1.

Hematuria si cauzele hematuriei

Prezenta sangelui in urina. Este microscopica, atunci cand sunt sub 1 milion/minut si
macroscopica, atundic cand pierderea este peste 1 milion si poate fi apreciata clinic.
Cauze:
- afectiuni tract urinar: tumori, litiaza, traumatisme, infectii, polichistoza, fistule, diabet, soc,
necroza tubulara acuta
- afectiuni sistemice: ateroscleroza, endocardita microbiana cu infarct renal, leucemia,
glomerulonefrite, SHU, scorbut, CID
- afectiuni de vecinatate: cancer uterin, rectal, tumori embrionare, TBC intestinala, anevrisme,
fistule vasculare

2. Diagnostic diferential al hematuriei:

- hemoglobinurie: sindroame hemolitice, traumatisme vasculare, hemoliza imuna, CID,
hemoliza paroxistica nocturna
- mioglobinuria: sindroame de zdrobire, soc electric, arsuri
- alcaptonuria: tulburari metabolism
- melanuria: sindroame melanotice
- porfirinuria: eliminare de hamatoporfirina
- sindromul scutecelor albastre: tulburari metabolism triptofan
- uretroragia intre mictiuni: leziuni sub sfincterul anal
- fiziologic: mure, sfecla, coloranti, urovalidin, ciocolax

3. Definitia si cauzele polakiuriei:

Urinare frecventa neexplicata prin cresterea diurezei, cu scadere volumului urinar per mictiune
dar cu diureza globala normala. Polakiuria nocturna se defineste ca nocturie.
Se produce prin:
- reducerea capacitatii vezicale: tumroi vezicale, litiaza vezicala voluminoasa, cistita acuta,
adenom prostatic; sarcina, fibrom uterin, neoplasme abdominale
- staza vezicala: adenom prostatic, cancer prostatic, stricturi uretrale, valve uretrale, fimoze,
tumori uretrale/peniene, calculi inclavati in uretra
- iritatia sfincteriana sau a detrusorului
- poliuria
- modificari pH-urinar, cristalurie, cistopatie endocrina, emotii, alcool, cafea

4. Definitia si cauzele disuriei

Dificultatea mictionala, golirea cu efort a vezicii urinare. Este un simptom frecvent in serviciile
urologice, care adesea tradeaza afectiuni grave.
Cauze: disectazia colului vezical (leziuni de mucoasa, musculara, inervatie, vascularizatie),
secundar obstructiilor subvezicale (hipertrofie prostatica, tumori uretra, supuratii prostatice si
periuretrale, litiaza uretrala, stricturi, hipertrofia de veru montanum); cauza vezicala (tumori,
calculi vezicali, vezica paralitica); secundara neconcordantei detrusor-col vezical
(megavezica), afectiuni organe vecine.
5. Cauzele retentiei complete de urina:
- reflex in postoperator, dupa interventii de vecinatate (tromboza hemoroidala, abces perianal)
-> cauze urinare:
- obstructii subvezicale: hipertrofii de prostata, inflamatorii, uretrite, periuretrite,
strcturi uretrale, traumatisme uretrale, fimoza, parafimoza, tumorile de uretra, tumorile peniene
cu invazie uretrala, balanite, litiaza uretrala, corpi straini, valve uretrale, stenoze congenitale
- vezicale: tumori vezicale, scleroza de col, hematurii cu cheaguri, litiaza vezicala
- traumatisme aparat urinar: rupturi uretra, hematoame compresive
-> cauze extraurinare: traumatisme medulo-rahidiene, fibromul uterin, sarcina, patologie
inflamatorie, tumorala, heamtocolposul, menstruatia; boli cerebrospinale, leziuni sistem
simpatic, sectionare nervi erectori; herpes, zona zoster.

6. Definitie si cauze anurie obstructiva:

Anuria obstructiva se produce prin instalarea brusca sau uneori insidioasa a unui obstacol pe
rinichi unic functional, congenital sau chirurgical, sau prin obstructia simultana a ambilor
rinichi. Cauzele cele mai frecvente: litiaza, cheaguri majore, tumori, infectii urinare grave,
malformatii, cancer de prostata sau vezica urinara, compresii de vecinatate.

7. Colica renala - definitie, cauze

Paroxism dureros lancinant, cu sediul lombar si iradiere antero-inferioara spre fosa iliaca
ipsilaterala, testicul si scrot la barbati, respectiv vulva la femeie. Are evolutie ondulanta cu
maxime dureroase si perioade de acalmie si reprezinta o urgenta medicala si urologica. Durerea
are un maxim de intensitate in unghiul costo-vertebral, costo-muscular, de-a lungul marginii
inferioare a coastei XII.
Cauze: instalare obstacol: calculi, cheaguri sanguine, material de supuratie de origine
renala, evacuare caverna tuberculoasa in sistem pielo-caliceal; realizarea unei comunicari intre
un chist hidatic renal si arborele pielocaliceal
- alte cauze: iatrogene (ligatura accidentala ureter), rezectie endoscopica, inflamatii, tumori

8. Colica renala - aspecte clinice

Bolnavul prezinta durere paroxistica, cu debut brusc. Bolnavul e agitat, anxios, cauta pozitie
antalgica.
- simptomatologie digestiva: semne de iritatie peritoneala (greturi, varsaturi, ileus, meteorism)
- semne neuropsihice: agitatie, anxietate
- simptome cardiovasculare: febra-puls accelerat; scadere tensiune-sepsis
- semne urincarE: oligo-anurie, hematurie, urina limpede; colica
renala+hematurie+histurie+diabet -> necroza papilara
- obstacol inalt: maxim dureros lombar cu iradiere in fosa iliaca si organe genitale
- obstacol ilio-pelvin ureteral: mimeaza apendicita acuta sau diverticulita
- obstacol juxtavezical: polakiurie, tenesme vezicale, durere pelviperineala

9. Diagnostic diferential colica renala

-> compresii nervoase radiculare, colica biliara, apendicita acuta, ulcerul perforat, pancreatita
acuta; alte sindroame dureroase abdominale
10. Tratamentul colicii renale litiazice
- calmarea durerii:
- cura de sete (aprot hidric scazut), nu se administreaza diuretice; antialgice (alcocalmin,
fortral, tramal, piafen, morfina), antispastice miolitice (drotaverina, nitroglicerina), AINS
supozitoare; alfa blocante (terazosin, prazosin).
- nu se dau antibiotice
- tratarea cauzei: nefrostomia percutana (sub control ecografic); cateterism ureteral retrograd,
ureteroscopia, litotritia extracorporeala cu unde de soc

11. Tratamentul chirurgical minim invaziv in colica renala:

- nefrostomia percutana: se face sub control ecografic. Se repereaza rinichiul si cavitatile
dilatate si se punctioneaza cavitatile renale cu un ac special, prin care se introduce un ghid
metalic. Apoi traiectul este dilatat succesiv, dupa care se pozitioneaza un cateter mono J, cu
extremitatea renala multiperforata, in interiorul cavitatilor renale. Cateterul se va ancora la
tegument si se va racorda o punga colectoare.
- cateterismul ureteral retrograd, se realizeaza cu anestezie rahidiana si consta in introducerea
pe traiectul ureterului a unei sonde uureterale, care ajunsa la nivelul obstacolului il poate depasi
asigurand degonflarea cailor urinare in amonte. In locul sondei ureterale poate fi introdus un
cateter dobule J care se pozitioneaza in rinichi si in vezica urincara, asigurand drenajul renal
prin by-passarea obstacolului
- ureteroscopia
- litotritia extracorporeala cu unde de soc

12. Piuria: definitie, diagnostic diferential

Se defineste clinic, prin prezenta puroiului in urina, format din leucocite, germeni si
produsi de degradare tisulara. Se defineste prin >5 leucocite pe camp; >10 elemente pe 1ml;
>2000 de leucocite pe minut.
Diagnostic diferential: uraturia in exces, fosfaturia in exces, chiluria, spermaturia,
nubecula

13. Enumerati malformatiile rinichiului:

- anomalii de numar: agenezia renala bilaterala, unilaterala; rinichi supranumerar
- anomalii de ascensionare: ectopia renala simpla, incrucisata
- anomalii de forma si fuziune: rinichi in potcoava
- anomalii chistice renale: boala polichistica renala autosomal recesiva, autosomal dominanta,
chistul renal simplu
- anomalii ale vascularizatiei renale
- anomalii de rotatie
- anomalii de volum si structura

14. Rinichiul in potcoava (definitie, particularitati clinico-imagistice

Apare prin fuziunea rinichilor la nivelul polilor inferiori in majoritatea cazurilor sau prin unirea
plilor superiori. Istmul traverseaza planul median al corpului si poate fi fibros sau
parenchimatos.
Caracteristici clinico-imagistice:
- rinichii sunt situati mai jos decat normal, cu istmul proiectat in dreptul verterbrelor L3-L4
- in cazul simfizei polare inferioare, axele longitudinale sunt orietate oblic, in jos si medial; in
cea polara superioara, axele sunt oblice in jos si lateral
- bazinetele sunt rotate anterior, cu calicele in spita de roata
- ureterele prezinta implantare inalta in bazinet, cu traiect anterior de istm
- calicele inferior si mijlociu ocupa o pozitie inferioara fata de jonctiunea pieloureterala;
- pediculul vascular este ramificat, existand 4-5 pediculi arteriali cu origine in aorta, artere iliace
comune, artere hipogastrice
- se asociaza cu alte anomalii, vasculare si ureterale

15. Chistul simplu esential (diagnostic ecografic, tomografic si complicatii)

Ecografia este edificatoare pentru diagnostic, putand stabili dimensiunea, numarul, pozitia in
rinichi, date despre peretele cihistului. Criteriile ecografice: absenta ecourilor intrachistice,
prezenta unor contururi bine delimitate, suple, cu forma rotund-ovalara si distributie omogena
a semalului la nivelul chistului. Daca se deceleaza septuri sau calcificari se impune exament
CT cu substanta de contrast
- tipul 1: densitati fluide si contur fin, fara oriza de contrast sau incarcare tardiva cu contrast in
faza excretorie
- tipul 2: chist complicat (infectat, hemoragic), septuri subtiri, calcificari parietale minime,
continut spontan hiperdens.
- tipul 3: chisturi nedeterminate, semne de malignitate, septuri groase sau noduli, calcificari
groase sau neregulate, strucutra heterogena, perete gros si neregulat pe versantul intern
- tipul 4: neoplasme chistice, aspect heterogen, cu ari iodofile
Complicatii: dureri abdominale surde, ruptura spontana chist, evacuare continut si hematurie;
hipertensiune arteriala secundara prin compresie vasculara.

16. Enumerati malformatii ureter si jonctiune pieloureterala:

1. Malformatii ureter:
- anomalii de numar: agenezie, duplicitate pieloureterala completa (ren duplex), duplicitate
pieloureterala incompleta
- anomalii de structura: ureterocelul
- anomalii de calibru: megaureter
- reflux vezico-ureteral, anomalii de pozitie si deschidere
2. Anomalii jonctiune pieloureterala: ingustarea congenitala a lumenului jonctiunii
pieloureterale, generand hidronefroza.

17. Gradele imagistice ale refluxului vezico-ureteral

- Grad 1: reflux numai in ureter, cu dilatatie variabila
- Grad 2: refluxul ajunge in bazinet, fara dilatarea sistemului colector, papilele fiind normale
- Grad 3: dilatatie moderata a ureterului cu sau fara sinuozitati, dilatatie moderata a sistemului
colector, calice normale
- Grad 4: dilatatie moderata a ureterului cu sau fara sinuozitati, dilatatie moderata a sistemului
colector, calice aplatizate, dar cu amprenta papilelor inca vizibila
- Grad 5: dilatatie severa cu sinozitati ureter si dilatatie marcata sistem colector, reflux
intraparenchimatos cu subtierea parenchimului.

18. Hidronefroza congenitala prin obstructia jonctiunii pielo-ureterale (clinic, imagistic,

tratament):
Obstructiile jonctiunilor pieloureterale se intalnesc la toate varstele, majoritatea
pacientilor sunt asimptomatici pe perioade lungi de timp. Staza supraiacenta stenozei
congenitale reprezinta substratul aparitiei litiazei renale si al infectiei. Clinic, se manifesta prin
nefralgii de intensitate moderata sau prin colica renala, infectie urinara, mergand pana la
palparea unei mase lombare reprezentate de rinichiul marit de volum.
Ecografia fetala evalueaza distensia pielocaliceala si gradul de afectare a parenchimului
renal, permitand monitorizarea imagistica a hidronefrozei congenitale. Examenele UIV, CT,
RMN certifica diagnosticul, evaluaeaza hidrodistensia, gradul de afectare a functiei renale si
poate decela malformatii sau complicatii. La copii renoscintigrama izotopica cu diureza indusa
este proba de electie.
Tratament: in stadiile incipiente ale hidronefrozei se urmaresc evolutia si gradul de
afectare a functiei renale. In stadiile avansate se practia pieloplastia deschisa sau laparoscopica,
dar in caz de afectare severa a functiei renale se practica nefrectomia.

19. Enumerati malformatiile vezicii urinare:

- diverticuli vezicali congenitali
- extrofia vezicala
- agenezia vezicii urinare
- vezica septata (in clepsidra)
- megavezica congenitala

20. Enumerati malformatiile uretrei:

- agenezia uretrala
- stricturile congenitale
- valve uretrale
- epispadias
- hipospadias

21. Valvele uretrale posterioare (definitie, clasificare, diagnostic)

Sunt falduri ale mucoasei situate la nivelul uretrei posterioare cu origine la nivelul coliculului
seminal si insertie pe peretele anterior al uretrei. Aceasta malformatie constituie un obstacol in
eliminarea urinei, intrucat se deschid in timpul mictiunii find antrenate de torentul urinar
asemanator valvelor venoase.
Clasificare:
- tip1: pornesc de la nivelul veru montanum cu insertie pe uretra membranoasa
- tip2: pornesc de la nivelul veru montanum cu orientare craniala, spre colul vezical si sunt
acceptate ca neobstructive.
- tip3: sunt diafragme circumferentiale cu un orificiu punctiform in centru, situate distal de veu
montanum.
Diagnostic: Ecografie, urografie si cistouretrografie retrograda si investigatii
urodinamice. DIagnosticul poate fi stabilit si prenatal prin ecografie fetala dupa saptamana 24

22. Epispadias (definitie, clasificare):

Este o anomalie caracterizata prin deschiderea uretrei pe fata dorsala a penisului la distanta
variabila de gland, curbarea dorsala a penisului si anomalii ale preputului.
Poate fi clasificat, dupa locul de deschidere al meatului uretral in:
- balanic: defect incomplet distal
- penian: defect incomplet proximal
- peno-pubian: defect complet, asociat cu extrofia vezicala.

23. Hipospadias (definitie, clasificare):

Este o anomalie caracterizata prin deschiderea uretrei pe fata ventrala a penisului, la orice nivel
intre gland si perineu, determinand o incurbare ventrala a penisului (coarda). Pacientii cu
hipospadias prezinta nomalii ale preputului si scrotului, criptorhidie, hernii inghinale si
hidrocel.
Se clasifica in functie de nivelul la care se deschide meatul uretral: glandular, coronal,
subcoronal, penian distal, mediopenian, penian proximal, penoscrotal, scrotal, perineal.

24. Enumerati si definiti malformatiile peniene:

a. Micropenia sau hipoplazia peniana: Penisul hipoplazic are lungimea de cel putin 2,5 ori mai
mica decat normalul varstei dar cu un raport lungime/grosime normal. Testiculele sunt mici si
necoborate, iar scrotul este normal. Masurarea corecta a penisului se face de la simfiza pubiana
si pana la gland, iar la nou nascuti este de 3,5cm. Micropenia apare prin deficienta de
testosteron.
b. Apenia sau agenezia peniana
c. Megalopenia sau hiperplazia penisului

25. Enumerati si definiti malformatiile testiculare:

a. De numar:
- anorhie: absenta ambelor testicule in fenotipul normal masculin 46XY
- monorhie: absenta unui testicul
- poliorhia: prezenta a mai mult de 2 testicule
- sinorhidia: fuziunea celor doua testicule
b. De dezvoltare:
- microorhidia: testicule mici, hipotrofice, cu caractere sexuale secundare absente
- macroorhidia: secundara afectarii testiculului contralateral sau in cadrul unor sindroame
congenitale sau alte afectiuni
- displazia chistica a testiculului: tumora benigna congenitala, asociata cu alte malformatii
testiculare
c. De migratie:
- criptorhidia: necoborarea testiculului in scrot sau coborarea pe un traiect anormal.
26. Deinitia si clasificarea infectiilor urinare: Infectia tractului urinar este raspunsul inflamator
al uroteliului la invazia micoorganismelor, frecvent bacterii. Bacteriuria este prezenta
bacteriilor in urina, confirmata de urocultura. Poate fi simptomatica sau asimptomatica.
- ITU necomplicate: infectie la un pacient sanatos cu un aparat urinar normal structural si
functional
- ITU complicate: sunt asociate cu factori ce cresc sansa de inmultire a bacteriilor si scad
eficacitatea terapiei. Apar cand tractul urinar este anormal structural sau functional si bacteria
are virulenta crescuta sau rezistenta.
In functie de relatia cu alte infectii urinare:
- infectie primara: prima documentare bacteriologica a unei bacteriurii semnificative la
o persoana care nu a mai avut o ifnectie urinara sau are un interval liber de cel putin 6 luni intre
infectii
- infectia nerezolvata: implica terapie inadecvata si e cauzata de bacterii rezistente,
infectii cu multiple organisme sau reinfectare rapida.
- infectia recurenta: >2 infectii in 6 luni sau 3 infectii in 12 luni; apare dupa o infectie
in antecedente, documentata si tratat cu succces.

27. Care sunt germenii care provoaca infectii urinare:

- E. Coli: 80%, cel mai frecvent
- Proteus: asociat cu formarea litiazei si ITU complicate
- Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Citobacter, Pseudomonas: ITU complicate, nosocomiale
- Staphylococcus saprophyticus: ITU la femeile tinere active sexual
- S. Aureus: imunocompromisi
- S. Epidermidis: pacienti cu catetere
- Enterococ: transplant
- Candida: imunosupresia, tratament antibiotic

28. Ce este flora comensala si flora nosocomiala

- Flora comensala: Este flora de bacterii prezente in intestin, vagin sau piele si care, prin
echilibrul stabilit, au actiune reciproc benefica. E reprezentata de E.coli, Klebsiella,
Enterobacter
- Flora nosocomiala: Sunt bacteriile identificate in cadrul unor infectii realtionate actelor
diagnostice sau terapeutice (montare de catetere, cistoscopie). Sunt: Pseudomonas, Proteus,
Providencia, Serratia.

29. Patogenia infectiilor urinare cu germeni comuni:

Infectia urinara cu germeni comuni se poate realiza pe cal:
- ascendenta, canaliculara, cea mai frecventa, prin uretra
- hematogena: la imunocompromisi si nou-nascuti
- limfatica: de la rect, colon,uter
- extensie directa: de la organe adiacente cu abcese
Factorii anatomofunctionali inhibitori ai dezvoltarii infectiei urinare: integriatatea anatomica a
aparatului urinar, functia mictionala normala, itgritatea sistemului imunitar; integritatea
stratului de GAG ce protejeaza uroteliul; factori generali de rezistenta la agresiunea agentilor
patogeni.
Factori favorizanti ai infectiei urinare:
- alterarea factorilor de protectie locala: ce favorizeaza staza locala sau functionale (RVU),
scaderea debitului urinar pin deshidratare, arsuri; leziuni ale uroteliului; corpi straini in tractul
urinar; inoculare directa a germenilor prin manevre iatrogene
- alterare factori de protectie generala: sistem iunitar deficitar; tulburari metabolice; agresiune
microbiana masiva; igiena locala deficitara

30. Diagnosticul de laborator al infectiilor urinare:

Diagnosticul este prezumptiv prin analizarea probei de urina si confirmat prin urocultura. Urina
trebuie recoltata fara contaminare exterioara si trebuie examinata inainte de a se produce
multiplicari bacteriene. Se efectueaza din al doilea jet urinar. Recoltarea se face fie individual,
in recoltor steril, fie prin punctie suprapubiana sau catetere uretro-vezicale
a. Examenul urinei proaspete: cand se observa bacterii sau leucocite pe campul microscopic
b. Urina centrifugata:
- piuria: cel putin 5 leucocite pe camp la barbati si peste 20 la femei.
- baciluria
c. Proba dipstick: determinar colorimetrice rapide pentru pH si constituenti urinari. Se fac test
de nitriti sau esteraza leucocitara
d. Urocultura: se numara bacteriile viabile intr-o proba de urina. Este semnificativa:
- peste 10^3/ml in cistite la femei
- peste 10^4 in pielonefrite la femei
- peste 10^5/ml la barbati sau peste 10^4 in ITU complicate
- orice germen la punctia vezicala
e. Secretia prostatica: dupa masaj prostatic si utila in prostatie cronice.

31. Sindroamele clinice ale infectiilor urinare si genitale - enumerare

- pielonefrita acuta
- pielonefrita cronica
- cistita acuta/cronica
- prostatita
- uretrita
- sindrom spetic in urologie (urosepsis)

32. Complicatii supurative ale infectiilor urinare cu localizare renala - enumerare

- abcese renale, sindrom septic, insuficienta renala acuta, pielonefrita xantogranulomatoasa,
necroza papilara, pionefroza, abces perirenal

33. Pielonefrita acuta: definite, etiologie

Este o inflamatie acuta a parenchimului, calicelor si pelvisului renal, ce conduce ulterior la
cicatrici renale. Diagnosticul si tratamentul pielonefritei acute nu sunt intotdeauna simple,
existand o variatie mare in prezentarea clinica, severitatea si evolutia bolii.
 Etiologie: germeni Gram negativi cu E.coli, Proteus, Pseudomonas, Klebsiella. Exista
si Streptococus faecalis si S. saprofiticus. In cele hematogene sunt prezenti: S. aureus,
pseudomonas aeruginosa sau salmonela. E.coli produce o endotoxina care deprima motilitatea
uretrala, prin interceptarea neurotransmisiei endogene si favorizeaza staza urinara, cu cresterea
presiunii retrograd si ascensionarea germenilor.
Factori favorizanti: RVU, obstructia tractului urinar, infectia hematogena; factori anatomici;
diabet zaharat.

34. PNA: simptomatologie clinica:

- Febra, durere lombara si piurie.
Debututl este brusc cu febra ridicata 39-40, vesperala, asociata cu frisoane si alterarea starii
generale. Durerile lombare sunt bilateral adesea, de intensitate moderata si caracter colicativ.
Urina este tulbure cu aspect opalescent. Pot fi prezente polakiurie, disurie, imperiozitate
mictionala, tenesme vezicale.
Simptomele gastrointestinale: anorexie, greata, varsaturi.
Simptome generale: transpiratii, mialgii, artralgii, cefalee, uscaciune mucoase.
Examen obiectiv: pacient febril, agitat, apatic, tahicardic, normotensiv. Se observa
sensibilitatea regiunii lombare si flancului, durere la palparea si percutia unghiului costo-
vertebral.

35. Semnele clinice ale pielonefritei acute bacteriene la copii:

Semnele si simptomele de la adult sunt frecvent absente. Evolueaza cu hipertermie marcata,
dificultati in alimentatie, voma si alterarea starii generale

36. Semnele clinice ale PNA bacteriene la batrani:

Pot prezenta manifestarile tipice (Febra, durere lombara, piurie) sau febra, modificarea
statusului mental, decompensarea altui organ sau sistem sau deteriorare generala.

37. Pielonefrita acuta la gravide - diagnostic

Este favorizata de modificarile induse de sarcina care duc la staza si dilatarea cailor urinare.
Apare mai frecvent in trimestrul al doilea al sarcinii, cu simptomatologia formelor clinice
obisnuite, dar 205 din cazuri pot dezvolta complicatii ce pot merge pana la soc septic ce pot
periclita viata mamei si a fatului.
Hemograma arata leucocitoza cu neutrofilie si deviere la stanga. Hemocultura poate fi pozitiva.
Sedimentul urinar arata piurie (>20 leucocite pe camp), cilindrii leucocitari, hematurie
microscopica, proteiunurie, bacteriurie. Se face urocultura si antibiograma.

38. PNA la diabetici:

Datorita glucozuriei, microangiopatiei si nefrosclerozei, evolutia e zgomotoasa spre
complicatiile pielonefritei acute in lipsa unui tratament prompt instituit.
39. PNA la barbat:
PNA este mai rara, fiind secundara unor factori cauzatori. Simptomatologia clinica,
diagnosticul si tratamentul sunt similare formelor obisnuite, cu obligativitatea identificarii si
tratarii cauzei.

40. PNA principii de tratament:

Selectia antibioticului se face initial empiric, deoarece rezultatul uroculturilor si hemoculturilor
nu este valabil in momentul deciziei si trebuie sa tina cont de rata de rezistenta locala a
germenilor.
Pacientii se impart in:
- infectii necomplicate ce nu necesita spitalizare ci tratament ambulator per os
- infectii nceomplicate ce necesita spitalizare pentru terapie parenterala, la pacienti cu tract
urinar normal, dar cu simptomatologie digestiva prezenta sau severe
- infectii complcaite ce necesita spitalizare, interventii urologice, la pacienti cu tract urinar
modificat.
Pentru tratament ambulator per pos se pot da: ciprofloxacin 500mgx2/zi, levofloxacin
500mg/zi; Augementin 1g x2/zi, cefalosporine gen 3.
Terapia se continua 7-14 zile. Neameliorarea simptomelor clinice dupa 72 ore impune
spitalizare si terapie parenterala.
Pacientii cu terapie parenterala: Ciprofloxacin, Levofloxacit, Ceftriaxona, Amikacina,
Gentamicina.
Terapia se continua 10-14 zile. Daca prezinta deteriorarea starii generale, abces, durata terapiei
este de 2-3 saptamani.
- la gravide terapia se administreaza 7-10 zile in conditii de spitalizare
- daca exista risc crescut de pielonefrita se da proxilaxie cu doze mici de nitrofurantoin,
trimetoprin, cefalexin pentru 6 luni

41. Tratamentul PNA la gravide

Se pot utiliza: Ceftriaxone 1-2g/zi, Aztreonam 2-3g/zi, Ampicilina 2g/zi +gentamicina,
imipenem, Cilastatin. Terapia se administreaza 7-10 zile in conditii de spitalizare.
Urocultura de control se efectueaza dupa 10 zile de la terminarea antibioticoterapiei.

42. Pielonefrita cronica diagnostic:

Pielonefrita cronica este caracterizata de o inflamatie si fibroza a structurilor renale determinata
de infectii bacteriene renale recurente sau persistente, RVU si alte cauze de obstructie a tractului
urinar. Apare aproape exclusiv la pacientii cu anomalii anatomice majore.
Diagnosticul este dificil si se bazeaza pe examenul de urina (leucociturie, cilindri leucocitari,
hematurie si proteinurie redusa cantitativ. Bacteriuria este prezenta, iar uroculturile sunt
inconstant pozitive.
Modificarile evidentiate la UIV ajuta la stabilirea diagnosticului: reducerea dimensiunii
rinichiului, indicelui parenchimatos, datorita atrofiei corticale, deformarea si dilatarea calicelor
datorita cicatricilor renale, intarzierea opacifierii caliceale din cauza deficitului de eliminare
tubulara a substantei de contrast, bazinet hipoton sau dilatare ureterala. In afectiunea bilaterala
ambii rinichi sunt mici dar in boala unilaterala un rinichi e mai mic si celalalt este hipertrofiat
compensator.

43. Pielonefrita cronica - tratament:

Obiective: tratarea infectiei prezente, prevenirea infectiilor urinare si monitorizarea si
prezervarea functiei renale. Tratamentul infectiilor urinare prezente cuprine administrarea de
antibiotitce cu nefrotoxicitate redusa si concentratie bactericida urinara, dupa izolarea si
identificarea agentului patogen prin urocultura. Se administreaza fluorochinolone sau
cefalosporine din generatia 2, 3, 4 pe cale orala sau parenterala, pe 14-21 de zile doza de atac
si apoi tratament de intretinere. La bolnavii cu recurente frecvente se recomanda tratament
imunomodulator cu autovaccin sau Urovaxom, 1cp/zi pentru 3 luni.
Tratamentul urologic urmareste indepartarea obstacolului, in fectiunile obstructive,
corectarea refluxului si a altor cauze ce favorizeaza sau intretin infectia.
Alte masuri: cura de diureza de 2,5-3l/zi, regim alimentar cu aport proteic conform Cl
creatinina si corectare pH urinar.

44. Semne clinice pionefrita (Abces renal):

Semnele clinice comune includ febra, frison, durere lombara sau abdominala. In cazul abcesului
cortical, cu exceptia durerii lombare, nu exista alte semne ale infectiei urinare, daca acesta nu
comunica cu caile urinare. Abcesul corticomedular are semnele clinice ale unei pielonefrite
acute severe (febra mare, durere lombara, piurie, alterare stare generala), pacientii avand
antecedente de infectii ale tracului urinar, calculi, obstructie sau interventii chirurgicale
urologice anterioare.

45. Pionefroza: definitie, diagnostic

Reprezinta o hidronefroza infectata in asociere cu o distrugere supurativa a parenchimului renal,
asociata cu pierderea functiei renale. Diagnosticul si tratamentul rapid sunt esentiale pentru a
preveni pierderea permanenta a functiei renale si a sepsisului. Factorul principal in aparitie este
obstructia realizata de un calcul la nivelul jonctiunii pieloureterale sau ureterului.
Pacientii pot prezenta: bacteriurie asimptomatica pana la sepsis. Se prezinta in forma acuta cu
stare generala alterata, febra inalta, frisoane, durere lombare si rinichi mare.
Ecografia renala poate evidentia rinichi marit, deformat, cu atrofia parenchimului,
continutul neomogen al cavitatilor, poate identifica litiaza obstructiva si e foarte utila pentru
drenajul percutanat al pionefrozei.
Urografic rinichiul e nefunctional si cu calculi
CT: cea mai fidela; obstructie, severitate hidronefroza, functie rinichi, leziuni asociate
si ale patologii asociate.

46. Perinefritele (flegmon perirenal): Diagnostic

Inflamatia tesutului perirenal poate aparea in urma oricarei infectii renale (pielonefrite,
pionefroze, abcese renale) prin insamantare microbiana pe cale hematogena sau prin
suprainfectarea unui hematom perirenal. Sunt in general secundare altor afectiuni, diagnosticul
si terapia sunt cele ale afectiunii care le determina.
Abcesul perirenal este o colectie de material supurativ in spatiul perirenal, delimitat de fascia
Gerota ce prezinta particularitati diagnostice si terapeutice.
Simptompatologia se instaleaza insidios si este nespecifica, dureaza peste 14 zile si este
reprezentata de febra, frisoane, dureri abdominale sau lombare, disurie si scadere ponderala.
Datorita tabloului clinic non-patognomonic, diagnosticul abceselor perirenale este stabilit mai
ales cu ajutorul investigatiilor imagistice.
- Ecografia poate diagnostica abcesele perirenale mai mari de 2 cm sub forma unor colectii
fluide hipoecogene sau transonice ce deplaseaza rinichiul
- CT defineste abcesul, marime, extinderea si relatia cu organele invecinate

47. Semnele clinice ale cistitei acute bacteriene

Sunt variabile, dubutul este brusc si de obicei includ usturimi mictionale, polakiurie,
imperiozitate mictionala cu evacuarea unei cantitati mici de urina, piurie si durere
suprapubiana. Febra si durerile lombare sunt indicatori de asociere cu infectie urinara inalta.
Examenul clinic este nespecific cu exceptia unei sensibilitati la palparea regiunii suprapubiene.
Prezenta secretiei vaginale indica vaginita sau o boala cu transmitere sexuala.

48. Tratamentul cistitei acute bacteriene

Tratamentul consta in antibioticoterapie pe cale orala pentru o perioada scurta. Alegerea
antibioticului se bazeaza pe: spectrul si susceptibilitatea uropatogenilor, eficacitatea,
tolerabilitatea, efectele adverse, costul si valabilitatea. Anibioterapia trebuie sa tina cont de
rezistenta germenilor si sa evite aparitia de germeni rezistenti la antibioticele administrate. E.
Coli are cea mai mare rezistenta la ampicilina si cea mai redusa fata de fluorochinolone.
Prima infectie - variante de tratament:
- doza unica: dezavantajul unor recidive mai frecvente: cu Fosfomicina 3g
- tratament de 3 zile, cu efecte adverse mai reduse si cost mai mic (Ciprofloxacin, Levofloxacin,
Biseptol)
- tratament de 7 zile, care asigura o rata mai mica de recidive (Nitrofurantoin, Trimetoprim).
Pacientele asimptomatice dupa tratament nu necesita repetarea sumarului de urina si a
uroculturii. Reaparitia simptomelor la mai putin de 14 zile de la terminarea tratamentului
impune realizarea de urocultura.
ITU recurente apar la femei tinere si sunt cauzate de persistenta bacteriana sau o
reinfectie. Persistenta bacteriana apare la intervale scurte de timp, reinfectia apare la intervale
mai lungi si e cauzata de bacterii diferite. In cazul persistentei trebuie indepartata sursa infectiei
prin chirurgie, iar in recurenta, necesita profilaxie.
Profilaxia se face la pacientele cu mai mult de 2 infectii in 6 luni si se utilizeaza Biseptol
zilnic sau de 3 ori pe saptamana; Nitrofurantoin, Ciprofloxacin, Cefalexin; se administreaza pe
o perioada de 6 luni.

49. Uretrita acuta gonococica - tratament