Subiecte esentiale torace

1. Sdr parietal, pleural, alveolar, interstitial, bronsic, vascular – Georgescu

2. Pneumonia clasica (cu pneumococ)

Rgr:

- opacitate omogenă în parenchimul pulmonar e se în-vecinează cu o suprafaţă pleurală viscerală - fie in

lobară, fie de pe convexiui,tea plămânului;

- datorită mecaniimielor de răspândire, nu sunt respectate limitele segmentare ( diagnostic diferenţial

cu bronhopneu-monia);

- contrar termenului de pneumonie lobară, rareori este un întreg l()b afectat;

- bronhograma aerică prezentă (absenţa ei pune la îndo-ială diagnosticulY;

- datorită faptului că procesul patologic constă în înlo-cuirea aerului cu exudat inflamator, pierderea de
volum pul-monar este minimă/absentă în stadiul ac1,1t a:l bolii; în timpul rezoluţiei există un grad de
atelectazie (datorită prezenţei exudatului în căile aeriene - obstrucţie);

- de obicei, bo11.la este limitată la: un lob, dar poate apărea simultan în 2 sau mai mulţi lobi;

- în tratament ade«vat - reze>luţie radiologică rapidă -revenire la normal în 10-14 zile; la cei netrataţi
poate dura şi 7 săptăm i;

- cavitaţia este rară; apare g grenă masivă pulmonară, cu confluarea unor mase neregulate de plămân
necrotic într-o cavitate centrală m:are (necroza e datorată trombozei vasculare);

3. Pneumonia cu stafilococ (bronchopneumonia clasica)

Imagistică - metode: Rgr, CT

Rgr - aspect de pneumonie tipică segmentară sau

- bronhopneumonie confluentă, ( cea mai frecventă formă) - mai mulţi noduli alveolari diseminaţi
în plămâni, câteodată cu margini rău definite sau confluenţi;

- exudatul în căile aeriene induce un grad de eo1aps segmentar ce însoţeşte consolidarea; rareori se
observă bron-hogramă aerică (prezenţa ei= diagnoştic dubios)

- la copii: - opacitatea pneumonică se dezvoltă foarte rapid; afectează un lob întreg/multilobar; dezvoltă
pneuma-tocele ( 40-60%) = spaţii chistice cu pereţi subţiri; rezultat al obstrucţiei prin valvă expiratorie a
comunicării dintre abcesul peribronşic şi lumenul bronşic; multe au nivel lichid; apar de obicei în prima
săptămână a pneumoniei; dispar spontan în 6 săptămâni sau persistă câteva luni;
- complicaţii: pneumatocele, pneumotorax, efuziuni ple-urale/empiem (90% pot masca consolidare
pulmonară);

- evoluţie: rezoluţii complete, pahipleurite(rar).

- la adulţi: bilaterală (60%); formarea de abc.ese ce comunică cu arborele bronşic şi conţin lichid
(25-75%); perete intern foarte neregulat; pot fi multiple; pot creşte în dimensi une datorită obstrucţiei
prin valvă expiratorie a comunicării bronşice, dar nu se formează pneumatocele;

- evoluţie: rezoluţii complete în câteva săptămâni; când au existat abcese - rămân bule reziduale cu
pereţi subţiri, care pot comunica liber cu bronhiile; efuziune pleurală/empieme în 50% din cazuri.

Diagnostic difetenţial: alte pneumonii, mai ales alţi coci, granulomatoza Wegener, EPA

Lista de verificare: opacităţi nesistematizate de tip pne-umonic, frecvent asociate cu cavităţi.

4. Abcesul pulmonar acut

Imagistică - metode: Rg, CT

Rg:

- faza presupurativă = pneumonie: opacitate omogenă segmentară, masă periferică.; sau opacităţi
multiple cu carac-ter alveolar, ce confluează în evoluţie, mai frecvent localizate posteto-bazal;

- în ciuda dezvoltării unei necroze extensive, materia lichefiată nu găseşte întotdeauna o ieşire în
arborele bronşic

- masa poate persista neschimbată câteva săptă.n'.lâm, în timp ce pacientul primeşte un

tratament intermitent / neadecvat;

- doar după perforarea arborelui bronşic apare evidentă adevărata natură a leziunii.

- abcesul pulmonar acut: cavitate cu perete gros, neregu-lat la interior şi parţial şters la exterior, în
porţiunea posteri-oară a plămânului; nivel lichidian prezent - după ce abcesul drenează; consolidare sau
nu în parenchim înconjurător.

- poate fi prezent într-o opacitate pneumonică sau nu. CT:

- similarRg

- evidenţiază mai devreme. modificările tipice şi bronhia

5. Abcesul pulmonar cronic / pneumonia cronica

Imagistică - metode: RX, CT

RX:
- abcesul pulmonar cronic - fie datorită tratamentului incomplet sau a evoluţiei nefavorabile, fie ca
formă finală a evoluţiei acestuia; când este vorba de o evoluţie favorabilă apare o imagine cavi.ta.tă oo
pereţi subţiri cu contururi intern şi extern net, regulat, înconjurată de ţesut pulmonar sănătos = cavitate
reziduală sterilă, care, după epitelizare, determi-nă formarea unui chist aeric câştigat; dacă este vorba
de o evoluţie nefavorabilă în jurul abcesului se pr od uc modificări fibroase = pioscleroza Coquelet,
apărând ca o opacitate întin-să, neomogenă, în interiorul căreia se găsesc multe imagini hidro-aerice;

- pneumonia cronică apare ca o opacitate relativ rotund-ovalară, fără bronhogramă aerică vizibilă
radiologic, bine delimitată, care nu depăşeşte un teritoriu pulmonar, fără efect retractil, de obicei
periferică

CT: - similar cu Rx

- în cazul pneumoniei cronice evidenţiază prezenţa bron-hiolelor în interiorul masei, care au

calibru normal

6. Afectiuni inflamatorii acute interstitiale

Imagistică - metode: RX, CT

RX:

- infecţii; în prima fază apare o inflamaţie acută inter-stiţială care se evidenţiază prin prezenţa de
benzi sau desen reticular interstiţial cu contururi şterse,

- urmează faza a II-a când infecţia se extinde· la, nivel alveolar, determinând apariţia de opacităţi cu
caraetere alveolare;

- în faza a treia, care este stadiul iniţial al rezoluţiei dispar semnele de afectare alveolară cu persistenţa
tabloului reticular; la o serie de infecţii apar adenopatiilţ hilare (My-coplasma pneumonie, rujeolă,
rubeolă, virus herpetic, etc); în cazul pneumoniei cu pneumocistis carinii apare o infiltrare celulară,
radiologic se evidenţiază opacităţi în reţea sau în geam mat. frecvent perihilar, ulterior fiind interesat
întregul plămân cu predominenţa zonelor apicală şi ă bazale

în cazul etiologiei de origine vascular apare edeniul nterstiţial, care este definit prin benzi opace pe
traiectul va-selor, cu contururi şterse, predominant în teritoriul vascular central; cel mai frecvent este
însoţit de modificări radiologice ale cordului, în funcţie de etiologie.

- etiologia tumorală realizează limfangita carcinoma-toasă,._ care poate fi de scurgere sau de barieră, cu
aspect relativ similar cu edemul interstiţial de origine vasculară, este hilifugă, dar în cazul celei de
barieră este însoţită d e adenopatii hilare, iar cea de scurgere este vizibilă până în periferia pulmonară;

7. Aspergiloza

RX:

1-forma primară
- opacitate omogenă, nesegmentară, care poate evolua spre formare, de abcese; în absenţa cavitaţiei
este identică cu pneumonia pneumococică

2-forma secundară

- aspergilomul = micetom pulmonar, este for ma cea mai frecventă; o opacitate omogenă, rotundă, bine
delimitată exis-tentă în cavităţi preformate ( chiste, caverne, bronşiectazii), care este mobilă cu
schimbarea poziţiei, este separată de pereţii cavităţii printr-o colecţie de aer şi este localizată mai
frecvent în lobul superior; cavitatea are pereţi subţiri; dacă se pune în evidenţă, în evoluţie, o îngroşare a
peretelui cavităţii TBC, acesta este un semn precoce de aspergiloză, înainte de apariţia micetomului; la
nivelul micetomului pot apărea calcificări fie centrale; fie periferice

-aspergiloza de hipersensibilizare: apare când în bron-hiile segmentare apar depuneri mucoase c.e
conţin aspergillus şi eozinofile; opacităţi omogene, în bandă, cu distribuţie bronşică, cvent în lobul
superior, cu distribuţie tipică în bronhiile segtnentare centrale.= bronhii dilatate cu ttt'UCUS în interior;
bronhiile afectate pot determina arii de atelectazie; opacităţile au tel)dinţa să fie tranzitorii sau pot
persista ne-schimbate; după vindecare - sechele = bronşiectazii

- aspergiloza asociată cu boli cronice debiliţante: majoritar apar ca zone de condensare pulmonară
solitare sau multiple ce pot cavita; forma miliară este foarte rară; mai apare ca bronhopneumonie;
aspectul radiologic depinde foarte mult de boala de bază

CT: similar cu Rx; eventual HRCT - pune mai bine în evidenţă nodulii şi modificările interstiţiale.

8. Azbestoza

RX:

I. modificări pleurale - sunt cele care predomină

- îngroşări pleurale, frecvent bi)ateral, simetrice, mai accentuate la nivelul treimii medii a toracelui, care
au tendinţa să urmeze conturul coastelor;

- placarde pleurale, care reprezintă un proces fibrotic care începe la nivelul regiunilor distale ale pleurei
parietale, cu contur neted/nodular, cu grosime de obicei de peste 1 cm, dar poate fi şi mai subţire;
sediul de predilecţie este fie pleura anterioară şi externă a jumătăţii inferioare a toracelui, fie pleura
diafragmatică; spre deosebire de fibroza postpleurezie unghiul costo-frenic nu este total obstruat; cel
mai.frecvent par la nivelul porţiunii aponevrotice a diafragmului şi pe· peretele postero-lateral al
toracelui între coasta VI-IXi

- calcificările placardelor - sunt de la liniare lâ circulare, mai semnificative la nivelul domului

diafragmatic, legând cele două diafragme complet = este caracteristic;

- pleurezie, care 90% este unilaterală, iar în 30% din cazuri poate recidiva şi persista peste 1 an.

2. modificări pulmonare

a. opacităţi mici dimensionale care pot fi micronodulare sau/şi în bandă; prezintă 3 stadii:
- fin desen reticular, predominant. în zonele inferioare asociind aspect de ,,geam mat", probabil prin
combinaţia îngroşării pleurale cu stadiul iniţial de pneumopatie interstiţială sau fibroză

- desen reticular proeminent, care apare când opacităţile mici neregulate devin mai marcate; apare şi
semnul cordului „shaggy" (lăţos) care reprezintă fibroza pleurei mediastinale ce continuă fibroza
pulmonară neregulată a parenchimului pulmonar paracardiac determinând o siluetă cardiacă rău
definită;

- desenul reticular devine vizibil în porţiunile mijlocii şi superioare şi conturul cordului şi al diafragmului
se es-tompează

b. opacităţile mari, de peste 1cm, care Slll.lt rare, se asocia-ză cu fibroză interstiţială difuză, eventual cu
placarde pleurale calcificate, au contururi nete/rău delimitate, nesistematizate, nu excavează; fibroză
masivă NU migrează spre hil;

9. Pleurezia

Imagistică - metode: RX, CT, Ecografie

RX torace (faţă + profil ± decubit):

- în funcţie de cantitatea de lichid şi de tipul de pleu-rezie:

- pleurezie liberă

- în cantitate mică - decelabilă radiologic peste 300 -400 ml; ştergerea unghiului costo-frenic
lateral (rgr. faţă) şi posterior (rgr. profil), menisc cu concavitate superioară; dispare în decubit;

- în cantitate medie - opacitate nesistematizată, omogenă, intensitate supracostală, maximă în

porţiunea declivă, margi-ne superioară ştearsă, ascendentă spre peretele toracic, curba Damoiseau,
semnul siluetei (cord, diafragm), variabilă cu poziţia, efect de masă asupra structuplor limitrofe;

- în cantitate mare - opacitate ce ocupă un hemitorace, omogenă, intensitate supracostală, deplasează

contralateral structurile mediastinului, inversează curbura diafragmului şi lărgeşte spaţiile intercostale.

- pleurezia închistată

- opacităţi neinfluenţate de schimbarea de poziţie, ne-sistematizate;

- obligatoriu Rg de profil;

- aspect în funcţie de localizare;

- închistate parietal - apical, axil r, posterior, 1anterior;

- închistate diafragmatic = fals cloazonată;

- închistate mediastinal;

- închistate la nivelul scizurilor - are aspect biconcav;

- multicloazonate.
CT:

- măsoară densitatea şi face dg. diferenţial între exudat, transsudat, conţinut chilos sau
hemoragic;

- de elecţie pentru cantităţile foarte mici, nedetectabile Rgr;

- evidenţiază foiţa pleurală viscerală.

Ecogra1ie:

- pentru depistarea cantităţilor mici de pleurezie liberă,

10. PTX

RX torace (faţil + profil):

- în funcţie de cantitatea de aer şi de tipul de pneumotorax;

- hipertransparenţă nesistematizată, fără desen vascular pulmonar vizibil în leziune.

- pneumotorax liber

- în cantitate mică - lizereu hipertransparent sau în bandă, cel mai frecvent la nivelul apexului
pulmonar; îşi schimbă poziţia în funcţie de poziţia bolnavului; Rg în expir evidenţiază cel mai bine
(plămânul golit de aer devine mai mic şi mai opac, dar pneumotoraxul nu); dacă este localizat pe faţa
anterioară a plămânului determină doar o creştere a transparenţei pulmonare

- în cantitate medie - hipertransparenţă periferică şi superioară ( ortostatism - se vede mai bine în

vârfuri); pleura viscerală detaşată se vede ca o opacitate în bandă paralelă cu peretele toracic ce
delimitează bontul pulmonar care. este opac şi localizat cen tral (în jurul hilului) şi caudal; mediastinul
este în poziţie normală;, plămânul contralateral este hiperipflat; în expir colecţia de aer se vede mai
bine.

- în cantitate mare = pneumotorax sufocant (cu supapă) = mare urgenţă; colabare completă a
plămânului, care devine o opacitate perihilară; mediastinul e deplasat contralateral; diafragmul are
curbură inversată; coaste orizontalizate; spaţii intercostale lărgite.

- pneumotorax închistat:

- obligatoriu Rg de profil;

CT:

- de elecţie pentru cantităţile foarte mici, nedetectabile Rg;

- evidenţiază cele două foiţe pleurale, cea viscerală deco-lată de perete bordând plămânul
retractat, delimitând un spaţiu vascular spre medial şi avascular spre lateral şi foiţa parietală separată de
perete prin grăsimea extrapleurală (aspectul per-mite eliminarea un epanşament gazos extrapleural)
 11. Pahipleurita + fibrotorax

RX torace (faţă + profil):

pahipleurită sau sechele fibroase: leziuni minime -obliterarea unghiului costo-frenic sau dublu contur
axilar; leziuni limitate - apical, mediastinal sau diafragmatic; leziuni · specifice - calcificări pleurale: rg de
faţă - opacităţi liniare, contur neregulat, neomogene, multiple; rg de profil - opacităţi liniare ce urmează
conturul grilajului costal, mediastinului, diafragmului.

fibrotorax: reprezintă îngroşarea pleurei de peste 2cm de-a lungul întregului hemit()race; reducerea de
volum a plă mânului; limitarea mişcărilor respiratorii; frecvent calcificări; reducerea calibrului vaselor
pulmonare - rezultat al reflexului de vasoconstricţie datorat hipoventilaţiei.

CT:

- pahipleurită sau sechele fibroase: pennite diferenţierea micilor cicatrici fibroase de micile
epanşamente pleurale; evidenţiază placardele calcare şi pennite o bună evaluare a extensiei leziunii;
evidenţiază îngroşările pleurale din regiuni greu vizibile Rg.

- fibrotorax: îngroşarea pleurală cu calcificări frecvente; existenţa unui epanşament pleural persistent
prizonier; redu-cerea calibrului vaselor pulmonare

12. Tumori pleurale (mezo+mtx)

RX torace (faţă + profil):

- mezoteliom: îngroşarea lobulată sau regulată a pleurei unui întreg hemitorace, mai accentuată la
niyţ:lul pleurei viscerale; re-ducerea volumului plămânului ipsib1teral; extensia la scizuta oblică sau
orizontală; uneori - multiple opacităţi pleurale sau o singură macroopacitate pleurală; majoritar
pleurezie unilaterală; în faze avat1Sate - invazie osoasă costală - liză, eroziuni.

- metastaze pleurale: opacităţi nodulare de dimensiuni variabile, pe suprafaţa pleurei, bine

delimita te, omogene, de obicei bilateral;± pleu-rezie asociată; reducerea calibrului vaselorpulmonare -
rezul-tat al reflexului de vasoconstricţie datorat hipoventilaţiei

CT:

- mezoteliom

- este superior Rg în detectarea tumorii ('mgroşare pleu-ală neregulată, nodulară sau

circumferenţială sau sub formă de placarde sau de noduli) şi pentru extensia ei; - mediastin

- invazia structurilor grăsoase, îngroşări nodulare pericardice şi extensia directă; perete toracic -
invazia structurilor grăsoa-se, a muşchilor intercostali, reacţie periostală şi liză osoasă; evidenţiază
eventualele calcificări pleurale; 111r - adenopatii mediastinale.

- metastaze pleurale
- epanşament pleural; pleură normală/ îngroşare pleurală regulată sau neregulată, cu aspect
nodular sau lobulat, cu priză de contrast; inexistenţa unui epanşament pleural face diagnosticul mai facil
prin vizualizarea nodulilor tisulari care fac racord în pantă lină cu peretele thoracic

13. TBC primar

- 1. Afectul Primar (nodul Ghon)

Rx:

-opacitate de obicei unică (90% din cazuri) sau multiplă localizată în 75% de aceeaşi parte, în 2/3
inferioare ale ariilor pulmonare, mai frecvent în dreapta, cu dimensiuni de la câţiva mm la 2-3 cm; formă
rotund -ovalară, intensitate subcostală, foarte slabă, structură omogenă.

-uneori poate să nu se evidenţieze radiografic datorită dimensiunilor mult prea mici, intensităţii mult
prea reduse sau mascării acestuia de către elemente anatomice normale (coaste, mediastin) sau leziuni
asociate (pleurezie, leziuni pneumonice);

- 2. Limfangita

Rx: opacităţi lineare fine, neregulate de intensitate slabă, cu contururi şterse ce leagă afectul primar de
hil.

-3. Adenopatia traheo-bronsica

Rx: opacitate hilară policiclica.,, uni'." sau bilaterală, de intensitate medie, structură omogenă. Este
elementul cel mai bine reprezentat dui triada complexului primar şi totodată cel ma:i evocator.

CT: aspect superpozabil Rx, dar mai fiabil pentljU apreci--erea tuturor adtmopatiilor mediastin.ale cu:.
caracterele lor.

Cele trei elemente realizeaZă un aspect de ,,halteră", aspect care se constituie mai rar; de obicei se pot
observa adenopatia şi afectul care realizează complexul primar bipolar;

14. TB secundar (ftizia)

-infiltratul rotund Assman: opacitate rotundă de obicei unică, rar dublă, localizată subclavicular, cu
dimensiuni de 2-4 cm, structură omogenă, net conturată de intensitate redusă. Uneori în parenchimul
din jur se pot vizualiza câ-teva opacităţi micronodulare -noduli Simon-Abricosov cu prognostic mai sever.

- infiltratul neomogen Redeker: conglomerat obţinut prin confluenţa mai multor opacităţi de dimensiuni
şi intensităţi diferite situate subclavicular cu contururi foarte şterse.

-infiltratul de tip pneumonic -opacitate de tip pneumonic I sistematizată.

-infiltratul bronbalobular H.emheiser -conglomerat de opacităţj de 1 -1,5 cm repartizate la nivelul unui

segment.

Caverna
-în timpul eliminării infiltratul devine intens neomogen n prima etapă prin apariţia unor zone de
hipertransparenţă în interiorul lui, ( cavernă de gradul, I sau recentă) care nu are perete propriu;
aspectul de plămân „mâncat de molii" sau de ,,miez de pâine".

-într-o fază ulterioară, caverna recentă îşi formează un perete propriu care este cu atât mai gros, mai
puţin intens i cu c<m,turui extern mai şters cu cât esţe mai recent. în timpul eliminării. conţinutului
infiltratului se poate produce însămânţare bronhogenă care radiologic se tra:chtce prin prezenţa unor
opacităţi mictonodulare, de intensitate redusă, cu contunlri şterse şi ro.arcată tendinţă la confluare.
Aceşti noduli, denumiţi Simon, (sunt diferiţi de nodulii Simon-Abricosov), prin confluarea lor formează
opacităţi nodulare. Fiecare din aceste opacităţi nodulare poate a vea o evoluţie nefavorabilă pe cont
propriu. În timpul evoluţiilor nodulilor nou apăruţi, caverna îşi subţiază peretele, se transformă în
cavernă veche cu perete fibrozat şi elasticitate redusă.

Tuberculomul

radiologic opacitatea infiltratului îşi diminuează dimen-siunile, dobândeşte contunlri mai nete, iar
decelarea unor microopacităţi calcare în interiorul ei constituie un semn patognomonic.

Fibrotoraxul

- reprezintă marele plămân distrus care are ca expresie radiologică marele plămân opac - opacitate
neomogenă cu intens caracter retractil, efect exercitat asuprci traheei, medi-astinului, hililor şi grilajului
costal.

- reprezintă forma cea mai avansată a unei tuberculoze fibroase, dense, unilaterale sau consecinţa unei
ftizii fibro-cavitare extinse unilateral însoţită de pleurezie masivă şi/ sau pneumotorax.

CT:· aspect superpozabil Rx

15. Fibroza si pneumonita interstitiala (aspect superpozabile cu toate patologiile inflamatorii interst)

RX

- fibroza interstiţială difuză cu ima;gine în „fagure de miere", micronoduli alvecdari; opacitiţi „în geam
mat" bilateral, simetric, bazal cu evoluţie progresivă; pierdere progi:esivă de volum pulmonar; rar
epanşamente pleurale; eventual pahipleurite

CT:

- aceleaşi modificări ca cele radiologice; evidenţiază mai bine micronodulii alveolari şi aspectul de „geam
mat"; se poate utiliza HRCT pentru. modificările interstiţiale

16. EPA

Imagistică - metode: RX, CT

RX:
- în prima fază doar semne de edem interstiţial (linii Kerley A şi B); micronoduli şi noduli cu tendinţa la
confluare în teritoriile perihilare - opacităţi masive nesistematizate "în aripi de fluture"; evoluţie rapidă
de la o oră la alta; semne de HTPV şi HTPA; modificări de configu raţie a cordului

CT:

- nu· este gest diagnostic de primă intenţie; aspect similar cu Rx; eventt;tal HRCT; aspect de geam mat
sau fagure de miere, eventual modificări alveolare tipice.

17. Mediastinite

RX:

-mediastinita acută

-lărgirea mediastinului, cel mai frecvent superi-or, cu contµruri netede, bine definite; eventual
hipertransparenţe în interior (bule de gaz); se poate asocia cu pneumomediastin sau hidropneumome-
diastin.

-mediastinita cronică

-ca o lărgire localizată sau lărgirea difuză mediastinală;

-lărgirea localizată mediastinal este cea mai frecvent întâlnită paratraheal de partea dreaptă, dar şi para-
traheal stâng, subcarinal, mediastin posterior; se pot vizualiza calcificări datorită etiologiei,
preponderant histoplasmoza + TB

-lărgirea difuză implică ce mai frecvent etajul superi-or, cu contururi netede sau lobulate, rar calcificări;
se pot observa stenoze traheale, esofagiene, de bronhii principale; pentru evidenţierea unui eventual
traiect fistulos esofagian - tranzit esofagian cu substanţă de contrast hidrosolubilă.

CT:

-evidenţiază mai bine modificările specifice

-mediastinîta acută - prezenţa de acumulare fluidă şi parafluidă, eventual cu bule de gaz în interior,
ştergerea planurilor griisoase normale prin infiltraţie difuză, eventuală îngroşare a peretelui esofagian, a
traiectului fistulos, prezenţa abceselor şi cantităţile mici de pneumomediastin sau
hidropneumomediastin

-mediastinita cronică - prezenţa ţesutului fibros loca-lizat sau difuz, îngustarea sau obstrucţia VCS, arte-
telor pu1monare, bronhiilor printipale; evidenţiază mai bine prezenţa calcificărilor.

18. Tumori primitive maligne bronho-pulmonare

RX:

- semne directe: opacitate unică, situată în plin parenchim pulmonar sau periferic, făcând racord în
unghi ascuţit cu contururile înconjurătoare; se vede la dimensiuni de minim I cm; contururi neregulate /
şterse / cu spicuii; diametrul de peste 3 cm; intensitate costală; rar calcificări - excentrice; cavitaţie -
pereţi groşi (peste 1,5 cm), atât intern, cât şi cel extern neregulaţi / şterşi; creştere rapidă.

- semnf! indirecte: pneurnonita obstructivă; atelectazie -semnul S a lui Golden; stenoza bronhiilor
înglobate; impac-tare m.ucoidă bronşică; dilataţie bronşică în aval de tumoră; hil mărit de tip
adenopatie; invazie de perete.

CT:

- formaţiune tisulară de peste 3 cm, cu aceleaşi caractere morfologice ca la Rgr.; iodofilie peste 25 UH;
bronhograma aerică - dacă în leziune se văd bronhii - sunt distorsionate, stenozate; pneumonită
obstructivă; atelectazie; tumoră endobronşică + impaetare mucoidă distal de aceasta; îngroşarea
pereţilor bronhiilor; semnul cozii = opacitate lineară ce face legătura între masă tumorală periferică şi
pleura viscerală; noduli sateliţi tumorii; adenopatii hilare şi mediastinale; invazia pleurală + parietală;
pentru leziuni de dimensiuni mici - sub 1 cm – HRCT

19. TNM ADK pulmonar

- Tx = tumora nu poate fi vizualizată imagistic sau bronhoscopic, dar cu prezenţa de celule maligne la
lavajul bronşic;

-TO = tumora nu se evidenţiază;

-Tx = carcinom în situ;

-T1 = tumora cu diametrUl maxim de J cm, înconjurată de plămân sau pleura viscerală, fără evidenţierea
l?ronhosco-pică a invaziei proximal de bronhia lobară;

-T2 = orice tumoră cu următoarele caracteristici:

-peste 3cm diametrul maxim;

-interesează bronhiile principale la peste 2cm de carină;

-invadează pleura viscerală= este în contact cu aceasta pe o lun:gime de peste 4 cm;

-asociază atelectazie sau pneumonita obstructive care se extinde de la nivelul regiunii hitului, dar nu
interesează un plămân întreg;

-T3 = o tumoră de orice dimensiune care:

-invadează peretele toracic, diafragmul, pleura me-diastinală, pericardul;

-interesează bronhiile principale la mai puţin de 2cm de carină, dar fără afectarea carinei;

-asociază atelectazie sau pneumonită obstructivă care interesează un plămân întreg;

-prezintă noduli sateliţi.

-T4 = o t1imorăde orice dimensiune care:

-invadează mediastin, cord, marile vase, trahee, esofag, carină, corpi vertebrali;
-cu pleurezie sau pericardită malig nă.

Adenopatii:

-Nx = adenopatiile nu pot fi evidenţiate;

-No = nu există adenopatii;

-Nl = adenopatii peribronşice şi/sau hilare ipsilaterale;

- N2 = adenopatii mediastinale ipsilaterale şi/sau sub-car inale;

- N3 = adenopatii mediastinale sau hilare contralaterale, ipsilateral sau contralateral scalenice sau
supraclaviculare.

20. Dg + management nodulului pulmonar

RX:

-nodulii pulmonari benigni:

-diametrul măxim de 3cm, cu excep ţia etiologiei hidatice sau infecţioase (abcese neevacuate); contururi
nete, regµla-te; prezenţa calcificărilor - frecvent; prezenţa unei zone de hipertranspacenţă în interior =
semn de inflamaţie; intensitate costală/supracostală; creştere lentă - absenţa m:odificărilor
dimensîonale la 2 ani.

-nodulii pulmonari maligni:

-diametrul peste 3cm; contururi neregulate, şterse, spicu-liforme; calcificări rare - doar excentrice;
intensitate costală; creştere rapidă = dublare volum în interval 30-90 zile;

-metastaze pultnonare:

-omogene; dimensiuni variabile; localizare de elecţie -subpleurală; contururi 11ete, regUlate; intensitate
costală

CT:

- formaţiuni tisulare rotunde/rotund-ovalare cu aceleaşi caractere morfologice ca cele descrise la Rgr.

-iodofilie:

-in principiu, până la 15 UH == noduli benigni

-peste 25 UH = noduli maligni.

21. Bronsiectazii

-semne directe
-bronşiectazie cilindrică - hipertransparenţă tubula-ră mărginită de 2 opacităţi în bandă, ca re se bifurcă
sau hipertransparenţă inelară cu perete regulat vizibil ca o opa-citate inelară;

- bronşiectazii varicoase:aspecte de mai sus, dar cu aspect pei:lat, nu regulat;

- bronşiectazii sacciforme „ multiple cavităţi aerice de până la 2 cm; delimitate ne opacităţi melare
regi.datei uneori cu nivel hidroaeric.

-semne de insotire.:

-impacţiunea mucoidă = bronhiile apar ca .opaciităţi tu-bulare sau inelare datorită umplerii acestora cu
mucus

- emfizemul pulmonar şi distrucţia pulmonară . aproape obligatorii a copii

fibroza peribronşică - determină tulburări de ventilaţie obstrucţia bronşică periferică,- determină

atelectazie şi implicit reducerea volumului pulmonar

- apariţia unui sdr alveolar înconjurător cu suprainfecţia bronşectaziilor

22. Emfizemul pulmonar

RX:

- difuz sau generalizat: creşterea patologică a volumului pulmonar: aspect de torace în butoi,
orizontalizarea coaste-lor, lărgirea spaţiilor intercostale, diafragme âplatizate sau cu cupola inversată,
reducerea cursei diafragmatice sub 3 cm, creşterea spaţiului clar retrosternal peste 3,5cm; modi-ficări
vasculare: cord mic, vertical, dilatarea AP, diminuarea· vascularizaţiei periferice.

- bulos sau localizat: bulele = spaţii chistice, hiper-transparente, localizate, bine delimitate de un perete
foarte subţire, care se poate vizualiza ca o opacitate inelară, unice sau multiple cu dimensiuni de la 1cm
la un plămân întreg, cu vascularizaţie extrem deredusă până la avasculare; se văd mai bine în expir
datorită air trapping-ului,

CT:

-se poate utiliza HRCT

-emfizemul panlobular - zone hipodense fără pa-renchim sănătos traversate de mici benzi fibroase;

-emfizemul centrolobular - poate avea acelaşi aspect ca cel panlobular, diferenţa fiind făcută de localiza-
re sau dacă este moderat se văd zone de distrucţie parenchimatoasă peribronhiolare înconjurate de
parenchim încă normal;

-emfizemul paraseptal - bule subpleurale

-emfizemul paracicatricial - distrucţii pulmonare focale în contact cu cicatricile fibroase.