Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiție
Închiderea incompletă a orificiului mitral, cu producerea unui refiux sanguin din VS în AS în timpul
sistolei.
Etiopatogenie. Clasificare.
Diagnostic pozitiv.
- Radiologic: mărimea arcului inferior stâng (HVS), mărirea și expansiunea sistolică a AS (la
examenul baritat esofagian în OAD).
Diagnostic diferențial.
- Insuficiență tricuspiaiană: suflu sistolic localizat xifoidian și accentuat în inspir, însoțit de puls
venos jugular și hepatic ( reflux din VD în AD,cava superioară și inferioară).
- Stenoza aortică: suflu sistolic în focarul aortei, rugos, cu iradiere spre vasele de la baza
gâtului și însoțit de freamăt.
- Defectul septal ventricular (DVS): suflu sistolic în spațiul III-IV intercostal parasterual stâng, în
,,spiță de roată’’, însoțit de freamăt,iar fonocardiograma arată un suflu în bandă sau rombie.
- Stările hiperkinetice (hipetirodiei,anemiei etc.): suflul sistolic este slab și reversibil prin
tratament cauzal.
Este în funcție de gradul IM și de asociere cu SM (boala mitrală). În general evoluția în IM este mai
scurtă decât în SM.
Tratament
Tratamentul chirurgical.
Procedee: comisurotomie (Bayley 1980) !!! ,în SM cu valve suple sau proteză valvulară (mecanică sau
tisulară), în SM cu calificări valvulare care sunt majoritatea.
Indicații: SM medie sau severă( suprafața orificiului mitral între 1,5-1 cm^2 și respectiv sub 1 cm^2),
emboligenă și edematoasă.
INSUFICIENTA MITRALA
Definitie
Insuficienta mitrală este o noțiune funcționala definind .incompetența" închiderii ermetice a valvulei
mitrale in sistolă, cu producerea refluxului sistolic sanguin din ventriculul stâng in atriul stâng
(regurgitare mitrala).
Insuficienta mitral reprezintă aproximativ 25% din totalul cardiopatiilor valvulare (izolată sau
asociată cu alte defecte valvulare,cel mai frecvent cu stenoza mitrală, dar si cu leziunie aortice).
Etiopatogenie
2. endocardita bacteriană (cu leziuni ulcerative si/sau perforații ale valvelor mitrale);
4. ruptura unei valve mitrale (mai ales posttraumatic sau după efort, mai ales pe fondul unor leziuni
degenerative, inflamatorii sau idiopatice ale valvelor);
6. disfunctia sau ruptura unui muschi papilar (in infarctul miocardic acut, abces, sifilis, amiloidoza,
miocardite);
8. calcifierea inelului mitral (inateroscleroza, hipertensiune arteriala, stenoza aortica, diabet zaharat,
hiperparatiroidism, insulicientă renală cronica):
9. calcifierea localã a unei valve mitrale (in leziuni mai vechi, inflamatorii, cicatriceale, degenerative
sau aterosclerotice):
12. sindromul Marfan (prin leziuni valvulare sau de cordaje, sau prin fibrozarea inelului valvular):
-boala Ehler-Danlos;
- pseudoxanthomatoza elasticum:
- osteogeneza imperlecta;
- fibroelastoza subendocardica:
- sindromul carcinoid;
- redundanta valvulara:
- anomalia de tip Ebstein a orificiului atrio-ventricular stâng, cu insertie joasă, anormala a mitralei;
- anomalie de cordaje;
- absenta unui muschi papilar; arcade mitrale anormale (inel mitral cu contur deformat):
a) cardiomiopatia dilatativa;
b) cardiomiopatia hipertrofica;
d) cardiopatia hipertensiva;
f)anevrisme ventriculare;
Nota: toate aceste conditii au acelasi mecanism de producere a insuficientei mitrale, respectiv
dilatația excesiva a ventriculului stâng, cu tractionarea mitralelor în jos, din cauza cordajelor
tendinoase inextensibile, împiedicând închiderea ermetică a mitralelor.
Morfopatologie
Aspectele anatomopatologic întâlnite în diversele forme de insuficiență mitrală sunt foarte variate,
determinând și varietatea simptomatologiei în diferitele forme etiologic ale bolii.
CARPENTIER propune clasificarea insuficientei mitrale in 3 tipuri (tabelul IV. 1), folosind drept criterii
mobilitatea si pliabilitatea valvulară.
Clasificarea Carpentier este utilizată pentru alegerea conduitei chirurgicale a defectului valvular:
TABELUL NV 1
Tip Descriere
Tipul I valve cu miscare normalã, inel dilatat
Tipul II valve cu miscare amplă,prolaps, ruplura de cordaje
Tipul III valve cu miscare redusă, comisuri luzionale, eliologie reumatica
Uneori, intreg aparatul valvular mitral este transformat intr-un bloc fibros, rigid, aproape imobil, cu
un mic orificiu care se modifică foarte putin in sistolădiastolă (,,bloc mitral").
Fiziopatologie
Uneori, pe peretele posterior al AS acolo unde jetul lovește" peretele in funcție de mărimea si
intensitatea jetului de regurgitare) se poate evidenția o mică zonă de scleroză endocardică (leziunea
de jet).
Jetul de regurgitare, determină turbulenta in atriul stâng, imediat deasupra orificiului mitral, aici
atingând si viteza maximă si dă naștere sullului sistolic
valoare absolută: fluxul mitral sistolic (cm3 /bătaie: valoare relativă sau fracție de regurgitare
(procentul de sânge din debitul bătaie al VS care regurgitează în AS).
Volumul sanguin telediastolic din ventriculul stând este principalul parametru de evaluare a funcției
ventriculului stâng în insuficiență mitrală.
Cu cât este mai mic, cu atât operația de corectare a valvuloplastiei este mai bine suportată.
Fiziopatologia și, în esență, simptomatologia insuficienței mitrale este influențată de debutul acut (în
ulcerații, perforații, rupturi, edeme, verucozități) sau treptat “cronic”, ( în cicatrici fibroase cu
retracții, scurtări, rigidizare, calcifieri etc.).
- Atriul stâng
- Venele pulmonare
- Capilarele pulmonare
- Artera pulmonară:
- Ventricul drept
Supraîncărcare ventriculară VD
Edem pulmonar acut și fenomenele de insuficiență cardiacă congestivă (în funcție de afectarea
ventriculului stâng anterioară)
Regurgitare în timp
De reținut
De reținut
b) Suflul nu se modifică sensibil în cursul aritmilor cardiace spre deosebire de suflul sistolic din
stenoza aortică, ca cărui intensitate depinde mult de durata pauzei diastolice
premergătoare.
c) Testele farmacodinamice pot modifica unele caracteristici ale semnelor stetacustice:
Nitritul de amil scade regurgitarea și scade intensitatea suflului sistolic, a galopului protodiastolic
și a uruiturii diastolice.
Explorări paraclinice
1. Electrocardiogram:
-QRS cu aspect de supraîncărcare ventriculară stângă, cu unda R crescutp în D II, D I, avL, V5, V6
și unda S crescută în D III, V1, V2;
2. Examenul radiologic:
TABELUL IV.2
-alungirea și bombarea
areului inferior stâng;
-AS mărit;
-staza hilară și pulmonară;
PA -rectitudinea golfului
cardiac până la bombarea
sa prin dilatarea arterelor
pulmonare;
-poziție de elecție pentru
aprecierea măririi AS și
evidențierea regurgitării
OAD sistolice VS-AS;
-conul arterei pulmonare
mărit;
OAS -AS mărit;
-VS mărit;
TS -AS mărit;
-VD mărit ( după caz)
Insuficiența mitrală funcțională apare atunci când, din cauza dilatării mari a VS valvele mitrale nu pot
închide complet orificiul mitral. Radiologic se va constata o mărire accentuată a VS și una moderată
a AS.
2. Echocardiografie- Doppler:
ECHO-M: are valoare redusă în diagnosticul pozitiv și cuantificarea insuficienței mitrale. Se
pot evidenția (cu mică valoare diagnostică):
a) Separarea sistolică a ecourilor mitrale (lipsă de cooptare a cuspidelor):
b) Ecouri sistolice în AS (jet regurgitant și turbulerită atrială);
c) Dilatare AS:
d) Expansiunea sistolică a peretelui posterior al AS (cu valoare certă diagnosticată daca este
> 1 cm);
e) Mișcarea anormală a septului interatrial (prin examinare cu sondă plasată parasternal
drept);
f) Dilatarea VS (măsurarea VTDS, VTSS);
g) Exagerarea mișcării septului interventricular (valoare diagnostică daca este > 1cm);
h) Dispariția mișcării posterioare protodiastolice a SIV:
i) Scăderea diametrului VS în PPEVS;
j) Creșterea amplititudinii mișcării PPVS (asemănător SIV);
k) Măsurarea SIV și PPVS (grosimea lor în sistolă și diastolă);
l) Închiderea traptată presistolică sau mezo-telesistolică a valvei aortice (din cauza scăderii
fluxului aortic anterograd și a scăderii gradientului ventriculo-aortic, din cauza prezenței
fluxului regurginant mitral)
Pentru diagnosticul cantitativ se apreciază:
- Raportul între suprafețele de deschidere a mitralei și a sigmoidelor aortice: N- 0,86 + - 0,2;
- Estimarea fracției regurgitante mitrale.
Se apreciază:
ECHO-DOPP
C-DOPP și, mai ales, P-DOPP sunt metode ultrasonice de elecție în diagnosticul insuficienței mitrale.
Doppler continuu (C-DOPP) se utilizează când se dorește stabilirea vitezei maxime a fluxului sistolic
retrograd.
Doppler pulsat (P-DOPP) se realizează, de regulă, în incidență AP4C, cu eșantionul Doppler plasat în
AS lângă planul valvei mitrale. Diagnosticul pozitiv se bazează pe:
a) Metode semicantitative;
b) Metode volumetrice.
TEBELUL. IV. 3
Flux regurgitant în AS holosistolicm cu durată > 150 msec – în PSAL, AP4C, AP2C;
- dimensiunile și orientarea jetului regurgitant față de planul valvei mitrale (se pot evidenția jeturi
excentrice).
TABELUL IV .4
TABELUL IV.5
3. Aria medie a jetului (cm2) media dintre ariile maxime ale jetului în două incidente
ortogonale;
4. Raportul dintre aria jetului și AS (ambele măsurate în aceeași incidență);
5. Raportul dintre lungimea jetului și diametrul transfersal al AS.
Se poate face cunatificarea folosind mai mulți indici din cei amintiți mai sus.
Concluzie
Criteriile echo-dopp de diagnostic ale unei insuficiențe mitrale severe sunt:
Pentru confirmare:
a)Necesar:
-flux atrial holosistolic cu viteza mare;
-flux detectat in ½ superioară in AS;
-suprafața jetului mare în mai multe incidențe;
b) Orientativ:
-dilatarea VS;
-pereți VS hiperkinetici;
-dilatarea AS;
-aspect de valvă mitrală balanță:
-raport între aria jetului și aria AS > 45%
Pentru excludere:
a) Ncesear:
- turbulența fluxului detectatădoar la nivelul valvei mitrale;
b) orientativ:
- AS și VS de volum normal;
- Semnalul regurgitant nu este holosistolic;
- Raport intre aria jetului si aria AS<25%.
Dejavantaj:
- necesită carererizarea VS, folosind soluția de contrast 10 ml dextroză 2.5% puls heparină
2U/ml,agitate puternic.
Diagnosticul calitativ:
- este pozitiv dacă apar bule de aer in AS in cel putin două incidențe ortogonale.
Diagnosticul cantitativ:
Tip I.M. Semn
- usoară - bule de aer în AS făra a delimita
cavitatea AS
- moderată - AS delimitat de bule dar cu
intensitatea contrastului mai mică
decat în VS
- medie - AS complet umplut de bule, cu
contrast de aceeași intensitate ca în
VS
- Severă - AS cu constrast mai mare decat VS
4. Examenul polimecanografic:
- fonocardiograma;
- carotidograma;
- apexcardiograma și-au pierdut valoarea prin înlocuirea cu examenul echo-doppler.
5. Angiocardiografia:
- cuantificarea gradului insuficienței mitrale asemănător echografiei de contrast;
- cuprinde si examenul radioizotopic.
6. Cateterismul cardiac:
Se face numai în cazurile severe de insuficiență mitrală, când se pune problema rezolvării
chirurgicale:
Diagnosticul pozitiv
Se pune pe baza semnelor clinice și a investigațiilor paraclinice amintite anterior ( am insistat asupra
examenului echo-doppler, fiind de elecție în giagnosticul și cuantificarea insuficienței mitrale).
Diagnosticul diferențial
Cuprinde:
B. Diferențierea de alte situații care pot produce suflu sistolic cu mar fi:
- Ateromatoza mitro-artică-suflu ,, în eșarfă,, la vârstnici (suflu de la vârf până la focarul
aortei,aspru sau muzical). Coexistă și alte manifestări in ateroscleroză;
- Insuficineța tricuspidiană -suflul este mai spre dreapta,se accentuează în inspir și există
semne de mărire pronunțată a VD și de stază venoasă sistematică;
- Cardiopatii conenitale cu ar fi;
- Defect septal ventricular;
- Stenoză pulmonară;
- Diagnosticul se face pe baza cumulului de semne clinice si examene paraclinice;
- Suflul proto-mezo-sistolic de însoțire în stenoză mitrală are caracter descrescendo;
- Ruptura SIV,diagnosticată cert cu ajutorul echo-doppler;
- Suflul mezo-telesistolic uneori holosistolic din prolapsul de valvă mitrală (se însoțește
adeseori de clic telesistolic:echo-doppler tranșeză diagnosticul);
- Suflul sistolic Coombs-Wood din cardita acută reumatică( apare în plin puseu reumatismal,
cu toate semnele acestuia);
- Sufluri mezo-telesistolice în persistența de canal arterial, coarctația aortei, hipertensiunea
arterială pulmonară, stenoza unei ramuri a arterei pulmonare;
- Suflul în stenoză aortică valvulară sau infundibulară mai ales în emfizemul pulmonar, când
auscultația în focarele arteriale este îngreunată;
- Suflul sistolic din aderențele pleuro-pericardice (este influențat de respirație și de poziția
bolnavului);
Cazurile de insuficienîă mitală usoară au prognostic bun, defectul fiind bine tolerat mult timp.
În cazurile medii, VS reușește să compenseze timp îndelungat și mult mai bine tulburările
hemodinamice decât în insuficiența aortică.
În schimb, insuficiențele mitrale severe, cu debit crescut de regurgitare, au evoluție rapidă ( chiar
mult mai scurtă decât stenoza mitrală).Apare rapid insuficiența cardiacă.
Tratamentul cuprinde:
a) tratament medical;
b) tratament chirurgical.
Tratamentul chirurgical;
- indicația pentru tratament chirurgical o reprezintă insuficiența mitrală severă simptomatică,
clasa III NYHA;
- bolnavii din clasele funcționale I și II NYHA sau cei asimptomatici, sunt urmăriți de la 6 luni
sau ori de câte ori apar fenomene clinice noi. Se vor efectua:
- examen clinic;
- examen echo-doppler;
- cazurile cunoscute ca I sau II funcționale NYHA, dar care se descompensează rapid, au indicație
operatorie;
Dezavantaje:
- endocardită bacteriană;
- trombozare a protezei;
- dezlipirea protezei.
- mortalitatea de 2,5 ori mai mare din cauza rezecției aparatului valvular mitral, cu pierderea
continuității inel-cordaje-mușchi papilari.
Constă în:
- anuloplastie cu inel:
- rigid CARPENTIER;
- flexibil DURAN.
Indicate în:
- rupturi de cordaje;
- perforări valvulare.
Mortalitatea operatorie: