Sunteți pe pagina 1din 15

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

HEPATITĂ CRONICĂ

COORDONATOR:
GHILICI SILVIA
ABSOLVENT:
CIUCĂ EVELINA DĂNUȚA LUIZA
Definiție:
Hepatita cronica (HC) este o afecțiune inflamatorie a ficatului,
determinată de factori diverși, cu manifestări clinice variate, leziuni
predominant portale fără regenerare nodulară și care durează cel
puțin 12 luni.
Factori:
1.Infecțioși și bacterieni -Virali:
hepatita virală acută (HVA),
mononucleoza infecțioasă,
febra galbenă,
virusul Epstein-Barr,
virusul hepatic
2.Toxici: alcoolul și alte hepatotoxice.
Hepatotoxice:
• medicamentoase:
 cu acțiune directă hepatocitară (izoniazida, fenilbutazona, săruri
de Au. barbiturice, citostatice, paracetamol,etc.) sau
colestatică (clorpromazina, metiltestosteronul, antidiabetice,
anticoncepționale, etc.)
• industriale (teteraclorură de carbon DDT, benzen, amine, ienoli, As,
P, Cu, Fe, Be, Pb, insectifungi,etc).
3. Alte cauze:
infecțioase, gastrointestinale ( ulcerul duodenal, colita ulceroasă ),
biliare ( angiocolita, litiaza).
Clasificare:
Clasificarea hepatitelor cronice se referă la:
etiologie - trăsăturile clinice și serologice permit stabilirea unui
diagnostic de hepatită cronică virală, determinată de virusul B, D, C sau
alte virusuri; hepatite autoimune; hepatitele cronice induse
medicamentos și o categorie de etiologice necunoscută numită hepatită
cronică criptogenică.
activitatea histologică - caracteristicile histologice hepatice
includ:gradul necrozei periportale de către celulele inflamatorii, gradul
necrozelor confluente care unesc sau formează punți între structurile
vasculare-portoportale, gradul degenerării hepatocitare și al necrozei
focale intralobulare, gradul inflamației portale.
gradul de progresie sau stadiu - stadializarea se bazează pe gradul
fibrozei.
Asociația Internațională și Europeană pentru studiul ficatului”
,,
deosebește două tipuri principale de hepatită cronică:
hepatită cronică persistentă (HCP),
hepatită cronică activă (HCA).
Simptomatologie:
Dintre sindroamele care marchează debutul bolii, cele mai
importante sunt:
Sindromul dispeptic - reducerea apetitului, grețuri, balonari
postprandiale, eructații, flatulență, tulburări de tranzit cu
diaree moderată sau constipație, dureri de tip biliar, însoțite
uneori de febră, gură amară, varsături biliare, urticarie.
Sindromul icteric – colorații subictere a sclerelor.
Sindromul neuroastenic - astenie fizică și intelectuală,
anxietate, insomnie somnolență postprandială și cefalee
de tip migrenos
Sindromul cutaneomucus - pigmentarea seroară a
tegumentelor, pigmentarea cictricelor sau striurilor
abdominale, pete ruburii, cheloza, eritemul buzelor și a
mucoaselor bucale, limbă carminată, eritemul palmar,
steluțe vasculare
Sindromul hematosplenomegalic - splenomegalie
• În decursul evoluției se instalează scăderea ponderală.
în fazele evolutive valorile bilirubinemiei pot fi moderat
crescute
în hepatita cronică agresivă se constată anemie moderată
cu scaderea duratei de viață a eritrocitelor,
trombocitopenie cu scăderea trombocitelor sub 100 000,
in 40% din cazuri, leucopenie sub 4000 mmc, în 30% din
cazuri anemia, trombocitopenia si leucopenia sunt semne
de hiperplenism moderat.
transaminazele GOT si GPT sunt crescute
puncția biopsie hepatică tranșază diagnosticul între HC
și CH.
Complicații:
Edem la nivelul membrelor inferioare și ascită la nivelul
abdomenului ce apar când ficatul își pierde funcția de sinteză de
albumină.
Echimoze și sângerări – când apare scăderea sau oprirea funcției
de sinteză a proteinelor care reglează circulația sangvină
Icterul când este afectată funcția de absorbție a bilirubinei.
Calculi biliari – dacă ciroza impiedică bila să ajungă în vezica
biliară
Encefalopatia hepatică când este afectată funcția hepatică de
eliminare a toxinelor, rezultatul este afectarea funcțiilor mentale,
conducând la tulburări de personalitate, comă și chiar deces
Tratament
Tratamentul este diferit după forma de HC.
terapie cu glucocorticoizi (Prednison), conjugat cu terapia
cu interferon la pacienții cu hepatită cronică B,
interferonul-α a fost aprobat pentru tratamentul hepatitei
cronice C
Trofice hepatice: Purinor, Endonal, Aspatofort
Anabolizantele de tip hormonal Decanofort – fiolă
intramuscular, 1-4 fiole timp de 3-4 saptămani, Naposim –
comprimate, 1-4 pe zi.
 Vitamine: B1, B6, B12
Imunodepresoare: Mercaptopurina, Imuran, Leukeran și
Ciclofosfanida
Antimalarice de sinteză au acțiune imunodepresivă și
antiinflamatorie: : Clorochin, și Hidroxiclorochin
Imunostimulante: Levamisol (Decaris) restabilesc
activitatea limfocitelor T
Aminoacizi: Arginina, Acidul Glutamic sunt justificați
numai în HC cu denutriție
Tratamentul igieno-dietetic constă în repaos fizic
prelungit și dietă. Dieta va fi bogată în proteine animale,
vitamine și glucide.
• Profilaxie
Măsurile de profilaxie privind infecția cu virusurile
hepatice sunt:
Diagnostic precoce și izolarea cât mai precoce a
pacienților.
Administrarea de gammaglobuline la contacții
pacienților de hepatită cu virus A.
Selectarea donatorilor de sânge prin determinarea
antigenului HBs și a transaminazilor.
Respectarea regurilor de asepsie și antisepsie la
tratamentele parenterale.
Prelevări pentru analize.
Tratamente dentare.
Combaterea alcoolismului.
Evitarea abuzului de medicamente
hepatotoxice.
Măsuri de protecție a muncii la persoanele
care vin în contact cu toxice industriale
hepatotrope.
Alimentație rațională.
Caz clinic
Pacient în vârstă de 50 ani s-a internat în Secția
Interne pentru dureri intense în hipocondrul
drept cu iradiere în bară, care nu cedeaza la
antialgice fiind persitente de 3 săptamâni,
constipație, tahicardie, dispnee, anxietate,
vărsături, insomnie, HTA . Pacientul se știe cu
hepatită virus B depistată în urmă cu 2 ani, este
mare consumator de alcool ocazional , fumător,
are diabet zaharat dar nu ia nici un tratament.
Ecografia abdominală decelează: ficat mărit de
volum , fară calculi; splină de volum normal;
pancreas nevizualizabil. Rinichi cu poziție,
dimensiuni, IP normal, fără dilatație pileo-caliceale,
fară calculi .Vezică urinară cu pereți supli, omogeni.
Se intituie tratament cu antialgice, antiinflamatoare,
antibiotic, vitamine, aminoacizi, antiemetice,
antihipertensiv, PEV cu Ser fiziologic - 1000 ml/zi;
Ringer - 1000 ml/zi; Glucoza 5% - 500 ml/zi in
functie de glicemie
În urma tratamentului și a îngrijirilor acordate
starea pacientului este favorabilă și se
externează cu recomandări:
Respectarea regimului normocaloric,
hipercaloric,hiposodat și tratamentului
medicamentos;
Suprimarea alcoolului și tutunului precum și
a condimentelor;
Control medical periodic

S-ar putea să vă placă și