Subiecte esentiale URO

1. Traumatisme renale

Clasificarea AAST în traumă:

– gradul I: contuzie sau hematom subcapsular, fără lacerație

– gradul II: lacerație superficială < 1 cm în profunzime, fără implicarea sistemului pielo-calicial, absența
hemato-mului perirenal

– gradul III: lacerație superficială > 1 cm în profunzime, fără implicarea sistemului pielo-calicial

– gradul IV: lacerația se extinde la nivelul sistemului pielo-calicial cu extravazare de urină

– gradul V: avulsia hilului renal sau distrucția cvasicom-pletă a parenchimului

UIV:

– gradul I: normal

– gradul II-V: excreție întârziată sau absentă, sau extra-vazarea contrastului în spațiul perirenal

CT:

– contuzia are aspect hipodens

– hematomul subcapsular apare ca o colecție cu densități de 40-70 UH

– lacerația are aspect hipodens, liniar, cu substanța de contrast ce extravazează în spațiul perirenal

– lacerația joncțiunii pielo-ureterale – urinom în jurul rinichiului afectat.

2. Traumatisme vezica urinara

Clasificare Sandler:

– tip I - contuzia vezicală cu ruptura incompletă a peretelui vesical

–tip II - ruptura intraperitoneală

–tip III - ruptura disecantă, fără perforație completă

–tip IV - ruptura extraperitoneală

–tip V - ruptura intra şi extraperitoneală.

Cistografie:

–în tipul I imagistica este normală

–în tipul II contrast între ansele intestinale

–în tipul III peretele vezical este asimetric şi neregulat

–în tipul IV contrast vizibil perivezical, retroperitoneal, perineal

– tipul V este o combinație tip II şi tip V.

CT:

– se vizualizează suplimentar fracturile bazinului.

3. Cistita

magistică - metode: UIV, CT, ecografie

UIV:

– în cistita acută: hipertonia vezicii (sferică, volum redus)

– în cistita cronică: vezică mică, contur deformat, reflux vezico-ureteral

CT:

– îngroşarea peretelui vezical şi bule de gaz în perete în cistita emfizematoasă.

Eco:

– perete hipoecogen, îngroşat (edem).

4. Carcinom vesical

UIV:

– defecte de umplere cu margini neregulate

– perete vezical rigid

– răsunetul asupra sistemului urinar superior (hidronefroza)

CT:

– tumoră vegetantă: masă de țesut moale cu limite impre-cise care îşi creşte densitatea puțin post
contrast

– tumoră infiltrativă: îngroşarea peretelui vezical IRM:

– T1 tumora este în izosemnal cu țesutul muscular

– T2 tumora este în hipersemnal

Eco:

– tumora vegetantă: masă ecogenă ce prolabează în lumenul vezical

– tumora infiltrativă: perete vezical îngroşat. Invazia peretelui apare ca o zonă hipoecogenă parietală.
 5. HBP

UIV: amprenta planșeului vezical, ascensionarea barei interureterale cu aspect în J sau „hamac” al
ureterelor, diver-ticuli vezicali, rezidiu vezical.

Ecografie: mărire de volum a glandei cu aspect hipoeco-gen al zonei de tranziție și periuretrale, nodulii
sunt izo- sau hipoecogeni; este evaluat rezidiul vezical.

CT: prostată mărită de volum, cu amprentă asupra pere-telui posterior vezical.

RM: alternanța de zone în hipo- și hipersemnal T2 în zona de tranziție si a glandelor periuretrale.

6. ADK prostatic

Imagistică - metode: ecografie transrectală; CT, RM

Ecografie: amprentă vezicală neregulată datorată unui nodul hipoecogen în zona periferică.

CT: nu este diagnostică, utilă doar pentru stadializare, în depistarea metastazelor ganglionare,
pulmonare, hepatice și osoase.

IRM: Hiposemnal T2 în zona periferică, restricție de di-fuzie (b1000 sau mai mult), creșterea intensității
semnalului postcontrast; util pentru vizualizarea extensiei extracapsulare; nodul în grăsimea
periprostatică, obliterarea unghiului recto-prostatic sau a benzilor neuro-vasculare.

7. Orhiepididimita acuta

US: creşterea difuză a dimensiunilor testiculului şi epididimului. Parenchimul testicular este, în mod
clasic, hipoecogen. Epididimul cu dimensiuni crescute are structură neomogenă şi aspect pătat. Pentru
aprecierea hipoecogenității parenchimului testicular este necesară realizarea unei secțiuni prin rafeul
median scrotal, astfel încît să existe un standard de comparație cu testiculul contralateral. La
examinarea Doppler se constată hipervascularizația parenchimului testicular, semn al congestiei
inflamatorii. Asociat inflamației testiculare se observă adesea tumefierea marcată a elementelor
funiculului spermatic, atât retrotesticular, cât şi la nivelul canalului inghi-nal. Hidrocelul în cantitate
moderată însoțeşte, de asemenea, procesele inflamatorii scrotale acute. În infecțiile severe pot aparea
microbule de aer în lichidul hidrocelului.

Majoritatea infecțiilor acute ale conținutului scrotal sunt epididimite pure, fără componentă orhitică. În
aceste cazuri, testiculul are aspect normal, fiind prezente doar modificările epididimului. Epididimita
focală şi abcesul epididimal se localizează mai frecvent la nivelul cozii epididimului şi determină aspect
de pseudotumoră inflamatorie.

8. Rinichiul in potcoava

Imagistică: US – rinichi mai jos situați, cu polul inferior medializat; istm parenchimatos care unește polii
inferiori, în fața marilor vase; urmărind istmul, se poate trece dintr-un rinichi în altul; malrotație renală;
complicații (hidronefroză, litiază). UIV – confirmă diagnosticul US, aceleași modificări; CT (cu contrast) –
confirmă diagnosticul, mai ales în caz de istm fibros; analiza complicațiilor și a condițiilor asociate.
 9. Duplicatia pieloureterala

Imagistică - metode: US, UIV, CT

US: în absența dilatării, duplicația nu poate fi certificată prin US; sinusul renal poate fi divizat de către o
bandă de pa-renchim în două jumătăți, cea superioară de obicei mai mică; rinichiul poate fi mai lung
decât normal; în caz de dilatare, se vizualizează distinct cele două uretere și bazinete; deschiderea în
vezică sau unirea pe parcurs sunt dificil de apreciat; masă lichidiană în polul superior (la obstrucție).

UIV, CT: detalii morfologice complete asupra extinderii afecțiunii și asupra terminației ureterale spre
vezică, în funcție de modificările morfopatologice. Obstrucție pol superor – ca-licii mai puține, ureter
(inferior) lateralizat („crin ofilit”).

10. Litiaza urinara neobstructiva

RRS: poate evidenția până la 90% din calculi; opacitate unică, polimorfă, omogenă, localizată în aria de
proiecție a căilor urinare. Sunt transparenți / nedetectabili calculii din: cistină, struvită şi indinavir dacă
sunt puri, precum şi cei din acid uric, xantină şi matriciali proteici; indicată pentru urmărirea calculilor
cunoscuți.

UIV: calculii radiotransparenți - lacune în căile urinare; sensibilitate redusă pentru calculii mici – rata de
detecție 69-95%; confirmă localizarea în interiorul căilor urinare a calcu-lilor opaci (RRS); informații
despre disfuncția rinichiului cu obstrucție; înlocuită treptat de CT fără contrast.

US: focar hiperecogen + umbră acustică + vizibil pe două incidențe ortogonale + localizat în aria căilor
urinare nedila-tate sau în interiorul căilor urinare dilatate; dimensiune > 4 mm (microcalculii şi „nisipul
urinar” NU se văd ecografic!); compoziția chimică sau radioopacitatea nu influențează as-pectul
ecografic; numărul calculilor poate fi greu de stabilit; sensibilitatea şi specificitatea de detecție sunt mai
mari la pacientul hidratat; examinare dificilă la pacienți obezi sau cu aeroenterie abundentă;
sensibilitate redusă în detectarea calculilor ureterali; metoda preferată pentru gravide şi copii; nu este
recomandată pentru urmărire.

CT: fără contrast: focar hiperdens în căile urinare; semnul chenarului pentru calculii ureterali; cea mai
sensibilă meto-dă: identifică 99% din calculi, chiar şi pe cei transparenți la RRS; calculii cu atenuare >
1000 HU sunt puțin sensibili la ESWL; atenuarea calculilor din urat este mai mică față de cei care conțin
calciu; calculii din indinavir şi matriciali proteici puri pot fi transparenți şi la CT; avantaje: examinare
rapidă, fără pregătirea pacientului, foarte sensibilă şi specifică, evidențiază şi patologia alternativă,
renală sau extrarenală; potențial de diferențiere a compoziției chimice a calculului prin CT dual-source;
necesară utilizarea de protocoale cu doză redusă. Uro-CT: evidențiază morfologia căilor urinare şi a
calculului; oferă şi informații funcționale; utilizată pentru evaluarea căilor urinare în căutarea unor
tumori uroteliale asociate sau la pacienții litiazici unde se are în vedere NLP.

11. Obstructia urinara

Imagistică - metode: UIV, US, CT

Caracteristici generale:

– hidronefroză: dilatarea poate fi apreciată pe UIV, US, CT; sinusul renal poate fi apreciat prin US, CT;
măsurarea grosimii parenchimului este realizată prin US, CT.; clasificată în 4 grade:
- Grad I: dilatare bazinet fără calicii, margini convexe, sinus vizibil; parenchim normal.

- Grad II: dilatare bazinet + calicii, calicii aplatizate, sinus vizibil, parenchim normal.

- Grad III: dilatare evidentă bazinet + calicii, caliciibombate, sinus dispărut, parenchim moderat subțiat
(grosime ≥ 50% din normal);

- Grad IV: dilatare importantă bazinet + calicii, calicii buloase, pseudochistice, sinus absent, parenchim
evident subțiat (< 50% din normal).

UIV:

– RRS evidențiază doar calculul opac, nu poate confirma sau infirma obstrucția;

– rinichi mut urografic; nefrogramă şi pielogramă întâr-ziate unilateral (Lichtenberg, Ravassini);

extravazare pielo-sinusală; nefromegalie; hidronefroză; asimetrie persistentă a contrastului; evacuare
întârziată.

US: cauza obstrucției; hidronefroză; hidroureter; localiza-rea obstrucției; creşterea ecogenității

parenchimului; colecții subcapsulare (urinom, de obicei mic, polul inferior renal); complicații infecțioase
(ecouri dispersate tip lichid impur în pionefroză); Doppler IR > 0.7 unilateral, diferența interrenală IR >
0.08-0.1, creşterea IR după diuretice; absența unilaterală a jetului ureteral (color).

CT:

– fără contrast: dilatare pielocalicială şi ureterală; striuri perirenale şi periureterale; nefromegalie;

atenuare redusă (> 5 HU) a parenchimului renal (semnul rinichiului palid); estom-parea grăsimii
sinusului; semnul chenarului ureteral; edem perirenal (reflux pielolimfatic); colecții perirenale, urinom;

– cu contrast: semne contrastodinamice similare cu UIV.

Uro RM: rezervată pentru pacienții la care se doreşte evitarea iradierii (gravide, copii) sau nu pot fi
administrate substanțe iodate de contrast; oferă informații fiziologice detaliate.

12. AML renal

UIV: sindrom tumoral cu deformarea contururilor şi compresiunea arborilor pielocaliceali

Eco:

– formațiune hiperecogenă cu contur net, regulat, omo-gena

– Doppler color: vase cu flux lent, slab.

CT:

– contingent grăsos: densitate -20:-120 UH, nemodificată postcontrast

– contingent vascular: densitate spontană 30-50 UH, cu creştere importantă postcontrast

– contingent muscular: densitate solidă precontrast, creş-tere moderată postcontrast

IRM:
– formațiune hiperintensă T1; îşi scade semnalul în secvențele cu supresia grăsimii

Angiografie:

-neovascularizație cu dilatații pseudoanevrismale

13. Oncocitomul

UIV:

– sindrom tumoral nespecific

Eco:

–hipo/ izoecogenă, cu cicatrice centrală hiperecogenă:

–Doppler: vascularizație centrală radiară

CT:

–izodensă / moderat hiperdensă precontrast; hipodensă postcontrast, cu cicatrice hipodensă central

(aspect radiar)

IRM:

– izointensă T1, hiperintensă T2, contrastare omogenă (cicatricea centrală nu prezintă priză de contrast)

Angiografie:

– vascularizație radiară, centripetă, în spițe de roată, halou radiotransparent peritumoral

14. Cancerul renal parenchimatos

UIV:

– sindrom tumoral: deformarea conturului, compresiune, alungire sau amputație pielocalicială.

– semne asociate: calcificări intratumorale (centrale şi polimorfe), leziuni secundare pulmonare sau
osoase

Eco:

– masă solidă hiper/hipoecogenă, omogenă sau hetero-genă; calcificări; necroză.

–Doppler: neovascularizație intratumorală;

–Doppler pulsatil: semnale arteriale cu modulație sis-tolo-diastolică, semnale de tip venos, semnale de
tip shunt arterio-venos

CT:

– precontrast: masă izo sau hipodensă; sunt bine vizualizate calcificarile

-postcontrast:
- faza corticomedulară (25-70s): tumora îşi creşte densitatea, dar mai puțin decât parenchimul renal -
faza nefrografică (80-180s) încărcare difuză, mai mică decât a parenchimului (wash-out), dar mai mare
decât a muşchilor din secțiune

- faza excretorie (> 3 min). tumora este hipodensă comparativ cu parenchimul. Se evidențiază mai bine
necroza şi arborele calicial.

RM:

– în T1 leziunea are semnal intermediar între cel al cor-ticalei şi medularei

– în T2 hipersemnal: carcinom cu celule clare, hiposem-nal: carcinom papilar

– T1+contrast: creştere importantă a semnalului

Angiografie:

– masă hipervascularizată, cu vase tortuoase, dilatații pseudoanevrismale, timp venos precoce

15. Cancerul de uroteliu superior

UIV: cinci tipuri de semne:

– defecte de umplere unice sau multiple, cu suprafața neregulată

– defecte de umplere în calicii dilatate secundar unei obstrucții

– amputații caliciale

– excreție scăzută sau absentă, fără mărirea de volum a rinichiului

– hidronefroză

Ureteropielografie: defecte de umplere cu suprafața neregulata

Ecografie: masă izo/hipoecogenă față de cortexul renal

CT:

– masă sesilă intraluminală, care îşi creşte puțin densitatea postcontrast

– îngroşare concentrică sau excentrică a pereților căilor excretorii

– masă infiltrativă în grăsimea peribazinetală şi/sau pa-renchimul adiacent, fără deformarea conturului
renal

– semnul „paharului de şampanie” pe ureter: aspect de cupă a contrastului, distal de defectul de

umplere

IRM: T1 izo/hiposemnal; T2 izo/hipersemnal; T1+ con-trast: minimă creştere a intensității contrastului.

 16. Chisturi renale complexe + Bosniak

US: septuri fine, invizibile CT – nu au semnificație de risc; septuri groase, noduli pe septuri sau perete –
semn de alarmă; calcificarea murală (împiedică examinarea conținutului); ecouri flotante în caz de
hemoragie endochistică; ecouri sedimentate (lapte de calciu).

CT: metoda de elecție pentru caracterizare. Septuri groa-se, iodofile – semn de alarmă; calcificări fine în
perete sau septuri – fără risc; asocierea calcificărilor cu masă tisulară – semn de alarmă; perete vizibil,
măsurabil, iodofil – semn de alarmă, posibil chist complicat (infectat, hemoragic); masă nodulară solidă
murală – semn de alarmă; densitate > 15UH

– chisturi spontan hiperdense neiodofile (hemoragie / conținut proteic crescut); iodofilie în chist – semn
de alarmă; atenuare intrachistică > 70UH în faza venoasă - semn de malignitate.

Clasificarea Bosniak:

–I - atenuare hidrică, omogen, margini nete, fără perete, neiodofil;

– II - septuri puține, fără perete, calcificări fine (perete / sept), spontan hiperdense (50-90 UH) dacă sunt
< 3cm și corticale; fără iodofilie / iodofilie minimă

– IIF - septuri fine (>2); îngroșare parietală minimă; calcificări groase; hiperdens; neiodofil

– III - septuri groase, numeroase; perete gros; neregulat; calcificări neregulate, groase; iodofilie (perete /
sept); mul-tiloculare / uniloculare

– IV - perete îngroșat, neregulat, noduli murali, compo-nentă solidă, iodofilie; uni- / multiloculat.

RM: caracterizarea chisturilor, în special IIF. Caracteri-zarea mai bună a vascularizației. Poate duce la
modificarea clasificării.

17. Pielonefrita acuta

UIV:

– rinichi măriți de volum,

– nefrograma densă şi striată

– calicii slab vizibile

Eco: scăderea generalizată a ecogenității

CT:

– ştergerea joncțiunii cortico-medulare

– nefrogramă striată

– distorsiuni caliciale

– multiple zone hipodense care îşi cresc puțin şi tardive densitatea

 18. Abcesul renal

UIV:

– masă focală ce modifică conturul renal şi amprentează sistemul pyelocaliceal

– ştergerea psoasului

– nefrogramă palidă, întârziată şi heterogenă

Eco:

– masă hipoecogenă cu perete neregulat

– posibil nivel fluid-fluid

– întărire de ecou posterioară

CT:

– masă hipodensă cu densitate de fluid, cu perete ce îşi creşte densitatea postcontrast

– țesut perinefretic edemațiat, cu striuri hiperdense în interior.

–patognomonic: gaz în interiorul leziunii

RM:

–masă hipointensă în T1

–T2 masă hiperintensă şi semnal crescut în țesutul perirenal

-T1+ contrast amplificare inelară a semnalului peretelui

19. Pielonefrita cronica

UIV

– rinichi mici, asimetrici

– corticală subțiată,

– calicii distorsionate şi aplatizate,

– întreruperea linei interpapilare şi reducerea distanței dintre caliciile superioare şi corpul vertebral
adiacent

– multiple cicatrici pe contur

– rinichi mut în fazele tardive

Eco: atrofie parenchimatoasă localizată, zone de fibroză

CT:
– cicatrici corticale focale, segmentare sau difuze,

– zone de atrofie focale

– ştergerea diferențierii cortico-medulare

20. TB renal

Imagistică - metode: utilitatea metodelor variază în uncție de stadii. Boala evoluează în următoarele
stadii:

Stadiul I: noduli miliari, nu se vizualizează radio-ima-gistic

Stadiul II: nodulii miliari cresc, apar mici caverne la joncțiunea cortico-medulară, care nu comunică cu
arborele pielocalicial

UIV, pielografic, ecografie: nu se constată modificări

CT: mici arii hipodense la nivelul joncțiunii cortico-medulare

Angiografie: rarefierea arterelor arcuate care au calibru neregulat

Stadiul III:

– este faza ulcerativ cavernoasă a tuberculozei

– apare prima leziune vizibilă urografic: eroziunea pa-pilei – în evoluție, vârful papilei se sfacelează şi ia
naştere o pseudocavernă calicială, care se întinde în parenchim până în vecinătatea capsulei

– odată cu eroziunea papilei, b. Koch intră în arborele pielocalicial şi va urma „drumul urinii” (bazinet,
uretere, vezică urinară): apar imagini de adiție, dar şi stricturi la nivelul tijelor caliciale cu dilatații
caliciale. Nodulii care nu comunică cu arborele pielocalicial cresc în dimensiuni, iar necroza cazeoasă
duce la formarea de caverne care determină amprentări şi amputații caliciale.

– modificările bazinetale încep prin atonie, după care urmează rigiditate parietală şi stenoză cu dilatarea
consecu-tivă a caliciilor

– modificările ureterale încep prin stenozarea porțiunii terminale, cu dilatație în amonte, apoi ureterul
prezintă ste-noze etajate (aspect moniliform, de tirbuşon), se scurtează şi tracționează trigonul vezical

– la nivel vezical apare inițial un aspect de cistită acută, cu edem al meatului ureteral, cu dilatarea
ureterului terminal, iar în evoluție aspectul de vezică mică, inextensibilă

CT:

–caliciile dilatate

–cavernele şi calcificările

Stadiul IV:

UIV: rinichi mut urografic

Eco şi CT:
–aspect de pionefroză

–caverne calcificate

21. Infarctul renal

UIV:

– nefrogramă palidă sau absentă

– în evoluție, apare deformarea conturului renal şi a sistemului pyelocaliceal

CT:

– arie hipodensă postcontrast de formă triunghiulară

– în infarctul difuz nu există secreție şi nici excreție

Eco:

– Doppler color: absența fluxului focal sau global.

RM:

– T1 hiposemnal

– T2 hiposemnal

22. Tromboza venei renale

UIV:

– nefrogramă prelungită, densă (în obstrucția parțială)

– slabă sau absentă (în obstrucția completă)

CT:

– defect de umplere la nivelul venei renale

– nefrogramă şi pielogramă întârziate

– îngroşarea fasciei Gerota

– edem

Eco:

– rinichi hiperecogen în faza acută

– devine ecogen după 10-14 zile

– masă hiperecogenă intraluminală

RM:
– T1 fără diferențiere cortico-medulară

– defect de umplere în vena renală

23. Criptorhidia

US: absența testiculului din bursă. Testiculul este iden-tificat pe traiectul normal de coborâre (la nivelul
canalului inghinal) la 75-80% dintre pacienți. Testiculul din canalul inghinal este mai mic, alungit şi
hipoecogen, comparativ cu testiculul normotopic contralateral. Dacă testiculul ectopic este localizat
intraabdominal, detectarea ecografică a acestuia devine problematică. Uneori, testiculul intraabdominal
poate fi vizualizat juxtavezical. CT și RM au performanțe superioare în detectarea testiculelor
intraabdominale. Testiculele ecto-pice sunt în mod normal hipovascularizate. Ultrasonografia Doppler
color detectează prezența fluxului vizibil în aceste testicule doar la 50 % dintre pacienți.

24. Torsiunea funiculului spermatic

US: bidimensional - aspect similar cu cel întâlnit în orhi-epididimita acută. La examinarea Doppler color
se constată absența completă a fluxului în parenchimul testiculului vizat. În torsiunea precoce sau
incompletă, fluxul arterial poate fi prezent şi se constată doar lipsa fluxului venos. Prezența flu-xului
arterial capsular la periferia testiculului nu exclude tor-siunea arterei testiculare şi infarctul testicular.
Este important de menționat că timpul util pentru recuperarea chirurgicală (detorsionare) a testiculului
este de 8 ore. Tabloul clinic de torsiune testiculară acută poate fi generat şi de către torsiunea
apendicelui testicular. În această situație, ecografic se con-stată aspect normal al testiculului şi
epididimului asociate cu hidrocel şi tumefierea ecogenă a apendicelui testicular, care are volum crescut.

25. Varicocel

US: structuri serpiginoase, tubulare, multiple, care sunt localizate mai ales de-a lungul feței posterioare a
testiculului şi urcă la nivelul funiculului spermatic în canalul inghinal. Diametrul unei vene în repaus mai
mare de 3,5 mm sau creşterea cu mai mult de 1 mm a diametrului venos în timpul manevrei Valsalva
reprezintă criterii de diagnostic pentru varicocel semnificativ. Varicocelul este evidențiat mai uşor dacă
pacientul este examinat în ortostatism. La examinarea Doppler, fluxul în varicocel poate fi foarte lent
sau, rareori, poate prezenta viteze mari. Ecografia este utilă şi pentru monitorizarea evoluției după
scleroterapie.

26. Boala Peyronie

Rx: placi calcificate

Eco: leziuni periferice la nivelul corpului cavernos, hipo- sau hiperecogene; leziunile calcificate prezintă
con de umbră; examinarea Doppler utilă pentru tulburările de erecție vasogenice asociate.

IRM: ecografia este mai sensibilă, dar IRM poate de-monstra mai bine plăcile de la baza penisului; plăcile
apar în hiposemnal T1 și T2.

Angiografie: Cavernosograma - deformarea conturului normal al corpului cavernos; plăcile apar sub
forma unor defecte de umplere.
 27. Adenom suprarenalian

CT: nodul hipodens nativ (< 10 UH este diagnostic); nodul cu densități < 37 UH, probabil adenom;
nodulul cu densități > 37 UH necesită administrare de contrast şi calcu-larea wash-out la 15 min: wash-
out > 50% adenom, < 50% metastaze sau adenom atipic.

IRM: semnal variabil T1 şi T2; adenomul bogat în lipide T1 out of phase – accetuarea scăderii semnalului
(drop-out), T1 în phase - hipersemnal; T1 + contrast: adenomul îşi creşte mult intensitatea semnalului.

28. Feocromocitomul

CT: tumoră de mari dimensiuni (> 3cm), bine delimitată, heterogenă, cu creştere importantă a
densităților postcontrast, cu arii de necroză şi hemoragie intralezională.

RM: T2 hipersemnal intens; T1 izointens relativ la muş-chi, hipointens comparativ cu ficatul; T1 +

contrast: aspect de „sare şi piper”, determinat de priza de contrast la nivelul parenchimului şi flow-void
al vaselor.

29. Carcinom suprarenalian

CT: masă solidă unilaterală, cu invazie în periferie, cu structură heterogenă prin prezența de arii de
necroză, hemo-ragie, calcificări, grăsime; priză neomogenă de contrast.

RM: T1 hiposemnal relativ la ficat; T2 hipersemnal; T1+ contrast, creştere heterogenă a semnalului.