POSTLICEALA SANITARA _RADIOLOGIE SII_RADIODIAGNOSTIC

CURS 3
TEHNICI DE INVESTIGATIE RADIOLOGICA_PARTEA A 2-A

Examenul angiographic (ANGIOGRAFIA)

Angiografia este o tehnică de imagistica medicală care folosește raze X pentru a obține imagini
ale vaselor de sânge, utilizând substante de contrast ce sunt injectati direct în vasul de sânge prin
intermediul unui cateter. Imaginile obținute prin această procedură se numesc angiograme.
Angiografia furnizează informații importante despre anatomia vaselor de sânge, permite
evaluarea dimensiunii și calibrului lumenului vasului, identificarea blocajelor, îngustărilor sau dilatărilor
respectivului vas de sânge. De asemenea se poate observa prezența plăcilor de ateroscleroză.
Prin intermediul cateterului este posibil ca în cadrul aceleiași investigații să fie combinat atât
diagnosticul, cât și tratamentul unor afecțiuni ale vaselor de sânge. Prin intermediul angiografiei se obțin
informații detaliate, precise ale vaselor, astfel că uneori poate înlocui intervenția chirurgicală.
Pentru efectuarea angiografiei este necesară injectarea agenților de contrast, de regulă pe bază de
iod, în vasul de sânge examinat, pentru a permite acestuia să fie vizibil la razele X. In cazul tehnicilor de
imagistica angiografica tip RMN substanta de contrast este de tip paramagnetica avand compozitia
bazata pe chelati de gadolinium legati de diferiti ioni cu unul sau mai multi electroni liberi (fier,
mangan, crom, etc).
Angiografia este efectuată utilizând una dintre următoarele tehnici radioimagistice:
 examinarea cu raze X prin intermediul cateterului;
Exemple – in functie de tipul de vascularizatie evidentiata:
• opacifierea arterelor pulmonare se realizează angio-pneumografia,
• opacifierea arterelor coronare – angio – coronarografia, etc.
• opacifierea venelor - flebografia
• prin opacifierea vaselor limfatice - limfografia.
 computer tomografia (CT);
 rezonanță magnetică nucleară (RMN).
Angiografia cu raze X este utilizată pentru a examina vasele de sânge (vene și artere) din zonele
importante ale organismului:
 angiografia periferică examinează membrele superioare și membrele inferioare;
 angiografia cerebrală oferă informații despre arterele cerebrale, îndeosebi poligonul
Willis;
 angiografia carotidiană;
 angiografia mezenterică;
 angiografia hepatică;
 angiografia splenică;
 angiografia renală;
 angiografia uterină
Principalele indicații ale angiografiei sunt:
 examinarea arterelor coronare în vederea efectuării unor intervenții chirurgicale sau a unei
stentări;

1
POSTLICEALA SANITARA _RADIOLOGIE SII_RADIODIAGNOSTIC

 examinarea arterelor pulmonare pentru diagnosticul unei embolii pulmonare sau pentru a detecta
malformații arterio-venoase pulmonare;
 identificarea anomaliilor vasculare, precum anevrismele în special la nivelul arterei aorte;
 identificarea anevrismelor arteriale la nivelul creierului;
 identificarea malformațiilor arterio-venoase (comunicări anormale între vasele de sânge);
 detectarea plăcilor de ateroscleroză de la nivelul arterelor carotide, plăci care pot conduce la un
accident vascular cerebral inschemic;
 detectarea plăcilor de ateroscleroză la nivelul membrelor inferioare (artropatie cronică obliterantă
a membrelor inferioare);
 vizualizarea arterelor renale în pregătirea unui transplant renal;
 detectarea leziunilor apărute la nivelul vaselor de sânge după un traumatism;
 evaluarea fluxului sangvin a vaselor care irigă unele tumori;
 evaluarea unor malformații congenitale ale vaselor de sânge la copii;
 evaluarea obstrucției arterelor.
Angiografia poate fi folosită și în tratamentul unor patologii. Printre cele mai importante
proceduri angiografice de tratament se numără:
 angioplastie periferică cu sau fără implantare de stent (în stenozele arteriale ale membrelor);
 angioplastie carotidiană percutană;
 angioplastie mezenterică;
 embolizări digestive supraselective (în hemoragii digestive acute);
 angioplastie renală (în stenozele de arteră renală cauzatoare de hipertensiune reno-vasculară);
 implantarea filtrului de venă cavă inferioară;
 embolizări supraselective uterine (în tratamentul fibromului uterin);
 chemoembolizări hepatice (în tratamentul tumorilor maligne hepatice);
 implantare de rezervor subcutan pentru citostatice (în tumori maligne).

Contraindicațiile angiografiei
 angiografia nu se efectuează femeilor însărcinate;
 instabilitate hemodinamică – angiografia nu se va efectua decât după corectarea parametrilor
hemodinamici;
 insuficiență renală cronică- se va alege o altă tehnică imagistică sau angiografia va fi urmată de
dializă;
 insuficiență cardiacă globală – se va putea efectua angiografia doar sub medicație specifică;
 alergie la iod – de obicei se va indica o altă investigație sau administrare de medicație specifică;
 tulburări de coagulare a sângelui - angiografia se va efectua după corectarea acestora;
 hipertensiune arterială necorectată - poate produce ischemie cardiacă în timpul investigației.

Pregătirea pacientului
Necesită o pregătire adecvată a bolnavului (în vederea prevenirii accidentelor alergice la
substanţele de contrast), examinarea efectuându-se în echipă şi cu o aparatură performantă.
Este necesar ca pacientul să fie nemâncat cel puțin 4 ore înainte de examinare, iar cel mai
important este ca pacientul să fie foarte bine hidratat și să continue să bea lichid după efectuarea
examinării. Administrarea unor medicamente trebuie oprită înainte de examinare, pe când alte
medicamente nu influențează investigația. Spre exemplu aspirina, clopidogrelul sau acenocumarolul
(anticoagulant) pot provoca hemoragii în timpul investigației. Este indicat ca pacientul să prezinte
2
POSTLICEALA SANITARA _RADIOLOGIE SII_RADIODIAGNOSTIC

medicului radiolog și alte investigații imagistice pe care le are, ecografii, radiografii, scintigrafii.
Este important ca pacientul să indice medicului radiolog dacă este alergic la substanța de contrast sau are
alte alergii.
De asemenea este important ca pacientul examinat să nu sufere de insuficiență renală.
Uneori este necesar ca pacientului să i se administreze înaintea examinării medicamente
analgezice sau antiemetice care previn grețurile si vărsăturile.
De asemenea se va face anestezie locală cu Lidocaină (Xilină) la nivelul plicii inghinale, astfel
pacientul nu va simți durere, ci doar un ușor disconfort și o senzație de căldură locală atunci când este
injectată substanța de contrast. Având în vedere că anestezia este locală, pacientul este conștient și
cooperant în timpul desfășurării investigației.
Examinarea angiografică durează între 30-120 de minute în funcție de vasele de sânge
examinate, în funcție de particularitățile anatomice caracteristice pacientului și în funcție de
complexitatea cazului.
În cazul în care pacientul este de sex feminin și alăptează este necesar ca alăptarea să fie oprită
pentru cel puțin 24 de ore după investigație.

Beneficiile angiografiei
 În multe cazuri, angiografia are pe lângă rolul diagnostic și rol terapeutic, astfel că se pot evita
multe intervenții chirurgicale care supun pacientul unor riscuri crescute. În cazul în care este
necesară intervenția chirurgicală, imaginile obținute cu ajutorul angiografiei oferă chirurgului
informații importante în vederea realizării intervenției.
 Angiografia cu cateter oferă detalii impresionante, care nu pot fi obținute cu ajutorul altor
tehnici imagistice neinvazive.
 Spre deosebire de angiografia realizată cu ajutorul CT și RMN, angiografia cu cateter are
avantajul că este posibil să se combine în cadrul aceleiași investigații atât diagnosticul, cât și
tratamentul unei patologii. Un exemplu în acest sens îl reprezintă descoperirea unei îngustări
arteriale severe, urmată de angioplastie și stentare a respectivei artere.
 Datorită faptului că se poate alege vasul de sânge în care se introduce cateterul, este posibilă
selectarea unor ramuri și artere mici care irigă zone anatomice specifice sau tumori. Procedeul
este denumit angiografie supraselectivă.

Riscurile angiografiei
 Deoarece angiografia folosește radiații ionizante, există șanse foarte mici de apariție a unui
cancer în cazul expunerii îndelungate. Totuși beneficiile depășesc cu mult acest risc.
 În cazul în care o cantitate relativ însemnată de substanță de contrast iodată ajunge paravenos,
există posibilitatea afectării tegumentului. În cazul în care pacientul simte durere în momentul
injectării substanței de contrast acesta va trebui să informeze medicul și tehnologistul imediat.
 Radiațiile pot afecta dezvoltarea fătului, de aceea angiografia este contraindicație absolută în
sarcină.
 Substanțele de contrast iodate trec în laptele matern, astfel că se recomandă o pauză de alăptare
de 24-48 de ore de la efectuarea investigației.

Incidente care pot apărea în timpul angiografiei sunt următoarele:

 hematom care poate apărea la locul puncției; nu prezintă gravitate;

3
POSTLICEALA SANITARA _RADIOLOGIE SII_RADIODIAGNOSTIC

 reacție alergică la substanța de contrast - poate duce la șoc anafilactic;

 reacție vago-vagală, în această situație se va administra atropină;
 tulburări de conducere, tulburări de ritm;
 stop cardio-respirator;
 anevrisme, fistule arterio-venoase;
 reacții febrile.

Cum se realizeaza angiografia?

 Se efectueaza in laboratorul de angiografie, un ambient steril dotat cu aparatura speciala
(angiograf) care foloseste raze „X”.
 Pacientul este asezat pe masa de angiografie in pozitia intins si acoperit cu un camp steril care
lasa descoperita doar zona inghinala dreapta (sau stanga) sau zona brahiala, unde se efectueaza anestezia
locala. Medicul cardiolog alege tipul de abord, femural sau brahial.
 In timpul interventiei pacientul ramane constient si poate comunica cu medicul, fiind conectat in
permanenta la aparate de vizualizare si inregistrare a datelor, deoare ce anestezia este locala cu Xilina
1%.
 Cand anestezia locala s-a instalat, se efectueaza punctia vasului de sange ca abord cu un ac
special si se introduce o canula (teaca arteriala). Dupa realizarea punctiei, cu ajutorul unor ghiduri si
sonde (catetere), se avanseaza pana la originea vaselor de sange de interes sub control radioscopic. Prin
injectarea unei substante de contrast pe baza de iod, se observa fluxul de sange si prezenta eventualelor
blocaje.
 Imaginile sunt vizualizate pe ecranele angiografului si medicul ii comunica pacientului
diagnosticul precis. Daca in timpul investigatiei se observa obstacole in calea curgerii normale a
sangelui, tratamentul il reprezinta efectuarea unei angioplastii cu balon cu sau fara implantare de stent.
 La finalul examinarii se va inlatura canula arterial (teaca) si se va face o presiune manuala pe
zona punctionata sau cu dispozitive speciale timp de 20 de minute, urmand a se pansa zona cu un
pansament strans (pansament compresiv), pe care pacientul va trebui sa-l pastreze 24 ore pentru a evita
complicatiile locale ( sangerare sau hematom).
 Dupa procedura, pacientul pastreaza repaus la pat, fara sa indoaie piciorul sau mana pentru
cateva ore.
 Investigatia dureaza in medie 30-45 minute, dupa care pacientul se poate alimenta normal.
Riscurile angiografiei
Angiografia este, in general, o procedura sigura si fara durere. Riscurile procedurii sunt foarte mici, iar
pacientul este informat de catre medicul cardiolog interventionist.
Riscurile comune (1-2%) sunt reprezentate de:
 hematom, pseudoanevrism sau sangerari la locul punctiei arteriale,
 alergie la substanta de contrast iodata.
Complicatiile sunt legate de starea generala de sanatate a pacientului, varsta inaintata, severitatea bolii si
posibila prezenta a comorbiditatilor.

4
POSTLICEALA SANITARA _RADIOLOGIE SII_RADIODIAGNOSTIC

Tipuri de angiografii
Angiografiile utilizate frecvent în practica clinică sunt:

Angiocardiografia

 este o metodă de vizualizare a cavităţilor cardiace (drepte – dextrograma, stângi - levograma)

prin injectarea substanţelor de contrast iodate 70% pe calea unei vene periferice sau prin
cateterism şi efectuarea de radiografii la intervale scurte de timp.
 Pentru aceasta este necesară existenţa unei seringi automate, care să permită injectarea sub
presiune şi rapidă a substanţei de contrast, precum şi un seriograf care efectuează radiografii
rapide, la intervale foarte scurte de timp (6 pe secundă).
 Indicaţiile angiografiei cuprind un număr mare de cardiopatii congenitale şi dobandite:
cardiopatii cianogene, anomalii tricuspidiene, ale aparatului valvular, aortic şi mitral, ale venelor
pulmonare.

 O altă indicaţie importantă este studiul circulaţiei funcţionale pulmonare (angio-pneumografia)

pentru diagnosticul trombozelor şi emboliilor pulmonare, a malformaţiilor arterio-venoase pulmonare.
Ventriculografia stângă este indicată în defectul septal interventricular precum şi pentru
evaluarea refluxului ventriculo-atrial din insuficienţa mitrală.
 Angiografia coronariana / Coronarografia este
singura procedura de diagnostic care permite verificarea cu
exactitate a conditiei arterelor coronare si depistarea
eventualelor stenoze care pot diminua sau stopa fluxul de sange
al muschiului cardiac ce determina aparitia ischemiei și a
simptomatologiei associate ( durere toracică - angina sau infarct
miocardic).

5
POSTLICEALA SANITARA _RADIOLOGIE SII_RADIODIAGNOSTIC

Aortografi
constă în vizualizarea aortei şi a ramurilor sale prin injectarea unei substanţe de contrast. Tehnica
aortografiei diferă cu porţiunea pe care dorim să o explorăm. Astfel, distingem: aortografia toracică şi
aortografia abdominală.

Aortografia toracică

Aortografia toracică constă în injectarea substanței de

contrast în aorta toracică. Aceasta se face prin cateterism pe calea
humerală, axilară, subclaviculară sau pe cale femurală. Se va
efectua o mică incizie la nivelul părții mediale și superioare a
coapsei, în artera femurală și se va insera un tub mic din plastic
pentru a menține incizia deschisă. Prin acest tub medicul va insera
un cateter subțire pe care îl va ghida până la nivelul arterei aortice.
Ajuns la acest nivel, medicul va injecta o substanță de contrast iodat
(injectarea substanţelor de contrast nonionice (Iopamiro 370,
Ultravist, Omnipaque) 60-70 ml cu un debit de 30 ml/secundă ) și
va efectua imagini radiologice seriate ale distribuiției substanței în
vasele de sânge, urmărind dacă există obstrucții, blocaje sau
hemoragii ale arterei aortice sau a ramurilor ce provin din aceasta.
Această procedură este de regulă, puțin dureroasă, timpul necesar efectuării ei fiind de
aproximativ o oră.

Principalele indicații ale efectuării aortografiei toracice sunt:

 anevrisme de aortă;
 disecție de aortă, hemoragii în pereții aortei;
 stenoză aortică;
 defecte congenitale ale aortei;
 arterită Takayasu, inflamații ale aortei;
 traumatisme ale aortei.

Aortografia abdominală
Aortografia abdominală vizualizează vasele de sânge de la nivelul abdomenului, dar poate
detecta și defecte de circulație și vascularizație ale organelor abdominale, în special ficatul și splina.
Prin intermediul aortografiei abdominale se pot administra direct la sursă medicamente sau alte
mijloace terapeutice pentru a trata diferite tumori sau hemoragii abdominale.
Procedura este asemănătoare cu cea efectuată în cadrul aortografiei toracice, cu diferența că medicul
va ghida cateterul doar până la nivelul arterelor abdominale de interes. Abordarea aortei abdominale se
realizează prin puncţie translombară (metoda directă) sau pe cale femurală prin cateterism retrograd
după metoda Seldinger sau Hettler (mai sus descrisă).
Indicațiile cele mai frecvente ale aortografiei abdominale se numără:
 anevrisme arteriale abdominale;
 stenoze arteriale sau spasme ale vaselor de sânge (vasospasm);
 malformații arteriovenoase la nivelul abdomenului;
 obstrucții la nivelul arterelor abdominale cauzate de un cheag de sânge;

6
POSTLICEALA SANITARA _RADIOLOGIE SII_RADIODIAGNOSTIC

 tumori abdominale sau hemoragii.

 Angiografia renala

Arteriografie periferica
Arteriografia periferica este un examen radiologic utilizat in diagnosticarea arteriopatiei
periferice, patologie care presupune ingustarea (stenozarea) pana la oprirea fluxului sanguin(ocluzia) la
nivelul arterelor din teritoriul periferic (rx: a. carotida, renala, arterele viscerale (mezenterica sau
celiaca) si in special arterele membrelor inferioare (iliaca, artera femuro-poplitee sau arterele gambei).
Aceasta investigatie se efectueaza de asemenea sub anestezie locala, fiind o procedura minim
invaziva. Locul de introducere a sondei de cateterism este fie baza membrului inferior, fie pe brat – in
dreptul cotului – sau, mai rar, la nivelul antebratului. Se inainteaza, sub control imagistic, cu cateterul
prin vasele de sange, cu ajutorul angiografului, in arterele vizate pentru investigatie, se injecteaza
substanta de contrast nonionice si se inregistreaza imaginile pentru a vedea exact cum circula sangele si
a depista eventuale ocluzii sau stenoze.
Arteriografia vaselor periferice se poate efectua în continuarea aortografiei, pe cale anterogradă,
retrogradă, cu sau fără cateter.
Efectele secundare ce pot aparea in timpul examenului sunt fie de natura alergica (la iodul
continut in substanta de contrast, caz in care, cu cateva zile inainte, se va administra pacientului un
tratament antialergic), fie de natura traumatica, constand intr-un risc redus de hemoragie locala. De
aceea, inaintea acestei proceduri trebuie identificate eventuale deficiente de coagulare sau alergii. Dupa
retragerea cateterului, zona de introducere va fi puternic comprimat si tinut sub observatie timp de cel
putin 24 de ore.
Cea mai frecvent utilizată este arteriografia femurală vizualizează vasele de sânge de la nivelul
membrelor inferioare.
De regulă, angiografia femurală se efectuează după o ecografie Doppler care evidențiază
probleme ale circulației la nivelul membrelor inferioare. Angiografia femurală este utilă atât în cazul
patologiilor arterelor, cât și venelor din zona anatomică de interes. Metoda de abordare cea mai folosită
este tehnica Seldinger descrisă anterior.
Se puncţionează retrograd artera femurală în triunghiul lui Scarpa cu ajutorul unui ac cu bizou
scurt sau se montează o flexulă şi se injectează manual 20-40 ml substanţă de contrast nonionică.
Pentru prevenirea fenomenelor dureroase ce se produc prin acţiunea iritantă a substanţei de contrast şi
pentru a produce vasodilataţie se administrează iniţial Xilină, iar la sfârşitul injectării ser fiziologic.

7
POSTLICEALA SANITARA _RADIOLOGIE SII_RADIODIAGNOSTIC

Se efectuează radiografii seriate cu ajutorul seriografului înainte de administrarea întregii

cantităţi de substanţă de contrast. Se vizualizarea în acest fel nu numai aorta abdominala, arterele iliace
ci şi arterele femurale, arterele gambei, până la arterele digitale.

Angiografia cerebrala - pentru a vizualizarea vasele de sange la

nivel cerebral

Angiografia digitalizată este o metodă modernă de investigaţie

care evidenţiază şi leziunile arterelor mici. Ea constituie un
progres important prin caracterul ei neinvaziv.
Se injectează substanţă de contrast într-un vas periferic de unde
este antrenată în teritoriul de explorat. Prin prelucrare electronică
după sistemul digital al imaginilor se obţin informaţii asupra
morfologiei vasculare, estompându-se celălalte structuri
anatomice.

Flebografia
reprezinta examinarea radiologica a sistemului venos, prin administrarea intravenoasă a substanţei de
contrast.
 Spre deosebire de aorto-arteriografie, în flebografie concentraţia substanţei de contrast trebuie să
fie mai scăzută de 30%, aceasta pentru prevenirea acţiunii iritante, întrucât viteza de circulaţie
este mai mică, în special în condiţii patologice, şi contactul cu endovena este mai lung.
 Dintre metodele utilizate amintim: flebografia anterogradă, flebografia retrogradă, flebografia
intraosoasă, fleboscopia şi flebografia dinamică.
 Ele se execută în poziţie orizontală, oblică 65% (având ca obiectiv vizualizarea şi studierea nu
numai a permeabilităţii şi stării colectorilor venoşi profunzi, dar şi funcţia valvulară a venelor
perforate) sau verticală (pentru studiul funcţiei valvulare a venelor profunde şi superficiale).
Ritmul de injectare al substanţei de contrast este mai lent decât la arteriografie, iar efectuarea
clişeelor radiografice se face la intervale mai mari de timp.

8
POSTLICEALA SANITARA _RADIOLOGIE SII_RADIODIAGNOSTIC

Flebografia anterogradă constă în injectarea de substanţă de contrast într-o venă de pe faţa

dorsală a labei piciorului după aplicarea unui garou submaleolar, urmată de efectuarea unor radiografii
succesive la gambă şi coapsă.
Flebografia retrogradă evidenţiază insuficienţa valvulară, prezenţa refluxului venos. Poziţia de
examinare este verticală. Se puncţionează vena femurală superficială la nivelul triunghiul Scarpa. Se
injectează 60 ml substanţă de contrast. În mod normal fluxul bolului de substanţă de contrast se face spre
artera femurală comună, venele iliace. Refluxul este considerat normal până la prima pereche de valvule.
În insuficienţa valvulară refluxul poate fi masiv, până la nivelul venelor gambei.
Flebografia transosoasă este indicată atunci când abordul venos este dificil. Cu ajutorul unui
trocar se pătrunde în spongioasa calcaneeană în care se injectează substanţă de contrast.
Indicatii Flebografie
 diagnosticarea trombozei venoase profunde
 evaluarea afectiunilor venoase congenitale
 examinarea functionarii valvelor venelor profunde ale membrelor inferioare
 identificarea venei adecvate grefei de bypass

Examenul radiologica al vaselor şi ganglionilor limfatici

Explorarea radiologică a vaselor şi ganglionilor limfatici se poate face prin radiografii simple şi
prin radiografii cu substanţă de contrast.
Radiografia simplă – poate evidenţia calcificări ale ganglionilor limfatici.
Limfografia reprezintă o metodă de vizualizare a vaselor limfatice şi ganglionilor cu ajutorul
unei substanţe de contrast.
Tehnica:
1. Colorarea vaselor limfatice prin injectarea unei substanţe colorate (patent bleu-violet sau albastru
de metilen) pe faţa dorsală a labei piciorului sau mâinii, interdigital.

2. Descoperirea chirurgicală a vasului limfatic prin incizie cutanată deasupra locului de injectare a
colorantului.
3. Puncţionarea vasului limfatic cu un ac de calibru mic.
4. Injectarea substanţei de contrast (lipiodol ultrafluid sau substanţă de contrast hidrosolubilă) în vasul
limfatic, cu presiune constantă într-un interval de timp lung. Injectarea se poate face cu seringa
automată.
5. Efectuarea de radiografii la diferite intervale de timp în funcţie de teritoriul limfatic pe care dorim să-l
explorăm.
Pentru evidenţierea vaselor limfatice facem radiografii ale membrului inferior sau superior
imediat după terminarea injectării. Ganglionii inghinali se opacifiază la 5-10 minute după injectare,
ganglionii pelvini la 10-15 minute, ganglionii lomboaortici la 20-25 minute, iar canalul toracic după o
oră.

9
POSTLICEALA SANITARA _RADIOLOGIE SII_RADIODIAGNOSTIC

Persistenţa substanţei de contrast la nivelul ganglionilor limfatici este de 5-6 luni până la un an.

Vasele limfatice apar ca nişte opacităţi liniare cu calibrul de 1 mm,

care prezintă din loc în loc nişte dilatări reprezentând locul de inserţie a
valvulelor limfatice.
Ganglionii limfatici apar pe radiografie sub forma unor opacităţi
ovalare de aproxmativ 1 cm, omogene cu conturul net. La ganglion vin vase
limfatice aferente şi pleacă vasele limfatice eferente.
În procesele patologice ale sistemului limfatic se observă diverse
modificări radiologice:
scăderea numărului de vase limfatice;
dilatarea vaselor limfatice;
mărirea ganglionilor limfatici;
structura neomogenă a opacităţii ganglionilor limfatici prin existenţa de
lacune, dispunerea punctiformă a substanţei de contrast, opacifierea
periferică ganglionară;
lipsa de opacifiere ganglionară.

În tumorile maligne ganglionare, limfografia ne ajută la precizarea diagnosticului, a stadiului de

evoluţie, a tratamentului aplicat şi a prognosticului bolnavilor trataţi.
Evaluarea ganglionilor abdominali, retroperitoneali, mediastinali se face prin C.T.

Limfografia cu contrast a fost abandonata in favoarea limfoscintigrafiei indirecte cu radionuclid.

Procedura necesita injectarea intradermica sau subcutanata a unui trasor radioactiv.

Diagnosticul afectiunilor vaselor limfatice se bazeaza in mare pe examenul fizic. Daca

diagnosticul ramine sub semnul intrebarii, prezenta insuficientei vasculare limfatice poate fi stabilita
prin imagistica incluzind limfoscintigrafia cu radionuclid, RMN si CT axiala.

Angiografia C.T. se realizează cu ajutorul aparatelor spirale. Este o metodă neinvazivă care permite
reprezentarea tridimensională a sistemului arterial.

10
POSTLICEALA SANITARA _RADIOLOGIE SII_RADIODIAGNOSTIC

TIPURI DE ANGIOGRAFIE CT:

 Angiografie cerebrala– pentru diagnosticul malformatiilor arterio-venoase, anevrismelor
 Angiografia arterelor carotide – cu evidentierea stenozelor, anevrismelor, cuantificarea acestora
si detalii privind placa de aterom
 Angiografia aortei toracale, aortei abdominale si a marilor trunchiuri arteriale – pentru
diagnosticul stenozelor, anevrismelor, disectiilor, coarctatiei
 Angiografia vaselor mari pulmonare pentru evidentierea emboliilor
 Angiografia arterelor renale pentru evidentierea stenozelor renale, cauza a hipertensiunii arteriale
secundare.
 Angiografia membrelor inferioare sau superioare: pentru diagnosticul anevrismelor,
arteriopatiilor obliterante, emboliilor, evaluarea circulatiei colaterale, evaluarea postchirurgicala.

Angiografia prin I.R.M., recent introdusă în practica medicală, contituie a remarcabilă achiziţie.
Costul ridicat al metodei este nesemnificativ faţă de avantajele ei: performantă, neinvazivă,
permite un inventar lezional complet, neiradiantă. (Continuare in cursurile dedicate CT si RMN)

11