RADIODIAGNOSTIC

AN I -SII

RADIODIAGNOSTICUL IMAGISTIC
AL APARATULUI RESPIRATOR
- partea II -
RADIOGRAFIA TORACICA

REPERE ANATOMICE
 Semiologie radio-imagistică
În urma agresiunii exo sau endogene se
produc modificări la nivelul spaţiilor aeriene
bronho-alveolare, în interstiţiu, la nivelul
patului vascular sau cavitatea pleurală. În
urma acestor modificări se rupe echilibrul
normal determinând apariţia de opacităţi,
hipertransparenţe, sau imagini mixte.
 La descrierea imaginilor opace se are în vedere menţionarea:
• număr –pot fi unice sau multiple
• formă - întinse (lobare,masive) sau circumscrise( liniare,în bandă;
reticulate, liniare pleurale, inelare - cavităţi, nodulare, policiclice-
adenopatii, stelate-cicatrici )
• dimensiune - mici 1,5-10 mm; mari 1-5 cm
• contur – net; difuz- nu se delimitează net de ţesutul sănătos ca în
procese inflamatorii exudative, invadant, infiltrativ constă în prelungiri
în ţesutul sănătos - în ţesutul sănătos vecin - tumori maligne
• structura – omogenă şi neomogenă
• intensitatea – voalare, mică, medie, mare; în funcţie de opacitatea
mediastinală
• sediul – se apreciază pe radiografii P-A, completat cu radiografia de
profil
• raporturile cu organele din jur – poate să modifice sediul, forma,
funcţionalitatea organelor; prin tracţiune- în adrenţe, prin aspiraţie în
cazul atelectaziei, prin împingere –în procesele înlocuitoare de spaţiu,
sau să nu le modifice deloc.
 Imaginile radiotransparente – constau din creşterea transparenţei pulmonare.
Aceste imagini pot fi circumscrise sau localizate, pot fi congenitale ( chiste aeriene , bule
de emfizem, plămân polichistic) ; în urma unui proces inflamator sau tumoral necrozat ;
sau în urma unei hiperinflaţii alveolare datorită unui ventil expirator, ca în cazul bulelor de
emfizem, dilataţii broşice.

Emfizem pulmonar
 Ca si în cazul opacităţilor se caracterizeză caracterele semiotice.
Imaginile mixte – hidro-aerice - se datorează în special evoluţiei spre necroză sau
evacuare a unui proces patologic şi înlocuirea cu aer. Se întâlnesc în pneumonii ce
abcedează, TBC ulcero-cazeoasă, în tumorilepulmonare, în infectarea chistelor
aerice

Sindroame radiologice pleuro- pulmonare

1. sindromul de umplere alveolară – dispariţia aerului din alveole şi

înlocuirea cu lichid exudat de natură inflamatorie sau alergică
sau proliferarea celulară de densitate hidrică.
Confluarea rapidă se produce datorită difuziunii lichidului în alte
zone alveolare prin porii Kohn şi canalele Lambert.
Se întâlneşte în : pneumonia alveolară, bronhopneumonie, edem
alveolar, infarctul pulmonar.
 2.sindromul bronşic – se caracterizează prin obstrucţii a
lumenului bronşic, duce la resorbţia aerului din teritoriul
tributar bronşiei ce duce la apariţia unei opacităti retractile,
pot avea mecanisme diferite:
- opacitate retractilă prin obstrucţie bronşică cauzată de
mecanism mecanic( corp străin, cancer bronhovascular,
adnopatii) reflexă (spasm ) sau prin hipoventilaţie alveolară(
intoxicaţii cu morfină, barbiturice, decubit dorsal prelungit).
Datorită obstrucţiei teritoriul tributaor bronhiei nu va fi
ventilat iar aerul va fi resorbit în sânge , alveolele se colabează
prin act reflex ce duce la contracţia fibrelor elastice şi
musculare din peretele bronşiolelor.
Semnele radiologice tipice constau din:
în funcţie de mărimea bronşiei obturate constă din
–deplasarea organelor mediastinale spre opacitate
- în radioscopie se observă pendularea inspiratorie
mediastinului, ridicarea cupolei hemidiafragmului micşorarea
spaţiilor intervertebrale, hiperinflaţie de vecinătate.
 O formă particulară este atelectazia în bandă –de obicei orizontale sau
oblice, cel mai frecvent supradiafragmatic, apar în procese pulmonare sau
subdiafragmatice (peritonite, tumori abdominale), dispar odată cu afecţiunea de
bază.
- colapsul de cauză pleurală, atelectazie pasivă – se întâlneşte în
pneumotorax, colecţii pleurale , toracoplastie.

Fig.10
- colapsul prin compresiune, atelectazia compresivă –
apare în jurul unei opacităţi (tumoră pulmonară sau
mediastinală), sau transparenţe (bula de emfizem).
- colapsul prin fibroză pulmonară cicatriceală ,
atelectazie cicatriceală - în cicatrici tuberculoase
postsupurative.
- colapsul prin creşterea tensiunii superficiale la
nivelul pereţilor alveolari - atelectazia adezivă ;
boala membranelor hialine a nou-născutului prin
lipsa surfactantului, sau pneumopatiile post-iradiere.
 3) Sindromul interstiţial - îngroşarea ţesutului
interstiţial pulmonar,ce poate fi produsă prin edem
interstiţial de diferite cauze, fie prin proliferarea
anormală celulară sau tisulară, în cadrul unor
granulomatoze interstiţiale, fibroze sau afecţiuni
interstiţiale maligne.
Toate aceste boli dau aspect radiologic de „geam mat”,
aspect reticular, nodular, reticulo-nodular şi de „fagure
de miere”.
Caracteristic: topografia difuză, fără sistematizare,
conturarea netă, densitatea slabă, lipsa tendinţei de
confluare, evoluţia lentă.
4) Sindromul vascular - modificări date de vasularizaţie
ce apar în olgemie, hiperemie, hipertensiune pulmonară.
5) Sindromul pleural
- Pleurezia - apare în colecţiile lichidiene pleurale
caracterizate prin: opacitate bazală, care urcă
laterotoracic, descriind o curbă a cărei concavitate
priveşte cranio-medial, cu delimitare difuz (a). In funcţie
de cantitatea de lichid apare şi deplasarea mediastinului
în partea opusă (b).
Pleurezia închistată - Se poate produce în marea cavitate,
interlobar, mediastinal, diafragmatic.
 Simfiza pleurală – rezultatul unui proces fibros sau exudativ ce
are ca rezultat lipirea foiţelor pleurale. Cele mai frecvente localizări
sunt: pahipleurita vârfului, bazei, mediastinală, generalizată.
• Calcificările pleurale : pot avea aspecte diferite, se
datoresc depunerilor de calciu pe pleură, urmare
inflamaţiilor pleurale repetate.
• Pneumotoracele - pătrunderea aerului în marea cavitate
pleurală. Radiologic se manifestă ca o hipertransparenţă
a hemitoracelui cu lipsa desenului vascular şi colabarea
plămânului la hilul pulmonar. Poate fi total când nu este
aderenţă în pleură şi parţial când există aderenţe .
• Hidropneumotoracele – apare când pe lângă aer
pătrunde şi lichid – aspectul radiologic constă din
imagine opacă bazală cu nivel superior orizontal
indiferent de poziţia bolnavului, la care se adaugă
hipertrensparenţă .
Fig.15
 Dignosticul imagistic al bronhopatiilor

»Bronhopneumopatia cronică obstructivă– varietate de

manifestări clinice, având ca substrat procese spastice,
inflamatorii şi degenerative ale bronhiilor, în care se poate
asocia şi emfizemul.
»Aspectul radiologic este variat , important în evaluarea
gravităţii stării prezente este cu privire la circulaţia (perfuzia)
şi ventilaţia proprii cazului investigat. În acest sens alături de
testele funcţionale, examenul scintigrafic de perfuzie şi cel
inhalator aduc informaţii valoroase cu privire la gradul de
reducere a circulaţiei şi ventilaţiei şi redistribuirea în diferite
teritorii pulmonare.
• –
 Bronşiectaziile
• dilaţiile perelungite ale bronhiilor unele dintre ele
congenitale (malformaţii structurale) , altele se datoresc
proceselor inflamatorii (slăbesc rezistenţa pereţilor).
Radiologic modificările sunt în regiunile bazale, ca
formaţiuni opace liniare cu contururi neregulate, când
bronhiile sunt golite de conţinut apar zone de
transparenţă crescută, liniare şi inelare grosolane ; în
fazele de supuraţie pot fi observate imagini
hidroaerice,create de staza conţinutului purulent din
cavităţile dilatate.
• C.T-examen completa examinarea care tinde să ia locul
bronhografiei .
Fig,19
• Corpii străini traheo-bronşici – dau imagini radiologice produse
de bronhostenoză, caracterizate de modificări statice - poziţie
înaltă a diafragmului, deplasarea mediastinului de aceeaşi parte,
scăderea transparenţei pulmonare, micşorarea cutiei toracice, şi
modificări dinamice –radioscopic deplasarea mediastinului de
partea bolnavă cu ascensionarea diafragmului de partea
respectivă.

La copii, pătrunderea corpilor străini în esofag se

produce relativ uşor şi frecvent deoarece aceştia au
obiceiul să ducă la gură orice le cade în mână. La
adulţi, accidentul este mai rar şi este datorat unei
incoordonări între actul deglutiţiei şi cel de inspiraţie,
dar mai poate fi favorizat şi de o dentiţie defi citară,
starea de somn sau de starea de ebrietate
Diagnosticul imagistic al proceselor inflamatorii acute
pulmonare.

Pneumonia acută bacteriană:

În funcţie de stadiul de evoluţie modificările
radiologice vor fi oglinda celor morfopatologice.
Faza de congestie alveolară – pereţii alveolari
îngroşaţi – radiografic prezintă drept corespodent
voalul difuz.
Faza de hepatizaţie roşie – pe lângă pereţii
alveolari îngroşaţi apare exudatul seros; care treptat
ocupă alveolele ce au mai puţin aer – radiografic
apare opacitate de intensitate medie .
 Faza de hepatizaţie cenuşie – scade opacitatea în intesitate când
alveolele conţin un rest fluid şi începe să reintre aerul- radiografic opacitate neomogenă
–se trece la faza de resorbţie,
Faza de rezorbţie şi vindecare completă când dispare edemul alveolar şi restul fluid-
radiografic se constată treptat transparenţa pulmonară normală
 Bronhopneumoniile
• Fenomenele inflamatorii sunt axate pe o bronhiolă care are
lumenul obstruat, in jurul ei aflându-se concomitent toate
stadiile procesului pneumonic. Radiografic se constată:
- prezenţă de noduli bronhopneumonici
- desen bronhovascular accentuat la nivel hilar dând hilului un
aspect difuz
- ganglionii hilari pot fi tumefiaţi realizând un hil mare
Entitate deosebită este bronhopneumonia stafilococică
ce afectează copii din primul an de viaţă. Radiologic apare
nodulul stafilococic ce poate fi opacitate miliară sau nodulară
pe fond de hipertransparenţă pulmonară sau desen pulmonar
accentuat. Din confluarea acestor noduli stafilococici rezultă
microabcesul stafilococic urmat de apariţia imaginilor buloase
( prin ventil expirator şi a revărsatelor lichidiene in 90 % din
cazuri ).
 Supuraţiile pulmonare
• Sunt incluse in această categorie abcesul pulmonar,
gangrena pulmonară.
Abcesul pulmonar
Este caracterizat din punct de vedere al evoluţiei
prin doua etape distincte :
• înainte de vomica purulentă când apare aspectul
unei pneumonii segmentare având o intensitate
mare a opacităţii.
• după vomică realizând imaginea mixtă hidroaerică .
Gangrena pulmonară

• Asemănător abcesului pulmonar după vomică, la care s-a

supraadăugat o suprainfecţie cu germeni anaerobi.

Pneumonia acută interstiţiară

• Determinată de virusuri (gripal, paragripal, hepatitei epidemice,

rujeolei, varicelei, parotidită epidemică, adenovirusuri) ce
interesează primordial interstiţiul . Imaginea radiologică se
caracterizează prin variabilitate si polimorfism, consecinţe ale
evoluţiei simultane a modificărilor interstiţiare sudative-alveolare
si atelectatice. Modificările interstiţiare duc la :
- creşterea intensităţii şi dimenisunilor hilului, care prezintă
contururi şterse, de la nivelul lui sunt opacităţi liniare sub forma
de cordoane neregulate, vizibile pană la periferia câmpurilor
pulmonare mai ales posterioare.
- voaloare circumscrisă a unei zone pulmonare
- desen pulmonar accentuat realizând aspect in reţea,
reticulonodular
- prezenţă de cordoane hilare temrinate in măciucă ( prin
atelectazie)
• Fig
 PARAZITOZELE PULMONARE
Chistul hidatic pulmonar
• Tumora pulmonară lichidiană produsă de tenia
echinococus. Anatomopatologic este o formaţiune
rotundă, încojurată de membrana proligenă (spre
interior), cuticulă şi adventice la exterior. El conţine
lichid şi „nisip”- scolecşi.
• Radiologic chistul hidatic apare ca o opacitate
rotundă în plin parenchim sănătos, net conturat,
mobil cu respiraţia la radioscopie. Când se decolează
membrana proligenă apare transparenţă între
membrana proligenă şi adventice. Chistul hidatic rupt
are aspect hidro-aeric , când se surainfectează
trebuie făcut dignosticul diferenţial cu supuraţiile
pulmonare. Diagnosticul diferenţal se face cu
greutate cu : cancerul pulmonar, sarcom, metastază.
 Diagnostic imagistic al bolilor pulmonare
cronice
Tuberculoza pulmonară
Ciclul infecţiei tuberculoase in organism are
două cicluri distincte:
a infecţia primară caracterizată prin :
- afect primar
- limfangită
- adenopatie

b infecţia secundară produsă prin reactivarea unor leziuni

vechi,primare
 Tuberculoza primară
1. Afectul primar radiologic apare ca o opacitate nodulară
omogenă între 0,2 -2 cm localizată în segmentele cele
mai bine ventilate: posterior,lateral,bazal ale lobilor
superiori si inferiori realizând aspect de focar pneumonic
limitat.
Posibilităţile de evoluţie:
- resorbţie completă, cu revenirea la normal a
transparenţei pulmonare
- calcificare, când conturul devine neregulat cu intensitate
mare
- exulcerare cu apariţia cavernei primare.
- fibrozare şi încapsulare cu formare de tuberculoame
- extinderea la un lob întreg
2. limfangita – opacităţi liniare discrete ce se interpun între afectul
primar şi adenopatie .
3. adenopatia – opacităţi ovalare, unice sau multiple, adesea cu
contur policiclic de mărimi variabile, uni sau bilteral. La copil este
adesea unicul element de manifestare a primoinfecţiei.
Evoluţia complexului primar poate fi : vindecare prin calcificări,
persistenţa adenopatiei, diseminare miliară, diseminare in focare
Simon,pleurezie sero-fibrinoasă, pneumonie cazeoasă.
 Complicaţiile primoinfecţiei tuberculoase pot fi la nivel bronşic
(fistuleadenobronşice,stenozăbronşică,atelectazie), la nivelul pleural
pleurezia tbc precum si la nivel pulmonar atelectazii, pneumonii
cazeoase.
Complicatiile generalizate se pot produce pe cale limfogenă,
bronhogenă (pneumonia pseudolobară) şi hematogenă- generalizată =
granulie tbc; localizată noduli Simon, Ashoff.
 -Complicaţiile bronşice ale
complexului primar:
1. cavernă ganglionară
dreaptă după fistulă ganglio-
bronşică cu focare de
bronhopneumonie,
2. atelectazie lob superior faţă
şi profil
• Caverna tuberculoasă ; aspectul radiologic este pe unul dintre
elementele complexului primar cu caractere de cavernă rigidă,
cu dinamică lentă, urmată de instalarea de noi focare de
disiminare.
 Tuberculoză pulmonară secundară
• sau ftizia datorată reactivării focarelor stabilizate sclero- calcare
ale tbc primar, in condiţiile în care rezistenţa organismului este
redusă.
1.Infiltratele precoce iau naştere din focarele apicale de
diseminare hematogenă Simon. Se constată că nodulii calcari
stelaţi si bine conturaţi capătă un halou inelar de intensitate mică
cu contur şters,cu tendinţă la extindere periferică. Acest proces
poate interesa mai mulţi noduli ce pot conflua şi dau naştere la
infiltratul nodular apical. Acest infiltrat poate avea dinamica
obişnuită a focarului cazeos putăndu-se fibroza sau în evoluţia
nefavorabilă duce la ftizia cronică evolutivă.
2.Infiltrat rotund precoce subclavicular Assman :
Este sub forma de focar exudativ dispus în segmentul dorsal, retro
si subclavicular. Evoluţia este de rezorbţie parţială sau evoluţia
obişnuită a focarului cazeos.
 3.Infiltratul nebulos periferic Raedeker este mai frecvent fiind un
proces întins de alveolită exudativă intricată de leziuni de proliferare
dând aspect neomogen; radiologic apare ca opacitate ce cuprinde în
întregime un segement, de regulă dorsal sau apical cu structră
neomogenă.
4. Infiltratul pneumonic segementar este mult similar cu precedentul
cu deosebirea că prinde un segment sau mai multe.
5.Infiltratul perihilar precoce – este rezultat al unei fistule
adenobronşice cu aspect de alveolită exudativă nesistematizată.
• 6. Forme evolutive de ftizie - Dupa evoluţia sub tratament a ftiziei
nefavorabilă focarele cazeoase se închistează transformându-se în
tuberculoame sau se escavează ducând la ftizia cronică evolutivă.
Aspectele cronice ale tuberculozei secundare sunt :
1. tuberculoza ulcero-cazeoasă cu focare de alveolită specifică-
penumonie cazeoasă şi focare de bronhopneumonie cazeoasă.
2. tuberculoza fibro-cazeoasă cavitară cronică cu opacităţi de tip
exudativ, densitate medie şi contur difuz asociate cu leziuni de tip
productiv prin opacităţi nodulare şi in benzi, cu leziuni sclerocalcare
cu caracter retractil. ( hil apicalizat şi deplasat lateral, plahipleurită cu
calcificări in pacard şi retracţia hemitoracelui respectiv ).
3. tuberculoza in focare nodulare cu leziuni nodulare mici de
origine postprimară.
-Aspecte radiologice ale tuberculozei pulmonare secundare;
1. tuberculoză ulcero-cazeoasă, 2. ulcero-cazeoasă-cavitară,
3. fibroasă apicală stângă discretă, 4. fibroasă densă de vârf
pulmonar stg.cu bronşiectazii cilindrice 5. lobită tuberculoasă
retractilă, 6. fibrotorace stg.
 Tuberculoză cazeoasă circumscrisă

Este o formă specială a T.B.C-ului când

focarele cazeoase se închistează
transformându-se în tuberculoame. Acesta cu
forma sferică închistat într-un ţesut de fibroză
în interiorul lui se pot depune săruri clacare
având aspect neomogen,dimensiune de 1-3
cm pana la 6 cm.
Tuberculoza secundara cu predominenţa leziunilor
fibroase
Este o evoluţie a infecţiei tuberculoase în care leziunile iniţiale
sunt rapid urmate de modificări scleroase.
• Tuberculozele fibroase sistematizate
Se manifestă prin întărirea desenului interstiţiar asociat
cu leziuni bronşice şi emfizem pulmonar.
• Tuberculozele fibroase nesistematizate
Au caracter mutilant reprezentat de coplexe primare
calcificate, fibroze după tuberculoze ulcerocazeoase
cavitare şi plahipleurite după colecţii pleurale.
Sclerozele apicale discrete se produc în urma diseminărilor
hematogene. Scleroze dense sunt urmare a fibrozării unei
tuberculoze ulcerocazeoase –cavitare mai des pe un lob
superior- lobită retractilă.
Fibrotoraxul se caracterizează prin opacifierea masivă
neomogenă a unui întreg hemitorace. Pe acest fond se
constată zone transparente- expresii ale dilataţiilor
bronşice, caverne sau bule de emifezem. Opacităţii i se
asociază modificări retractile.
 Pneumoconiozele:

Sunt cauzate de inhalarea timp îndelungat a

unor particole fine, solide, dispersate sub
formă de praf, a căror denumire este legată de
natura particolelor inhalate. Bioxid de siliciu-
silicoză, antracit- antracoză. Radiologic silicoza
cuprinde trei stadii.
- stadiul 0 cu opacităţi liniare reticulare
• -stadiul I cu opacităţi liniare plus micronoduli
• -stadiul II, aspect de la stadiul unu, extinse, respectă
vârful şi bazele pulmonare
• -stadiul III, opacităţile micronodulare confluează dând
aspect pseudotumoral
• Complicaţia majoră este grefarea infecţiei tuberculoase
pe plămânul deja afectat realizând silicotuberculoza.
 Cancerul bronho-pulmonar
• Cancerul primitiv traheo- bronşic –îşi are originea în
epiteliul mucoasei bronşice de diferite grade
dimensionale. Recunoaşte următoarele forme
principale:
• cancerul bronhiilior mari – forma proximală, centrală
sau hilară,
• cancerul bronhiilor mici – forma distală sau
periferică,
• cancerul alveolar sau bronhiolo-alveolar - singura
formă adevărată de cancer pulmonar.
• Cancerul bronhiilor mari – prezintă o formă
intrabronşică şi una extrabronşică.
• Cancerul intrabronşic – prezintă semne date de
prezenţa tumorii şi semne indirecte. În stadiu
incipient nu sunt semne radiologice evidente,
eventual tomografia poate identifica prezenţa unei
formaţiuni vegetante intrabronşice. Obstrucţia
parţială a bronhiei poate da la început sporirea
transpareţei pulmonare (permite obstrucţia parţială
patrunderea aerului mai puţin evacuarea lui), apoi
când obstrucţia este completă se instalează
atelectazia, apariţia in interiorul opacităţii a unor
imagini transparente sau hidroaerice de formă
neregulată- sugestivă pentru procesele supurative.
 Cancerul extrabronşic
• Cancerul masiv al hilului dă o imagine opacă, densă,
de forma semicirculară sau semiovală omogenă cu
contururi regulate si nete suprapusă peste hil. În
cursul dezvoltării când creşte apar semnele invaziei
parenchimului vecin pe calea limfaticelor – conturul
devine neregulat, cu prelungiri liniare dispuse radiar
de la periferia formaţiunii spre marginea câmpurilor
pulmonare. Apare modificarea hilului – decelabilă
mai ales CT – traduce apariţia adenopatiei tumorale.
• Cancer bronhogen „ramificat”- in cea mai mare parte este
acoperită de hil şi se evidenţiază cu predominanţă prelungirile
invazive pe calea limfaticelor.
• Cancer lobar- „ pneumonia canceroasa” constituie
dezvoltarea progresivă a uneia din formele descrise anterior
până la prinderea unui lob.Lobul apare intens şi omogen
opacifiat cu scizura împinsă şi adenopatie.
• Studiul computer tomografic este indicat pentru
evidenţierea rapoartelor tumorii cu organele mediastinale şi
al unor detalii structurale inaparente pe radiografie .
Scinitgrafia de perfuzie evidenţiază modificărie circulatorii
consecutive evoluţiei cancerului; poate releva natura malignă
a unor mase opace; cu agresivitate mai redusă.
• Complicaţiile cancerului central; cancerul
atinge şi infiltrează uneori pleura din aproape
în aproape producând revărsate lichidiene de
obicei cu caracter hemoragic; o altă
complicaţie necroza şi ulceroza tumorii,
evacuarea ţesutului necrotic într-o bronhie
dau imagini transparente sau hidroaerice
 Cancerul bronhiilor mici( periferic sau distal)

• se dezvoltă din epiteliul bronhiilor de calibru mic sau

bronhiolelor. Radiologic – opacitate rotundă sau
ovalară omogenă, cu contururi nete, cu sediul şi
dimensiunile variabile dispusă in plin parenchim
pulmonar fără legături aparente cu hilul. În evoluţie,
opacitatea pierde netitatea şi regularitatea
contururilor datorită infiltrării vecinătăţii pe calea
limfatică, la nivelul hilului apare adenopatia. O formă
particulară a cancerului periferic este cancerul
vârfului tumora Pancuast- Tobias
 Cancerul alveolar (bronhiolo-alveolar-
parenchimatos)
• Radiologic opacităţi numeroase, de dimensiuni
diferite,de formă neregulată similare cu focarele de
bronhopneumonie.
Sarcomul pulmonar – Este tumoră malignă
rară cu originea în structurile conjunctive
caracterizată prin evoluţie rapidă şi poate atinge
dimensiuni considerabile. Radiologic apare ca o
opacitate rotundă sau ovalară unică situată in
parenchim aparent indemn.
 Tumori maligne secundare
• Metastaze hematogene de la tumori primare
localizate in piele, os, sân, tiroidă, ovare, rinichi,
testicul – reprezintă primul filtru pentru emboliile
acestor tumori; al doilea filtru pentru emboliile
tumorale au provenienţă din organele tubului
digestiv vehiculate prin calea venei porte; şi al treilea
filtru în cazul tumorilor maligne pulmonare.
Radiologic se manifestă sub aspecte variate ca
număr, dimensiuni. Metastazele micronodulare se
manifestă cu contururi şterse sau nete diseminate
neregulat in ambele câmpuri pulmonare.Aceaste
metastaze mai poartă numele de carcinoză miliară.
 Metastazele macronodulare
• apar ca opacităţi de
formă rotundă,
ovalară, de
intensitate medie
cu diametru de la
unu la câţiva
centrimetri, dispuse
neregulat în
câmpurile
pulmonare.
• Metastaze limfogene întâlnite în evoluţia
tumorilor maligne ale sânului, mediastinului şi
pleurei produc opac
• Tumorile pleurale - pot fi benigne (de excepţie) sau
maligne (cel mai frecvent mezoteliomul), primare sau
secundare. Radiologic apar ca imagini opace rotunde
sau ovalare, unice sau multiple, alipite peretelui
toracic sau pediculate. Pofi:
- varianta umedă – constă din sindrom pleuretic, cu
pleurezie hemoragică dureroasă, liberă sau parţial
cloazonată.
- varianta uscată - schiroasă, predomnent
deformant retractil; vegetantă, -opocităţi multiple,
dense, omogene, boselate, contur netstării
• C.T, Ultrasonografia, sunt examene ce aduc informaţii
suplimentare.
- Tumoră pleurală dreaptă
mezoteliom
Metastază pleurală la pacientă cu tumoră de sân
 Diagnosticul imagistic al mediastinului
• Adenopatiile mediastinale tunorale:
Limfogranulomatoza malignă Hodgkin ; se caracterizează prin
adenopatii tumorale mediastinale bilaterale cu lărgirea
unilaterală a mediastinului. Se mai caracterizează prin contur
convex, cu unul sau mai multi ganglioni măriţi la nivel hilar;
mai pot fi adenopatii cu contur policiclic; opacitate în coloană;
adenopatii cu opacităţi pulmonare spre parenchimul
pulmonar.
Limfosarcomul mediastinal; dă lărgirea mediastinului bilateral cu
contur poliarcuat sau contur liniar; opacitate cu aspect de butoi a
mediastinului.
 Reticulosarcomul mediastinal seamănă cu limfosarcomul mediastinal.
Limfomul mediastinal recidivant malign Brill, Symmers evidenţiază adenopatii
uni sau bilaterale, cu individualizarea ganglionilor.
Adenopatii din limfoleucoze dau: adenopatii unilaterale; bilateral izolate;
lărgirea difuză a mediastinului.
Adenopatiilei mediastinale maligne metastatice implică în mod obligatoriu
prezenţa in antecedente a unui cancer primar: cancerului bronşic, esofagian, mamar şi
gastric.
-:

Adenopatii mediastinale in cancer renal

Adenopatii mediastinale inflamatorii
• Tuberculoză gangliobronşică este o formă tumorală a
tuberculozei gangliobronşice.
• Sarcoidoza pulmonară sau boala Besnier – Boeck –
Schaumann
• Adenopatii mediastinale inflamatorii acute
• Adenopatiile sindromului Loffgren debutează cu
erupţie cutanată urmată de artralgii şi adenopatii.
• Adenopatia din tuberculoza secundară
• Alte adenopatii mediastinale; din cursul infecţiilor
pulmonare acute sau cronice; din pneumoconioze,
din bolile dismetabolice- fibroza chsitică de pancreas,
etc; adenopatia hiperplazică – Castelman de origine
necunoscută.
 Bolile mediastinale neganglionare
• Din punct de vedere topografic, mediastinul se
împarte în mai multe loje:
• Lojile mediastinale anterioare – sunt situate anterior de
marginea anterioară a traheei ,împărţită în trei subdiviziuni:
-Anteriosuperioară unde se găseşte guşa toraciă
-Anteromijlocie unde se regăsesc tumorile timice,
teratoamele şi anevrismele aortei ascendente şi ale
sinusului Valsalva.
-Anteroinferioară unde este sediul chistelor pericardice,
tumori solide precum lipomul şi fibromul.
• Loja mediastinală mijlocie situată între cele două planuri ce
trec prin marginea anterioară şi cea posterioară a traheei.
Este sediul adenopatiilor.
• Loja mediastinală posterioară – situată posterior de trahee,
conţine tumorile neurogene, anevrismele aortei
descendente toracice, guşa plonjantă posterioară, tumorile
esofagiene şi o serie de tumori rare (meningocelul etc.).
 Diagnostic imagistic al patologiei
diafragmatice

Diafragmul entitate anatomică ce separă

toracele de abdomen .
1)Anomalii congenitale: diafragmul normal
poate prezenta formă de arcuri, sau o buclă
antero-mediană dreaptă.
2)Relaxarea diafragmatică; – poziţie înaltă
a hemidiafragmului- poate fi congenitală sau
dobândită (în paralizia de nerv frenic
traumatic, prin eforturi,) .
• 3) Hernia diafragmatică caracterizată prin ascensionarea
intratoracică a unui organ abdominal, care se poate produce
prin hiatusul esofagian, prin punctele de minimă rezistenţă şi
posttraumatic.
Punctele de minimă rezistenţă diafragmatice sunt
reprezentate de foramenele Morgagni – ( retrosternal medial
), fantele Larrey( retrosternal lateral) şi Bochdaleck
(paravertebral stâng).
Examenul nativ pune în evidenţă imagini aerice sau
hidroaerice situate intratoracic .
Fig.45
Examinarea cu substanţă de contrast stabileşte exact segmentul
herniat.
Hernia hiatală – produsă prin hiatusul esofagian ; sunt trei tipuri:
- hernia prin brahiesofag,
- hernia prin alunecare,
-hernia prin rostogolire.

Fig.47
Examenul nativ evidenţiază imagini transparente, hidroaerice,
supradiafragmatic.Examenul cu substanţă de contrast în poziţie
Trendelenburg stabileşte tipul de hernie hiatală.

.
4)Interpoziţia freno-hepatică de colon transvers – sindrom Chilaiditi-
radiologic se evidenţiază imagini aerice subdiafragmatice, hemidiafragm
drept ascensionat,irigografia tranşează diagnosticul.