tratamentul infectiilor virale : pentru herpes simplex se recomanda Acyclorvir peros
1g/zi in 5 prize sau Vidarabina i.v. 15mg/kg/zi.Pentru virusul citomegalic se
admninistreaza tratament cu Ganciclovir i.v. 10 mg/kg/zi
-Tratamentul infectiilor bacteriene pentru pneumococi si haemophilus se recomanda
Augmentin sau Gentamicina. Infectiile cu salmonella se trateaza cu Augmentin sau
Ciprofloxacin. Infectiile cu micobacterii (tuberculoza pulmonara) se recomanda HIN
5mg/kg/zi ,Rifampicina 10mg/kg/zi etc.
-administrarea de antiretrovirale (AZT) a crescut speranta de viata a acestora.Tratamentul
trebuie inceput cat mai devreme, cu biterapie sau triterapie (AZT cu DDI cu DDC).
-tratament simptomatic, vitamine, imunostimulatoare, gamaglobuline intravenos (lunar
200-400 mg/kg)
-in caz de neoplazii tratament cu citostatice, radioterapie, tratament chirurgical
-nu s-a depistat un vaccin eficient datorita variabilitatii antigenice a virusurilor HIV. Se
face vaccinarea profilactica conform calendarului varstei sau in perioada
asimptomatica.Se contraindica vaccinarea BCG la nasterea copiilor din mame
seropozitive, eventual se vor vaccine dupa 18 luni, daca nu este infectat
Profilaxia tertiara se refera la tratamentul tuturor manifestarilor patologice din faza
SIDA
Infectia HIV nu necesita spitalizare obligatorie..In perioada de infectie asimptomatica
pacientul poate duce o viata normala in societate si familie
Pacientul va fi spitalizat in caz de investigatii diagnostice, tratamente periodice sau de
intretinere ,,in regim de zi” sau in caz de decompensari sau infectii intercurente severe,
pentru tratament corespunzator.Pe perioada spitalizarii se iau masuri de izolare si
protectie a personalului expus la risc. Efectele contaminate ale pacientului vor fi arse, se
recomanda la copii lenjerie speciala de unica utilizare. In caz nu exista lenjerie speciala
de unica utilizare, se va face dezinfectie riguroasa.
Pacientii muribunzi, pot fi luati de familie, dar vor fi instruiti pentru a se proteja in
contactul apropiat cu pacientul
Postmortem , se recomanda masuri de protectie pentru cei ce pregatesc cadavrul si se va
asigura dezinfectia terminala a spatiului contamina

ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ (AE) seveşte ca metodă de investigare în boli

transmisibile sau netransmisibile, concluziile anchetei ducând la precizarea unor factori
condiţionali, ai căror anihilare contribuie la stăpânirea bolii.
În lupta în focar, AE reprezintă totalitatea investigaţiilor efectuate pentru a cunoaşte
factorii epidemiologici, care condiţionează apariţia şi întreţinerea în populaţie a unei boli
transmisibile.
ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ INDIVIDUALĂ (AEI)
Se adresează tuturor persoanelor care fac parte din focar: bolnavi cu manifestări
clinice, cu boli nemanifestate clinic, purtători, foşti bolnavi în stare de convalescenţă.
AEI urmăreşte 3 obiective de bază:
1 precizarea debutului real al boli pentru a stabilii perioada de incubaţie maximă
2 urmărirea izvorul de infecţie de la care s-a contaminat bolnavul anchetat. Se întocmeşte
un tabel cu nume, prenume ,vârstă, domiciliu, profesie şi locul de muncă, data şi felul
contactului infectant, măsuri de profilaxie aplicate (imunizări,chimioprofilaxie)
3 stabilirea elemetelor contaminate din mediul ambiant al bolnavului pentru a lua măsuri
de dezinfecţie,dezinsecţie, investigarea şi supravegherea căilor de transmitere cu ajutorul
laboratorului.
b) ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ A FOCARULUI sau ANCHETA
EPIDEMIOLOGICĂ COLECTIVĂ este etapa următoare, când se foloseşte cercetarea
etiologică de laborator, pentru depistarea infecţiei inaparente, a purtătorilor, a agenţilor
infecţioşi pe elementele de mediu. Se face în mai multe etape:
-culegerea de date generale despre focarul de BT.
Sunt necesare :
-date despre situaţia demografică a populaţiei:natalitate, mortalitate infantilă, mortalitate
generală
-repartiţia pe grupe de vârstă
-profesiunea predominantă
-standarde culturale şi igienice ale populaţiei
-sistemul de aprovizionare cu apă potabilă
-sistemul de evacuare a rezidurilor
-infestarea cu vectori
AE urmăreşte prognozarea potenţialului de răspândire a procesului epidemiologic
-întocmirea tabelului îmbolnăvirilor în ordine cronologică.

Nr. Nume şi Sex Vârstă Profesie Loc de Data Data Data Data
Crt. prenume muncă îmbol Depist Declar izolăr.
. .
1 EC F 47 Ospătar cantină 18.07 27.07 28.07 28.07
2 EV M 47 constructor MTTC 19.07 05.08 06.08. 06.08
3 EI M 14 Elev Sc.Gen. 31.07 05.08 03.08 03.08

Separat sau în acelaşi tabel se pot trece bolnavii cu suspiciune de BT, purtătorii, contacţii
din focar.Din acest tabel se pot calcula indicii de depistare, declarare şi izolare.
Indicele de depistare reprezintă numărul de zile trecute de la îmbolnăvire şi până la
depistare.La fel se calculează şi indicii de declarare şi izolare.

Ziua de 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
boală
Îmbolnăvire depistare declarare izolare

Concluzii:
-se evidenţiază felul în care organele sanitare supraveghează terenul şi timpul mediu în
care un bolnav contagios stă în mijlocul populaţiei (este izvor de infecţie nedepistat).
-reprezentarea topografică a cazurilor anchetate cu ajutorul semnelor convenţionale. Se
întocmeşte schiţa topografică a colectivităţii, în funcţie de domiciliu, sediu sau locul de
muncă,.Simbolul utilizat este o fracţie a cărui numărător reprezintă numărul de ordine al
cazului înscris din tabelul îmbolnăvirilor, iar la numitor data (luna, ziua). Poate atrage
atenţia asupra eventualelor concentrări pe sursa de apă, obiectiv zootehnic sau de
industrie alimentară.
-reprezentarea grafică a îmbolnăvirilor. Se face o histogramă, pe ordonată nr. de cazuri,
iar pe abscisă numărul zilelor, săptămânilor, anilor. Se pot folosi coloane, dreptunghiuri.
Astfel se urmăreşte evoluţia focarului pe perioade lungi de timp, precum şi influenţa
factorilor epidemiologici secundari, momentele infectante comune etc.
-întocmirea schemei de filiaţie a cazurilor, adică legătura existentă dintre cazuri.
-elaborarea planului complex de combatere sau planului de lichidare a focarului Se face
după precizarea diagnosticului epidemiologic complet al focarului care trebuie să
cuprindă: diagnosticul etilogic: izvorul de infecţie, modalităţile de transmitere,
receptivitatea colectivă, factorii economico-sociali şi naturali.
Se realizează prin:
-neutralizarea izvoarelor de infecţie potenţiale prin intensificarea supravegherii
antiepidemice a populaţiei
-întreruperea transmiterii în focar prin măsurii DDD, instruirea sanitaro-antiepidemică,
supravegherea factorilor de mediu cu potenţial crescut
-reducerea sau anihilarea receptivităţii prin măsuri de profilaxie nespecifică, chimio şi
imunoprofilaxie, educaţie sanitară
-eliminarea influenţei nefavorabileexercitate de factorii epidemiologici secundari
Se iau măsuri concrete şi se controlează eficienţa acestor măsuri certificata prin lipsa
apariţiei de cazuri noi de imbolnăvire în perioada mai mare decât incubaţia maximă a
bolii.

SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICA IN INFECTII

NOSOCOMIALE

Definitie sunt infectii contactate in interiroul unui spital, ambulatoiu, materniate, cabinet
medical, centru medical, sectie de recuperare, casa de copii etc, de catre persoanele
adapostite uin aceste institutii.
Sursa de infectie se poate afla in
I afara spitalului, atunci cand momentul infectantse situeaza inaintea internarii, din
colectivitati, familie sau in cursul transportului spre unitatea sanitara.Bolnavul se fala in
perioada de incubatie.
II in spital, sunt cazurile cele mai fecvente si pot fi:
-purtatori sanatosi de germeni patogeni din personalul spitalului, studenti sau elevi,care
pot fi purtatori nazali, faringieni, cutanati, intestinali, urinari, prin parul neacoperit
-bolnavi internati cu un diagnostic gresit, cu o boala contagioasa, intr-o sectie
-bolnavi cu o boala infectioasa care sunt purtatori si de alti germeni patogeni
-insotitori purtatori de germeni patogeni
-solutii terapeutice injectabile sau chiar substante dezinfecatante
-instrumentar medical incorect sterilizat sau incorect pastrat si manipiulat, aparate de
administrat oxigenul si de umidificat aerul. Masti, apa de spalat chirurgicala etc.
Modul de transmitere prin contact direct cu sursa de infectie sau prin variate moduri de
transmitere indirecte:
-aerul poate fi contaminat de germeni mai ales in zone aglomerate cu bolnavi si persoane
in spitala, gradul de contaminare a rufariei si a purtatorilor, prin praful de la pardoseala,
stranut, tuse, chiar si prin conversatie, dar mai putin.Aerul conditionat s-a dovedit
periculos prin vehicularea aerului din din gradini sau strada. In salile de operatii se
folosesc instalatii cu aer conditionat cu presiune pozitiva.
-cearceafurile si rufaria de corp pot fi adesea intens contaminate de catre bolnavul
excretor de germeni
-plostile, urinarele si grupurile sanitare sunt extrem de contaminate
-instrumentarul si aparatele folosite pentru diagnostic si tratament: sonde urinare, canule
traheale, termometre, aparate pentru aerosoli, aparate pentru respiratie artificiala etc.
-perfuziile intravenoase pot genera flebite si septicemii cu germeni gram negativi
-cateterele intravenoase care se mentin prelungit sau sunt implantate aprope de regiunea
genitala si perineala
-cateterismele vezicii urinare duc adesea la infectarea vezicii urinare si trebuie
recomandate cu strictete
-infectii aparute la transplantati sau cu terapie imunodepresoare
Rezistenta scazuta a organismului la infectii
-nou-nascutii mai ales cei subponerali sau prematuri
-copii cu deficiente imune congenitale sau dobindite prin hemopatii malignesi limfopatii
maligne
-rezistenta scazuta a organismului la infectii dupa tratamente cu imunopresoare,
corticosteroizi, iadieri cu raze Roentgen, dar si boli virale ca rujeola, hepatita virala acuta
favorizeaza incidenta mare a infectiilor nosocomiale sau intraspitalicesti.
Cauze complementare ale infectiilor nosocomiale
-modul de spitalizare: saloane sau camere cu 1-2 paturi au incidenta scazuta a infectiilor
nosocomiale
-aglomeratia paturilor intr-un salon
-lipasa unei organizari adecvate interioare cu separarea circuite ,,septice” de cele
,,aseptice”, lipsa de igiena, neglijarea tehnicilor aseptice, dezinfectiei si sterilizarii
necorespunzatoare, indeplinirea manevrelor septice si aseptice in aceiasi incapere
-varsta mai ales la nou-nascutii, subponerali sau prematuri
-excesul de antibioticecare duc la dezvoltarea unor tulpini rezistente de germeni patogeni
si la distrugerea microflorei normale
-durata spitalizarii este direct proportionala cu cresterea infectiilor nosocomiale
-atitudinea gresita a personalului medical fata de infectiilor nosocomiale cu ignorarea sau
neglijarea problemelor,ascunderea sau necunoasterea realitatii, lipsa de disciplina,
atitudine de fatalism etc.
-lipsa de responsabilitate a personalului sanitar fata de infectiile nosocomiale, prin
folosirea de instrumentar nesteril, hrana contaminata, tehnici aseptice, personal infectat
etc.
-zone de mare risc in spital: sectia de terapie intensiva, saloane de nou-nascuti, sectii de
dializa, unitati de arsi
Prevenire si combatere
1 Masuri generale si organizatorice
Trebuie sa existe in spital un compartiment care sa faca supraveghere epidemiologica
permanentasi sa ia masuri preventive
-trebuie raportate imediat si corect fiecare caz de infectie interioara depistata cu masurile
aferente: izolare, dezinfectie, protectie antiinfectioase
2 Masuri fata de sursele de infectie
-se vor depista toti purtatorii de germeni patogeni in speciali cei nazo-faringieni si
cutanati
-se vor depista toti contactiide diverse boli transmisibile, care vor fi izolati pe perioada de
incubatie. Bolile foarte contagioase (rujeola, varicela)se vor izola in sectii perfect
separate, la fel si pentru infectiile stafilococice
-controlul vizitatorilor care vor fi admisi cu masuri de precautie
-purtarea mastii este obligatorie, cu cel putin 4 straturi de tifon si care sa acopere si nasul
si gura.Masca se va schimba des, iar cele purtatate fiind considerate septice se vor colecta
in recipientul separate.Purtarea mastii este obligatorie la ingrijirea prematurului si a
sugarilor, in salile de operatie, la ingrijirea ulterioara a operatilor sau a unor boli
contagiosi, in caz de epidemie de gripa .
-sterilizarea cu antibiotice a purtatorilor de germenieste obligatorie in caz de purtatori de
bacili difterici, streptococ beta hemolitici
-se indica terapie cu antibiotice de scurta durata in caz de interventii in chirurgie cardiaca,
explorari instrumentale, interventii pe colon, focare septice denatare.
Pentru purtatorii nazali de stafilococ se recomanda ungvente locale cu antibiotice, la care
se adauga un antibiotic pe cale generala timp de 7 zile, in functie de
antibiograma.Purtatorii de stafilococ patogen vor fi scosi din sectorul alimentar, ingrijirea
prematurului si a sugarilor, in salile de operatie, la ingrijirea ulterioara a operatilor si vor
purta obligatoriu masca
Masuri fata de caile de transmitere
-se vor utiliza numai tehnici aseptice urmarind contaminarea la minim a personalului,
obiectelor si incaperii unde se afla bolnavul
-dezinfectia imediata, ori de cate ori a intervenit un moment contaminant.Personalul
medical trebuie sa-si insuseasca ,,gindirea aspetica”
-folisirea dezinectantelor in concentratii si pentru scopul pentru care sunt utilizati
(conform indicatiilor producatorului)
-curatirea regulata si spalarea si dezinfectia mainilor sunt masuri simple, dar
eficiente.Spalare pe maini cu apa calda si sapun, care este si bactericid sunt foarte
utile.Dezinfectia tegumentelor este recomandat sa se faca cu produsi iodati (betadina) sau
cu substante care produc steri;zare rapida in cateva minute.
-Termometrele se spala cu apa si sapun si apoi se pun in dezinfecatant de tip Cloramina
0.5-1%
-circulatia rufelor murdare trebuie sa se faca in recipienti inchisi, pana la camera de
dezinfectie si apoi se trec la spalare. Rufele care provin de la sectiile de risc se recomanda
a fi fierte la 100 C si apoi duapa uscare sa fie calcate cu calcatorul sau cu calandrul
-se vor lua de masuri de sterilizare a sticlelor de farmacie, vesela, plosti, urinare,
scuipatoare
Pansamentele contaminate se colecteaza separat si se elimna prin ardere
Sterilizarea instrumentarului medical se face prin autoclavare su prin aer cald la poupinel,
urmarind atingerea parametrilor si timpului necesar, conform instructiunilor
producatorului. Atentie, orice metoda de sterilizare este valabila 24 ore. Se prefera
folosirea materialului moale si a instrumentarului pana la data de valabilitate.
Pentru instrumentarul care nu poate fi sterilizat, gastrosoape, endoscioape, freze
stomatologice, se introduc in substante care produc sterilizare chimica
-in farmacii se vor crea circuite separate in blocul de preparare de solutii sterile sau se vor
achizitiona sterila gata ambalate cu respectarea termenelor de valabilitate si conditiile de
pastrare.
-igiena aerului este obligatorie in salile de operatie, saloane de arsi, nou-nascuti,
reanimare, sterilizare centralizata etc printr-o curatenie si dezinfectie rigurosa si
autocontrol sistematic. Se va tine seama ca operatiile septice se fac in alte Sali de operatie
de cat cele aseptice sau daca nu este posibil la sfarsitul programului operator si apoi
spalat si dezinfectat atat peretii cat si aparatura si apoi aerul.
Protectia organismelor receptive
Se foloses imunoglobilne specifice, exemplu in caz de HVA, rujeola, tetanos, difterie etc.
-bolnavii cu risc se vor izola in saloane individuale, iar la nevoie se va construi un
pavilion steril
-se vor evita spitalizarile prelungite sau inutile eventual se recurge la spitalizarea de o zi.
-educatia bolnavului care la internare ar trebui sa primeasca un regulament in acest sens.
Alte masuri se refera la investigatiile bacteriologice asupra starii de sanatate, sterilizarea
obiectelor, solutiilor, apei, a incarcaturii bacteriene a aerului se fac prin compartimentul
de combatere a infectiilor nosocomiale si de catre Directia de Sanatate Publica.