Subiecte esentiale CORD

1. Tetralogia Fallot

Epidemiologie: este o malformaţie cardiacă complexă, cianogenă, cu o frecvenţă de 6-8 % din totalul
malfonnaţiilor congenitale cardiace (MCC); frecvent asociată sindromului diGeorge.

Morfopatologie: include 4 elemente: defect septal ventri-cular (DSV), stenoza arterei pulmonare (AP) -
infundibulară / valvulară, hipertrofia de ventricul drept, A.o „călare" pe septul interventricular ( aorta
biventriculară) în asociere cu detropoziţia Ao; frecvent asociază alte anomalii vasculare: coarctaţie de
aortă, defect septal atrial (DSA), persistenţa canalului arterial, vena cavă superioară stângă,, anomalii
coronariene.

Imagistică - metode: ecocardiografie, Rgr torace, CT, RM, proceduri invazive - angiografie

Caracteristici generale: stenoza infundibulară a ttattului de ejecţie a VD

Rgr torace şi CT: cord în sabot, arc aortic drept (25%), hipertrofia VD, stenoză/atrezie de AP; circulaţie
pulmonară săracă (olighentle pulmonară); angfoCT: circulaţia colaterală aorto--pulmonară.

Ecocardiografie: DSV, poziţia rădăcinii Ao şi a arcului Ao, obstrucţia căii de ejecţie a VD, anatomia vaselor
pulmo-nare, alte anomalii asociate.

RM: vizualizarea morfologiei cardiace preopetator; circulaţia colaterală aorto-pulmonară; cuantificarea

fluxurilor prin utilizarea secvenţelor phase contrast (PC); evaluarea precisă a fj.mcţiei VD şi a gradului de
hipertrofie; angioRM: evaluarea circulaţiei pulmonare şi aspectul aortei toracice; alte anomalii asociate;'
aspectui postoperator (şunt Blalock-Tausing), peti:ileabilitatea şuntului.

Proceduri invazive: vizualizarea anatomiei coronariene, cuantific!U'ea DSV; proceduri intervemţionale

pentru stenoza de AP şi embolizarea preoperatorie a principalelor artere colalerale aorto-pulmonare.

Recomandări de examinare: ecocardiografie la sugari şi copii; RM la adolescenţi şi adulţi pentru

evaluarea pre-postoperatorie.

Diagnostic diferenţial: atrezie pulmonară, truncus arte-riosus, VD cu dublă cale de ieşire.

Lista de verificare: gradul obstrucţiei a căii de ejecţie a VD, anatomia VD, importanţa şuntului dreapta-
stânga, aspectul circulaţiei pulmonare, originea şi traiectul arterelor coronare.

2. Sindromul Scimitar

Morfopatologie: sinonime: sindrom hipogenetic pulmo-nar, sindromul congenital venolobar; retur venos
pulmonar anormal parţial; Hipoplazie pulmonară dreaptă, conexiune anormală între venele pulmonare
drepte şi VCI.

Simptome / semne: la nou-născut: IC congestivă, su-praîncărcare cardiacă dreaptă, hipertensiune

pulmonară; copil mic: infecţii pulmonare drepte; copil mare: frecvent asimptomatic.
Caracteristici generale: trunchi venos anormal, curb, asemănător cu o sabie turcească, proiectat în
sinusul costofre-nic medial drept în apropierea marginii drepte a cordului.

Rgr torace: hipoplazie pulmonară dreaptă; dextroversia cordului; AD proeminent; congestie vasculară
pulmonară; venă scimitar

Ecocardiografie: nu există conexiune între venele pulmo-nare drepte şi atirul stâng; vena Scimitar
conectată cu VCI.

CT (angioCn şi RM (angioRM) cu reconstrucţii MPR 3D şi MIP: anomalia de drenaj venos pulmonar

driept, cuan- , tificarea fluxului (RM - PC); dilataţia de AD; CT: hipoplazia bronhiei primitive drepte şi
hipoplazia plămânului drept.

Recom(lndti.ri de examinare: CT ( angioCT) şi ARM

Diagnostic diferenţial: alte form e de anomalii de retur venos pulmonar: vena (le) pulmonară (e) dreaptă
(e) co-nectată (e) cu vena azygos, VCS, AD; dextrocardie cu situs solitus abdominal; sechestraţie
pulmonară; atelectazie de lob mediu.

3. Stenoza Aortica

Imagistică - metode: Rgr torace, ecocardiografia, CT, RM, proceduri invazive

Caracteristici generale: cel mai bun indiciu diagnostic: dilataţie de VS şi Ao ascendentă localizare: supra-/
valvulară / subvalvulară

Rgr: mai :frecvent siluetă cardiacă cu dimensiuni normale; arcul mediastinal inferior stâng (
corespunzător VS) alungit şi lateralizat, uneori apex cardiac înfundat în diafragm; cal-cificări valvulare
aortice incidenţa laterală; dilataţie post stenotică de Ao ascendentă - incidenţă PA, arc mediastinal
mijlociu pe dreapta,

CT: calcificări valvulare aortice cu topografie centrală (diagnostic diferenţial cu cele de aspect arciform la
nivelul rădăcinii aortice sau cu cele de la nivelul inelului aortic ce prezintă topografie periferică);
hipertrofie VS; dilataţie post stenotică de Ao ascendentă; structuri vasculare pulmonare de aspect
normal în absenţa insuficienţei cardiace; decompensare cardiacă - linii septale, dilataţii vasculare,
afectare pulmonară cu substrat alveolar, pleurezie.

RM: nu este indicată în mjoritatea cazurilor; calcificările valvulare nu sunt vizibile; valva bicµspidă poate
fi evidenţiată în secvenţele cine-RM; hipertrofia VS; dilataţie post stenotică de Ao ascendentă; dilataţia
vaselor pulmonare şi pleurezie; ' evidenţierea şi analiza jetului sistolic spre Ao ascendentă, cu aspect
defazat, corelat cu severitatea SA; se poate calcula fracţia de regurgitare şi volumul sistolic / diastolic.

Eco: pune în evidenţă cauza: valva bicuspidă, reumatică, degenerativă; determină gradientul de-a lungul
valvei (sem-nificativ - 50 mm Hg) şi aria orificiului aortic.

Proceduri invazive: măsurarea presiunilor desupra pla-nului valvular; calculul suprafeţei de deschidere
valvulară.
 4. Insuficienta aortica

Imagistică - metode: Rgr torace, ecocardiografie, CT, RM, proceduri invazive

Caracteristici generale: cel mai bun indiciu de diagnos-tic: dilataţia VS şi a aortei.

Rgr: mărirea în dimensiuni a siluetei cardiace, în special pe seama VS; dilataţie aortică, uneori cu traiect
sinuos; vascularizaţie pulmonară normală, anterior apariţiei insuficienţei VS.

CT: mărire în dimensiuni a VS; dilataţia aortei ascen-dente şi adesea a crosei Ao şi a aortei descendente;
dacă joncţiunea sino-tubulară prezintă un aspect şters, trebuie suspectată o afecţiune a ţesutului
conjunctiv, de exemplu sindromul Marfan, aspect mai bine vizibil pe reformatari în plan coronal;
vascularizaţie pulmonară normală în absenţa insuficienţei cardiace; linii septale, dilataţii vasculare,
afectare pulmonară cu substrat alveolar şi pleurezie în cazul decom-pensării cardiace.

RM: mărirea VS; dilataţia aortei ascendente, adesea este afectată şi crosa aortică sau aorta
descendentă; un aspect şters al joncţiunii sino-tubulare este sugestiv pentru o afectare a ţesutului
conjunctiv (sdr Marfan); dilataţii vasculare pulmo-nare şi pleurezie în cazul decompensării cardiace;
achiziţiile sensibile la flux pun în evidenţă jetul diastolic spre VS, cu aspi,ct defazat, ce poate fi corelat cu
severitatea IA; se poate calcula fracţia de regurgitare şi volumul sistolic / diastolic.

Eco: dilataţia rădăcinii aortice; flutter al valvei mitrale an-terioare în timpul diastolei; flutter al septului
interventricular; flutter distolic al valvei aortice (specific, dar rar); deschidere prematură a valvei aortice,
respectiv închidere prematură a valvei mitrale (presiune distolică crescută la nivelul VS); Doppler -
analiza jetului regurgitant.

Recomandări de examinare: ecocardiografia Doppler - este metoda de elecţie; radiografia toracică (

circulaţia pulmonară).

Diagnostic difţrenţial: Afecţiuni ale „rădăcinii" Ao (anevrism de Ao, disecţie Ao, sdr Marfan), valvă Ao
bicus-pidă, afecţiuni reumatismale.

5. Stenoza mitrala

Imagistică - metode: Rgr torace, ecocardiografie, CT, RM, proceduri invazive

Caracteristici general : mărirea AS

Rgr: Cord stâng: mărirea AS ± calcificări parietale; ( 1) în incidenţa de faţă: arc suplimentar pe conturul
cardiac stân la joncţiUIJ.ea AP-VS, corespunde urechiuşei stângi mărite; împingerea cranială a btortşiilor
primitive, mărirea unghiului de bifurcaţie al traheei; arc suplimentar la nivelul conturu-lui cardiac drept;
(2) în incidenµi laterală (esofag baritat): amprentă esofagiană; deplasare posterioară a esofagului;
deplasarea posterioară a esofagului; calcificări valvulare în 60% cazuri, la cei cu SM severă; VS - normal /
dimensiuni reduse; Ao - dimensiuni reduse;
Cord drept: hiluri pulmonare mărite (HT precapilară); mărirea VD (IT/ HT ptihnonară); ascensionarea
apexului cardiac; creşterea indicelui cardio-toracic; diminuarea spaţiului clar retrosternal; deplasarea
spre posterior a VCI (incidenţă laterală). Parenchime pulmonare: redistribuţie vasculară (presiune
postcapilară 16-19 mm Hg); edem pul-monar interstiţial (presiune postcapilara 20-25 mm Hg); edem
alveolar (presiune postcapilară 25-30 mm Hg); hemosideroza pulmonară: micronoduli de 1-3mm; difuz
conturaţi; în timp pot ajunge la intensitate calcară; perihilar şi bazal; noduli de osificare: rari, diametrul
maxim de 1 cm; intensitate calcară, centru clar, calcificări ectopice în ţesutul de necroză al unor infarcte
pulmonare vechi.

CT: mărirea AS; îngroşări şi fuziuni valvulare (CT cu .gating ECG < eco ); calcificări valvulare mitrale;
tromboză (la nivelul US), uneori calcificată; linii septale; dilataţii vase pulmonare; edem pulmonar -
infiltrate cu aspect în „geam mat'' I consolidări alveolare; pahiscizurita.

RM: în general nu este indicată; date similare evaluării ecocardiografice

Eco: î ngroşarea valvelor mitrale (fibroză / calcificări); orificiul valvular îngustat; calcularea gradientului
presional; mărire a AS ( diametrul AP > 4,5 cm) şi date despre celelalte cavităţi cardiace; color Doppler -
jet spre VS în diastolă.

Proceduri invazive - cateterism cardiac drept şi stâng (măsurarea presiunilor); tratament intervenţional
(valvulo-plastie cu balonaş)

Recomandări de examinare: ecocardiografia este metoda de elecţie; radiografia toracică / CT - evaluarea

circulaţiei pulmonare.

6. Insuficienta mitrala

Imagistică - metode: Rgr torace, eco, CT, RM, proceduri invazive

Caracteristici generale: mărirea AS şi a VS

Rgr: IM acută: HT pulmonară cu dilataţie a vaselor pul-monare şi redistribuţie vasculară (IM<SM); edem
interstiţial; edem pulmonar alveolar (uneori asimetric, interesând în 9% din cazuri LSD, datorită jetului
de regurgitare orientat spre vena pulmonară corespunzătoare LSD -patognomonic); mă-r ire cardiacă
limitată (inclusiv a AŞ); IM cronică: mărirea în dimensiuni a cordului, mai importantă a AS; calcificări
parie-tale pe versantul posterior al AS; calcificări mitrale, f recvente la nivelul ineluiui mitral; mărire
marcată în dimensiuni a VS (indice cardio-toracic> 0,55); semne ale insuficienţei VS.

CT: mărire a AS; calcificări la nivelul inelului mitral; mărire a VS; linii septale; dilataţii vasculare
pulmonare; în IM acută - edem pulmonar uneori localizat la nivelul LSD (patognomonic), adesea cu AS de
dimensiuni normale.

RMrcardio-RM: dilataţie a AS şi a VS; jet regurgitant spre AS în timpul sistolei

Eco: dimensiuni crescute ale AS (diametrul AP > 4,5 cm) şi VS; în IM acută - vizualizarea rupturii de
muşchi papilar; aspectul cuspelor; vegetaţii; evaluarea gra<!uluj de gravitate prin color Doppler;
prolapsul valvei mitrale - uşor de caracteriz t.
Proceduri invazive: cateterism cardiac stâng/drept, ventriculografie stângă.

Recomandări de examinare; ecocardiografi - este me-toda de elecţie

7. Atrezia tricuspidiana

Imagistică - metode: Rgr torace, ecocardiografie, RM, angiografie pulmonară

Caracteristici generale, dilataţie de AD; dilataţie şi hipertrofie de VS; olighemie pulmonară; afectare
cardiacă şi pulmonară

Rgr: configuraţie cardiacă tipică, cord cu dimensiuni normale / moderat crescute, în funcţie de volumul
:fluxului sanguin pulmonar şi dimensiunile A DNS; arc cardiac infe-rior stâng bombat = dilataţie şi
hipertrofie deVS; arc cardiac inferior drept bombat = dilataţie de AD; arcul corespunzător AP, cu aspect
aplatizat / concav; desen vascular pulmonar normal / gracil ( olighemie pulmonară); AT cu transpoziţie:
aspect a platizat al arcului cardiac inf or drept (în 15%).

Eco/RM: caracterizare anatomică clară; dimensiunile AD; prin Doppler color, determinarea gradientului
presionai la nivelul comunicării interventriculare; funcţia VS.

Angiografia pulmonară şi măsurarea invazivă a presi-unilor este rar indicată.

Recomandări de examinare: ecocardiografia - metoda

diagnostică de elecţie; RM la pacienţii vârstnici în urmărirea f postoperatorie.

8. Stenoza tricuspidiana

Caracteristici generale: cel mai bun indiciu diagnostic: dilataţie AD

Rgr: cord dimensiuni normale - cardiomegalie; dilataţie de AD, uneori marcată; dilataţie de VCI / VCS

CT: îngustarea inelului valvular; fuziuni ale cuspelor, cordaje tendinoase scurte; AD dilatat; VD cu
dimensiuni normale; dilataţia VCS / VCI / venelor hepatice; congestie venoasă hepatică

RM: nu este indicată; poate pune în evidenţă: dilataţie AD;' dilataţie de VCS / VCI / vv. hepatice; jet
stenotic spre VD.

Eco: caracterizarea structurilor aparatului valvular şi a oricărei patologii intracardiace ce determină ST;
dilataţia AD I VCS / VCI I venelor hepatice; măsurarea gradientului presional-eco Doppler

Proceduri invazive: nu prezintă indicaţii imediate. Recomandări de examinate: ecocardiografia - metoda

de elecţie

9. Insuficienta tricuspidiana

- dilataţie VD; creşterea presiunii VD, în urma obstrucţiei ventriculare sau HT pulmonare severe

Rgr: vascularizaţie pulmonară normală/ redusă; cardio-megalie; dilatarea VD / AD; dilataţie de VCI >
VCS„
CT: dilataţie marcată VD + AD; diametrul inelului val-vular > 5 cm; VD deplasat spre stânga sept
intetventricular deplasat spre stânga; dilataţie de VCI / VCS ( opacifierea pre.,. cocea VCI şi a venelor
hepatice); congestie venoasă hepatică; emfizem, HT pulmonară, afectare cardiacă stângă.

RM: nu are indicaţie; poate pune în evidenţă: dilataţie marcată VD + AD; dilataţie de VCS / VCI / venelor
hepatice; cine: vizualizarea jetului regurgitant în sistolă.

Eco: evaluarea morfologiei valvei tricuspide; dilataţia de AD şi VD; Doppler - vizualizarea directă a jetului
regur-gitant; măsurarea velocităţii fluxului regurgitant; estimarea corectă a presiunii sistolice de la
nivelul VD; dilatarea şi inversiunea fluxului în venele hepatice în IT severă; evalu-area presiunii arteriale
pulmonare în IT secundară (gradient de preş. > 55mmHg)

Recomandări de examinare: ecocardiografia - metoda diagnostică de elecţie

10. Miocardite

nu există semn imagistic patognomonic pentru mio-cardita.

- diagnostic: integrat - anamneză, examen clinic, probe biologice, evaluare imagistică, EKG, biomarkeri
(CK, CK-MB, troponină), biopsie;

Ecocardiografie: pentru evaluarea altor anomalii cardi-ace asociate;

Scintigrafie:

67Ga, m1n anticorpi antirniozină - specificitate, limitată; RM:

- metoda imagistică de bază în diagnosticul miocarditelor, ar acurateţea metodei în cadrul diferenţierii

subgrupurilor clinice/etiopatogenice este neclară;

- secvenţe: morfologice, dinamice/ motilitate globală şi seg emntară, încărcare din.ş.mică cu Gd,
încărcare tardivă;

- evaluare funcţională: miocardită severă: disfuncţie globală VS;

- pericardită lichidiană - inconstantă, dar prezenţa sa susţine diagnosticul;

RM

prelungirea timpului T2 în miocitele afectate - aspect hîperintens T2 miocardic edem heterogen

miocardic global / arii de edem regional;

- hiperemie miocardică: secvenţă de încărcare dinamică miocardică cu Gd - vasodilataţie regională -

atenţie la fazele vasculare precoce;

- necroză şi fibroză miocardică - încărcare miocardică tardivă - diferite modele de încărcare miocardică:
focal, subepicardic, septal;

- valoarea diagnostică maximă: utilizarea tuturor mar-kerilor de caracterizare tisulară: T2, încărcare
dinamică, încărcare tardivă;
- Standar<f.izare criterii diagnostice RM: Lake Louise Consensus Criteria;

Recomandări de examinare: RM- metoda diagnostică de elecţie

11. Pericardita acuta

Imagistică - metode:

- ecocardiografie, RM, Rgr torace, CT Caracteristici generale: fluid intrapericardiac evidenţiat rin multiple
modalităţi imagistice.

Rgr/CT: semne de pericardită lichidiană: cord în carafe (Rgr), îngroşarea pericardului şi acumulare fluidă
inclusă (CT); infiltrate pulmonare (CT, Rgr); epanşament pleural.

Eco: revărsat pericardic; tulburări funcţionale diastolice secundare constricţiei pericardice, tamponadă
cardiacă.

RM: date complete legate de morfologia pericardului (îngroşarea pericardului, fluid intrapericardic, priză
de con-trast la nivelul pereţilor în caz de inflamaţie acută), tamponadă cardiac

12. Pericardita constrictiva

Caracteristici generale: depind de nivelul presiunii în atriul stâng;

Rgr: aspect norml:11; lărgireaAS, linii Kerley B; calcificări \ pericardice;

CT: îngroşarea pericardului, calcificări; dilataţie de vene hepatice, VCS şi VCI, HSM, ascit.ă.

Eco, eco Doppler/ eco transesofagian: tulburări funcţi-onale diastolice inclusiv mişcări paradoxale
septale, aspect lărgit al venelor hepatice şi venelor cave; îngroşarea pericar-dului, aderenţe pericardice;
porţiunile laterale ale pericardului sunt greu explorabile.

RM: modificări similare cu cele din eco (îngroşarea pericardului peste 3,5 mm), dar cu vizualizarea
superiol:lfă a întregului pericard, modificările de dinamică. ale cavităţilor cardiace şi septale ( cine-RM),
semne de tamponadă cardiacă, analiza concomitentă a mediastinului.

13. Coarctatia de aorta

Caracteristici generale: Eroziuni/ incizuri pe marginea inferioară a arcurilor costale (în jurul vârstei de 5
ani); identifi-carea semnului în formă de „3" pentru a demonstra coarctaţia de aortă; semne de
hipertrofie a ventriculului stâng (VS).

RX: semne indirecte de hipertrofie a VS (apex rotunjit}, eroziuni costale; buton aortic în forma eiftei „3".

Ecocatdiografia: evaluarea arcului aortic şi a ramurilor în incidenţă suprastemală ax · lung; relaţia

cMrctaţiei cu ductul arterial; evaluarea Doppler utilizată pentru e marea gradienţilor pte-/postcoiup ţie'.
-
C'f: angioCT cu reformatări MIP; 30 şi MPR evid,en.ţietea coarctaţiei şi a circulaţiei colaterale; evaluarea
postoperatorie precoce.

])U\f: evaluarea în ponderaţie Tl cu sincronîzare clirdiacă (sânge negru) în plan sagital oblic prin arcul
aortic: evalua-rea coarctaµei; plan perpertdielilar: măsurători de di!linetre aortice pre:./postcoarcfâfie;
Gradient echo (GRE) cine (sânge alb) - plan sagital oblic: anatomia aortei, lungimea jetului de flux sistolic
(zonă în asetnnal) - semnificaţia hemodinami-că; gradul de regurgitare aortică; angioRM cu Gadolinium
(reconstrucţii MIP, MPR, VRT) anatomia aortei, circulaţia colaterală; AngioRM Phase Contrast:
estimarea gradientului şi a circulaţiei colaterale.

Angiografie şi cateterism cardiac:· măsurarea gradi-enţilor; angioplastie cu balon.

Recomandări de examinare: ecocardiollfafie: diagnosti-cul coarctaţiei (Co) în copilărie; copii mari: IRM în
evalurea pre-/postoperatorie a cotctaţiei, re-coarctaţie, anevrism; cateterizarea este rezervată pentru
măsurarea gradienţilor şi proceduri intervenţionale.

14. Anevrismul de aorta

Caracteristici generale: dilataţie focală sau difuză aAo; as-pect: sacular, xcentric mai frecvent de origine
micotică/postrau-matică; · fusiform, concentric - de cauză degenerativă.

Localizări/forme particulare:

Anevrismul sinusuluţ Va/salva;

- Sindromul Maifan: boală genetică caracterizată prin modificări ale ţesutului conjunctiv; cu afectarea
sistemului cardiovascular (necroza chistică. a mediei cu localizare elec-tivă la nivelul aortei ascendente)
osos, şi a ochilor.

- Anevrismul micotic: anevrism sacular; aortitele bacte-riene; aortita sifilitică afectează aorta
ascendentă.

RX: radiografie toracică/ abdominală: calcificări parietale aortice; umbra / opacitatea aortică mărită
/masă calcificată la nivelul arcului aortic / lărgirea mediastinului / deplasarea traheei si/sau esofagului.

Ecografia: extensia şi dimensiunile a ne vrismului Ao; este metoda de urmărire / monitorizare în timp a
anevrismelor de Ao abdominală (AAA).

Ecocardiografia / ecografia transesofagiană: utile în bilanţul anevrismelor cu localizare la nivelul aortei

toracice; evaluarea valvelor semilunare aortice; aspectul/ morfologia ventriculului stâng (VS).

CT şi IRM: evaluare nativă şi cu contrast inj. iv. - di-mensiuni şi extensie; relaţia cu emergenţele arteriale
aortice; diferenţierea între hunenul circulant şi tromboză/ calcificări / ulceraţii parietale; extravazarea de
contrast datorată fisurării / rupturii; modificările inflamatorii din grăsimea periaortică; evaluarea
complicaţiilor - hematom periaortic / hematom mediastinal / hemotorax / hematom retroperitoneal /
hemo-peritoneu; dilataţia şi hipertrofia de VS.

Angiografie şi cateterism cai;-diac: evaluarea aspectului şi ext:tWsiei anevrismului, relaţia sa cu ramurile

Ao; măsurarea gradienţilor; tratament intervenţional.
 15. Disectia de Aorta

peretelui aortic şi decolează peretele în sens longitudinal. Clasificare:

- Stanford: tipul A (60%) - afectează cel puţin toată Ao toracică; este necesar tnltamentul chirurgical;
tipul B ( 40%) - limitat la aorta descendentă; tratament medical;

DeBakey: tip I: afecteazaAo ascendentă+ crosa+ Ao descendentă; tip, 2: afecteaza.Ao ascende11tă; tip 3:
pleacă de sub emergenţa arterei sţ1bcll_1.viculare stângi.

Imagistică:

Caracteriştici generale: fald intinial, şi 2 lumene. RX:. lărgirea mediastinului; mărirea opacităţii cardiace;
epanşament pleural; în 25% din cazuri aspect radiografic normal.

E.cocardiografia-şi ecografia transesofagiană: prezenţa faldului intimat şi a lumenului fals şi adevărat;

identificarea porţii de intrare, prezenţa trombozei în lumenul fals, impii-carea arterelor corQnare,
pericardita, regurgitaţie valvulară aortică; ecografia şi eco Doppler pentru evaluarea disecţiei de AC! în
etajul abdominal.

CT nativ şi ACT: evidenţierea tipului de disecţie ( extensia faldului de disecţie ./ calcificări intimale,
aspectul lumenului fals şi adevărat); vizualizarea arterelor viscerale /a trunchiu-rilor supraaortice şi a
organelor parenchimatoase; evaluarea complicaţiilor cardiace, a mediastinului (hematom) şi pleu-relor
(hemotorax); este modalitatea de elecţie în urgenţe, în planingul intervenţiilor chirurgicale şi
intervenţionale.

_ IRM şi ARM: semne identice cu evaluarea ACT; nu este indicată în evaluarea disecţiilor acute şi la
pacienţii instabili; rol în urmărirea disecţiilor cronice şi în evaluarea funcţiei cardiace.

Angiografia: bilanţul disecţiei de Ao; regurgitarea valvu-larăAo, implicarea arterelor coronare, aspectul
emergenţelor viscerale şi a trunchiurilor supraaortice; utilă în tratamentul endovascular.

Recomandări de examinare: ACT bilanţul disecţiei Ao toraco-abdominale (cu sincronizare cardiacă

ptentru eva-luarea Ao toracice ascendente); IRM şi ARM -în disecţiile cronice; ecografia transesofagiană
-disecţia Ao toracice.

16. Ruptura anevrismului de aorta abdominala

Caracteris.tid generale CT:

- Stadiul acut: masă hiperdensă spontan ( 60„80 UH) dispusă în retroperitofieul median î n jmul
anevrismului cu mascarea parţială a acestuia, sau care determină deplasarea anterioară a anevrismului;
cu implitarea spaţiului perirenal uni/bilateral şi mai rar a spaţiului pa:rarenal.

- Cronic: masă izodensă man cu himenul aortic, nede-partajabilă de aortă; postcontrast. demonstrarea
comunicării între lumenul aortic şi pseudoanevrism.

Ecografia şi eco Doppler: evaluarea anevrismului, a hemato ului periaortic şi a fluidului intraperitoneal;
nu este fiabilă în detectarea şi vizualizarea zonei de efracţie parietală.
CT - multislice: CT nativ şi cu contrast injectat iv, eviden-ţiază alte semne în afară de semnele enumerate
mai sus reprezentate de: deplasarea anterioară a rinichiului de cătr hematom; mărirea/ştergerea
muşchiului psoas; discontinuitate la ni:Velul calcificărilor parietale aortice; contur parietal şters la ruvelul
sediului fisurii/rupturii parietale Ao; extravazare „activă" de contrast din lumenul aortic/fisură acoperită
- fără extravazare de contrast din lumenul aortic.

RM şi ARM: nu au indicaţie în evaluarea AAA rupt.

Recomandări de examinare: metoda de elecţie: multis-lice CT; in situaţiile de şoc hipovolemic /durere
abdominală intensă, masă abdominală pulsatilă şi pacient instabil, se recomandă intervenţia chirurgicală
de urgenţă fără evaluare CT prealabilă.

17. HTP/TEP

RX: aspect normal în 10% din cazuri;

- lărgirea focală a arterelor pulmonare în porţiunea centrală;

- olighemie focală secundară obstrucţiei vasculare;

- amputaţie hilară (semn.ul Westermark'-10%);

- opacităţi clllţeifonn:e: subpleurale;

- infarctul pulmonari apar e. imediat, sau după 2-3 zile de la episodul embolie, poate îmbrăca
orice formă sau avea orice dimensiune, are localizare periferică mai frecrent în porţiunile pulmonare
bazale; liniile Fleischner.

CT: angioCT cu reformatări MPR si MIP; specjficitate si sensibilitate peste 90%:

Semne vasculare:·

- vas larg neopacifiat cu. contrast;

- defect central de umplere (orttYgrad) /imagine în şină de tren (longitudinal);

- defect 'de umplere periferic ce face unghi ascuţit cu peretele vasului.

- stabilirea indexului obstrucţiei după Qanadli (0-libeţ, 1-ocluzie parţială, 2-ocluzie completă).

Semne pl eurale (revărsat pleural) şi pulmonare:

- infarct pulmonar /consolidare pulmonară;

- aspect de dilatare a arterelor cenţrale şi segmentare.

- lărgirea VD în cazul emoliîlor pulmoµare hemodynamic semnificativ

- evaluarea CT a structurilor venoase din etajul abdomi-no-pelvin şi a venelor din membrele periferice.

IRM şi ARM: aspecte sinillate cu cele din evaluarea CT privind circulaţia arterială pulmonară; evaluarea
cavităţilor cardiace drepte; indicată pentru pacienţii tineri stabili hemo-dinamic şi cooperanţi.
Ecocardiografia: dilataţia şi hipochinezia VD, mişcările paradoxale ale septului IV, insuficienţă
tricuspidiană, dilataţia VCI, trombi în AD sau VD.

Scintigrafie de perfuzie: zone de lipsă de perfuzie pul- f monară în embolia masivă.

Angiografia: utilă în toate cazurile în care se preconizează

un tratament trombolitic.

18. Sindromul de VCS

Caracteristici generale: lărgirea mediastinului; masă tumorală/adenopatică hilară dreaptă.

RX. Semnele radiologice î n SVCS sunt reprezentate de: lărgirea mediastinului; masă hilară dreaptă; masă
mediastinală anterioară; cardiomegalie; adenopatii paratraheale calcificate; pleurezie; infiltrate
pulmonare bilaterale.

CT nativ şi cu contrast injectat iv permite: evaluarea VCS (compresie/ tromboza cruorică / tumorală) şi a
traiecte-lor de circulaţie venoasă colaterală; detalii anatomice despre structurile mediastinale şi pleuro-
pulmonare precum şi despre procesele patologice supradăugate; permite identificarea cauzei obstrucţiei
şi câract area acesteia; în situaţiile· în care aspectul CT este nespecific oferă date legate de calea de
abord în biopsiile percutanate.

IRM nativ şi cu contrast injectat iv: detecţia şi carac-terizarea diferitelor procese patologice care duc la
apariţia SVCS-; analiza traiecteloF de circulaţie colaterală.

19. Tromboza VCI

Caracteristici generale: VCI dilatată cu conţinut mo-dificat.

US: V CI dilatată, necompresibilă, cu conţinut heterogen-hipoecogen/ecogen, fără semnal Doppler.

CT şi IRM nativ şi cu contrast inj.iv.: tromboză recentă - VCI dilatată prezentând conţinut hiperdens
spontan/hipe-rintens Tl; imagine lacunară net conturată total sau parţial obstructivă; nu îşi modifică-
densitatea/semnalul postcontrast; tromboză veche: imagine hipodensă, lacunară, uneori parţial
repermeabilizată; se poate produce transformare fibroasă a VCI, cu dezvoltarea unei circulaţii colaterale.

Cavografia: ocluzie completă cu dezvoltarea unei circu-laţii colaterale; este iridicată în scop terapeutic.

20. Arteriopatia aterosclerotica periferica

Imagistică:

DSA:

- la pacienţii cu ischemie critică, DSA este metoda de elecţie, permiţând atât evalw:u-ea diagnostică, cât
şi proceduri terapeutice endovasculare; apar neregularităţi şi calcifieri parietale;

- în stadiul iniţial: neregularităţi ale peretelui arterial produse de ateroame;

- în evoluţie neregularităţile se accentuează, cu apariţia, în interiorul vasului, a unor zone bine delimitate
ce bombează în lumen;

- în stadiile avansate stenozele progresează până la oclu-zia vasculară,· cu aspect de întrerupere bruscă a
substanţei de contrast;

- ocluzii prin tromboză asociate cu circulaţie colaterală exprimată;

- dilataţii poststenotice sau anevrisme.

AngioRM: metoda diagnostică de acurateţe în caz de claudicaţie intermitentă

- permite des rierea localizării, lungimii şi severităţii stenozei vasculare, identifică circulaţia colaterală;

- compresiunea extrinsecă: identificarea patologiei ex-trinseci prin secvenţe clasice;

- urmărire postterapeutică: localizarea grefei, patentă sau stenoză; anastomoza proximală şi distală;
complicaţii postchirurgicale: pseudoanevrism anastomotic;

bypass-ul arterial chirurgical: IRM are Se, Sp ---90-100% în evaluarea patenţei;

- limitări: clip-uri metalice, circulaţia colaterală, fistula ar-terio-venoasă, pseudoanevrismul proximal sau
distal de bypass.

21. Fistula arterio-venoasa

Imagistică:

Arteriografia:

-pentru a defini localizarea şi dimensiunile leziunii, şi a 1 descrie comunicările fistuloase, statusul şi

numărul vaselor implicate

-necesită administrarea unei cantităţi mai mari de substanţă de contrast cât mai aproape de sediul
fistulei şi creşterea vitezei de achiziţie

-în general, există un singur ram arterial în fistulele traumatice, ce apare mult dilatat; în fistulele
congenitale pot exista ramuri arteriale multiple

- în cazqrile cronice, circulaţie colaterală arterială marcată

- umplere venoasă precoce

- venele; distal de fistulă, apar dilatate prin creşterea fluxului şi presiunii sanguine de tip arterial

- posibil flux inversat, prin incompetenţă valvelor venoase

- posibil anevrism asociat