MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

Şcoala Postliceală Sanitară “Carol Davila”

Localitatea Tg-Jiu Judeţul Gorj

PROIECT DE CERTIFICARE

CALIFICAREA PROFESIONALĂ
ASISTENT MEDICAL GENERALIST

COORDONATOR:
GHILICI SILVIA

ABSOLVENT:
CIUCĂ EVELINA DĂNUȚA LUIZA

2021

1
 MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII
Şcoala Postliceală Sanitară “Carol Davila”
Localitatea Tg-Jiu Judeţul Gorj

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HEPATITĂ

CRONICĂ

COORDONATOR:
GHILICI SILVIA

ABSOLVENT:
CIUCĂ EVELINA DĂNUȚA LUIZA

2021

2
 CUPRINS

Motivație...................................................................................................................................pag4

Introducere...............................................................................................................................pag5

Capitolul I- Date din literatura de specialitate

1.2.Anatomia și fiziologia ficatului...........................................................................................pag6

1.2.Vase și nervi.......................................................................................................................pag12

1.3.Funcțiile ficatului...............................................................................................................pag13

Capitolul II

2.1.Definiție..............................................................................................................................pag18

2.2.Etiologie.............................................................................................................................pag18

2.3.Clasificare..........................................................................................................................pag19

2.4.Simptomatologie................................................................................................................pag22

2.5.Examene paraclinice și de laborator..................................................................................pag24

2.6.Diagnostic pozitiv și diferențial.........................................................................................pag26

2.7.Complicații.........................................................................................................................pag27

2.8.Tratament...........................................................................................................................pag28

2.9.Profilaxie............................................................................................................................pag33

Capitolul III

Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientilor cu hepatită cronică...........................pag34

Caz I.........................................................................................................................................pag58

Caz II.......................................................................................................................................pag71

Caz II.......................................................................................................................................pag83

Concluzii..................................................................................................................................pag97

Bibliografie..............................................................................................................................pag98

3
 MOTIVAȚIA

Tema lucrarii se intituleaza ,,Ingrijirea pacientului cu hepatită cronică” și este rezultatul

unei curiozităţi intelectuale şi al unei provocări.
Motivul alegerii acestei teme derivǎ din dorinta de documentare cu privire la
problematica deosebit de complexa,  ridicata de evolutia si tratarea acestei afectiuni care are o
incidența la ambele sexe ambele sexe la orice vârstă. Aceasta afectiune are evolutie progresiva,
ca perioade si exacerbare si remisie, cu aparitia complicatiilor care întuneca prognosticul și
constituie o preocupare, nu numai a medicilor dar si pentru cadrele medii sanitare datorită
ajutorului pe care îl acordă.

De aceea, cred că este nevoie să cunoaştem cât mai multe despre această afecţiune, pentru a

putea oferi pacienţilor noştri tot sprijinul medical şi moral pe care îl putem.

Cunoaşterea bolii este una dintre armele pe care asistenta medicală le are la dispoziţie în lupta

cu ea care alături de competenţă, empatie şi răbdare, percum si cu colaborarea deplină a

bolnavului poate aduce rezultatele dorite ale activităţii noastre si recuperarea sănătăţii

pacientului.

4
 INTRODUCERE
Hepatita este o afecțiune inflamatorie a ficatului. Aceasta poate fi virală, autoimună sau
cauzată de concentrația mare de toxine din organism. În timp ce hepatita autoimună apare din
cauza dereglarilor sistemului imunitar și a anticorpilor generati care afectează celulele ficatului,
formele virale se pot transmite, iar cele toxice pot fi produse de consumul de droguri, alcool sau
alte substanțe dăunătoare.

Forme virale sunt hepatitele A, B, C, D si E. Recent au fost descoperite încă două forme, F si G,
însa răspândirea acestora este minimă. Dintre acestea, hepatitele A si E sunt de regulă acute, pe
când celelalte forme sunt cronice și se manifestă pe termen lung.

Hepatitele virale se pot transmite prin folosirea instrumentarului medical infestat, dar și prin
utilizarea echipamentelor nesterilizate din saloanele de tatuaj sau manichiură. Hepatitele B, C si
D nu se transmit prin atingere sau prin salivă, și doar prin sânge. De aceea, acestea sunt comune
și în rândul consumatorilor de droguri injectabile care nu folosesc seringi sterile.

Virusul hepatitei A se transmite și prin alimente sau băuturi contaminate, dar și pe cale sexuală.
Hepatita B este, de asemenea, transmisibilă prin schimbul de fluide corporale și are o incidență
mare de transfer prin raporturi sexuale cu persoane care au deja virusul în sânge.

 Hepatitele cronice sunt afecțiuni inflamatorii cronice ale parenchimului hepatic, cu caracter
limitat (hepatita cronică persistentă) sau excesiv (hepatita cronică agresivă).

Hepatitele cronice constituie un grup de boli ale ficatului, caracterizate prin leziuni predominant
inflamatorii, difuze, cronice în ficat si având cauze variate si evolutii diferite. Ele reprezintă un
grup morfologic bine definit clinic și anatomic și diferit de hepatoze, un alt mare grup de boli
hepatice ,cronice, inflamatorii, cu leziuni predominant degenerative și cu mecanism
dismetabolice.

  Hepatitele cronice au leziuni infiltrativ-inflamatorii în spațiile porte și în interiorul lobulilor,

asociate deseori cu leziuni hepatocelulare necrotice și variate reacții hiperplazice fibrotice, care

conditionează în ansamblul lor evoluția bolii.

5
 CAPITOLUI I

DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

1.1.Anatomia și fiziologia ficatului

Ficatul este cel mai voluminos viscer, este un organ glandular cu funcţii multiple şi importante
în cadrul economiei generale a organismului; ficatul este un organ metabolic deosebit de
important. El intervine in metabolismul intermediar al glucidelor, proteinelor si lipidelor;
detoxificǎ organismul,transformând unele substanţe toxice în compuşi nenocivi pe care îi
eliminã.

Ficatul nu primeşte numai sânge arterial, ca oricare organ și este dus prin vena porta şi sânge
incãrcat cu principii nutritive din teritoriul organelor digestive abdominale.

Aceste multiple activitǎţi  hepatice solicitã aproximativ 12% din consumul general de oxigen al
organismului. Aproape o treime din debitul de întoarcere venoasǎ în atriul drept provine din
venele hepatice. La ieşire din ficat, sângele din venele hepatice atinge 450C. Ficatul este un
organ vital; distrugerea sau extirparea lui totalǎ determinã moartea.

Ficatul este un organ foarte vascularizat; este cel mai greu viscer, cântãreşte în medie la omul
viu 1200-1500g, este cu 500-700g, uneori cu 900g, mai greu din cauza sângelui pe care il
conţine. 

Dimensiunile lui medii la omul viu sunt urmatoarele:

 28cm in sens transversal (lungimea);

 8cm in sens vertical la nivelul lobului drept (grosimea)
 18 cm in sens antero-posterior (lãrgime).

Volumul ficatului variazã foarte mult în funcție de:

 vârstă,

6
  sex,
 cantitatea de sânge conţinut,
 perioadele digestiei,
 stările patologice.

CULOARE - ficatul la omul viu e roşu-brun. Intensitatea culorii, variază în raport cu cantitatea
de sânge pe care o conţine, un ficat congestionat, plin cu o cantitate mai mare de sânge, are o
culoare mai inchisã.      

CONSISTENŢĂ, ELASTICITATE, PLASTICITATE - ficatul are o consistenţã mai mare

decât celelalte organe glandulare, eeste dur, percuţia lui dă matitate, este friabil şi puţin elastic,
motiv pentru care se rupe şi se zdrobeşte uşor, are o mare plasticitate ceea ce ii permite sã se 
muleze dupǎ organele învecinate. În practica medicalã, se întâlnesc frecvente rupturi ale
organului.

SITUAŢIE - este un organ asimetric, cea mai mare parte a lui (aproximativ trei pătrimi) se
gǎseşte în jumãtatea dreaptă a abdomenului şi numai restul (o pătrime) se gǎseşte în jumǎtatea
stângã, el rãspunde deci hipocondrului drept, epigastrului și unei pãrţi din hipocondrul stâng.
Situat in etajul supramezocolic este menţinut la locul lui, cu toate organele abdominale în primul
rând prin presa abdominalã.

Deasemenea el este susţinut de suportul elastic al celorlalte organe abdominale. Cu toate

mijloacele de fixare, ficatul nu e imobil și se mişcã în timpul respiraţiei: coboară în respiraţie şi
urcã în inspiraţie, motiv pentru care atunci când se palpează se recomandã pacientului sã respire
superficial
ASPECT - ficatul are un aspect lucios şi e foarte neted, și numai pe versantul posterior al feţei
diafragmatice,care e lipsit de peritoneu, are un aspect aspru, rugos.  Ficatului i se descriu doua
feţe: una inferioară (viscerală) și alta superioară (diafragmatică) ce sunt separate în partea
anterioară printr-o margine inferioară, totdeauna bine exprimată.

În partea posterioarã, cele două feţe se continuă una cu cealaltă, aşa cã limita separativă dintre
ele apare foarte ştearsă.

7
 La exterior ficatul apare format din doi lobi, unul drept şi unul stâng, separaţia lor e indicatã pe
faţa diafragmaticã a organului prin inserţia ligamentului falciform, care este situat in planul
medio-sagital al corpului, aşa cã lobul drept e mult mai voluminos decât lobul stâng.

Pe faţa viscerului linia de separare între cei doi lobi e dată de şanţul sagital stâng.
Faţa viscerală - este plană şi priveşte în jos, înapoi şi spre stânga și se continuă cu porţiunea
posterioarã a feţei diafragmatice pe aceastã faţă se gaseşte o regiune deosebit de importantă -
hilul ficatului.

Faţa diafragmatică priveşte în sus şi înainte, de aceea o numesc faţa superioarã. Ea este
acoperitã  pe cea mai mare întindere de peritoneu, cu excepţia porţiunii sale posterioare care
aderã strâns la diafragmă. Aceastã faţă diafragmaticã este convexã, pãtrunde în torace şi se
ascunde în cea mai mare parte sub cupola diafragmei; numai o micã parte se pune în contact cu
peretele abdominal anterior, este întinsã şi datoritã convexitãţii sale i se descriu patru porţiuni
orientate în direcţii diferite, cu patru feţe diferite care se continuã intre ele fãrã limite evidente .

Avem astfel trei porţiuni:

 superioară
 anterioară,
 posterioară.

Primele trei porţiuni sunt acoperite de peritoneu şi se întind de la marginea inferioarã a ficatului
până la foiţa superioară a ligamentului coronar; ele formeazã împreună partea liberă a feţei

8
diafragmatice.

Ficatul este învelit de douã membrane:

 peritoneul
 tunica fibroasã.

Parechimul ficatului  este format din lame anastomozate între ele de celule hepatice, cuprinse
intr-o vastã reţea de capilare sanguine.

9
Învelişurile ficatului. Ficatul este invelit in cea mai mare parte de peritoneul visceral care îi
formeazǎ tunica seroasã. Peritoneul acoperã faţa viscerală şi majoritatea feţei diafragmatice.

Cele doua feţe (cea superioarã şi cea inferioarã) tind sã se apropie pe portiunea posterioară a
feţei diafragmatice formând ligamentul coronar.

Peritoneul ficatului, trecând de pe fantă pe organele învecinate, dă naştere unor formaţiuni

peritoneale: smentul mic, ligamentul falciform, ligamentul coronar, ligamentele triunghiulare.
Între diafragmã şi organele din etajul supramezocolic se formeazã douã depresiuni adânci ale
peritoneului: recesurile subfrenetice,drept şi stâng, separate intre ele de ligamentul falciform . În
aceste recesuri se pot forma abcesele subfrenice.

Unitatea structurală și functională a ficatului este lobul hepatic care are o forma piramidala si
este constituit din celule hepatice, capilare și canaliculi biliari.

Hepatocitele sunt dispuse sub forma de placi formand intre ele o retea tridimensionala cu
dispoziție radial. Între hepatocite se gasesc canaliculele biliare intralobulare fără pereți proprii în
care se descarcă bila, produsul secreției al hepatocitelor.

Spre periferia lobului, canaliculi biliari incep sa aiba perete propriu si iesind din lob, se
continua cu canalele biliare intralobulare. Acestea se colecteaza in final in cele doua canale
hepatice ( drept si stang ) prezente in hilul ficatului.

Căile biliare extrahepatice sunt reprezentate de canalul hepatic comun ce rezulta din unirea
calalelor hepatice si care se continua cu canalul coledoc ce se deschide in duden impreuna cu
canalul pancreatic principal prin sfincterul Oddi. Din calea biliara principala se desprinde canalul
cistic prin care bila ajunge in perioadele interdigestive in vezica biliara.

Vezica biliara sau colecistul este un rezervor anexat cailor de excretie a bilei, in care aceasta
se acumuleaza in intervalul dintre pranzuri. Este un organ rectractil sub forma de para, situate in
fosa vezicii biliare de pe fata viscerala a ficatului. Rareori intalnim vezica biliara in forma
cilindrica, ovoida sau hemisferica.

Dimensiunile normale ale colecistului sunt variabile, ca la orice rezervor membranos, capacitatea
in stare de distensie medie este de 60 – 70 ml de bila. Datorita elasticitatii peretilor sai, ea poate
10
atinge capacitate de 150 – 200 ml fara a se rupe. Lungime sa medie este de 8 – 8 cm, iar
largimea, in zona fundului colecistului este de 3,5 – 4 cm.

Vezicii biliare i se descriu trei portiuni:

 porțiunea superioara sau colul care se continua cu canalul cistic;

 porțiunea mijlocie sau corpul;
 porțiunea inferioara sau fundul.

Fundul vezicii biliare constituie extremitatea ei anterioara, este rotunjit in forma de fund de
sac. El este invelit in peritoneu si are o mare mobilitate, uneori este ptozat sau dă “vezica in
undița”. Fundul raspunde incizurii cistice de pe marginea inferioara a ficatului. La adult in
raport cu gradul de umplere el depaseste in mod obisnuit aceasta margine si se pune in contact cu
peretele anterior al abdomenului.

Corpul vezicii vine in raport in sus cu ficatul ( fosa vezicii biliare ), iar in jos cu colonul
transvers si cu duodenul ( segmental supramezocolic al portiunii descendente ).

Fața superioară este slab aderenta de ficat , printr-un tesut conjunctiv strabatut de vene porte
accesorii, ea se poate deslipi usor in cursul operatiilor de extirpare a vezicii.

Fata inferioara este acoperita de peritoneu si este legata de colonel transvers printr-un ligament
cistico – colic. Uneori vezica este invelitî pe toate fetele de peritoneu, care formeaza o plica –
mezocistul – ce o leaga de fata viscerala a ficatului. Corpul se ingustează treptat spre col ultima
sa parte este denulita infundibul.

Colul sau gâtul colecistului este cuprins intre corpul vezicii ardent la ficat si canalul cistic. El
masoara aproximativ 2 cm, este oblic spre dreapta si formează cu corpul vezicii un unghi ascutit
deschis inainte.

Suprafata exterioara a colului este neregulată, prezentand o serie de umflaturi, cea mai mare
dintre ele este numita bazinet, este situate pe partea dreapta a colului si este separate de corp
printr-un sant bine marcat.

Pe partea opusa, in stanga se gaseste o depresiune unghiulara in care se adaposteste un nod

limfatic ( al lui Mascagni, cu o oarecare importanta chirurgicala ). Colul nu este aderent la ficat

11
si este suspendat de el printr-o prelungire a omentului mic. Între fitele acestei prelugiri trece
artera cistica ce are o mare importanta in raportul chirurgical.

Comformatia interioară când vezica este goală, mucoasa este ridicată sub forma unor
numeroase cute întretaiate între ele, denumite plicele tunicii mucosae; ele delimitează mici
depresiuni care ii dau aspect de figura.

Plicele dispar in parte cand vezica este plina. In afara acestor plice temporare, exista si
numeroase creste anastomozate, care sunt permanente.

La nivelul colului gasim o depresiune care corespunde bazinetului, iar pe peretele opus un
pinten – promontoriul – care raspunde unghiului intrand de la suprafata. Bazinetul este delimitat
spre corp printr-o valvula incomplete.

Dedesubtul bazinetului, mucoasa formeaza o serie de cute cu dispozitie spiralata care constituie
plica spirala sau valvula lui Heister. Ea se continua și în prima parte a ductului cistic.

Inervatia căilor biliare extrahepatice – ( colecist, canal cistic,canal coledoc,canal hepatic ),

provine din plexurile hepatice anterior si posterior care sunt prelungiri ale plexului celic.

 1.2.VASE SI NERVI
Ficatul are o dublă circulaţie sanguină:  nutritivă și funcţională.

Circulaţia nutritivã asigurã aportul de sânge hrãnitor, bogat in oxigen. Sângele este adus de
artera hepaticã, ramurã a trunchiului celiac. Nervii provin din nervii vagi, din plexul celiac şi din
nervul vag parasimpatic.

Dupã ce a servit nutriţia oxigenului, sângele este condus prin venele hepatice în vena cavã
inferioarã.
Circulaţia funcţionalã este asigurată de vena portă, care aduce sângele încãrcat cu substanţele
nutritive absorbite la nivelul organelor digestive abdominale şi de la splinã , substanţe pe care
celulele hepatice le depoziteazã sau le prelucreazã. De la ficat, sângele portal este condus mai
departe tot prin venele hepatice.

12
Sistemul vascular al ficatului este format din doi pediculi.

 pediculul aferent al circulaţiei de aport , este format de artera hepaticã şi de vena portã;
acestora li se adaugã ductul hepatic, vasele limfatice şi nervii ficatului, alcãtuind toate
împreunã pediculul hepatic.
 pediculul eferent (superior) al circulaţiei de întoarcere este format de venele hepatice.

Artera hepatică pleacă din trunchiul celiac şi dupã un traiect orizontal de-a lungul marginii
superioare a corpului pancreasului se bifurcã în artera hepaticã proprie şi în artera
gastroduodenală. Artera hepatică proprie urcă în pediculul hepatic, între foiţele omentului mic, și
la 1-2cm dedesubtul şanţului transvers, se divide in cele doua ramuri terminale ale sale-dreaptã şi
stângã.
Vena porta colecteazã şi transportã la ficat sângele venos de la organele digestive abdominale
(stomac, intestin subţire şi gros, pancreas) şi de la splinã. Venele suprahepatice formeazaã
pediculul eferent, ele culeg sângele adus la ficat de vena portă şi artera hepatică; nu insoţesc
ramurile pediculului portal, ci trec între acestea, având o direcţie perpendicularã pe ele.

Sângele drenat din lobuli prin venele centrale, trece în venele sublobulare, apoi în vene, din ce în
ce mai mari, care în cele din urmã dau naştere la trei vene hepatice.

Cele trei vene  se varsă în partea superioară a porţiuni hepatice  a venei cave inferioare.

Sistemul biliovascular al ficatului și segmentele hepatice

13
 1.Vena hepatică dreaptă. 2.Vena hepatică mijlocie. 3.Vena hepatică stangă. 4.Lobul caudat. 5.Ramura stangă a
venei porte. 6.Ligamentul rotund. 7.A. hepatică. 8.Trunchiul venei porte. 9. Ductul coledoc. 10.Vezica biliară.
11.Ramura dreaptă a venei porte

1.3. FUNCŢIILE FICATULUI

 eliminã pe cale biliarã pigmenții biliari, colesterol, unele metale grele şi fosfataza alcalină.
 intervine in metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor, vitaminelor și substanțelor
minerale.
 are rol în termoreglare, sângele din venele hepatice având temperatura cea mai ridicată în
organism. 
 are funcţie antitoxică - ficatul dispune de activităţi prin care substanţele toxice de origine
exogenă, ca şi acelea rezultate din metabolismele endogene sunt transformate în substanţe
mai puţin toxice şi eliminate ca atare,
 captează particulele străine în intestin în circulaţie prin celulele Kupffer;
 în hepatocite se produce conjugarea , oxidarea şi reducerea unor substanţe cu efect  nociv.
Neutralizarea substanţelor toxice este realizată de ficat cu ajutorul proceselor de conjugare a
acestor substanţe, cu sulful de exemplu (acţiunea de sulfoconjugare).
 formarea ureei din amoniac (funcție ureoproteică) 
 reducerea, conjugarea şi inactivarea unor hormoni
 ficatul este un important depozit de vitamine A, B2, B12, D, K. E
 ficatull intervine în convertirea carotenilor în vitamină A, în transformarea vitaminei B1, în
cocarboxilază, în conjugarea vitaminei B2 pentru formarea fermentului galben respirator, în
procesul de sintetizare a protrombinei cu ajutorul vitaminei K. sinteza fermenţilor necesari
proceselor vitale.
 în perioada embrionarã are funcţie hematopoetică
 la adult sintetizează factorii coagulatorii si fibrinolizei.
 contribuie la transferul sângelui din sistemul port in marea circulație şi la depozitarea
sângelui (volumul stagnant)
 funcţia biligeneticã, de formare şi excreţie a bilei.

14
Bila este produsul de secreţie a excreţiei hepatice, nu este un suc digestiv propriu-zis, pentru că
nu conține enzime.

Singura enzimã biliară care se excretă prin bilă este fosfataza alcalină (N=2-4,5 unitãţi
Bodansky sau 21-81 U.I./l la 37`C ).

Componente:

1.Sãruri biliare  care se formeazã pe seama colesterolului. Funcţia sãrurilor biliare: emulsionarea
grãsimilor (fracţionarea lipidelor în picãturi fine); activeazã lipazele din intestin; favorizeazã
absorția acizilor graşi.

2.Pigmenţi biliari care rezultã din descompunerea hemoglobinei la nivel hepatic, se formează
globina şi fierul care sunt reutilizate, iar porfirina se descompune in pigmenți biliari. Din
globinã se formeazã biliverdina (culoarea verde) care este redusã la bilirubinã (culoare galben-
auriu).

Bilirubina circulă în sânge sub forma neconjugatã, instabilã = bilirubină indirectã sau
neconjugată.

La nivelul ficatului aceasta este conjugatã cu acidul glucuronic şi formează bilirubina directã
sau conjugatã.
Valori bilirubină

 totală  =3-10 mg/1

 directă  =1-3 mg/1
 indirectă=2-7 mg

La nivelul intestinului gros, bilirubina conjugatã este din nou deconjugatã şi se transformă în
urobilinogen şi acesta în stercobilinogen , care în contact cu aerul se oxideazã şi formează
stercobilina care dă culoarea brună materiilor fecale. 

15
Acumularea pigmenţilor biliari în ţesuturi dã culoarea galbenă a tegumentelor şi mucoaselor -
icter.
Cauzele icterului:

 obstrucţia cãilor biliare (icter obstructiv)

 degradarea intensã a hematiilor (icter hemolitic).
 distrugerea celulelor hepatice (hepatite)
 congenital, prin absența enzimei care intervine in conjugarea bilirubinei indirecte.

3.Colesterolul - este o altã substanţã organicã care se gaseşte în bilă; el este menţinut în
suspensie datoritã sãrurilor biliare.

Când concentraţia sãrurilor biliare scade, colesterolul precipitã şi formeazã calculi biliari.

Colesterolul total plasmatic130-180 mg/1.

Reglarea secreţiei biliare - secreţia biliarã este stimulată de substanţele care măresc secreţia
biliară - coleretice: 

 săruri biliare,
 produşi de digestie proteicã,
 grăsimile şi uleiurile,
 secretina (eliberatã de glandele duodenale).

Evacuarea bilei - în afara perioadelor de digestie , musculatura veziculei biliare este relaxatã;
uneori se observã contracţii ritmice slabe.

Contracţiile puternice ale veziculei sunt provocate în primul rand, de ingerarea alimentelor (iar
datoritã elaborării unui reflex condiţionat,şi de lobi excitanţii care însoţesc acest act); în al doilea
rând , aceste contracţii sunt determinate de unii agenţi care stimulează musculatura veziculei
biliare acţionând din partea intestinului.

Bila este secretată continuu, eliminarea ei în intestin este ritmată de perioadele digestive. În
perioadele interdigestive, bila se acumuleazã în vezicula biliarã.

16
Substanţele care produc evacuarea bilei sunt:

 gălbenuşul de ou
 grăsimea
 laptele,
 frişca,
 smântâna

Contracţiile ritmice ale veziculei biliare , o datã intrate sub influenţa excitanţior de la nivelul
intestinului, dureazã un timp îndelungat (3-4 ore şi chiar mai multe), scãzând treptat. Odatã cu
contracţiile ritmatice se observã o modificare a gradului de tensiune a veiculei, adicã modificarea
tonusului ei; intensificarea contracţiilor este însoţitã de obicei de creşterea tonusului.
Nervos, evacuarea bilei este stimulat[ de vag şi inhibatǎ de simpatic; se pare  cã existã şi
influenţe umorale asupra musculaturii veziculei biliare.

S-a descris un anumit hormon numit colecistikininã, care se elaboreazã în peretele intestinal în
aceleaşi condiţii în care se formeazã şi secretina și stimuleazã pe cale sanguinã motilitatea
veziculei biliare.
Rolul bilei  intervine în:

 absorbţia grãsimilor,
 absorbţia vitaminelor, hiposolubile (A, D, K),
 eliminarea unor substanţe (colesterolul),
 are efecte laxative prin stimularea motilităţii intestinale.

17
 CAPITOLUL II

2.1.Definiție:
Hepatita cronica (HC) este o afecțiune inflamatorie a ficatului, determinată de factori diverși, cu
manifestări clinice variate, leziuni predominant portale fără regenerare nodulară și care durează
cel puțin 12 luni.

Reducerea intervalului la 6 luni de la episodul acut mărește procentajul erorilor prin cuprinderea
în HC a formelor de hepatita virală acută (HVA) prelungite sau recidivante.

18
 Deși termenul de ,,hepatita cronică'' a fost introdus de Kalk, încă din 1947,prin care înțelegea
un stadiu intermediar între hepatita acută și ciroza hepatică (CH),aceasta figurează în tratatele de
specialitate abia după 1970.

2.2.Etiologie.

În determinarea HC intervin următorii factori:

1.Infecțioși și bacterieni

-Virali:

 hepatita virală acută (HVA),

 mononucleoza infecțioasă,
 febra galbenă,
 virusul Epstein-Barr,
 virusul hepatic

Etiologia plurivirusală a HVA, semnalată de autorii romani (Nicolau Șt. și Cojal N., 1960) și
reluată de OMS (1990), admite următoarele tipuri de virus hepatitic: A, B, C, D, și E.

Virusul hepatitic A (VHA) este mai răspândit in Asia,Africa și America se sud, virusul hepatic
B (VHB) este mai răspândit in Europa și Orientul Mijlociu, virusul hepatitic D (VHD), deși rar,
este responsabil de fomele grave de hepatită, iar virusul hepatitic C de infecțiile duble
(VHR+VHC) în creștere.

Rata cronicizării hepatitei este de: 0 pentru VHA, 10-15% pentru VHB,60-70% pentru VHC și
> 70% pentru VHD, precum și risc crescut pentru carcinomul hepatic.

Deși incidența HVA în antecedentele HC este de 65%,evidențierea AgHB în HC manifestă între

16,6% și 25%.

-Bacterieni:

 Escherichia coli,
 leptospiroze,
 salmonella.

19
2.Toxici: alcoolul și alte hepatotoxice.

-Alcoolismul cronic reprezintă factorul etiologic principal în Franța,Angli,Țările Scandinave și

SUA; în țara noastră în proporție de 35%.

Etanonul acționează că factor determinat sau adjuvant celui viral (virus+alcool). Ficatul alcoolic
trece prin următoarele stadii:hepatită-steatoza-steatofibroza-ciroza.

-Alte hepatotoxice:

 medicamentoase:
 cu acțiune directă hepatocitară (izoniazida, fenilbutazona, săruri de Au. barbiturice,
citostatice, paracetamol,etc.) sau
 colestatică (clorpromazina, metiltestosteronul, antidiabetice, anticoncepționale, etc.)
 industriale (teteraclorură de carbon DDT, benzen, amine, ienoli, As, P, Cu, Fe,
Be, Pb, insectifungi,etc).

3. Alte cauze: infecțioase, gastrointestinale ( ulcerul duodenal, colita ulceroasă ), biliare

( angiocolita, litiaza).

2.3.Clasificarea hepatitelor cronice

Diferențierile histopatologice bazate pe localizarea și extinderea leziunilor hepatice sunt
comune tuturor formelor de hepatită cronică. Acestea variază de la formele ușoare, numite
anterior hepatite cronice persistente și hepatite cronice lobulare, la forma mai severă, hepatita
cronică activă.

Pe baza criteriilor morfologice ,,Asociația Internațională și Europeană pentru studiul ficatului”

deosebește două tipuri principale de hepatită cronică:

 hepatită cronică persistentă (HCP),

 hepatită cronică activă (HCA)

În comparație cu denumirile histologice adoptate în urmă cu peste douăzeci de ani, de hepatită

cronică persistentă, cronică lobulară și cronică activă, actualmente sunt disponibile mai multe

20
informații legate de etiologia, istoria naturală, patogenia, caracteristicile serologice și terapia
hepatitelor cronice.

Tocmai de aceea, împărțirea hepatitelor cronice, bazată inițial pe caracterele histopatologice, a

fost înlocuită de o clasificare mai informativă ce are la bază combinarea caracterelor clinice,
histologice și serologice.

Clasificarea hepatitelor cronice se referă la:

 etiologie,
 activitatea histologică
 gradul de progresie sau stadiu.

Astfel, luate izolat, caracteristicile clinice și cele histologice – necesitând biopsie hepatică – nu
sunt suficiente pentru a caracteriza și distinge diversele categorii de hepatite cronice.

2.3.1.Clasificare etiologică

Trăsăturile clinice și serologice permit stabilirea unui diagnostic de hepatită cronică virală,
determinată de virusul B, B çi D, C sau alte virusuri; hepatite autoimune, incluzând tipurile 1, 2
și 3, subcategorii bazate pe distincții serologice; hepatitele cronice induse medicamentos și o
categorie de etiologice necunoscută numită hepatită cronică criptogenică.

2.3.2.Clasificarea în funcție de grad

Gradul, ca o apreciere histologică a activității necro-inflamatorii, se bazează pe examinarea

biopsiei hepatice.

O evaluare a celor mai importante caracteristici histologice hepatice include:

 gradul necrozei periportale și distrucția limitantei hepatocitelor periportale de către

celulele inflamatorii (așa numita piecemeal necrosis);
 gradul necrozelor confluente care unesc sau formeazå punți între structurile vasculare-
portoportale sau, mai importante, punți între tractul portal și vena centrală – cunoscute
sub numele de bridging necrosis;
 gradul degenerării hepatocitare și al necrozei focale intralobulare;

21
  gradul inflamației portale.

Au fost propuse câteva sisteme de scor care iau în calcul aceste caracteristici histologice, dar cel
mai folosit este indexul numeric al activității histologice (HAI), pus la punct de Knodell și Ishak
Din punct de vedere tehnic, HAI, care este în primul rând o măsură a gradului, include, de
asemenea, fibroza, care este folosită în special pentru a clasifica stadiul bolii.Un asemenea scor
precis cum este HAI, tinde să fie utilizat în studiile clinice mai ales în cuantificarea activității
bolii înainte și după terapie.

În practica clinică gradarea calitativă este suficientă. Având la bază prezența și gradul acestor
caracteristici de activitate histologică, hepatita cronică poate fi stadializată în hepatita cronică cu
grad ușor, moderat și sever.

2.3.3.Clasificare în funcție de stadiu

Stadiul hepatitei cronice, care reflectă nivelul progresiei bolii, se bazează pe gradul fibrozei.
Când fibroza este atât de extinsă încât septuri fibroase înconjoară nodulii parenchimatoși și
alterează arhitectura normală a lobului hepatic, leziunea histologică este numită ciroză.

Stadializarea se bazează pe gradul fibrozei, după cum urmează:

0 = fără fibroză

1 = fibroză ușoară

2 = fibroză moderată

3 = fibroză severă, incluzând fibroza în punți (bridging fibrosis)

4 = ciroză

Tipul hepatitei Teste diagnostice Autoanticorp Terapie

Hepatita cronică B AgHBs, IG antiHBc, Rar Interferon α

AgHBs, IG antiHBc, AgHBe, ADN HBV
AgHBe, ADN HBV
Rar Interferon a

Hepatita cronică C Anticorpi antiHCV AntiLKM1* Interferon α

22
 (TIE și TIR), HCV
ARN

Hepatita cronicå D Anticorpi antiHDV, AntiLKM3 Interferon α

Anticorpi antiHDV, HDV, ARN, AgHBs,
HDV, ARN, AgHBs, IG anti-HBc
IG anti-HBc
AntiLKM3 Interfer

Alte virusuri Anti-HGV?, - -

ARN HGV?

Hepatite autoimune AAN† (homogenic), AAN, antiLKM1, Prednison,

anticorpi anti-LKM1 anti SLA+
(±), Azathioprină
hiperglobulinemie

Induse medicamentos _ Rar Sistarea administrării

medicamentului

Criptogenice Negative făra Prednison ,

Azathioprină

2.4. Simptomatologie

Debutul

 În aproximativ 50-60% din cazuri debutul este insinuos latent, iar în 30-40% din
cazuri el este acut, hepatita cronică dezvoltându-se, de cele mai multe ori în
continuarea unei hepatite acute sau vurus B nevindecată la care persistă antigenul
HBs în ser timp de 13 săptămâni și la care după câteva luni apare simptome și
semne improprii hepatitei acute.

 Dintre sindroamele care marchează debutul bolii, cele mai importante sunt:
sindromul neuroastenic, dispeptic, icteric, hematosplenomegalic si cutaneomucus.

23
  Sindromul neuroastenifor este characteristic debutului insidious. El se manifestă
prin astenie fizică și intelectuală, ancsietate, insomnie sau somn neconfortant,
astenie și depresie matinală, somnolență postprandială și cefalee de tip migrenos,
provocate de abateri de al regimul alimentar sau de surmenaj.
 Sindromul dispeptic este reprezentat de un ansamblu de simptome și semne:
dispepsie banală, gazoasă, intestinală și biliară.
 Dispepsia banală – se manifestă prin reducerea apetitului sau apetit capricios,
greturi din digestii dificile.
 Dispepsia gazoasă – se manifestă prin balonari post brandiale, eructatii si flaturență.
 Dispepsia intestinală – se manifestă prin tulburări de transit cu diaree moderată
și/sau constipație.
 Dispepsia biliară – se manifestă prin tulburări ca: intolerant față de alimente
colecistochimice (grasimi, rantajuri,ciocolată), dureri de tip biliar, însoțite uneori de
febra, gură amară, varsături biliare, urticarie.

Sindromul icteric

 Icterul este discret (subicteric), dar are caracter progresiv.

 De regulă pacienți nu prezintă simptome și semne de icter palent, ci numai colorații

subictere a sclerelor

Sindromul hepatosplenomegalic

 Ficatul este marit de volum în proximativ 50% din cazuri, lobul depașind coastele 1-2
laturi de deget, valoare medie a diametrului prehepatic pe loja medioclaviculară fiind de
12,5 cm.

 Cosistența ficatului este crescută în peste 30% din cazuri.

 La palpare, sensibilitatea ficatului este normală, consatând cu senzațiile dureroase de la

nivelul hipocondrului drept.

 În aproximativ 30-40% din cazuri se constată spenomegalie de gradul I și II.

Sindromul cutaneo-mucus

24
Manifestările de la nivelul pielii și mucoaselor mai frecvent observate sunt:

 pigmentarea seroară a tegumentelor,

 pigmentarea cictricelor sau striurilor abdominale,
 pete ruburii,
 cheloza,
 eritemul buzelor și a mucoaselor bucale, limbă carminată
 eritemul palmar,
 steluțe vasculare
 critoză palmară.

Alte semne și simptome

 Pacientul prezintă intensificări episodice ale asteniei și ale tulburărilor dispeptice.

 Se intesifică anorexia, starea de rău general și durerile abdominal difuze.
 În decursul evoluției se instalează scăderea ponderală.

2.5.Examene paraclinice și de laborator

 Bilirubinemia și colesterolemia sunt normale în peste 50 % din cazuri. În fazele evolutive

valorile bilirubinemiei pot fi moderat crescute (1- 1,55).
 Raportul dintre bilirubina indirectă si bilirubinemia totală este mai mare de  50 %.
 Colesterolemia este în limite normale cu valoare medie de 185 mg % și cu un indice de
esterificare normal (0,58).
 Hemoleucograma - în studiile avansate ale hepatita cronică agresivă se constată anemie
moderată cu scaderea duratei de viată a eritrocitelor, trombocitopenie cu scăderea
trombocitelor sub 100 000, in 40% din cazuri, leucopenie sub 4000 mmc, în 30% din
cazuri anemia, trombocitopenia si leucopenia sunt semne de hiperplenism moderat.
 Factorii plasmatici și coagulari - timpul de protrombină este normal în aproximativ 50%
din cazuri. Prelungirea timpului de protrombină, prezentă uneori este provocată de
scăderea factorilor II si V ai coagularii și de creșterea antitrombinei III. Câteodată
factorul VIII este crescut.

25
  Enzimele serice - transaminazele GOT si GPT sunt crescute în peste 60 % din cazuri.
Creșterea lor se corelează cu gradul necrozelor hepatice, dând relații privitor la
intensitatea activității bolii cronice de ficat. Ele pot creste pana la valori de 5-10 ori mai
mari decat cele normale. Raportul GOT/GPT este egal cu 1 sau subunitar ( valoarea
normala =1,6).
  Proteinograma are valori normale (7-8 g %) în majoritatea cazurilor. În 40% din cazuri,
proteinograma este de 8 g %, cresterea făcându-se pe seama globulinelor și în special
alfa-globulinelor. Albuminemia este normală ( valoare medie = 3,58%).
Imunoelecroforeza arată cresterea imunoglobulinelor G(IgC) în 100% din cazuri, a
imunoglobulinelor M(IgM) în peste 40% din cazuri și a imunoglobulinelor A în
aproximativ 20% din cazuri.
  Anticorpii circulari - în serul bolnavilor se găsesc urmatoarele tipuri de anticorpi
circulanti: anticorpi antinucleari, antifibra musculară netedă, antimitocondrali,
antiribozomali, antireticulari, anticorpi contra antigenelor hepatospecifice.
 Retenția BSP sau clearence-ul fracționat de BSP este utilă pentru diagnosticul diferențial
intre hepatita cronică și ciroza hepatică

     Examene paraclinice

 Laparoscopia hepatică, constă în examinarea macroscopică a ficatului. Metoda poate

pune in evidenta doua aspecte semnificative: ficatul mare, de culoare omogena roz-palidă
și ficatul pestrit, în care alterneaza zone palide.
 Puncția biopsie hepatică tranșază diagnosticul între HC și CH
 Scintigrafia hepatică cu roz Bengal evidențiază scăderea progresivă a captării hepatice și
creșterea concomitentă a captării splenice cu unele nuanțe în funcție de forme de hepatită
cronică
 Ecografia constă în aprecierea dimensiunilor și omogenitatii structurii ficatului cu
ajutorul fasciculelor de ultrasunete.
 Testele de labilitate serică ( Timol, Sulfat de Zn ) au valoare diagnostică relativă deoarece
se pot pozitiva și în diverse afecțiuni hepatice însoțite de disproteinemie.

2.6. Diagnostic pozitiv și diferențial

26
 Diagnostic pozitiv- în aproximativ 50% din cazuri cu hepatită cronică sunt latente sau au o
exteriorizare clinică necaracteristică.

În general diagnosticul pozitiv se bazează pe criterii clinice, perturbări biologice și alterări

morfologice.

Se consideră că datele clinice și de laborator sunt sugestive pentru diagnosticul de boală

cronică de ficat în peste 50% din cazuri.

Diagnosticul pozitiv de certitudine se pune pe baza datelor obținute prin puncția – biobsiei
hepatice (examen histopatologic).

Diagnostic diferențial

Deși diagnosticul diferențial al hepatitei cornice include toate afecțiunile hepatice cu

evoluție cronică, ele trebuie diferențiate în primul rând de hepatita acută virală și de ciroza
hepatică.

Diferențierea de hepatită acută este posibilă în majoritatea cazurilor numai pe baza datelor
clinice și funcționale bioclinice.

Pentru excluderea cirozei hepatice sunt necesare date morfopatologice obținute prin
laparoscopie cu puncție biobsie hepatică dirijată.

Diagnosticul diferențial al H.C.după Oproiu Alexandru

Parametrii Hepatita cronică Hepatita cronică Hepatita cronică

persistentă activă decompensată

Semne cutanate (icter, steluțe _ + ++

vasculare, eritoză palmară,
limbă carminată

Hepatomegalie + ++ _

Splenomegalie _ + ++

HTP (ex radiologic, _ _ ++

27
esofagoscopie)

Timol <10uML >10uML nesemnificativ

TGO, TGP >5x normal >10x normal nesemnificativ

ᵧ-globuline Normale >2x normal nesemnificativ

Retenție BSP _ + ++

Scintigrama hepatică Hipercaptare Hipocaptare hepatică Hipocaptare hepatică

hepatică omogenă, neomogenă, splina cu fine lacune, splina
splina captează5% hipercaptantă hipercaptantă și
captare
hematopoetică

Biopsie hepatică Infiltrat ,,Piesmeal necrosis” Noduli de regenerare

limfoplasmocitar în
spațiul port

Evoluție spre ciroză rară frecventă

hepatică

2.7. Complicații

Complicațiile cele mai frecvente sunt:

 Edemele și Ascita – când ficatul își pierde funcția de sinteză de albumină, apare retenția
lichidiană la nivelul membrelor inferioare (edem) și la nivelul abdomenului (ascita).

 Echimozele (vânătăile) și sângerările – când apare scadereas sau oprirea funcției de

sinteză a proteinelor care reglează circulația sangvină, pacienții se vor învineți și vor
sângera ușor. Palmele pot fi roșiatice, pătate, ceea ce este denumit eritem palmar.

28
  Icterul – îngălbenirea pielii și a ochilor (mai precis a sclerelor), apare când este afectată
funcția de absorbție a bilirubinei.

 Pruritul – metaboliții bilirubinei depozitați la nivelul pielii, determină pruri severi

(mâncărimi).

 Calculi biliari – dacă ciroza impiedică bila să ajungă în vezica biliară, se pot dezvolta
calculi (pietre) biliare.

 Encefalopatia hepatică (toxine în circulația sagvină și creier) – este afectată funcția

hepatică de eliminare a toxinelor care se acumulează în sânge și eventual la nivelul
creierului.

 Rezultatul este afectarea funcțiilor mentale, conducând la tulburări de personalitate, comă

și chiar deces. Primele semne de acumulare a toxinelor la nivelul creierului sunt
neglijarea aspectului personal, amnezia, tulburări de concentrare sau tulburări ale
somnului.

2.8. Tratament

Tratamentul este diferit după forma de HC.

1.Conduita în hepatita cronică B depinde de nivelul replicării virale.

Deși evoluția către ciroză este mult mai probabilă în hepatita cronică severă decât în cea cronică
ușoară sau moderată, toate formele de hepatită cronică virală pot fi evolutive.

Studii randomizate prospective controlate au stabilit că pacienții cu hepatită cronică B răspund

la terapia antivirală cu interferon-α.

Administrarea de injecții subcutanate pe parcursul a patru luni (16 săptămâni), zilnic,

subcutanat, o dozå de 5 milioane de unități sau de trei ori pe săptămână câte o doză de 10
milioane de unități. Probabilitatea răspunsului la interferon este mai mare la pacienții cu

29
niveluri moderate sau scăzute ale ADN HBV (< 200 pg/ml) și la pacienții cu creçteri substanțiale
ale activitații aminotransferazelor (de exemplu >100-200 unitåți).

Pacienții imunodeprimați cu hepatită cronică B și copiii infectați de la naștere par să nu

răspundă la terapia cu interferon.

La pacienții cu hepatită cronică activă B terapia cu glucocorticoizi pe termen lung nu este

numai ineficientă, ci și nocivă. O perioadå preliminară de 6 săptămâni de terapie cu
glucocorticoizi (Prednison în doze de 60 mg pentru 2 săptămâni, 40 mg pentru 2 săptămâni și 20
mg pentru 2 săptămâni), urmată de întreruperea sa bruscă i-a demonstrat beneficiul, conjugat cu
terapia cu interferon (5 milioane de unitåți zilnic, subcutanat, pentru 4 luni) la pacienții cu
hepatită cronică B, în special la cei cu niveluri apropiate de normal sau doar modeste creșteri ale
aminotransferazelor.

Anabolizantele de tip hormonal stimulează sintezele proteice.

Exemplu: Decanofort – fiolă intramuscular, 1-4 fiole timp de 3-4 saptămani în cura de 6 injecții.

Naposim – comprimate, 1-4 pe zi.

Vitaminele se administrează oral și parenteral. Se recomandă administrarea intramusculară, o

data pe saptamâna, a unui “cocktail” alcatuit din vitaminele: 200mg vit B1+ 250mg vit B6 +
1000 gamma vit B12 +50 mg vit E, concomitent cu administrarea per orala de complexe de
vitaminice.

Vitamina B12 are o acțiune anabolizantă în doze mari; iar vitaminele B1, B2 și B6 intervin în
procesele enzimatice și energetice ale metabolismelor hepatice.

Troficele hepatice

 stimulează regenerarea hepatică prin participarea lor directă în biosinteza bazelor

pirimidinice, care intră în structura acizilor nucleici. Se găsește în preparatul comercial
Purinor și Endonal (acidul Ortic).
 stimulează biosinteza proteinelor favorizând regenerarea hepatică. Preparat comercial:
Aspatofort (acid aspatic)

30
 Pentru pacienții cu hepatită cronică B în stadiu terminal, transplantul de ficat este singura
intervenție care ar putea salva viața.

2. În abordarea terapeutică a hepatitei cronice C, glucocorticoizii sunt ineficienți. Pe baza

rezultatului studiilor clinice prospective aleatorii controlate, interferonul-α a fost aprobat pentru
tratamentul hepatitei cronice C

Spre deosebire de hepatita B, în hepatita cronică C un răspuns favorabil la interferon nu este

acompaniat de o creștere a activității aminotransferazelor de tip hepatitå acută ci de o scădere
precipitată a nivelurilor ALT.

Între 85% și 90% dintre råspunsuri au loc în primele 3 luni de terapie; råspunsurile ulterioare
sunt rare. În plus, s-a demonstrat îmbunătățirea aspectului histologic la nivelul zonelor cu
inflamație periportală și lobulară, în special la pacienții cu răspuns biochimic.

Antiinflamatoare de tip Cortizon se indică, ținand cont de contraindicațiile terapiei cu

aceasta (diabet zaharat, ulcer gastro – duodenal, hipertensiune arterială, insuficiență renală
cronică).

Exemplu: Prednisonul se va administra pe o perioadă îndelungată (6-18 luni) în cure de 40-

60 zile cu pauze de 20-30 zile începând cu 40-60 mg/zi săptamânal, ajungând la doza de
întreținere de 15 ml/zi. Dieta va fi fără sare, iar tratamentul va fi aplicat sub control medical. În
forme mai grave de hepatită cronică se folosește asocierea Prednisonului cu Azatioprina
(Imuran).

Imunodepresoarele se administrează în scopul diminuării sau suprimării răspunsului imun

al organismului și întreruperii mecanismului imunologic al leziunilor hepatice.

Preparatele comerciale: 6 – Mercaptopurina, Imuran, Leukeran și Ciclofosfanida.

Antimalarice de sinteză au acțiune imunodepresivă și antiinflamatorie.

Preparate: Clorochin, cp 400mg și Hidroxiclorochin cp 200mg, doza de atac 400mg/zi

timp de 2 luni și de întreținere 200mg/zi 6-12 luni cu control oftamologic periodic deoarece
poate produce efecte secundare oculare ( corneene, retiniene ).

31
 Imunostimulantele restabilesc activitatea limfocitelor T – Levamisol (Decaris) 150mg x 2-
3 cp / timp de 1-2 ani săptămână.

Aminoacizi Arginina, Acidul Glutamic sunt justificați numai în HC cu denutriție

Pentru cei cu afecțiuni terminale decompensate, transplantul de ficat reprezintă o opțiune. Deși
probabilitate reexpresiei de anticorpi anti-HCV detectabili după transplant este mică,
posibilitatea reinfecției noului ficat este aproape universală.

Cu toate acestea, fără a ține cont de rarele excepții, la majoritatea pacienților cărora li se
efectuează transplant hepatic pentru hepatită cronică C se constată niveluri scăzute sau nule ale
morbidității, ale eliminărilor grefei sau ale mortalității asociate cu infecția hepatitică C recurentă
în primii ani postoperator.

3. Baza abordării terapeutice a hepatitei autoimune sau idiopatice (non-virale) constă în terapia
cu glucocorticoizi.

Mai multe studii clinice controlate au demonstrat că o astfel de terapie conduce la îmbunătățiri
din punct de vedere simptomatic, clinic, biochimic și histologic, precum și la creșterea
supraviețuirii. Se poate aștepta un råspuns terapeutic de la 80% dintre pacienți. Din nefericire,
terapia nu s-a dovedit eficientă în prevenirea evoluției finale către ciroză.

O abordare alternativă, este aceea de a începe cu jumătate din doza de Prednison (30 mg/zi)
împreună cu Azatioprină (50 mg/zi). Cu doza de Azatioprină menținută la 50 mg pe zi, doza de
Prednison se scade pe parcursul unei luni la un nivel de întreținere de 10 mg pe zi.

Avantajul abordării combinate este reprezentat de reducerea, pe parcursul unei administrări de

18 luni a terapiei, a complicațiilor serioase care pun în pericol viața, ale terapiei steroidiene de la
66%, până la sub 20%.

Tratamentul curativ

În hepatita cronică nu există o schemă terapeutică universal valabilă, tratamentul trebuind

să fie adaptat la particularitațile fiecarui caz în parte, în funcție de etiologia și forma evolutivă a
hepatitei cornice. În principiu tratamentul curativ urmăreste suprimarea cauzei (când este

32
posibil); stoparea procesului inflamator activ; combaterea proceselor autoimune si aprocesului de
fibrozare; stimularea regenerării hepatice și prevenirea complicațiilor.

Tratamentul igieno-dietetic constă în repaos fizic prelungit și dietă.

Repaosul la pat – nu este necesar decât în perioadele evolutive ale hepatitei, când pacientul
prezintă icter, febră. În restul cazurilor pacientul trebuie să stea în repaos la pat 12-15 ore pe zi.

Regimul alimentar – trebuie individualizat în funcție de toleranța digestivă și trebuie să

cuprindă toate principiile alimentare și să aibă o valoare calorică adecvată.

Alimentele trebuie să fie preparate dietetic, iar mesele trebuie să fie mici și frecvente (4-5
mese pe zi).

Se recomandă un regim normocaloric sau hipercaloric (2500/3500 de calorii pe zi) în

funcție de starea de nutritie a pacientului. Regimul trebuie să cuprindă rația normală de proteine,
glucide, lipide, vitamine, saruri minerale.

Alimente interzise.

Dintre cele mai importante sunt: afumături, conserve, mezeluri, brânzeturi fermentate,
carne de porc grasă, slanină, cârnați, pește gras, icre, vânat, maioneze, fasole uscată, alune, nuci,
condiment, băuturi alcoolice.

Dieta alimentară are o importanță capitală devenind un factor terapeutic.

În hepatitele cornice dieta va fi bogată în proteine animale, vitamine si glucide.

Carnea de vaca, pasare sau pește (150-200 g/zi), brânza de vaci, cașul sau urda (50-100
g/zi), laptele și iaurtul (300-400 g/zi), ouăle fierte moi (4-5 pe saptamana) furnizeaza acizi
aminați esențiali sintezelor proteice și regenerării hepatice.

Fructele crude, sucurile de fructe, zarzavaturile și legumele verzi vor asigura necesarul de
vitamine.

Trebuie evitate varza și legumele bogate în celuloză, care intreîin fermentaîii intestinale.

33
 Făinoase ca grisul, orezul, pastele făinoase și dulciurile, totalizând 400 500 g/zi sunt
necesare acoperirii nevoilor energetice.

Lipidele vor fi asigurate, de preferat, din uleiuri vegetale (40-60 g/zi), care sunt mai bine
metabolizate de ficatul insuficient.

2.9. Profilaxie

Măsurile de profilaxie privind infecția cu virusurile hepatice sunt:

 Diagnostic precoce și izolarea cât mai precoce a pacienților.

 Administrarea de gammaglobuline la contacții pacienților de hepatită cu virus A.

 Selectarea donatorilor de sânge prin determinarea antigenului HBs și a transaminazilor.

 Respectarea regurilor de asepsie și antisepsie la tratamentele parenterale.

 Explorări tubare.

 Prelevări pentru analize.

 Tratamente dentare.

 Combaterea alcoolismului.

 Evitarea abuzului de medicamente hepatotoxice.

 Măsuri de protecție a muncii la persoanele care vin în contact cu toxice industriale

hepatotrope.

 Alimentație rațională.

34
 CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU HEPATITĂ

CRONICĂ

Îngrijirea bolnavilor cu afecțiuni hepatice prezintă particularitati deosebite fată de cei cu

afectiuni biliare.

La îngrijirea acestor bolnavi trebuie avut în vedere faptul ca simptomatologia hepato-biliară

adesea ascunde o boala infectioasă de etiologie virală sau consecințele acestei care pastrează înca
un oarecare grad de contagiozitate mult timp după vindecarea aparentă sau reală a bolii inițiale.

       Majoritatea afecțiunilor hepatice, neîngrijite în mod corespunzător evoluează spre

insuficiența hepatică, care poate merge până la exitus.

       Tulburarile de metabolism din cursul stărilor de insuficiență hepatică favorizează invadarea
organismului cu substanțe toxice, care au o acțiune importantă și asupra SNC.

       Afecțiunile hepato-biliare sunt însotite de modificari psihice importante, ca tulburari de

somn, scăderea afectivității etc.

       Daca insuficiența hepatică nu este tratată corespunzator și se agravează în timp, atunci
tabloul clinic se modifică completându-se cu somnolență, obnubilare și chiar comă hepatică.

       La internare, bolnavii cu probleme hepatice vor fi repartizati în saloane mici ( 2-3 paturi)
pentru a li se putea asigura liniștea necesară.

       Pentru a se evita infecțiile, bolnavii nu vor fi internați la un loc cu bolnavii cu angine, cu
stafilococi sau infecții pulmonare.

35
       În perioada acută a bolilor hepatice, bolnavii trebuie să respecte repaosul fizic si psihic,
motiv pentru asistenta medicală trebuie să-i invețe pe pacientii cum sa faca acest lucru.

     Activitatea psihica sau fizica precoce poate provoca recidive sau agravari nerecuperabile.

        Bolnavul hepatic este ajutat de asistentă la efectuarea toaletei corporale.

       În perioada icterică, datorită pruritului, pacienții se scarpină și apare gratajul care poate
deveni poarta de intrare a infecției. De aceea, asistenta medicală trebuie să-l învețe, să-l ajute și
dacă pacientul nu poate fi independent față de această problemă, ei ii revine misiunea și obligația
de ai taia unghiile cât mai scurt, de a pili colțurile pentru a le rotunji, sa pastreze unghiile curate.

        Datorită gustului amar de care se plâng pacienții hepatici, toaleta bucală trebuie facută cu
deosebită atenție de pacient, dacă este capabil sau de asistenta medicală.

        Alimentația bolnavilor hepatici trebuie sa fie fracționată în doze mici și dese pentru a
favoriza drenajul biliar permanent și pentru aportul de calorii.

        În perioada acută a hepatitelor, bolnavii primesc un regim de cruțare a ficatului prin evitarea
grăsimilor și a alimentelor meteorizante, asigurându-se un aport bogat  în hidranți de carbon și
vitamine.

        Proteinele se vor da în cantități progresive, pe masură ce dispare inapetența, asigurând un

aport bogat prin brânză de vaci, carne fiartă de pasare sau vită, gratar.

        Pe masura ce starea bolnavului se amelioreaza se admit și grăsimile vegetale și untul.

        Se interzic cu desăvarșire băuturile alcoolice, alimentele prăjite și condimentele.

        În timpul și după colici este de preferat dieta lichidă.

        Pentru o alimentație adecvată acestei situații, între asistenta medicală și pacient trebuie să
existe o stransă colaborare.

36
        În cadrul pacienților cu afecțiuni hepatice, asistentei medicale îi revine sarcina de a
supraveghea si urmari:

 culoarea sclerelor si tegumentelor (icterizarea si dezicterizarea );

 pruritul; 
 culoarea scaunelor;
 aportul de lichide;
 culoarea și cantitatea urinei;
 greutatea corporala;
 formarea și dispariția edemelor;
 eventualele modificări de comportament.

   Tot asistenta medicală este cea care efectuează ( la indicatia medicului ) recoltările de sânge,
urină, fecale, sucuri digestive și le trimite la laborator pentru efectuarea probelor funcționale ale
ficatului, pancreasului și vezicii biliare.

        Ea efectuează sondajele exploratoare și terapeutice la indicația medicului, pregătește

bolnavul pentru examenul radiologic și la indicatia medicului, pentru punctia abdominală,
laparoscopie sau punctie biopsica a ficatului.

        Îngrijirile trebuie efectuate în cunoașterea complicațiilor posibile pe care asistenta are
obligația să le revadă și să le cunoască.

        Cele mai frecvente sunt:

 colica biliară,
 icterul,
 hemoragia,
 semnele prevestitoare ale comei hepatice.

        Medicatia bolnavilor hepatici trebuie facuta numai la indicatia medicului.

        Asistenta are obligatia ca la cea mai mica suspiciune să anunțe medicul.

37
        Corticoterapia si antibioeteropia se vor face cu precautiile si controalele obisnuite.

        Extractiile de ficat, vitaminele, medicamentele imunosupresive si diureticele nu necesita

tehnici deosebite.

        Pentru corectarea deficitului proteic se fac perfuzii cu plasmă.

        Ca rol autonom, asistenta medicală poate utiliza aplicațiile calde, care au rol în
îmbunatățirea circulației la nivelul ficatului și au efect spasmolitic asupra vezicii și căilor biliare.

        La externare bolnavii trebuie pregătiți printr-o muncă sustinută de educație sanitară privind
respectarea odihnei, a regimului dietetic, precum și a abstinenței de alcool și tutun.

        Bolnavii sau aparținătorii vor fi instruiti de catre asistenta medicală asupra modului de
preparare a alimentelor.

3.1.Internarea pacientului în spital

Internarea se face la urgență cât și pe baza biletelor de trimitere de la medicul de
familie. Bolnavii internaţi sunt înscrişi la Biroul serviciului de primire în registrul de internări,
unde se completează şi foaia de observaţie clinică cu datele de identitate ale bolnavului.
Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de gardă, care va culege datele
anamnetice de la bolnav sau însoţitor şi le va nota în foaia de observaţie, stabilind diagnosticul
prezumtiv, necesar şi din punctul de vedere al dirijării bonavului în secţiile de spital. În vederea
examinării clinice, efectuată de medicul de gardă, asistenta medicală ajută bolnavul să se
dezbrace.
După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în secţie, asistenta
medicală însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă tegumentele şi fanerele (la
nevoie deparazitează bolnavul), îl ajută să-şi facă baie (dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în
camera de îmbrăcare unde îl ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci,
halat).
Hainele şi efectele bolnavului vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea
înmagazinării, eliberându-se bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la nevoie şi hainele
vor fi supuse deparazitării).

38
 Astfel pregătit, asistenta conduce bolnavul la salon unde îl prezintă celorlalţi pacienţi, îl
informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului şi îl ajută să se aşeze în patul
pregătit cu lenjerie curată.
După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistenta medicală întocmeşte foaia de
temperatură, determină greutatea bolnavului, măsoară T0, pulsul, T.A., iar datele obţinute le
notează în foaie de observaţie.

3.2. Asigurarea condiţiilor de mediu

Saloanele trebuie să fie luminoase şi cu o ventilaţie ireprosabilă, curate si dotate cu
mobilierul stric necesar. Se vor inlatura toţi excitanţii: auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu
efecte negative asupra sistemului nervos.
Asistenta verifică şi explică pacientului cea mai bună poziţie pe care trebuie sa o adopte
în pat, va asigura lenjerie de pat şi corp uscata şi curată de câte ori este nevoie şi va urmări
pacientul să nu apară complicaţii.

3.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

- Pregătirea patului şi a accesoriilor lui
Paturile pacienţilor vor fi cât mai comode pentru a evita poziţiile forţate şi pentru a
asigura confortul necesar pe o durată mai lungă de spitalizare.
Este important ca paturile să fie cu somieră mobilă,transformabile în fotolii şi prevăzute
cu rezemătoare de spate pentru a se putea aduce pacienţii în poziţii corespunzătoare necesităţilor
lor de respiraţie în cursul dispneei.
În acelaşi scop saloanele trebuie să fie prevăzute şi cu mese adaptabile de pat.
Patul pacientului trebuie să aibă o saltea confecţionată dintr-o singură,din două sau trei
bucăţi,din burete sau material plastic care se curăţă şi se dezinfectează mai uşor.
Pernele trebuie să fie în număr de două,una umplută cu păr de cal sau iarbă de mare,alta
cu burete sau puf,iar pătura să fie confecţionată din lînă moale.
Lenjeria patului trebuie să conţină două cearceafuri, unul simplu şi celălalt plic, două
feţe de pernă, o aleză sau traversă, muşama.

39
 - Schimbarea lenjeriei de pat
Se va efectua zilnic sau ori de cîte ori este nevoie. Avem nevoie de lenjerie curată
completă şi schimbarea se va face în funcţie de gravitatea stării pacientului.
Dacă pacientul nu este dependent de aparate şi se poate mobiliza,shimbarea lenjeriei se
va face fără pacient în pat. Dacă starea pacientului nu permite mobilizarea lui atunci schimbarea
lenjeriei se va face cu pacientul în pat. Cînd pacientul se poate întoarce în decubit lateral
schimbarea lenjeriei se va face în lungimea patului, iar cînd poate fi sprijinit în poziţie şezîndă
schimbarea se face în lăţime.

- Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului

Pacienţii care se pot mobiliza vor fi instruiţi să folosească duşul şi să se spele pe mîini
după fiecare folosire a toaletei. Dacă medicul permite îmbăierea pacientului, atunci acesta se va
face la o temperatură indiferentă, plăcută pentru pacient care se situează de obicei între 34-36C.
La această temperatură se evită reacţiile vasomotorii şi creşterea masei circulante,cea ce
la pacienţii cardiovasculari nu este de dorit.
Băile să nu depăşească 10-25 cel mult 20 de minute. Toracele în timpul băii să rămînă
liber, deasupra nivelului apei.
Baia este importantă pentru menţinerea tegumentelor într-o stare perfectă de curăţenie
în vederea prevenirii unor complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii care au un rol
important în apărarea organismului şi pentru a asigura starea de confort necesară pacientului.
Asistenta are misiunea delicată de a controla în mod discret şi de a îndruma cînd este
cazul ca pacientul neimobilizat să-şi facă zilnic toaleta de dimineaţă şi de seară ce constă în
spălarea feţei, a urechilor, a gîtului, a membrelor superioare, regiunii axilare, toaleta cavităţii
bucale şi îngrijirea părului.
După terminarea băii, pacientului i se va face o frecţie cu alcool pentru închiderea
porilor şi stimularea circulaţiei, este ajutat să se îmbrace cu lenjerie de corp curată, halat şi
papuci.

40
 - Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat
Toaleta zilnică trebuie executată în aşa fel încît să pretindă cît mai puţine eforturi din
partea pacientului, dar acest lucru nu poate fi un pretext de a neglija spălarea lui parţială. Se va
face prin ştergerea tuturor regiunilor corpului cu mănuşă de baie umezită în apă călduţă. Trebuie
să avem trei mănuşi de baie, una pentru faţă, una pentru corp iar una pentru extremităţi.
Se vor proteja regiunile lezate sau escarele de decubit. Toaleta cavităţii bucale este
obligatorie. La pacienţii conştienţi cu ajutorul asistentei iar la pacienţii inconştienţi efectuată de
asistentă cu tampon îmbibat în glicerină boraxată ştergîndu-se limba, bolta palatină, suprafaţa
internă şi externă a arcadelor dentare cu mişcări dinăuntru în afară. Se şterg dinţii cu un alt
tampon, iar la sfîrşit se ung buzele. Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică
din îngrijirile acordate de asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena
bolnavului.
Constă în menţinerea pielii în stare de curaţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei
leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării.
Toaleta pacientului poate fi:
- zilnică pe regiuni;
- săptămanală sau baia generală;
În funcţie de tipul îngrijirii pacientului, acesta:
- nu are nevoie de ajutor;
- are nevoie de sprijin fizic şi psihic;
- are nevoie de ajutor parţial ;
- necesită ajutor complet.
Etapele toaletei:
Se va respecta următoarea succesiune: se începe cu faţa, gâtul şi urechile; apoi braţele şi
mâinile, partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa anterioara a coapselor; se întoarce bolnavul
în decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a coapselor, din nou în decubit
dorsal, se spală gambele şi picioarele, organele genitale externe, toaleta cavităţii bucale.
Obiective :
 îndepartarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi împregnat cu
secreţiile glandelor sebacee si sudoripare, amestecată cu praf, alimente, resturi de dejecţie şi alte
substanţe straine, care adera la piele ;

41
  deschiderea orificiilor de escreţie ale glandelor pielii;
 înviorarea circulaţiei cutanate şi a intregului organism;
 producerea unei hiperemii active a pielii, care favorizează mobilizarea
anticorpilor;
 liniştirea bolnavului, crearea unei stări placute de confort;
Tehnică:
 se verifică temperatura ambiantă, pentru a evită răcirea bolnavului ;
 se evită curenţi de aer prin închiderea geamurilor şi a usilor;
 se izolează bolnavul de anturajul său;
 se pregătesc în apropriere materialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei a
patului şi a bolnavului pentru a preveni escarele;
 bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură;
 se descoperă progresiv numai partea care se va spăla;
 se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie, pentru a nu se scurge apă în pat
sau pe bolnav;
 se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate pentru a favoriza
circulaţia sanguină;
 apa caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată ori de câte ori este nevoie, fără
a se lăsa săpunul în apă;
 se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi axile
 se imobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele
predispuse escarelor;
 ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat;
 se mută muşamaua şi aleza de protecţie în funcţie de regiunea pe care o spălăm.
- Observarea poziţiei pacientului în pat
Asistenta trebuie să ţină sub supraveghere toţi pacienţii din salon. Numai astfel poate
sesiza orice schimbare în starea pacienţilor şi să facă o apreciere corectă în ceea ce priveşte
evoluţia bolii.
Pentru pacientul cu luxaţie de cot trebuie asigurat maximum de confort.

42
 Repausul fizic îndelungat, prin reducerea vitezei de circulaţie, favorizează formarea
trombozelor venoase la nivelul membrelor inferioare, de unde pot porni embolii pulmonare. Este
indicat tratament anticoagulant şi masajul gambelor şi picioarelor.
Se va ţine seama întotdeauna de tendinţa la formarea edemelor de stază în părţile
declive ale corpului şi se va căuta,în măsura în care starea pacientului o permite, să se ţină
ridicate părţile edemaţiate.

- Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului

În funcţie de evoluţia bolii poziţia pacientului trebuie schimbată în pat după indicaţiile
medicului,dar fără indicaţie poziţia pacientului în pat trebuie lăsată la latitudinea lui.
Numeroşi pacienţi respiră mai uşor în poziţie semişezîndă sau şezîndă, alţii cu aceeaşi
afecţiune preferă poziţia orizontală.
Unii pacienţi în cursul acceselor de dispnee se aşează pe marginea patului,cu picioarele
atîrnate,alţii se apleacă pe genunchii ridicaţi sau pe marginea mesei.
Asistenta nu trebuie să insiste pentru readucerea pacientului într-o poziţie standard.
Scopul îngrijirii este reducerea cauzelor care îl obligă pe pacient să adopte aceste poziţii
neobişnuite.
Mobilizarea pacienţilor în pat poate fi efectuată numai la stricta indicaţie a medicului.O
imobilizare prelungită la pat predispune organismul la complicaţii vasculare, flebotromboze sau
flebite latente, generatoare de embolii. Din acest motiv se permit mişcări dirijate de respiraţie,
precum şi ale membrelor.
Asistenta medicală se va îngriji de masajul extremităţilor pentru înviorarea moderată a
circulaţiei.

- Captarea eliminărilor
Asistenta medicală trebuie să ţină evidenţa exactă a lichidelor consumate şi eliminate.
Diureza trebuie determinată zilnic prin măsurarea volumetrică şi nu prin apreciere.
Restul pierderilor de lichide ca transpiraţia, scaunul în special după purgative, vor fi de asemenea
ţinute în evidenţă.
Repausul la pat favorizează constipaţia. În cazuri de insuficienţe uşoare, stările de
constipaţie vor fi ameliorate prin clisme, iar în cazuri mai grave cu purgative ca sulfatul de

43
magneziu (30g) care prin crearea unui mediu hipertonic în lumenul intestinal realizează un aflux
abundent de apă din vase spre intestine.

3.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

Măsurarea şi notarea temperaturii
Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
Locuri de măsurat:
-cavităţi semi închise: axila, plica inghinală, cavitatea bucală;
-cavităţi închise: rect, vagin.
Temperatura = rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de caldura prin
dezintegrarea alimentelor energetice.
Termoreglare = funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii
(termogeneza) şi pierderea căldurii (tremoliza) pentru păstrarea valorilor constante.
Materiale necesare:
 termometru digital;
 casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;
 recipient cu soluţie dezinfectantă (alcool sanitar, alcool iodat, )
 tăviţă renală;
 ceas;
 foaie de observaţie;
 pix de culoare albastră;
 carneţel individual.
Intervenţiile asistentei medicale:
- pregătirea materialelor lângă bolnav;
- pregătirea psihică a bolnavului;
- spălarea pe mâini;
- se scoate termometrul din cutie şi îl deschide prin apasarea unicului buton,
- se verifică ca acesta să afişeze pe ecranul digital gradaţia o.
A). Pentru măsurarea în axilă:
- se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă;
- se ridică braţul bolnavului;

44
 - se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
- se aşează termometrul cu senzorul ( vârful metalic) în centrul axilei, paralel cu
toracele;
- se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;
- la pacienţii slăbiţi, agitaţi, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această poziţie de
către asistenta medicală;
- termometrul se menţine pînă la semnalul sonor
B). Pentru măsurarea în cavitatea bucală
- se introduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei
dentare;
- pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas;
- se menţine termometrul timp de 5 min.
C). Pentru măsurarea rectală:
- se lubrefiază termometrul;
- se aşează pacientul în decubit lateral,cu membrele inferioare însemi flexie,asigurandu-i
intimitatea; 
- se introduce tubul termometrului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înainte;
- termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării;
- se menţine termometrul timp de trei minute;
- după terminarea timpului de menţinere,se scoate şi se şterge cu o compresă;;
- se dezinfetează partea de plastic cu soluţia dezinfectantă;
- se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură;
- notarea unui punct pe verticală,corespunzătoare datei şi timpului zilei, scoţând pentru
fiecare linie orizontală, două diviziuni de grad;
- se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice;
- în alte documente medicale se notează cifric.
Interpretarea rezultatelor
Temperatura normală (fiziologică) = 36-37° C
Valori patologice:
a) starea de hipertermie:
- subfebrilitate 37-38° C

45
 - febră moderată 38-39° C
- febră ridicată 39-40° C
- hiperpirexie 40-41° C
b) starea de hipotermie < 36° C
Recomandări:
- măsurarea temperaturii dimineaţa între orele7-8 şi seara între orele 18-19
- susţinerea termometrului la copii, bătrâni, inconştienţi, agitaţi şi măsurarea în
cavităţile semi închise;
- în situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute, neprăvăzute, repetaţi măsurarea
temperaturii sub supraveghere.

Observarea şi măsurarea respiraţiei

Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al
apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat:
- tipul respiraţiei;
- amplitudinea mişcărilor respiratorii;
- ritmul;
- frecvenţa.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar;
- pix cu pastă verde;
- foaie de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
- aşează bolnavul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată;
- plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;
- numărarea inspiraţiilor timp deun minut;
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct p foaia de temperatură ( fiecare linie
orizontală a foii reprezintă două respiraţii);
- unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei;

46
 - în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi
caracteristicile respiraţiei ( R = 18 resp/min, amplitudine medie);
- aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla
observare a mişcărilor respiratorii.
Calităţile respiraţiei:
1. Frecvenţa: reprezintă numărul respiraţiilor pe minut
- nou-născut : 30-50 R/min;
- 2 ani: 25-35 R/min;
- 12 ani: 15-25 R/min;
- adult: 16-18 R/min;
- vârstnic: 15-25 R/min.
2. Amplitudinea: este dată de volumul de aer ce pătrunde şi se elimină din plămâni la
fiecare respiraţie. Poate fi:
- profundă;
- superficială.
3. Ritmul: reprezintă pauzele dintre respiraţii.
4. Simetria: ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în
timpul inspiraţiei şi expiraţiei.

Măsurarea pulsului arterial

Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.
Elemente de apreciat:
- ritmicitatea;
- frecvenţa;
- amplitudine.
Locuri de măsurat:
- orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos:
- artera radială,
- artera carotidă,
- artera temporală,
- artera humerală,

47
 - artera femurală,
- artera poplitee.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar;
- pix cu pastă roşie;
- foaia de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 min;
- spălarea pe mâini;
- reperarea arterei;
- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor;
- numărarea pulsaţiilor timp de un minut;
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foia de temperatură, ţinând cont
că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii;
- unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei;
- consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor
pulsului ( AV = 82 b/min, puls regulat);

Măsurarea tensiunii arteriale

Scop: evaluarea funcţiilor cardio-vasculare ( forţa de contracţie a inimii, rezistenţă
determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Elemente de evaluat:
- tensiunea arterială sistolică ( maximă);
- tensiunea arterială diastolică ( minimă).
Materiale necesare:
- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru);
- stetoscop biauricular;
- tampon de vată cu alcool;
- pix cu pastă roşie.

48
 Metode de determinare:
- palpatorie;
- ascultătorie.

Intervenţiile asistententei medicale:

- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
- spălarea pe mâini;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;
- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a
manşetei;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi ( care în prealabil au fost dezinfectate);
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul parei de cauciuc, până la
dispariţia zgomotelor palsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când
se percepe primul zgomot arterial ( care prezintă valoareatensiunii arteriale maxime);
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a
fi consemnată;
- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în
momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de
culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat;
- se dezinfectează olivele.
Valori normale:
Valorile fiziologice ale tensiunii arteriale

Vârsta Tensiunea maximă (mm Hg) Tensiunea minimă (mm Hg)

1-3 ani 75-90 50-60
4-11 ani 90-110 60-65
12-15 ani 100-120 60-75

49
 adult 115-140 75-90
vârstnic >150 >90

Monitorizarea diurezei
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi conducerii
tratamentului asistenta medicală va urmări:
1.Tulburările de emisie urinară
2.Cantitatea de urină emisă în 24 de ore
3.Caracterele calitative ale urinii
1.Emisia urinii este declanşată de senzaţia de micţiune,în mod normal în decurs de 24 de
ore este de 5-6 micţiuni la bărbaţi şi 4-5 micţiuni la femei.
Asistenta urmăreşte următoarele tulburări de micţiune: polachiuria, nicturia, disuria,
incontinenţa urinară, retenţia de urină.
2.Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui pacientul să
urineze numai în urinar timp de 24 de ore..Vasele cilindrice gradate vor fi bine acoperite şi ţinute
la răcoare pentru a împiedica procesele de fermentaţie.
Tot în acest scop se va adăuga la urina colectată cîteva cristale de timol care nu
modifică reacţiile chimice ale urinii.
Alături de înregistrarea valorii diurezei se va nota şi cantitatea de lichide
ingerate.Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă bilanţul circulaţiei
apei în organism.
Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore,la bărbaţi este ceva mai mare 1200-1800
ml/24 de ore,la femei 1000-1400 ml/24 de ore.
3.Asistenta trebuie să cunoască caracterele calitative ale urinei:
- culoare-urina normală are o culoare galben deschis ca paiul pînă la brun închis.
- aspect-urina normală la emisie este clară,transparentă,după un timp poate deveni
tulbure.
- miros-acizii bolatili din urină îi conferă un miros asemănător cu cel al bulionului.
- reacţie-în stare normală are o reacţie acidă PH=6,5
- densitate-trebuie determinată imediat după emisie cu urodensiometrul.Valoarea
normală 1015-1020 în funcţie de cantitatea substanţei dizolvate.

50
 Se va nota atent cantitatea de lichide ingerate,primite prin perfuzii şi cantitatea de urină
emisă, făcîndu-se bilanţul pe fiecare 24 de ore. Acest bilanţ fiind foarte important deoarece de
cele mai multe ori aceşti pacienţi prezintă edeme datorită reţinerilor de apă şi sare în organism.

3.5.Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci orice întârziere
cît de mică provoacă emoţii inutile acestor pacienţi.
Cu toate că medicamentele se administrează la indicaţia medicului asistenta va trebui să
intervină de urgenţă în unele cazuri extreme pînă la sosirea medicului.
Asistenta trebuie să sesizeze cît mai repede supradozarea sau efectul nefavorabil ca
inapetenţa, greţurile, bradicardia, tahicardia, lipotimia, şoc anafilactic ce pot interveni ca o
supradozare.
 Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor:
Doza de administrare
În funcţie de doza administrată, acelaşi produs poate acţiona ca aliment, medicament
sau toxic.
Prescrierea medicamentelor
Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a pacientului
internat sau pe reţete în cazul pacientului ambulator.
Prescrierea constă în:
- numele medicamentului;
- concentraţie şi cantităţi;
- doza unică sau pe 24 h;
- mod de administrare;
- orarul administrărilor;
- administrare în raport cu servitul meselor.
Administrarea medicamentelor
Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze:
- medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv
- doza corectă de administrare;
- acţiunea farmacologică a medicamentelor;

51
 - frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare;
- efectul ce trebuie obţinut;
- contraindicaţiile şi efectele secundare;
- interacţiunea dintre medicamente.
Asistenta medicală verifică şi identifică:
- calitatea medicamentelor;
- integritatea medicamentelor;
- culoarea medicamentelor;
- decolorarea sau supracolorarea;
- sedimentarea, precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţie;
- lichefierea medicamentelor solide;
- opalescenţa soluţiilor.
Asistenta medicală respectă :
- calea de administrat prescrisă de medic;
- dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului;
- incompatibilitatea de medicament;
- administrarea rapidă a medicamentelor deschise;
- ordinea de administrare a medicamentelor
- servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.
Asistenta medicală informează şi anunţă :
- pacientul pentru medicamentele prescrise, în ceea ce priveşte modul de
administrare, cantitatea, efectul scontat şi eventualele reacţii secundare;
- medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de administrare a
medicamentelor.
Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore prin ingerarea şi
eliminarea lichidelor.
Eliminarea apei din organism se face prin mai multa căi:1000-1500 ml se elimină prin
urină,500-1000 ml prin transpiraţie,350-500 ml sub formă de vapori prin plămîni şi 100-200 ml
prin scaun,nevoia de apă a adultului fiind de 2000-2500 ml/24 de ore.
Hidratarea organismului se poate face pe cale orală, cale duodenală, cale rectală, cale
subcutanată, cale intravenoasă prin numeroase soluţii ca: ser fiziologic, soluţie izotonică

52
bicarbonat de sodiu 1,4%, soluţie izotonică lactat de sodiu 1,9%, glucoză soluţie izotonică 4,7%,
soluţie hipertonă 5-10-20-33-40%, soluţie Krebs, soluţie Dextran, soluţia Locke.
Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic este o urgenţă majoră de
îngrijire a pacientului.

3.6. Recoltarea produselor biologice şi patologice

Recoltarea sângelui pentru analizele de laborator se efectuează prin puncţie venoasă.
Definiţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui
ac de puncţie.
Scop:
 Explorator - recoltarea sângelui petru examenele de laborator precum cele
biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice;
 Terapeutic:
o administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a perfuziei intravenoase
o recoltarea sângelui în vederea transfuzarii sale
o executarea tranfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
Locul puncţiei
 venele de la pliul cotului (cefalica si bazilica), în locul unde se formează un "M"
prin anastomozarea lor
 venele antebraţului
 venele de pe faţa dorsală a mâinii
 venele subclaviculare
 venele femurale
 venele maleolare interne
 venele jugularei şi epicraniene (de regulă se execută la sugar şi copil mic)
Pregătirea pacientului:
- psihic- se explică procedura şi riscurile;
- fizic- se asează pacientul pe scaun sau pat, într-o poziţie comodă care să faciliteze
accesul venos.
Pregatirea puncţiei:

53
 Pentru protecţie se foloseşte o pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama şi
aleză. Pentru a dezinfecta locul unde va fi executata punctia se foloseşte alcool medicinal şi
tampoane.
Se utilizează ace de 25-300 mm, diamentrul 6/10, 7/10, sau 10/10 (în fucţie de scop),
seringi de capacitate, pense, mănuşi chirurgicale.Toate aceste materiale sunt de unică folosinţă.
Execuţia puncţiei:
Pacientul se aşează într-o pozitie confortabila atât pentru el cât şi pentru cel care execută
puncţia. Se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice
circulaţia de întoarcere la nivelul braţului. Braţul pacientului se aşează pe perniţă şi muşama în
abducţie şi extensie maximă, se dezinfectează tegumentele şi se aplică garoul la distanţa de 7-8
cm deasupra locului unde se va executa puncţia, strângându-l astfel încât să oprească circulaţia
venoasă fără a comprima artera. Este recomdat ca pacientul să strângă pumnul, venele devenind
astfel turgescente. Asistenta medicală îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav. Se
fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o uşoară
compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine. Se fixează acul la holder, acul ataşat cu
bizoul în sus, în mâna dreapta, între police şi restul degetelor. Se pătrunde cu acul traversând, în
ordine tegumentul - în direcţie oblică, unghiul să fie de 30 de grade, apoi peretele venos -
învingându-se o rezistenţă elastică până când acul înaintează în gol. În lumenul venei, se schimbă
direcţia acului 1-2 cm. Se continuă tehnica in functie de scopul punctiei venoase - precum
injectarea medicamentelor, recoltarea sangelui sau perfuzie.. Dupa executarea puncţiei se
îndepartează staza venoasa prin desfacerea garoului şi a pumnului. Se aplică tamponul îmbibat în
soluţie  dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul din vena.Se
comprimă locul puncţiei timp de 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală.
Accidente:
În timpul punctiei pot aparea cateva efecte adverse sau se pot declanşa accidente:
 Hematom (infiltrarea sangelui în ţesutul perivenos). Asistenta medicală trebuie să
intervină şi să retraga acul, apoi să comprime locul puncţiei timp 1-3 minute
 Străpungerea venei (perforarea peretului opus). Se retrage acul în lumenul venei
 Ameţeli, paloare, lipotimie
Este important îngrijirea pacientului după tehnică, i se asigură repaus la pat pe o
perioadă prescrisă de medic, se supraveghează funcţiile vitale, culoarea tegumentelor, se

54
informează medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, se controlează locul puncţiei
şi aspectul pansamentului la nevoie ( hemoragie,hematom, roşeaţă ).
Recoltarea sângelui pentru:
- examen biochimic - puncţie venoasă pe nemîncate, 5-10 ml sînge în seringă
heparinizată.
•       ureea sangvină: valorea normala 20-40 mg%;
•       acidul uric: V.N.3-5 mg%;
•       creatinina: V.N.0,6-1,3 mg%
•       Na+ =135-150 mEq/1 sau 15-21 mg%;
•       K+ = 3,5 mEq/1 sau 15-21 mg%;
•       Ca+ = 4,5/5,5 mEq/1 sau 9-11 mg%;
- glicemie: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml sînge pe 4 mg florură de natriu.
Valorile normale sunt: 80-120 mg/l.
- V.S.H.: prin puncţie venoasă, se recoltează 1,6 ml de sînge pe 0,4 ml citrat de
sodiu 3,8%. Valorile normale sunt1 oră 4-6 mm,2 ore 7-15 mm.
- hemoleucogramă: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sînge pe
E.D.T.A.Valorile normale sunt: eritrocite la bărbaţi 4,5-5,5mil/mm³ iar la femei 4,2-4,8 mil/mm³,
hemoglobină la bărbaţi 15±2 g/100ml iar la femei 13±2g/100ml, leucocite 4000-8000/mm³

3.7.Hidratarea organismului prin perfuzie endovenoasă

Hidratarea organismului se poate face pe cale orală, cale duodenală, cale rectală, cale
subcutanată, cale intravenoasă prin numeroase soluţii ca: ser fiziologic, soluţie izotonică
bicarbonat de sodiu 1,4%, soluţie izotonică lactat de sodiu 1,9%, glucoză soluţie izotonică 4,7%,
soluţie hipertonă 5-10-20-33-40%, soluţie Krebs, soluţie Dextran, soluţia Locke. Soluţiile se
administrează prin perfuzie picătură cu picătură după un ritm stabilit de medic.
Perfuzia reprezintă introducerea pe cale parenterală (intravenoasă), picatură cu picatură,
a soluţiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică şi volemică a organismului.
Introducerea lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct în venă, prin canule
de material plastic ce se introduc transcutanat prin lumenul acelor (acestea apoi se retrag) sau
chirurgical, prin evidenţierea venei în care se fixează o canulă de plastic ce se menţine chiar
câteva săptămâni (denudare venoasă).

55
 Scop : hidratarea şi mineralizarea organismului; administrarea medicamentelor la care
se urmareşte un efect prelungit; depurativ - diluând şi favorizând excreţia din organism a
produşilor toxici; completarea proteinelor sau altor componente sangvine, alimentaţie pe cale
parenterală.
Pregătirea materialelor necesare:
- tavă medicală acoperită cu un câmp steril;
- trusa pentru perfuzat soluţii ambalată steril;
- soluţii hidrante în sticle R.C.T. închise cu dop de cauciuc şi armătură metalică sau în
pungi originale de material plastic, riguros sterilizate şi incalzite la temperatura corpului;
- garou de cauciuc;
- taviţă renală;
- stativ prevăzut cu braţe, cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
- 1 - 2 seringi cu ace pentru injectii intravenoase şi intramusculare;
- o pernă
- muşama;
- 1- 2 pense sterile;
- o pensă hemostatică;
- casolete cu comprese sterile;
- substanţe dezinfectante;
- romplast;
- foarfece;
- vată.
Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare.
Se scoate tifonul sau celofanul steril de pe flacon.
Se desface aparatul de perfuzie şi se închide prestubul.
Se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se patrunde cu el prin dopul flaconului.
Se închide cu pensa hemostatic, imediat sub ac tubul de aer, se îndepărtează teaca
protectoare de pe ac şi se patrunde cu acesta în flacon, prin dopul de cauciuc, făra să se atinga
trocarul.
Se suspendă flaconul pe suport. Se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de
romplast, având grijă să depaşească nivelul soluţiei sau al substanţei medicamentoase.

56
 Se îndepărtează pensa hemostatică, deschizând drumul aerului în flacon.
Se îndeparteaza teacă protectoare de pe capacul portac al tubului, se ridică deasupra
nivelului substanţei medicamentoase din flacon şi se deschide usor prestubul, lăsând să curgă
lichidul în dispozitivul de perfuzie, fără ca picuratorul să se umple complet cu lichid.
Se coboară progresiv portacul, până când tubul se umple cu lichid, fiind eliminate
complet bulele de aer.
Se ridică picurătorul în poziţie verticala şi se închide prestubul, aparatul ramânând
atârnat pe stativ.
Pregatirea psihică si fizica a bolnavului.
I se explică bolnavului necesitatea tehnicii. Se aşează bolnavul pe pat, în decubit dorsal,
cât mai comod, cu antebraţul în extensie şi pronaţie. Se aşează sub braţul ales o pernă tare,
acoperită cu muşama şi câmp steril.
Efectuarea perfuziei
Spălarea pe mâini cu apa si sapun. Se examineaza calitatea sistarea venelor.Se aplica
garoul de cauciuc la nivelul bratului. Se dezinfectează plica cotului cu alcool. Se cere bolnavului
să închidă pumnul şi se efectuează puncţia venei alese. Se verifică poziţia acului în venă, se
îndepartează garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac.
Se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se reglează viteza
de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcţie de necesitate.
Se fixează cu leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului învecinat acestuia, de piele
bolnavului.
Se supraveghează permanent starea bolnavului şi funcţionarea aparatului.
Dacă este necesar se pregăteşte cel de-al II-lea flacon cu substanţa medicamentoasă,
încălzindu-l la temperatura corpului.
Înainte ca flaconul să se goleasca complet, se închide prestubul pentru a împiedica
pătrunderea aerului în perfuzor şi se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon.
Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operaţia de schimbare
trebuie să se petreaca cât mai repede, pentru a nu se coagula sângele refulat din ac şi se reglează
din nou viteza de perfuzat a soluţiei.

57
 Înainte de golirea flaconului se închide prestubul, se exercită o presiune asupra venei
puncţionate cu un tampon îmbibat în soluţie dezinfectantă şi printr-o mişcare bruscă, în direcţia
axului vasului, se extrage axul din venă.
Se dezinfectează locul puncţiei cu tinctura de iod, se aplică un pansament steril şi se
fixează cu romplast.
Îngrijirea bolnavului după tehnică:
Se aşează bolnavul confortabil în patul sau.
Se administrează bolnavului lichide calduţe ( dacă este permis).
Se supraveghează bolnavul.
Reorganizarea locului de muncă
Se noteaza în foaia de temperatura data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat
perfuzia.
Accidente şi incidente
- Hiperhidratarea prin perfuzie în exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar
acut: tuse, expectoratie, polipnee, cresterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se întrerupe
complet, se injecteaza cardiotonice.
- Embolie pulmonară prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se previne prin:
eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea ei înainte de golirea
completă a flaconului şi prin neutilizarea perfuziilor cu presiune şi reţinerea 2 - 3 cm de soluţie
pentru control, în cazul în care s-ar produce un accident (intoleranţă).

58
 Caz I

Nume: D
Prenume: P
Data nasterii: 16.02.1970
Ocupatie: profesor
Domiciliu: Tg-Jiu, jud. Gorj
Data internarii: 04.03.2020
Data externarii: 14.03.2020
Nr. Zile spitalizare: 10 zile
Diagnostic internare: Hepatită cronică
Diagnostic externare: Hepatită cronică
Motivele internarii: transpiraţii, agitație, dureri în hipocondru drept intense cu iradiere în bară,
constipație, tahicardie, dispnee, anxietate, vărsături, insomnie, HTA,

Antecedente heredo-colaterale: nesemnificative, neagă alte boli infectioase.

Antecedente personale: hepatită virus B depistată în urmă cu 2 ani, mare consumator de alcool
ocazional , fumător, se stie cu diabet zaharat dar nu ia nici un tratament.

Conditii de viata: - bune.

Istoricul bolii: Pacient in vărsta de 50 ani este adus cu ambulanta la UPU acuzând dureri intense
în hipocondru drept cu iradiere în bară care nu cedeaza la antialgice fiind persitente de 3
săptamâni, inapetenta, transpiraţii, tahicardie, vărsături.

59
Examen obiectiv: pacient in varsta de 50 ani;

Stare generala: mediu alterata;

Talie: 1.73 cm; greutate: 64 Kg;

Tegumente: icterice, eritroză palmoplantară și în axile

Sistem ganglionar: nepalpabil;

Sistem muscular: normoton , normokinetic;

Sistem osteo – articular: intreg morfofunctional;

Sistem cardio-vascular: regiune precardială de aspect normal, aria matitatii cardiace in limite
normale, soc apexian in spatial V intercostal stang, tahicardie A.V = 110 bat/min,
TA=168/93mmHg

Aparat digestiv: cavitatea bucală de aspect normal, faringe si amigdale de aspect normal,
abdomen normal, conformat, intens dureros la palpare.

Ficat / splina: : ficat mărit de volum; splina in limite normale;

Aparat uro – genital: organe genitale externe de aspect normal, oligoanurie.

Sistem nervos: ROT prezente, nu prezinta semne clinice de iritatie meningeală, organe de simț
prezente fără modificări

Examene de laborator:

 glicemie = 216mg/dl

 uree = 49 mg/dl

 hemoglobina = 12,2g %

 hematocrit = 34,4%

60
  amilaze = 46 U/L

 creatinina = 1.5 mg/dl

 AST = 106 U/L

 ALT = 89 U/L

 GGT = 654 U/L

 Bilirubina totala = 4,12 mg/dl

 Bilirubina directa = 0,92 mg/dl

 APTT =35”
 INR = 1,36
 Na+=140mEq/l
 K+=4,5mEq/l
 Uree =73 mg/dl
 Creatinină = 1,18 mg/dl

Ecografie abdominală: ficat mărit de volum , fară calculi; splină de volum normal; pancreas

nevizualizabil. Rinichi cu poziție, dimensiuni, IP normal, fără dilatație pileo-caliceale, fară

calculi .Vezică urinară cu pereți supli, omogeni.

Pacientul a urmat tratament cu:

 Ampicilina 4g/zi, 1g la 6ore i.v,
 Dexametazona1f/zi;
 Algocalmin - 6 fiole/zi, 2f la 8ore i.v;
 Metoclopramid 3f/zi, 1l la 8 ore i.v;
 vit C 2fx2/zi;
 Vit B1, 2f/zi i.v
 Vit B6, 2f/zi i.v
 No-spa 2f/zi, 1f/12 ore i.v;
 Ser fiziologic - 1000 ml/zi;

61
  Ringer - 1000 ml/zi;
 Glucoza 5% - 500 ml/zi in functie de glicemie;
 Manitol 250ml , 125ml/12ore
 Aspatofort 4f/zi în 250ml Glucoză 5% tamponată cu 5 U insulină
 Arginina Sorbitol 250ml, 2fl/zi
 Amino-hepa 500ml/zi
 Enap 1f
 Diazepam 1f/zi
Nevoi fundamentale

Nr. Nevoia fundamentală Manifestări de Sursa de dificultate

curent dependență
1. A respira și a avea o bună
circulație HTA, tahicardie durerea
2. A se alimenta și a se hidrata inapetență Grețuri si vărsături

3. A elimina -constipație Alimentație și

-oligoanurie hidratare neadecvată
4. A se mișca și a păstra o Intoleranța la efort fizic durerea
bună postură
5. A dormi și a se odihni Insomnie Anxietate

6. A se imbrăca și dezbrăca
incapacitate durerea
7. A fi curat și a-și proteja
tegumentele și mucoasele -transpirații -durerea
8. A păstra temperatura
corpului în limite normale ― ―
9. A evita pericolele Durere Stare depresivă
oboseală
10. A comunica cu semenii săi incapacitate anxietate

11. A se recrea Slăbiciune, oboseală Dificultate în a

62
 îndeplini activități
recreative
12. A se realiza ― ―

13. A învăța ― ―

14. A-și practica religia Incapabil de a-și practica Neputință

religia

63
 Ziua I

Nevoia Diagnostic de Obiective Interventii proprii si delegate Evaluare

fundamentală îngrijire
Nevoia de a se -dificultate in a se Pacientul să -opresc aportul de lichide si alimente Starea pacientului este
alimenta a se alimenta si prezinte o stare de p.o; staționară,
hidrata hidrata bine fără vărsături -institui la indicatia medicului sonda
manifestata prin și ameliorarea Ecografie abdominală:
nazogastrica de 18CH;
greata si vărsături durerii -aspir continutul stomacal si-l arat ficat mărit de volum ,
medicului; fară calculi; splină de
-pregatesc materialele necesare pentru volum normal; pancreas
punctia venoasa si cateterizez in conditii
nevizualizabil. Rinichi
de aseptie doua linii venoase;
cu poziție, dimensiuni,
-pregatesc pacientul pentru ecografie
IP normal, fără dilatație
abdominală,la indicația medicului,
- schimb lenjeria de corp si pat ori de pileo-caliceale, fară

cate ori este nevoie, calculi .Vezică urinară

cu pereți supli,
-administrez la indicatia medicului
omogeni.
PEV cu: Ser fiziologic - 1000 ml/zi;
Ringer - 1000 ml/zi; Glucoza 5% -
500 ml/zi in functie de glicemie;
Arginina Sorbitol 250ml, 2fl/zi;

64
 Amino-hepa 500ml
-administrez antiemetice si vitamine la
indicatia medicului, Metoclopramid
3f/zi, 1l la 8 ore i.v, -vit C 2fx2/zi; Vit
B1, 2f/zi Vit B6, 2f/zi;

-recoltez la indicatia medicului analize

de sânge pentru examenele de laborator:

glicemie = 216mg/dl, uree = 49 mg/dl,

hemoglobina = 12,2g %, hematocrit =

34,4%, amilaze = 46 U/L, creatinina =

1.5 mg/dl, AST = 106 U/L, ALT = 89

U/L, GGT = 654 U/L, Bilirubina totala

= 4,12 mg/dl, Bilirubina directa = 0,92

mg/dl

Nevoia de a dormi - dificultate în a Pacientul să -se asigură condiții optime salon aerisit Durerile s-au mai
a se odihni se odihni, cauza beneficieze de un cu temp. 22 gr, fără curenți de aer si atenuat pacientul a
fiind , durerile somn zgomot; dormit 6 ore fără
intense in corespunzător -aplic pungă cu gheață în hipocondrul intrerupere
hipocondrul stang drept
sub rebordul -ajut pacientul să ia o poziție antalgică

65
 costal în pat.
-asigur lenjerie de pat, corp curate și
uscate

-administrez la indicatia medicului

antialgice, antiinflamatoare si
antispastice: Dexametazona1f/zi;
Algocalmin - 6 fiole/zi, 2f la 8ore i.v;
Arnetin 2f/zi, i.v; No-spa 4f/zi, 1f/6
ore i.v
-administrez la indicatia medicului
antibiotice pentru a preveni
eventualele infectii Ampicilina 4g/zi,
1g la 6ore i.v,
-administerez la indicatia medicului 1f
Diazepam i.m
Nevoia de a-și Alterarea Pacientul sa -respect regulile de asepsie şi antisepsie
păstra tegumentele integrităţii prezinte tegumente în implementarea oricărei îngrijiri;
curate și integre tegumentelor curate si integre
-aerisesc salonul;
manifestata prin
transpiratii ,TA -schimb lenjeria de pat şi de corp ori de
crescut și

66
 tahicardie datorita câte ori este nevoie;
durerii
-ajut pacientul în efectuarea toaletei
corporale;

-monitorizez funcţiile vitale şi

vegetative:T.A =162/76mmHg,
A.V=123b/min; D=2000ml; SPO2=99%

-administrez la indicatia medicului 1f

Enap diluata in 10ml ser fiziologic si
1mg dilutie de betaloc 1f+20ml ser
fiziologic.
Nevoia de a dificultate in Pacientul să aibă -pregătesc materialele necesare pentru În urma efectuării
elimina eliminare eliminare eficientă efectuarea clismei și efectez clisma la clismei pacientul a avut
manifestata prin indicația medicului, scaun normal,
oligurie și D=1700ml
-urmaresc raportul ingesta-excreta;
constipație,
datorita -pregatesc materialele necesare pentru
varsaturilor si efectuarea sondajului vezical și motez la
transpiratiilor indicatia medicului sonda Foley nr14 in
conditii de asepsie;

-administez o cantitate suficienta de

lichide parenteral: Ser fiziologic - 1000

67
 ml/zi; Ringer - 1000 ml/zi; Glucoza 5%
- 500 ml/zi în functie de glicemie;
Arginina Sorbitol 250ml, 2fl/zi;
Manitol 125ml la 12ore

-educ pacientul ca dacă va respecta

întocmai prescripțiile echipei medicale
va dobândi starea sa se va ameliora şi va
putea pleca acasă într-un timp foarte
scurt;

Nevoia de a se Dificultate în a a Pacientul să aibă o -monitorizez functiile vitale, Pacientul nu prezintă

mișca și a avea o se mișca datorită mobilitate temperatura,TA, puls și le notez în F.O. risc de accidentări.
bună postură durerii, corespunzătoare
-asigur un climat liniștit în încăpere
manifestată prin
pentru repausul pacientului;
stare depresivă și
oboseală -educ pacientul să adopte poziții
antalgice,

-răspund calm și prompt la nevoile

pacientului,

68
 Ziua a II-a

Nevoia Diagnostic de Obiective Interventii proprii si delegate Evaluare

fundamentală îngrijire
Nevoia de a se Alimentație Pacientul sa fie -am asigurat servirea alimentelor Starea pacientului s-a mai
alimenta si inadecvată prin echilibrat la ore regulate și am asigurat ameliorat
hidrata deficit, manifestată nutrițional și alimentatie bogată in glucide și
Pacientul a început să se
prin inapetență hidroelectolitic lichide,
alimenteze suficient și
-la indicatiile medicului am respectă regimul alimentar
administrat: Glucoză 5% indicat
1000ml/zi, Soluție Ringer
500ml/zi, Vit C 2f/zi 1f/12 ore, în
PEV, Vit B1, B6 2f+ 2f /zi, în
PEV,Amino –Hepa 500ml 1fl/zi,
Aspatofort 4f/zi în 250ml Gl 5%,
Arginină Sorbitol 250mg 2fl/zi,
1fl la12ore,

Nevoia de a-si Dificultate în Menținerea -efectuez toaleta pacientului, Pacientul prezintă

păstra satisfacerea nevoii tegumentelor tegumente curate și integre.

69
tegumentele curate. -schimb lenjeria de pat si de corp,
curate si integre
- mobilizez pacientul pentru a
preveni apariția escarelor

-asigur condiții optime în salon:

aerisit cu temp. 22ᵒ, fără curenți
de aer si zgomot,

- monitorizez funcțiile vitale și

vegetative, și le noteaz în foaia de
observații

Nevoia de a se dezinteres în a Pacientul să -familiarizez pacienta cu mediul Pacientul ințelege, se simte

recreea îndeplini activități prezinte autonomie de spital si asigur o stare de mai bine și cooperează fără
recreative manifestat în satisfacerea securitate si liniste probleme
prin slăbiciune , nevoii si sa -port discuții cu pacientul pentru a
oboseală, stare comunice eficient trece de această stare de neliniște
depresivă atât cu echipa de -il încurajez să-și exprime
îngrijire cât și cu emoțiile și să comunice cu cei din
restul pacientilor jurul său (echipa de îngrijire,
din salon familie, colegi de salon).
-ii explic pacientului importanța
acumulării de noi cunoștiințe în

70
 ceea ce privește afecțiunea sa.
- sfatuiesc familia sa-i aducă
reviste, ziare, integrame, cărți.

Ziua a III-a

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare

fundamentală îngrijire
Nevoia de a se Alimentație Pacientul să fie -în ziua a treia pacientului pe langă Pacientul este
alimenta si inadecvată prin echilibrată nutrițional alimentatia parenterala pacientei i s-a echilibrat din punct
hidrata deficit și hidroelectrolitic administrat ceai indulcit și masa de de vedere
pranz formată din supă de zarzavat, nutrițional și
pilaf de orez cu carne de pui fiartă , hidroelectrolitic
toate fara sare pentru a evita retenția de
apă.

-explic pacientului necesitatea

suprimarii alcoolului și tutunului

Nevoia de a Comunicare Să poată comunica -încurajaz pacientul să comunice cu Pacientul comunică

comunica inadecvată la nivel eficient la nivel echipa de îngrijire, cu familia și colegii cu echipa de
afectiv manifestată afectiv de salon. îngrijire.
prin anxietate -îl încurajez să-și exprime emoțiile și să

71
 comunicei cu cei din jurul său (echipa de
îngrijire, familie, colegi de salon).
-îi ofer pliante, brosuri despre afectiune
și îi prezint pacienti cu afectiune
asemanatoare, cu evolutie bună.

De a dormi și de a Dificultate în a Pacienta să aibă un -învăț pacientul tehnici de relaxare; Pacientul este
se odihni dormi și a se odihni număr corespunzător liniștit și are un
-aerisesc încăperea;
din cauza de ore de somn, să i se somn de bună
anxietății diminueze starea de -asigur un climat corespunzător în salon; calitate
manifestată prin oboseală;
-educă pacientul să evite factorii care
insomnie și
Pacientul să fie influențează somnul și odihna;
agitație.
echilibrat psihic;
-observ și notez numărul orelor de somn
și calitatea somnului;

- administrez la indicația medicului 1 f

Diazepam i.m seara

Epicriză: Pacient în vârstă de 50 ani s-a internat în Secția Interne pentru dureri intense în hipocondrul drept cu iradiere în bară,
constipație, tahicardie, dispnee, anxietate, vărsături, insomnie, HTA Se apreciază diagnosticul și se instituie tratament. În urma
tratamentului și a îngrijirilor acordate starea pacientului este favorabilă și se externează cu recomandări:

72
• Respectarea regimului normocaloric, hipercaloric,hiposodat și tratamentului medicamentos;

• Suprimarea alcoolului și tutunului precum și a condimentelor;

• Control medical periodic

73
 Caz II

Nume şi prenume: G.M;

Vârsta: 59ani;

Sex: F;

Domiciliul: Mătăsari

Religie: ortodoxă;

Ocupaţie: vânzătoare;

Data internării: 16.03.2020;

Data externării: 29.03.2020;

Nr. Zile spitalizare: 13 zile

Diagnostic internare:Hepatită cronică

Diagnostic externare: Hepatită cronică, colică biliară

Motivele internarii: - dureri intense in hipocondrul drept din urmă cu trei zile însoţite de greţuri
şi vărsături cu caracter bilios, fatigabilitate, cefalee, astenie, anxietate, insomnie,H.T.A.
tahicardie, stare generala alterată.

Antecedente heredo-colaterale:nesemnificative.

Antecedente personale: - apendicectomie la 19 ani, pancreatită acută în urmă cu 3 ani când a

fost și depistată cu hepatită virus C, fumatoare, mănânca condimentat, consuma alcool ocazional.
De 2 ani este pe tratament cu Interferonat 1cpsx 4ori/zi înainte de masă

Conditii de viata: - bune.

Comportament fata de mediu: bun.

Istoricul bolii: Afectiunea actuală a debutat in urma cu 3 zile cu dureri intense in hipocondrul
drept însoţite de greţuri şi vărsături cu caracter bilios, care nu au cedat la administrare de
antialgice si antispastice, motiv pentru care s-a prezentat la spital.

74
Examen obiectiv: pacientă în varsta de 59 de ani;

Stare generala: alterată;

Talie: 1.67cm; greutate: 86 Kg;

Tegumente: normale

Sistem ganglionar: superficial nepalpabil;

Sistem muscular: normoton, normokinetic;

Sistem osteo – articular: intreg morfofiziologic;

Sistem cardio – vascular: regiune precardiala de aspect normal, aria matitatii cardiace in limite
normale, șoc apexian in spatiul V intercostal stang, T.A = 178/101 mmHg, AV=123b/min

Aparat digestiv: cavitatea bucală de aspect normal, faringe si amigdale de aspect normal,
abdomen normal, conformat, dureros intens in hipocondrul drept

Ficat / splina: ficat sub rebordul costal, splina in limite normale;

Aparat uro – genital: mictiuni fiziologice, organe genitale externe de aspect normal.

Sistem nervos: ROT prezent, nu prezinta semne clinice de iritatie meningeala, organe de simt
prezente, vede, aude.

Examene de laborator:
 glicemie = 153 mg/dl
 uree = 51 mg/dl
 hemoglobina = 9,3g %
 sodiu = 129 mEq/1
 potasiu = 4,6 mEq/1
 hematocrit = 28,8%
 creatinina = 0.65mg/dl
 AST = 74 U/L
 ALT = 73 U/L

75
  GGT = 159 U/L
 WBC = 14.3 10^3/uL
 PLT = 289 10^3/Ul
 Bilirubina totala = 1,59 mg/dl
 Bilirubina directa = 0,96 mg/dl
 Proteine totale = 6.08g/dl
 Trigliceride = 219 mg/dl
 Fosfataza alcalina = 134 U/L
 INR = 1.47
 APPT = 27.4/sec
Ecografie abdominală: Ficat mărit în volum cu contur neregulat, colecist cu multiple ecogenități,
splină≈14,5cm în ax lung. Pancreas făra modificari deosebite, rinichi în limite normale.Stomac
cu îngroșare parietală, V.N. transonică.. Vezica urinară: în semirepletie, fără calculi.

Radiografie abdominală pe gol : abdomen fără nivele hidroaerice.

TRATAMET

 Glucoză 10% 500ml/zi, tamponată cu 10U insulină,

 Clorură de sodiu 0,9% 500 ml/zi,
 Soluție Ringer 500 ml/zi,
 Vit C 4f/zi 2f/12 ore în PEV,
 Vit B1, B6 2f+ 2f /zi în PEV,
 Ampicilină 4fl/zi, 1fl/6 ore
 Controloc 1fl/zi ,
 Amino –Hepa 500ml 1fl/zi
 Metoclopramid 3f /zi, 1f la 8 ore
 Tramadol 50mg 2f/zi i.v diluat in 50ml SF 0,9%, administrat lent
 Algocalmin - 6fiole/zi, 2f /8 ore i.v;
 Midazolam 5mg/ml, 2ml din diluție 1m+ 4ml S.F.la nevoie
 Arginină 250 ml, 1fl/12 ore
 Aspatofort 4f. perfuzabil in 250ml Glucoză 5%
 Amino-Hepa 500ml 1fl/zi

76
 Digoxin 1f,1/2 f la 12 ore în funcție de T.A și A.V
 Enap 1f la T.A > 160mmmHG

Nevoi fundamentale

Nr. Nevoia fundamentală Manifestări de Sursa de dificultate

curent dependență
1. A respira și a avea o bună
circulație HTA, tahicardie durerea
2. A se alimenta și a se hidrata inapetentă Grețuri si vărsături

3. A elimina -oligoanurie Alimentație și

hidratare neadecvată
4. A se mișca și a păstra o Intoleranța la efort fizic durerea
bună postură
5. A dormi și a se odihni insomnie -durere

6. A se imbrăca și dezbrăca
incapacitate -durere
7. A fi curat și a-și proteja
tegumentele și mucoasele incapacitate -vărsături
8. A păstra temperatura
corpului în limite normale ― ―
9. A evita pericolele incapacitate -durere

10. A comunica cu semenii săi ― ―

11. A se recrea -fatigabilitate datorită bolii

12. A se realiza ― ―
13. A învăța ― ―

14. A-și practica religia - -

77
 Ziua I

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare

fundamentală îngrijire
Nevoia de a-și Alterarea Pacienta să prezinte - pregătesc pacienta pentru ecografie Stare generală staționară.În
păstra tegumentelor tegumente curate și urma examenului ecografic
- protejeaz lenjeria de pat cu mușama
tegumentele datorită vărsăturilor integre; se evidențiază:
și aleză,
curate si
Ficat mărit în volum cu
integre - susțin și calmeaz pacienta în timpul
contur neregulat, colecist cu
vărsăturilor,
multiple ecogenități,
- fac toaleta cavității bucale, splină≈14,5cm în ax lung.
Pancreas făra modificari
-schimb lenjeria de corp ori de câte
deosebite, rinichi în limite
ori este nevoie;
normale.Stomac cu îngroșare
- monitorizeaz funcțiile vitale și parietală, V.N. transonică..
vegetative, și le noteaz în foaia de Vezica urinară: în
observații semirepletie, fără calculi.

Nevoia de a se Dificultate in a se Pacienta fie -protejeaz lenjeria de pat cu mușama În urma intervențiilor și
alimenta şi hidrata și alimenta echilibrată și aleză și izoleaz patul cu paravan, perfuziilor administrate este
hidrata; datorită grețurilor și hidroelectrolitic și starea s-a mai ameliorat.
-pun pacienta în decubit dorsal, cu
varsaturilor acido – bazic
capul într-o parte, aproape de
marginea patului, și o liniștesc din

78
 punct de vedere psihic,

-fac toaleta bucală a pacientei cu

comprese sterile îmbibate in S.F și
schimb lenjeria de corp ori de câte
ori este nevoie,

- administrez la indicatia medicului:

Glucoză 10% 500ml/zi, Clorură de
sodiu 0,9% 500 ml/zi, Soluție Ringer
500 ml/zi, Vit C 4f/zi 2f/12 ore în
PEV, Vit B1, B6 2f+ 2f /zi în PEV ,
Controloc 1fl/zi,Amino –Hepa
500ml 1fl/zi, Metoclopramid 3f /zi,
1f la 8 ore, Arginină 250 ml, 1fl/12
ore, Aspatofort 4f. perfuzabil in
250ml Glucoză 5%, Amino-Hepa
500ml 1fl/zi,

Nevoia de a Eliminare inadecvată Pacienta să prezinte -am cântărit pacienta și am efectuat Pacienta este echilibrată
elimina datorită alimentației eliminări în limite zilnic bilanțul hidro-electrolitic. hidroelectrolitic fapt confirmat

și hidratării fiziologice. de rezultatele ionogramei serice

- administrez la indicatia medicului:
inadecvate si rezervei alcaline
Glucoză 10% 500ml/zi, Clorură de
manifestată prin sodiu 0,9% 500 ml/zi, Soluție Ringer

79
 oligoanurie 500 ml/zi, Amino-Hepa 500ml 1fl/zi, Na+ =139mEq/l
Arginină 250 ml, 1fl/12
K+ =3.8 mEq/l
-pregatesc materialele necesare
pentru efectuarea sondajului vezical Rezervă alcalină=
27mEq/l
motez la indicatia medicului sonda
Foley nr18 in conditii de asepsie;

-educ pacienta ca dacă va respecta

întocmai prescripțiile echipei
medicale va dobândi starea sa se va
ameliora şi va putea pleca acasă într-
un timp foarte scurt;

-monitorizez continuu functiile vitale

si le notez in F.O

-fac toaleta pacientei

Nevoia de a HTA, tahicardie Pacienta să prezinte respect regulile de asepsie şi Pacienta s-a mai liniștit în
respira și a datorită durerilor T.A și A.V în antisepsie în implementarea oricărei urma tratamentului
avea o bună
limite normale îngrijiri; administrat T.A=141/76
circulație
mmHg, A.V=87b/min
-aerisesc salonul;

-schimb lenjeria de pat şi de corp ori

80
 de câte ori este nevoie;

-monitorizez funcţiile vitale şi

vegetative:T.A =172/96mmHg,
A.V=121b/min; SPO2=88%

-administrez la indicatia medicului 1f

Enap și 1/2 f Digoxin i.v

- asigur condiții optime în salon:

aerisit cu temp. 22 gr, fără curenți de
aer si zgomot, bine luminat

De a dormi și Dificultate în a Pacienta să aibă un -învăț pacienta tehnici de relaxare; Pacienta este liniștită și are
de a se odihni dormi și a se odihni număr un somn de bună calitate
-asigur un climat corespunzător în
din cauza anxietății corespunzător de
salon;
manifestată prin ore de somn,
insomnie și agitație. Pacienta să fie -observ și notez numărul orelor de
echilibrat psihic; somn și calitatea somnului;

- administrez la indicația medicului

Midazolam 5mg/ml, 2mg din dilutie
1ml+4ml S.F

81
 Ziua a II-a

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare

fundamentală îngrijire
Nevoia de a se Alimentație Pacienta sa fie -am asigurat servirea Pacienta este echilibrată
alimenta si hidrata inadecvată prin echilibrată alimentelor la ore regulate. hidroelectrolitic și acido-bazic

deficit, manifestată nutrițional și și nu mai prezintă vărsături

-am asigurat alimentatie
prin inapetență hidroelectrolitic
bogată in glucide și lichide,

-la indicatiile medicului am

administrat: Glucoză 10%
500ml/zi, Clorură de sodiu 0,9%
500 ml/zi, Soluție Ringer 500
ml/zi, Vit C 4f/zi 2f/12 ore în
PEV, Vit B1, B6 2f+ 2f /zi în
PEV , Controloc 1fl/, Amino –
Hepa 500ml 1fl/zi,
Metoclopramid 3f /zi, 1f la 8
ore, Arginină 250 ml, 1fl/12 ore,
Aspatofort 4f. perfuzabil in
250ml Glucoză 5%, Amino-
Hepa 500ml 1fl/zi,

Nevoia de a se Dificultate în a se Pacientul să - exploreaz gusturile și interesul Pacientul prezintă o stare de

82
recreea recrea datorită efectueze activități pacientului pentru activități bine fizic și psihic
spitalizarii și bolii recreative recreative,
manifestată prin
- faciliteaz accesul la ziare,
fatigabilitate
reviste, TV

-îi ofer pliante, brosuri despre

afectiune și îi prezint pacienti cu
afectiune asemanatoare, cu
evolutie bună.

Nevoia de a-si păstra Dificultate în Menținerea -efectuez toaleta pacientei, Pacienta prezintă tegumente
tegumentele curate si satisfacerea nevoii tegumentelor curate și integre.
-schimb lenjeria de pat si de
integre curate.
corp,

-asigur condiții optime în salon:

aerisit cu temp. 22ᵒ, fără curenți
de aer si zgomot,

- mobilizez pacienta pentru a

preveni apariția escarelor

- aerisesc salonul

83
 Ziua a III-a

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții proprii si delegate Evaluare

fundamentală îngrijire
Nevoia de a se Alimentație Pacienta sa fie -în ziua a treia pacientei pe Pacienta este echilibrată
alimenta si hidrata inadecvată prin echilibrată nutrițional langă alimentatia parenterala din punct de vedere
deficit și hidroelectrolitic pacientei i s-a administrat ceai nutrițional și
indulcit și masa de pranz hidroelectrolitic
formată din supă de zarzavat,
pilaf de orez cu carne de pui
fiartă , toate fără sare pentru a
evita retenția de apă.

-explic pacientei necesitatea

respectării regimului alimentar

Nevoia de a -comunicare -pacienta să se poată -supraveghez pacienta în Pacienta comunică

comunica. ineficientă la nivel afirma,să poată să-și permanență; eficient la nivel afctiv;
afectiv; exprime ideile și
-familiarizez pacientul cu mediul -pacienta își exprimă cu
sentimentele;
-comunicare de spital si asigur o stare de ușurință sentimentele și
ineficientă cu -să coopereze cu securitate si liniste comunică cu echipa
personalul de echipa medicală medicală
-utilizez un limbaj pe înțelesul
îngrijire și familia
pacientei
datorită starii

84
 generale alterate. -învăț bolnava tehnici de
relaxare

Nevoia de a învăța Anxietate, agitație, Pacienta să aibă o -se asigură un climat de liniște și Pacienta are
cum să-și păstreze cauzată din cauza stare de bine fizic și securitate, cunoștințele despre
sănătatea necunoașterii psihic,si să obțină boală si nu mai este
-se încurajeajă pacienta să-și
prognosticului bolii informații despre anxioasă
exprime temerile,
si teama de boală și tratament
complicatii -se oferă informații despre boală
și tratament,

-se facilitează contactul cu

familia.

Epicriză: Pacientă în vârstă de 59 ani cunoscută în antecedente cu hepatită virus C, se prezintă la spital acuzând dureri intense in
hipocondrul drept însoţite de greţuri şi vărsături cu caracter bilios, fatigabilitate, cefalee, astenie, anxietate, insomnie,H.T.A.
tahicardie, stare generala alterată. În urma tratamentului prescris cu antialgice, antispastice, vitamine, PEV evoluția este favorabilă ,
se externează cu următoarele recomandări:

-regim igieno-dietetic,

-tratament conform PR : Essențiale 3cp/zi, Metaspar forte 1cp/zi

-revine la control periodic

85
 Cazul III

Nume: A

Prenume: M

Data nasteri: 10.02.1978

Ocupatie: zugrav

Domiciliu: Balesti, jud. Gorj

Data internarii: 01.03.2021

Data externarii: 11.03.2021

Nr. Zile spitalizare: 10 zile

Diagnostic internare:Hepatită cronică , etilism cronic

Diagnostic externare: Hepatită cronică toxică, Pancreatită acută

Motivele internarii: durere intensă în hipocondrul drept cu iradiere în bară, iritabilitate,

transpiraţii, facies congestionat, inapetență, scădere în greutate, anxietate, vărsături, dispnee,
tahicardie, stare generală alterată.

Antecedente heredo-colaterale: mama în varstă de 68 ani cu diabet zaharat tip II, tată in vârstă
de 69 ani cu ciroza hepatică,

Antecedente personale: consum etanolic abuziv în antecedente psihiatrice, ulcer gastric, neagă

sevraje complicate, fumator aproximativ 2 pachete pe zi

Conditii de viata: - bune.

Comportament față de mediu: dificultăţi adaptive socio-profesionale şi familial.

Istoricul bolii: Pacient cunoscut cu un consum cronic etanolic, este adus cu ambulanta la UPU
acuzând durere intensă în hipocondrul drept cu iradiere în bară, inapetentă, transpiraţii,
tahicardie, vărsături, dispnee.

86
Examen obiectiv: pacient in varsta de 46 de ani;

Stare generala: alterată;

Talie: 1.76 cm; greutate: 60 Kg;

Tegumente: facies congestionat ,restul ușor icterice

Sistem ganglionar: nepalpabil;

Sistem muscular: tremor al membrelor superioare;

Sistem osteo – articular: întreg morfofunctional;

Sistem cardio – vascular: regiune precardială de aspect normal, aria matitatii cardiace in limite
normale, soc apexian in spatial V intercostal stang, AV=134b/min

Aparat digestiv: limbă carminată, faringe si amigdale de aspect normal, abdomen normal,
conformat, dureros intens la palpare hipocondrul drept

Ficat / splina: : ficat mărit de volum; splină in limite normale;

Aparat uro – genital: mictiuni fiziologice, organe genitale externe de aspect normal.

Sistem nervos: ROT prezente , nu prezintă semne clinice de iritație meningeală,

Examene de laborator:
 glicemie = 125 mg/dl
 uree = 51 mg/dl
 hemoglobina = 9,2g %
 hematocrit = 26,4%
 amilaze = 463 U/L
 creatinina = 1.5 mg/dl
 AST = 106 U/L
 ALT = 89 U/L
 GGT =734 U/L
 WBC = 15,5 10^3/uL

87
  RBC= 3,17 10^6/uL
 MCV= 90.9/fL
 MCH= 31,3/pg
 RDW= 15.7%
 MPV= 10.3/fL
 LDH= 364 U/L
 PLT = 96 10^3/Ul
 Bilirubina totala = 2,12 mg/dl
 Bilirubina directa = 1,02 mg/dl
 INR = 1.33
 Albumine = 40%, α1 globuline = 8,6%, α2 globuline = 10,6%, β globuline = 7%, γ
globuline = 24,8%
 Colesterol = 130mg%
 Tymol = 3U/l
 Determinare grup și Rh – BIII pozitiv
 Na+=136mEq/l
 K+=4,3mEq/l

Examinari urină:

 proteine: urme
 puroi: pozitiv
 glucoza: negativ
 Urobilinogen-slab pozitiv
 Sediment calitativ:20-30 leucocite, 5-7 hematii, multe celule epiteliale

Ecografie: Ficat cu reflectivitate crescută, difuz inomogen cu diametru: lob drept 162 mm., lob
stâng 92 mm., lob caudat 35 mm., vena portă = 13 mm, colecist transonic, splină de 125 mm ax
lung, rinichi cu aspect normal, pancreas inabordabil.

CT torace+ abdomen: numeroși noduli si micronoduli pulmonari bilaterali cu dimensiuni de

11mm piramidă bazală dreaptă cu aspect sugestiv pentru determinari secundare, bule de emfizem
maxim 14mm lob mediu, fără acumulari fluide pleuro-pulmonare.

88
  pancreas dimensiuni normale, fara distensie de Wirsung, structură glandulară păstrată,
importantă densificare grăsime peripancreatică (predominant la nivel caudal), cu
acumulare fluidă în cantitate mică pararenal stâng anterior, peripancreatic caudal și
parieto-colic stâng, îngrosarea fasciei pararenale stângi.
 Colecist cu pereti subtiri, nodofili, dublu septat, făra calculi radiodensi, coledoc 5,5mm
fără individualizare de calculi radiodensi.

Tratament

 Cefort 4g/zi, 2g la 12 ore i.v,

 Metronidazol 100ml 2fl/zi, 1fl/12 ore i.v
 Tramadol 50mg 2f/zi i.v diluat in 50ml SF 0,9%, administrat lent;
 Algocalmin - 6fiole/zi, 2f /8 ore i.v;
 Metoclopramid 2f/zi, 1f la 12 ore i.v;
 Vit C 4f/zi i.v in 500ml Glucoza5%;
 Vit B1, 1f/zi i.m;
 Vit B6, 1f/zi i.m;
 Controloc 2fl/zi, i.v, 1fl/12ore;
 No-spa 3f/zi, 1f/8 ore i.v;
 Ser fiziologic - 1000 ml/zi;
 Ringer - 500 ml/zi;
 Glucoza 5% -1000 ml/zi;
 Arginina Sorbitol 250ml, 2fl/zi;
 Amino-Hepa 500ml/zi
 HHC 100mg 3fl/zi 1f/ la 8 ore
 Aspatofort 4f/zi, 2f/12ore.
 Dextran 4% 500ml, 1/4 la 6 ore
 Haloperidol 1f i.m.
 Enap 1f la T.A > 160mmmHG
 CTS 3U
 PPC 1U

89
Nevoi fundamentale

Nr. Nevoia fundamentală Manifestări de Sursa de dificultate

curent dependență
1. A respira și a avea o bună
circulație Dispnee,HTA, tahicardie durerea
2. A se alimenta și a se hidrata inapetentă Grețuri si vărsături

3. A elimina -oligoanurie Alimentație și

hidratare neadecvată
4. A se mișca și a păstra o Intoleranța la efort fizic Durerea
bună postură tremor
5. A dormi și a se odihni insomnie -durere

6. A se imbrăca și dezbrăca
incapacitate -durere
7. A fi curat și a-și proteja
tegumentele și mucoasele incapacitate -vărsături
8. A păstra temperatura
corpului în limite normale ― ―
9. A evita pericolele incapacitate -durere, tremor

10. A comunica cu semenii săi ― ―

11. A se recrea -fatigabilitate datorită bolii

12. A se realiza ― ―
13. A învăța ― ―

14. A-și practica religia - -

90
 Ziua I

Nevoia Diagnostic de Obiective Interventii proprii si delegate Evaluare

fundamentală îngrijire
Nevoia de a respira Alterarea repiratorie Pacientul să -monitorizez functiile vitale, După măsurile aplicate
și a avea o bună și circulatorie din prezinte respiratie temperatura,TA, puls și le notez în F.O la o oră starea

circulație cauza agitației și circulație în -recoltez analize la indicatia medicului pacientului este ușor
limite fiziologice glicemie = 125 mg/dl, uree = 51 mg/dl
manifestată prin ameliorată frecvența
hemoglobina = 9,2g %, hematocrit =
dispnee, HTA, repirației fiind de
26,4%, amilaze = 463 U/L,creatinina =
tahicardie 1.5 mg/dl, AST = 106 U/L, ALT = 89 20/min, Ta=147/78
U/L,GGT =734 U/L, WBC = 15,5 mmmHg, A.V=
10^3/uL, RBC= 3,17 10^6/uL,MCV=
98b/min
90.9/fL,MCH= 31,3/pg,RDW= 15.7%
MPV= 10.3/fL,LDH= 364 U/L
PLT = 96 10^3/Ul, Bilirubina totala =
2,12 mg/dl, Bilirubina directa = 1,02
mg/dl,INR = 1.33,Albumine = 40%, α1
globuline = 8,6%, α2 globuline =
10,6%, β globuline = 7%, γ globuline
= 24,8%,Colesterol = 130mg%,Tymol
= 3U/l, Determinare grup și Rh – BIII
pozitiv,Na+=136mEq/l, K+=4,3mEq/l
-am asezat pacientul în pozitie
ortopneica pentru a favoriza respiratia,
asezand in spatele pacientei doua
perne.

91
 -am aerisit salonul.

-am invățat pacientul să respire

corect (sa inspire profund pe nas si
sa expire pe gura)

-am administrat oxigen pe masca

6l/h

-am administrat la indicația medicului:

HHC 100mg 3fl/zi 1f/ la 8 ore,
Haloperidol 1f i.m. Enap 1f
Nevoia de a se Alimentație și Pacientul sa fie -protejeaz lenjeria de pat cu mușama și
alimenta si hidrata hidratare inadecvată echilibrata aleză,
din cauza nutritional si
- izoleaz patul cu paravan,
vărsăturilor, hidroelectolitic
manifestată prin -în funcție de starea bolnavului, se
inapetență așează în poziție semișezândă, sau în
decubit dorsal, cu capul într-o parte,
aproape de marginea patului,

-susțin fruntea pcientului și il liniștesc

din punct de vedere psihic,

-ofer un pahar cu apă aromatizată

pentru clătirea gurii,

92
 -educ pacientul să respire profund
pentru diminuarea senzației de vomă,

-schimb lenjeria de corp ori de câte ori

este nevoie,

-aerisesc salonul,

-montez la indicația medicului sondă

nazogastrică de 18 și efectuez
evacuarea și spălarea stomacului prin
sondă gastrică

-administrez prescrisă de medic: Ser

fiziologic - 1000 ml/zi; Ringer - 500
ml/zi; Glucoza 5% -1000 ml/zi;
Arginina Sorbitol 250ml, 2fl/zi;
Amino-Hepa 500ml/zi,Dextran 4%
500ml, 1/4 la 6 ore, CTS 2U, PPC1U,
Metoclopramid 2f/zi, 1f la 12 ore i.v;
Nevoia de a evita Vulnerabilitate față Pacientul să nu -asigur repaus la pat și microclimat Pacientul nu prezintă
pericolele de pericole datorită prezinte favorabil pacientului, risc de complicații
durerii și agitației complicații și să
-verific continu starea pacientului
fie menajat fizic
-mobilizez pacientul pentru a preveni

93
 și psihic în timpul apariția escarelor.
vărsăturilor
-administrez la indicația medicului:
Cefort 4g/zi, 2g la 12 ore i.v,
Metronidazol 100ml 2fl/zi, 1fl/12 ore
i.v,Tramadol 50mg 2f/zi i.v diluat in
50ml SF 0,9%, administrat lent;
Algocalmin - 6fiole/zi, 2f /8 ore i.v;
Metoclopramid 2f/zi, 1f la 12 ore i.v;
Vit C 4f/zi i.v in 500ml Glucoza5%;
Vit B1, 1f/zi i.m; Vit B6, 1f/zi i.m;
Controloc 2fl/zi, i.v, 1fl/12ore;
No-spa 3f/zi, 1f/8 ore i.v;
Nevoia de a dormi Dificultate in a Pacientul să -pacientul învață să practice tehnici de Pacientul se odihnește
a se odihni dormi a se odihni beneficieze de un relaxare înainte de culcare fără întrerupere 7-8 ore
datorită durerii somn pe noapte,
-administrez la indicatia medicului 1f
manifestata prin corespunzător
Haloperidol i.m
anxietate, agitație
-asigur condiții optime în salon: aerisit
cu temp. 22°C, fără curenți de aer si
zgomot, bine luminat,

Ziua a II-a

94
Nevoia Diagnostic de Obiective Interventii proprii si delegate Evaluare
fundamentală îngrijire
Nevoia de a se Alimentație Pacientul sa fie -am administrat la indicația Pacientul este
alimenta si hidrata inadecvată prin echilibrat nutrițional medicului apă, ceai, supă, pe sonda echilibrat

deficit, manifestată și hidroelectrolitic nazogastrică hidroelectrolitic și

acido-bazic, nu mai
prin inapetență
-la indicatiile medicului am prezintă vărsături
administrat: Ser fiziologic - 1000
Stare generală
ml/zi; Ringer - 500 ml/zi; Glucoza 5%
ameliorată
-1000 ml/zi; Arginina Sorbitol 250ml,
2fl/zi; Amino-Hepa 500ml/zi, Dextran
4% 500ml, 1/4 la 6 ore,
Metoclopramid 2f/zi, 1f la 12 ore i.v;
Vit C 4f/zi i.v in 500ml Glucoza5%;
Vit B1, 1f/zi i.m; Vit B6, 1f/zi i.m;
Controloc 2fl/zi, i.v, 1fl/12ore;
No-spa 3f/zi, 1f/8 ore i.v;
Nevoia de a evita Vulnerabilitatea față Prevenirea -asigur un microclimat favorabil
pericolele de pericole si risc complicațiilor pacientului, salon aerisit, lenjerie
potential de imediate și tardive. curată, pat confortabil
complicații - ajut pacientul să se mobilizeze pentru
a evita pericolele prin accidentare;

-supraveghez atent pacientul pentru a

95
 observa daca apar modificari in starea
sa de sanatate si le raportez medicului.

-schimb lenjeria de pat şi de corp ori

de câte ori este nevoie;

-explic pacientului importanța

menținerii tegumentelor si mucoaselor
curate pentru prevenirea
îmbolnăvirilor și îl ajut sa-și faca
toaleta zilnica

Nevoia de a Comunicare Pacienta să -câştig încrederea pacientului; În urma

comunica ineficienta la nivel comunice eficient cu intervențiilor cu rol
-liniştesc pacientul cu privire la starea
afectiv datorită fricii echipa medicală şi propriu pacientul a
sa asigurându-l că este una trecătoare
de diagnostic, mediul familia. comunicat eficient
şi îl asigur că se afla pe mâna celei mai
spitalicesc manifestată cu echipa medicală
bune echipe de îngrijire care îi stă la
prin plânsete şi familia.
dispoziţie ori de câte ori are nevoie;
frecvente, anxietate.
-Ofer posibilitatea pacientului să-şi
exprime temerile, sentimentele.

Ziua a III-a

96
Nevoia Diagnostic de Obiective Interventii proprii si delegate Evaluare
fundamentală îngrijire
Nevoia de a se Alimentație Pacientul sa fie -am suprimat la indicația medicului Pacientul este echilibrat
alimenta si inadecvată prin echilibrat nutrițional sonda nazogastrică hidroelectrolitic și

hidrata deficit, manifestată și hidroelectrolitic acido-bazic, nu mai

- pe langă alimentatia parenterala am prezintă vărsături
prin inapetență
asigurat alimentatie bogată in
Stare generală
glucide și lichide, ceai indulcit supă
ameliorată
de zarzavat, fara sare pentru a evita
retenția de apă.

-la indicatiile medicului am

administrat: Ser fiziologic - 1000
ml/zi; Ringer - 500 ml/zi; Glucoza 5%
-1000 ml/zi; Arginina Sorbitol 250ml,
2fl/zi; Amino-Hepa 500ml/zi, Dextran
4% 500ml, 1/4 la 6 ore,
Metoclopramid 2f/zi, 1f la 12 ore i.v;
Vit C 4f/zi i.v in 500ml Glucoza5%;
Vit B1, 1f/zi i.m; Vit B6, 1f/zi i.m;
Controloc 2fl/zi, i.v, 1fl/12ore;
No-spa 3f/zi, 1f/8 ore i.v;
Nevoia de a se -dezinteres în a Pacientul să prezinte - ajut pacientul să-și schimbe hainele, Pacientul ințelege, se
recreea îndeplini activități autonomie în asigurându-i lenjerie de corp și pat simte mai bine și

97
 recreative manifestat satisfacerea nevoii si curate și uscată și îi explic că această cooperează fără
prin slăbiciune , sa comunice eficient problema se va rezolva odată cu probleme
oboseală, stare atât cu echipa de calmarea durerilor
depresivă îngrijire cât și cu -port discuții cu pacientul pentru a
restul pacientilor din trece de această stare de neliniște
salon -il încurajez să-și exprime emoțiile și
să comunicei cu cei din jurul său
(echipa de îngrijire, familie, colegi de
salon).
-ii explic pacientului importanța
acumulării de noi cunoștiințe în ceea
ce privește afecțiunea sa.
educ pacientul ca dacă va respecta
întocmai prescripțiile echipei medicale
va dobândi starea sa se va ameliora şi
va putea pleca acasă într-un timp
foarte scurt;

-monitorizez funcțiile vitale și

vegetative și le notez în F.O

Nevoia de a Cunoştinţe Pacientul să -explorez nivelul de cunoştinţe al Pacientul este

învăța cum să-și insuficiente despre dobândească pacientului, și îi ofer informaţii clare cooperant

98
 păstreze sănătatea boala datorită cunoştinţe noi. pe înţelesul său;
ignoranţei manifestată
-pun la dispoziţia pacientului cărţi,
prin solicitarea de
broşuri, pliante pentru aprofundarea
informaţii privind
cunoştinţelor
starea sa de sănătate.
-educ pacientul privind alimentele
interzise cât și să suprime consumul de
alcool;

Epicriză: Pacient în vârstă de 46 ani se internează pentru durere intensă în hipocondrul drept cu iradiere în bară, iritabilitate,
transpiraţii, facies congestionat, inapetență, scădere în greutate, anxietate, vărsături, dispnee, tahicardie, stare generală alterată. În
urma tratamentului administrat starea pacientului se ameliorează. Se externează cu următoarele recomandări:

 regim igieno-dietetic
 suprimarea alcoolului și tutunului
 tratament conform Rp – Electovit 3cps/zi, Purinor 3cps/zi
 revine la control la nevoie

99
 CONCLUZII

Hepatita cronica (HC) este o afecțiune inflamatorie a ficatului, determinată de factori diverși,
cu manifestări clinice variate, leziuni predominant portale fără regenerare nodulară și care
durează cel puțin 12 luni.

Hepatitele cronice au leziuni infiltrativ-inflamatorii în spatiile porte și în interiorul lobulilor,

asociate deseori cu leziuni hepatocelulare necrotice si variate reacții hiperplazice fibrotice, care
conditionează în ansamblul lor evoluția bolii.

Diferențierile histopatologice bazate pe localizarea çi extinderea leziunilor hepatice sunt

comune tuturor formelor de hepatită cronică. Acestea variază de la formele ușoare, numite
anterior hepatite cronice persistente și hepatite cronice lobulare, la forma mai severă, hepatita
cronică activă.

Clasificarea hepatitelor cronice se referă la:

 etiologie,
 activitatea histologică
 gradul de progresie sau stadiu

Rata cronicizării hepatitei este de : 0 pentru HVA, 10-15% pentru VHB, 60-70% pentru VHC și
> 70% pentru VHD, precum ;i risc crescut pentru carcinomul hepatic.

Tratamentul medicamentos este diferit după forma de hepatită cronică.

Tratamentul igieno-dietetic constă în repaos fizic prelungit și dietă.

Regimul alimentar – trebuie individualizat în funcție de toleranța digestivă și trebuie să

cuprindă toate principiile alimentare și să aibă o valoare calorică adecvată. Se recomandă un
regim normocaloric sau hipercaloric (2500/3500 de calorii pe zi) în funcție de starea de nutritie a
pacientului. Regimul trebuie să cuprindă rația normală de proteine, glucide, lipide, vitamine,
săruri minerale.

Majoritatea afecțiunilor hepatice, neîngrijite în mod corespunzător evoluează spre insuficiența

hepatică, care poate merge până la exitus.

100
 BIBLIOGRAFIE

Lucreția Titircă – Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții

medicali, Editura viața românească, București, 2004;

Lucreția Titircă – Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor

fundamentale, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2006;

Corneliu Borundel – Medicina Interna pentru cadre medii. Editura ALL 2009;

Leonard D Domnișoru – Compendiu de medicină internă. Editura Științifică București 1995;

Dr Constantin Bocârnea – Boli Infecțioase și Epidemiologie Editura Info-Team 1999;

Gheorghe Magoș - Mică Enciclopedie de Boli Interne; Editura Științifică și Enciclopedică

București 1986

Victor Papilian - Anatomia Omului; Ediție Revizuită Integral de Prof. Universitar Dr. Ion Albu

101