FUNDATIA ECOLOGICA GREEN BRASOV

Cursant: MARZELL DELIA

AMR II

ADMINISTRAREA SUBSTANTELOR DE CONTRAST

REFERAT

SUBSTANTA DE CONTRAST OPTIRAY

Imagistica medicală este o specialitate științifică recentă, care reunește o largă varietate de

științe în scopul studierii modului în care se formează, înregistrează, transmit, analizează,
procesează, percep și se stochează imagini ale organelor sau țesuturilor, prin diferize tehnici,
cu scopul de a le folosi pentru a diagnostica bolile. [1] [2]
Anatomia radiologică are ca obiect studiul organismelor pluricelulare cu ajutorul razelor X. Este
una dintre metodele curente de explorare în practica medicală.
Tomografia Computerizată (CT) este o metodă de diagnosticare neinvaziva care combină
razele X cu tehnologia computerizată avansată pentru a reda imagini clare și detaliate ale
structurilor interne și organelor corpului. Este folosită pentru a investiga diferite părți ale
corpului: abdomen, cap, membre, oase, plămâni, inimă, ficat, pancreas, rinichi, glande
suprarenale, vasele de sânge.
Tomografia computerizată este utilizată pentru investigația diferitelor părți ale corpului cu scopul
de a identifica anumite probleme de sănătate:
 toracele - cu ajutorul tomografiei computerizate pot fi investigate posibile afecțiuni ale inimii,
aortei, plămânilor și esofagului. Afecțiunile care pot fi descoperite la scanare sunt infecțiile,
cancerul pulmonar, embolia pulmonară sau anevrismele și, totodată, poate investiga gradul de
răspândire (metastazare) a cancerului la nivelul toracelui sau în alte părți ale corpului
 abdomenul - tomografia computerizată este utilizată pentru a descoperi abcese, chisturi,
infecții, tumori sau anevrisme, diferite corpuri străine, hemoragii, ganglioni limfatici măriți,
apendicită, boala inflamatorie intestinală sau diverticulita (boală la nivelu colonului care apare
de obicei după vârsta de 40 de ani)
 tractul urinar - poate fi detectată apariția pietrelor la nivelul rinichilor, a blocajelor, tumorilor,
infecțiilor sau a altor probleme renale. O tomografie computerizată specială, numită urografie
CT, poate detecta o litiază renală (pietre la nivel renal) sau o prostată mărită (hiperplazie
benignă de prostată) fără a fi necesare și alte investigații
 ficatul - tomografia computerizată poate descoperi apariția unei tumori, hemoragii sau alte
afecțiuni hepatice la nivelul ficatului
 pancreasul - pot fi identificate tumori sau inflamații ale pancreasului (pancreatita)
 vezica biliară și căile biliare principale - tomografia computerizată poate identifica cauzele
unui blocaj la nivelul căilor biliare
 glandele suprarenale - poate identifica apariția unor tumori sau creșterea în volum a glandelor
 splina - tomografia computerizată identifică leziunile traumatice ale splinei și determină
dimensiunea acesteia
 membrele - tomografia computerizată identifică probleme ale picioarelor, brațelor, umerilor,
coatelor, mâinilor, articulațiilor, șoldurile, genunchilor sau gleznelor. CT-ul poate fi utilizat și
pentru ghidarea acului în timpul drenării unui abces sau în timpul biopsiei (recoltare a unei
mostre de țesut pentru analize în scopul diagnosticării unei boli)

Pregătirea pacientului pentru tomografia computerizată nu este un proces complicat.

Examinarea este efectuată de un tehnician radiolog, iar imaginile vor fi interpretate de către
medicul radiolog ,pacientul trebuie să înlăture bijuteriile, alte obiecte metalice și hainele, urmând
să primească un halat cu care va intra în camera unde va avea loc examinarea, pe durata
examinării, pacientul va sta întins pe masa tomografului, care va aluneca în interiorul cilindrului,
în timp ce scanerul din interior se va roti în jurul corpului pentru a prelua imaginile.In timpul
efectuării testului, pacientul trebuie să rămână nemișcat și va fi supravegheat de către tehnician
dintr-o cameră alăturată. Totodată, tehnicianul poate discuta cu pacientul prin intermediul unui
speaker.Semnalele sunt digitalizate și transmise unui procesor de imagini ce reconstruiește
imaginea în baza unor măsurători.

Unele investigații necesită administrarea unei substanțe de contrast, iar în tomografia

computerizată sunt utilizate cel mai frecvent substanțe de contrast iodate. Substanța de contrast
nu este radioactivă, incoloră și hidrosolubilă (se dizolvă în soluții lichide) și permite vizualizarea
țesuturilor mult mai clar. Substanța de contrast poate fi administrată:

 pe cale intravenoasă la nivelul brațului pentru vizualizarea clară a vaselor de sânge

 pe cale orală pentru o mai bună delimitare a intestinelor și a zonei abdominale
 pe cale endorectală sau endovaginală

Una dintre substantele de contrast frecvent folosite este Optiray. Acest medicament este utilizat
numai în scop diagnostic. Optiray este o substanţă de contrast radiologic non-ionică, indicată
la adulţi pentru angiografie la nivelul întregului sistem cardiovascular, inclusiv angiografie
coronariană, periferică, viscerală şi renală, aortografie şi ventriculografie stângă. De asemenea,
Optiray este indicat la adulţi pentru utilizare pentru tomografie a capului şi a corpului, urografie
intravenoasă, venografie şi angiografie de substracţie digitală intravenoasă şi intraarterială.

Ca si forma farmaceutica, Optiray este soluţie injectabilă sau perfuzabilă. Soluţie limpede,
incoloră până la galben pal.

Din punct de vedere al compozitiei calitative si cantitative 1 ml de soluţie conţine ioversol 741
mg, echivalent cu 350 mg iod. Osmolalitate: 780 mosmol/kg. Vâscozitate: 14,3 mPa s (la 25°C),
vâscozitate: 9 mPa s (la 37°C) .Conţine iod pe ml: 350 mg.

Pentru adulti si varstnici regimul de dozare recomandat este urmatorul:

Procedura: Doza:

Angiografie periferică 10-90 ml

Procedura: Doza:
 Venografie 50-100 ml

Ventriculografie stângă 30-50 ml

Arteriografie coronariană 1-10 m

Angiografie viscerală 12-60 ml

Aortografie 10-80 ml

Angiografie renală 6-15 ml

Urografie 50-75 ml

Tomografia capului 50-150 ml

Tomografia corpului 25-150 ml

Siguranţa şi eficacitatea Optiray la copii nu au fost stabilite. Prin urmare, medicamentul nu

trebuie utilizat la copii cu vârsta până la 18 ani până când nu vor fi disponibile mai multe date.
Pentru angiografie cerebrală, periferică şi viscerală şi pentru urografie intravenoasă, Optiray
poate fi utilizat la copii.
Se recomandă încălzirea substanţelor de contrast iodate până la temperatura corpului înainte
de administrarea intravasculară. Ca în cazul tuturor substanţelor de contrast radio-opace,
trebuie utilizată doza minimă necesară pentru a obţine o vizualizare adecvată.
Ca si atentionare si precautii special pentru utilizare, administrarea de medii de contrast
iodate pentru radiologie a fost asociată cu apariţia unor reacţii adverse grave sau letale. Este
foarte important ca personalul medical să fie complet pregătit pentru a trata orice reacţie la
mediul de contrast. Astfel de proceduri trebuie efectuate sub îndrumarea unui personal calificat,
cu experienţă în ceea ce priveşte procedura specifică care urmează a fi efectuată. Trebuie să
fie întotdeauna disponibile o unitate de urgenţe complet echipată sau medicamente şi
echipamente echivalente, precum şi personal competent în ceea ce priveşte recunoaşterea şi
tratarea reacţiilor adverse de orice tip. Deoarece se cunoaşte că au apărut reacţii întârziate
severe, pacientul trebuie ţinut sub observaţie, iar echipamentele de urgenţă şi personalul
competent trebuie să fie disponibile timp cel puţin 30-60 minute după administrare. Ca toate
celelalte medii de contrast pentru radiologie, Optiray poate determina anafilaxie sau alte
manifestări de reacţii de intoleranta, pseudo-alergice, cum sunt greaţa, vărsăturile, dispneea,
eritemul, urticaria şi hipotensiunea arteriala. O incidenţă mai mare a acestor reacţii a fost
observată la pacienţii cu antecedente de reacţii de intoleranţă la alte medii de contrast sau orice
antecedente de astm bronşic, alergie sau hipersensibilitate. La aceşti pacienţi, beneficiile
trebuie să depăşească în mod evident riscurile.
Trebuie luată în considerare administrarea unei premedicaţii pe bază de antihistaminice şi
corticosteroizi pentru a evita sau reduce la minimum reacţiile alergice. Rapoartele indică faptul
că această premedicaţie nu previne apariţia de reacţii adverse grave care pun viaţa în pericol,
dar poate reduce incidenţa şi severitatea acestora. Este necesară prudenţă în cazul pacienţilor
cu insuficienţă renală severă, afecţiuni asociate ale rinichilor şi ficatului, diabet zaharat, anemie
falciformă, forma homozigotă, mielom multiplu sau alte paraproteinemii, anurie, în special în
cazul administrării de doze crescute. La aceşti pacienţi pot apărea reacţii adverse renale grave,
inclusiv insuficienţă renală acută. Deşi nu s-a demonstrat că substanţa de contrast sau
deshidratarea ar reprezenta cauza insuficienţei renale, s-a speculat că aceasta poate fi
provocată de asocierea dintre cele acestea. Riscul la pacienţii cu insuficienţă renală nu
reprezintă o contraindicaţie a procedurii; cu toate acestea sunt necesare măsuri speciale de
precauţie, inclusiv menţinerea hidratării normale şi monitorizarea îndeaproape. Hidratarea
eficace înainte de administrarea Optiray este esenţială şi poate scădea riscul afectării renale.
Deshidratarea anterioară administrării este periculoasă şi poate contribui la insuficienţa renală
acută.
Reacţiile adverse asociate utilizării formulelor Optiray sunt, în general, independente de doza
administrată. De obicei acestea sunt uşoare până la moderate, de scurtă durată şi se remit
spontan (fără tratament). Cu toate acestea, chiar şi reacţiile adverse uşoare pot reprezenta
primele semne ale unei reacţii generale grave care poate apărea rareori după administrarea
unui mediu de contrast iodat. Aceste reacţii grave pot pune viaţa în pericol şi pot fi letale,
afectând de obicei sistemul cardiovascular. Majoritatea reacţiilor adverse la medicament
asociate formulelor Optiray apar în interval de câteva minute după administrare, cu toate
acestea, reacţiile de hipersensibilitate asociate substanţelor de contrast pot apărea cu o
întârziere de câteva ore până la câteva zile. Din studiile clinice, la 10% - 50% dintre pacienţi s-
au observat senzaţii uşoare de disconfort, inclusiv senzaţii de cald sau rece, durere în timpul
injectării şi/sau modificare tranzitorie a gustului. într-un studiu amplu ulterior punerii pe piaţă, au
apărut şi alte reacţii adverse la un total de 1,1% din pacienţi; cele mai frecvente au fost: greaţa
(0,4%), reacţiile cutanate, cum sunt urticaria sau eritemul (0,3%) şi vărsăturile (0,1%). Toate
celelalte evenimente au apărut la mai puţin de 0,1% dintre pacienţi.
Reacţiile adverse pot fi clasificate după cum urmează:
a. reacţiile de hipersensibilitate sau anafilactoide sunt în cea mai mare parte uşoare până
la moderate, incluzând simptome cum sunt erupţia cutanată tranzitorie, pruritul, urticaria
şi rinita. Cu toate acestea, pot apărea reacţii grave. Reacţiile anafilactice grave
afectează în general sistemul cardiovascular şi respirator. Acestea pot pune viaţa în
pericol şi includ şocul anafilactic, stopul cardiac şi respirator sau edemul pulmonar. S-au
raportat cazuri letale. Pacienţii cu antecedente de reacţii alergice prezintă un risc crescut
de apariţie a unei reacţii de hipersensibilitate. Alte reacţii de tip 1 (imediate) includ
simptome cum sunt greaţa şi vărsăturile, erupţiile cutanate tranzitorii, dispneea, rinita,
parestezia sau hipotensiunea arterială.
b. reacţii vasovagale, de exemplu ameţeală sau sincopă, care pot fi provocate fie de
mediul de contrast, fie de procedură.
c. reacţii adverse cardiace în timpul cateterizării cardiace, de exemplu angina pectorală,
modificările ECG, aritmiile cardiace, tulburările de conducere, precum şi spasmul
coronarian şi tromboza. Aceste reacţii sunt foarte rare şi pot fi provocate fie de mediul de
contrast, fie de procedură.
d. reacţii nefrotoxice la pacienţii cu afectare renală preexistentă sau vasopatie renală, de
exemplu scăderea funcţiei renale, însoţită de creşterea creatininei. Aceste reacţii
adverse sunt, în majoritatea cazurilor, tranzitorii. În cazuri izolate s-a observat
insuficienţă renală acută.
e. reacţii neurotoxice după administrarea intra-arterială a mediului de contrast, de exemplu
tulburări de vedere, dezorientare, paralizie sau convulsii. Aceste simptome sunt, in
general, tranzitorii şi dispar spontan în câteva ore sau zile. Pacienţii cu afectare
preexistentă a barierei hematoencefalice prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor
neurotoxice.
f. reacţiile locale la nivelul locului de injectare pot apărea în cazuri foarte rare şi includ
erupţii cutanate tranzitorii, inflamaţie şi edem. Aceste reacţii apar, probabil, în
majoritatea cazurilor, din cauza extravazării substanţei de contrast. Extravazarea extinsă
poate necesita tratament chirurgical.
g. extravazarea poate determina reacţii tisulare grave, incluzând apariţia veziculelor sau
descuamarea tegumentelor, a căror amploare depinde de cantitatea şi concentraţia
soluţiei de contrast din ţesuturi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este

importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al
medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice
reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare