DIAGNOSTICUL CU ULTRASUNETE

Ultrasunetele sunt de neinlocuit in metalurgie, chimie, industria medicamentelor si a

produselor cosmetice, in calmarea durerilor, depistarea si tratarea unor boli.
In practica medicala, problema cea mai dificila este stabilirea bolii de care sufera pacientul si
nu vindecarea sau ameliorarea ei.
Semnele bolilor de multe ori sunt asemanatoare, chiar in maladii cu totul diferite. In medicina
clasica, metoda de explorare se bazeaza pe aplicarea degetelor sau a intregii maini pe regiunile
externe ale corpului (palpare) pentru a aprecia prin simtul tactil calitatile fizice ale pielii,
tesuturilor adiacente sau ale organelor interne. Aceasta metoda de palpare permite obtinerea
indicatiilor asupra dimensiunilor, conformatiei, consistentei si sensibilitatii organului investigat.
Percutia ca metoda de explorare clinica se utilizeaza pentru a stabili starea fizica a corpului.
Metoda se bazeaza pe faptul ca lovirea unui corp elastic, prin vibratiile produse, produce sunete
de intensitate si inaltime variabila in functie de starea bolii. Astazi se cunosc multe metode prin
care se poate stabili un diagnostic corect, insa medicina moderna este de neinchipuit fara
electrocardiograful sau aparatul rontgen prin care se obtin imagini clare ale plamanilor sau
abdomenului. In ultimul timp in medicina s-au introdus noi metode de cercetare si de
diagnosticare bazate pe proprietatile de transmisie si reflexie ale ultrasunetelor de mica
intensitate.
Tesuturile adiacente pe care le traverseaza fasciculul ultrasonic de mica intensitate au
proprietati acustice deosebite, producand absorbtii si reflexii diferite ale ultrasunetului. Astfel,
ultrasunetele devin utile in detectarea unor corpuri straine in organism sau in determinarea
dimensiunilor unor organe. Ultrasunetele dau indicatii despre starea normal sau patologica a unui
tesut, prin valorile diferite ale impedantelor acustice ale acestora.
Asemanator cu aplicatiile industrial, si in medicina, ultrasonografia se bazeaza pe metoda
impulsurilor sau pe metoda prin transmisie. De exemplu, un emitator piezoelectric introduce in
corpul pacientului impulsuri de ultrasunete care patrund progresiv si sunt reflectate de
suprafetele de separare ale tesuturilor. Ecourile sunt receptionate, amplificate si vizualizate pe
ecranul unui tub catodic.
Primele informatii referitoare la utilizarea ultrasunetelor in scop diagnostic au aparut acum
patru decenii. De atunci, metoda s-a extins si este utilizata in toate tarile lumii. In tara noastra,
numarul centrelor medicale dotate cu astfel de aparatura creste an de an. Specialistii romani din
Bucuresti, Cluj-Napoca, Targu Mures, Craiova, Timisoara, Sibiu, Iasi, etc. au obtinut rezultate
remarcabile in acest domeniu.
Ultrasunetele in neurologie

Un domeniu in care ultrasonografia a devenit o metoda foarte utila este explorarea sistemului
nervos central. Ultrasonografia, sinonima cu ecografia sau sonografia, este o metoda imagistica
care ajuta la vizualizarea diferitelor organe ale corpului uman. Astfel, principiul metodei este
urmatorul: investigatia ecoencefalografica se bazeaza pe proprietatea fasciculului ultrasonor de a
traversa masa cranio-encefalica si de a fi reflectat in directia inversa structurilor cu impedante
acustice diferite. Traseul unei ecoencefalograme contine 3 deflexiuni vertical importante:
complexul initial sau semnalul de intrare (format dintr-o serie de ecouri ample si apropiate, care
corespund invelisurilor craniene), complexul terminal sau semnalul de iesire de pe planul de
separare scalp-aer si ecoul median (element esential). Prezenta ecourilor suplimentare atrage
atentia medicului asupra prezentei unui hematom, tumori sau a unui chist intracranian.
Caracterul inofensiv al ecografiei permite aplicarea ei in mod repetat pentru urmarirea
evolutiei unei contuzii cerebrale grave sau postoperatorii, pentru evidentierea recidivei
hematomului.

Ultrasunetele in cardiologie
Examinarea miscarilor inimii se realizeaza prin impulsuri scurte de ultrasunete care se reflecta
de pe peretele inimii. Semnalele receptionate sunt amplificate si vizualizate pe ecranul unui tub
catodic. Inima, datorita pozitiei sale, este accesibila din partea stanga a pieptului, astfel,
introducerea impulsurilor ultrasonice se face prin spatiul intercostal. Cele mai importante ecouri
sunt date de peretii interiori ai inimii. Ecourile receptionate se misca in ritmul batailor acestora.

Stiinta medicala poseda o metoda deosebit de utila pentru masurarea debitului sanguin fara
interventii chirurgicale, substante colorate sau substante radioactive. Aceasta metoda (procedeul
Doppler) se bazeaza pe faptul ca daca unda incidenta intalneste un mediu (sange) in miscare,
unda reflectata (ecoul) are o alta frecventa decat cea incidenta.

Ultrasunetele folosite in cercetarea stiintifica, in industrie, in medicina constituie o parghie de

baza a tehnicii noi, alaturi de razele X, de izotopii radioactivi, sau de electronica. Dezvoltarea
ultraacusticii are perspective de neinchipuit!
Bibliografie: - Ultrasunetele si utilizarea lor Iosif I. Nagy, Colectia Stiinta pentru toti,
Editura Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1982;
- Dispozitive cu ultrasunete M. Scheffel, P. Stiuca, Editura tehnica, 1989
Oprea Iasmina XI C