CURS I- II

INTRODUCERE ÎN RADIOLOGIE ŞI IMAGISTICĂ MEDICALA

Conf. Univ. Dr. Stefanescu Victorita

1
2
Marti

Joi
3
 Imagistica cu raze röentgen:
röntgendiagnostic
• Radiaţia descoperită în 1895 la Universitatea Wűrzburg de
către fizicianul Röntgen şi denumită de el radiaţia X, este o
radiaţie electromagnetică, cu lungime de undă extrem de
mică, în medie de 10000 de ori mai mică decât cea a
luminii.

4
• Se produc raze X ori de câte ori
electroni aflaţi în mişcare foarte
rapidă,se lovesc de corpuri
materiale, unde produc dislocări
de electroni de pe orbitele
energetice ale atomilor acestor
corpuri. Pentru a se menţine
echilibrul, electronii de pe
orbitele mai periferice, ale
corpului izbit, vor lua locul
electronilor dislocaţi de pe
orbitele mai centrale. Din acest
salt de pe un nivel energetic pe
altul , în sensul menţionat mai
sus, rezultă un plus de energie,
care constitue razelele X.
5
• Modificările suferite de energia radiantă la diverse nivele în
corpul omenesc alcătuiesc în ansamblul lor elemente utile, pe
care fascicolul de raze X le poate transmite examinatorului
sub formă de imagini radiologice, produse datorită
modificărilor care au loc în fascicolul de raze X la nivelul
ţesuturilor şi organelor de examinat.
• Cele mai importante manifestări ale acestor interelaţii sunt,
efectul Compton, efectul Tomson, efectul fotoelectric şi
efectul de materializare, care duce la formarea de pererchi de
electroni.

6
 Efectul Compton :
Ori de câte ori un foton incident cu energie mare intră în
coliziune cu un electron slab fixat pe unul din învelişurile
periferice ale atomului , căruia îi transmite o parte din energia
lui iniţială sub formă de energie cinetică datorită acestei
interacţiuni electronul părăseşte atomul şi capătă o direcţie
diferită de cea a fotonului incident-electron de recul. La fel ca
şi electronul de recul în urma coliziunii cu fotonul incident va
avea şi el o traiectorie deviată astfel se explică difuzia
radiaţiei, fotonul incident devenind foton difuzat.

7
• Efectul Tomson în urma interacţiunii foton - electron
fotonul incident este abătut de la direcţia lui iniţială, fără ca
să se cedeze energie atomului – energia nu este transferată
ea este conservată.
• Efectul fotoelectric – are loc în toate cazurile în care un
foton incident expulzează un electron din învelişurile
atomului căruia îi cedează întreaga lui energie.

8
• Producerea de perechi –constă în transformarea energiei fotonilor
incidenţi în materie, fiind un efect de materializare a electronilor sub
formă de “perechi de particule”. Producerea de particule creşte o dată
cu creşterea energiei razelor X şi cu numărul atomic ridicat al
elementelor materiale care au fost străbătute. În cazul energiilor mari
surplusul de energie de care dispune fotonul incident este cedat
perechii sub formă de energie cinetică reprezentând un efect de
atenuare.
• Coeficientul de absorbţie este proporţională cu numărul atomic la
puterea a patra din corpul traversat –structurile cu număr atomic mare
vor atenua mai mult fascicolul de razeX, iar din punct de vedere
radiologic vor fi mai opace exemplu segment scheletic. În funcţie de
energia fascicolului de raze X în regiunea examinată va precumpăni un
efect de absorbţie sau altul propriu efectului fotoelectric sau efectului
Compton-la energii mici va fi preponderant efectul fotoelectric/ iar la
energii medii efectul Compton.

9
 Producerea radiatiei X
• se face în tubul de raze-tubul Coolidge - un tub de sticlă în care se află
un vid foarte avansat unde electronii emişi de catod (un filament de
wolfram ce a fost adus la incadescenţă) sunt accelerati la diferenţe de
potenţial de zeci de mii de volti, se ciocnesc cu materialul anodic (are în
componenţă metale greu fuzabile ca reniu, molibden, wolfram) unde
cea mai mare parte din energia lor se pierde prin ionizări şi excitări în
straturile superioare ale materialului anodic, iar o parte produce radiaţie
Röntgen de frânare şi caracteristică.

10
• Proprietatile radiatiei X sunt comune cu ale radiatiilor
electromagnetice, intensitatea lor scade invers proportional
cu pătratul distantei.

Proprietătile speciale constau în :

• penetrabilitate –invers proporţională cu lungimea de undă
• sunt absorbite de corpurile prin care trec, absorbţia fiind
direct proporţională cu numărul atomic la puterea 3,
densitatea şi grosimea obstacolului.
• determină fenomenul de luminiscenţa
• determină efect de fotosensibilitate (reduce emulsia de argint
la argint metalic).
• produc ionizare are loc ionzarea gazelor prin care trec.
• au efecte biologice asupra ţesuturilor vii prin ionizări şi prin
excitaţii care produc alteraţii în material vie.
11
Efectele celulare ale radiaţiilor:
Sunt precoci şi cumulative în timp.
a)Mecanismul de acţiune este direct şi indirect.
-acţiunea directă este sub forma rupturii arhitecturii
moleculare şi în special la nivelul unor structuri ca genele,
cromozomii sau enzime - doza este fără importanţă.
- acţiunea indirectă –este dată de substanţele născute din
reacţiile directe.
b)Natura leziunilor – A.D.N – ul este ţinta preferată a
radiaţiilor – deci ţinta princicipală este materialul genetic.
c)Efectele somatice sunt asupra individului în totalitate şi pot
apare la interval de ore până la ani.
La nivel somatic acţionează legea (Bergonier şi
Tribondeau) conform căreia cu cât un ţesut este mai tânăr cu
atât el este mai sensibil şi vulnerabil.
12
 d) manifestarile clinice ale leziunilor radice apar numai exceptional in
cadrul iradierii diagnostice. Ele pot fi vazute la medicii radiologi sub forma
de boala profesionala.

• Leziunile pielii apar in formele cronice la radiologi, cel mai adesea

sub forma de radiodistrofii: teleangiectazii, tulburari de pigmentare,
atrofie si scleroza cutanata, formatiuni keratozice sau
papilamatoase;
• Leziunile oculare sunt reprezentate de o conjunctivita banala care se
vindeca fara sechele, cataracta sau keratite;
• Tesuturile hematopoetice au o sensibilitate mare in functie de
radiosensibilitatea celulelor susa si de distributia temporospatiala a
particulelor ionizante in organism in raport cu celulele
hematopoetice. Semnele de alarma sunt modificarile de hemograma;
• Gonadele au sensibilitati diferite asupra partii endocrine (foarte
radiorezistenta) si a celei exocrine de reproducere (extrem de
radiosensibila);
• Alte tesuturi. Nu apar modificari digestive, pulmonare, osoase,
renale decat la doze mari exclus de atins in cadrul
radiodiagnosticului. 13
e) efecte feto-embrionare sunt diferite dupa varsta produsului de
conceptie:
- la stadiul de ou actioneaza legea tot sau nimic. Oul traieste normal
sau moare;
- la stadiul de organogeneza in primele trei luni se produc malformatii
grave;
- fatul mai mare de 3 luni este mult mai putin radiosensibil.
f) efecte genetice mutatii care apar indiferent de doza, dar se dubleaza
dupa 30-50 rds.
g) efecte cancerigene au o frecventa mica, dar o existenta indiscutabila.
• Efectele la nivel tisular sau ale intregului organism reprezinta suma nu
neaparat matematica a modificarilor celulare. Acumularea in timp a
tuturor acestor modificari duce in ultima instanta la moartea individului
prin alterari functionale si organice ireversibile.

14
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA RADIAŢIILOR

• În lumea contemporană orice fiinţă vie de pe suprafaţa

pământului suportă o iradiere care nu poate fi evitată.
- 87% din aceasta iradiere este dată de iradierea naturală.
- 13% este procentul de iradiere artificială, din care 11,5%
reprezintă iradierea medicală. Aceasta din urma se datorează
în principal iradierii cu scop diagnostic.
• Evoluţia tehnologiilor de diagnostic, în special dezvoltarea
imagisticii medicale şi în mod particular a tehnicilor de
explorare fără radiaţii Röentgen (Ecografia şi Imagistica prin
Rezonanţa Magnetica) nu au modificat esenţial acest procent,
care continuă să rămână ridicat oriunde pe suprafata planetei.

15
 Mecanismul iradierii

• în regiunile cu slabă dezvoltare economică iradierea se

datorează utilizării în continuare a unor tehnologii învechite
de emisie, control şi utilizare a radiaţiilor.
• în ţările cu înaltă dezvoltare tehnologică, iradierea este
aproape similară dar este excesul de investigatie. Aceasta
apare ca un corolar al sistemelor sofisticate de sănătate
publică, în care gestul medical subvenţionat împinge la
excese şi la risipă.

16
• Ţara noastră este undeva între cele două, încercând
eforturi remarcabile de reînnoire şi actualizare a
echipamentelor radiologice şi de rationalizare a explorării,
în contextul unui sistem de sănătate, care implementat la
mare distanţă de alte sisteme din care s-a inspirat, are
datoria de a preveni defectele modelelor.
• Ca raspuns la situaţia semnalată mai sus singurele măsuri
de protectie eficiente şi aplicabile sunt:
- raţionalizarea explorării radiologice în special la
grupele de populaţie cu factori de risc (copii, gravide
etc.);
- modernizarea echipamentelor, cu extinderea
tehnologiilor de achiziţie şi prelucrare digitală.

17
Pentru o rationalizare corecta a explorarilor trebuie cunoscute dozele
proportionale de radiatii incasate de pacienti. Acestea se pot cunoaste din
tabele si dau uneori date surprinzatoare. Pentru orientare, iata cateva cifre
comparative cu privire la dozele incasate in cadrul diferitelor metode de
radiodiagnostic folosind ca baza de comparatie radiografia toracica de
fata, gestul radiologic cel mai curent si cu cea mai mica iradiadiere

• radioscopia conventionala toracica= 50-150 radiografii

• tomografia plana toracica= 10-15 radiografii/fiecare sectiune
• radiografie de craniu = 1 radiografie pulmonara
• radiografie abdominala = 10 radiografii pulmonare
• urografie intravenoasa = 35 radiografii pulmonare
• irigoscopie = 77 radiografii pulmonare
• computertomografie = intre 26 si 48 radiografii
pulmonare
18
 Tot pentru a se realiza amploarea fenomenului, iata cateva date
comparative intre dozele incasate in cadrul diferitelor tehnici de
Radiodiagnostic si iradierea naturala.
Datele oferite echivaleaza in timp de iradiere naturala tehnicile
urmarite:

• Radiografia toracica= 15 zile de iradiere naturala

• Radiografia abdominala= 6 luni de iradiere naturala
• Urografia intravenoasa = 18 luni de iradiere
• Irigoscopia = 3 ani de iradiere naturala
• Computertomografia = intre 1 si 2 ani

19
• Cunoscand aceste doze se poate intelege de ce este nevoie de
rationalizarea examenelor cu scop de prevenire a iradierii.
• Rationalizare insemana in primul rand abtinere de la explorare
- examenul radiologic toracic la un copil fara semne clinice de
boala cardiaca sau pulmonara este un exces,
• - tot un exces uzual este si radiografia de coloana vertebrala
repetata cu ocazia fiecarei internari la un bolnav cu leziune
degenerativa.
• - tot rationalizare se numeste si alegerea dintre mai multe
posibilitati de explorare a aceleia care aduce maximum de
informatii si poate inlocui metode mai iradiante.
• Desi ideea pare fantezista, cea mai buna metoda de
diagnostic radiologic a afectiunilor sinusurilor fetei este
computertomografia.
• Suspiciunea de diagnostic de adenom hipofizar obliga la
examen prin Rezonanta Magnetica, evitandu-se iradierea prin
alte explorari radiologice mai neperformante in situatia data.
20
• O solicitare de examen radiologic trebuie redactata in scris, lizibila si
precisa. Ea trebuie sa indice contextul clinic pentru ca radiologul sa
poata intelege problemele particulare pentru care se solicita
explorarea respectiva. Este de datoria si de calificarea radiologului sa
stabileasca metoda si tehnica optimala pentru situatia data.
• In cadrul masurilor de radioprotectie este necesar sa cunoastem si
modul de comportare intr-un serviciu de radiologie cu scopul evitarii
iradierii inutile. Astfel, locul de maxima iradiere este cel de langa
bolnav, unde radiatia secundara difuzata emisa de acesta in timpul
iradierii diagnostice este maxima. Locul de maxima siguranta este in
spatele tubului radiogen (protectie eficienta realizata de cupola port
tub) sau in spatele radiologului cu obligatia protectiei personale prin
echipamente specifice (sort, ochelari etc.).
• In ceea ce priveste pe utilizatorii aparatelor de radiodiagnostic medici
si personal mediu acestia trebuie sa accepte ideea ca legislatia de
radioprotectie existenta este chezasul unei protectii maxime in
conditiile deficitare existente.
21
• Receptorul radiaţiei reziduale modulate de corpul de
radiografiat, este folosită în diagnosticul radiologic
utilizată curent.
• Receptarea informaţiei se face în mai multe moduri:
- radioscopie – radiaţia reziduală acţionează asupra unui
mediu cu proprietăţi fluorescente şi produce o imagine
dinamică real time a structurilor traversate.
- radiografie – impresionarea chimică directă şi prin
emisie luminoasă obţinută cu ajutorul ecranelor întăritoare
asupra emulsiei de săruri de argint de pe suprafaţa unui
film radiografic.

22
Aparatura de radiodiagnostic
Orice instalaţie radiologică se compune din două părţi:
aparatul propriuzis , accesorii.

23
 Aparatul se compune din:
• -tubul radiogen
• -transformatorul de înaltă tensiune
• -transformatorul de încălzire-de joasă tensiune
• -cablurile sau troleele
• -masa de comandă
• Tubul radiogen –constă dintr-un balon ,construit dintr-o sticlă specială ,fabricată
pentru a rezista la temperaturi deosebit de ridicate.Balonul are două tuburi laterale
situate unul în faţa celuilalt :
- catodul –polul negativ al tubului format dintr-un filament de tungsten, dispus în
formă de spirală, adus la incadescenţă de un transformator de încălzire
- anodul –polul pozitiv format din aliaj de metale greu fuzibile care au proprietatea de
a transmite rapid căldura primită, facilitând în felul acesta răcirea tubului produsă şi
prin rotaţia sa (3000 ture/min).
• Transformatorul de inaltă tensiune : transformă tensiunea obişnuită de la reţea în
tensiune înaltă, cu cât tensiunea este mai mare se vor produce raze mai dure –de aici
rezultă calitatea razelor –calitate înseamnă tensiue deci kilovoltaj iar calitatea amperaj.

24
• Masa de comandă: serveşte la punerea în funcţiune şi la oprirea aparatului.
Aceasta este înzestrată cu aparate care permit :
-măsurarea curentului de la reţea
-măsurarea intensităţii curentului
-măsurarea timpului
-butonul de punere în funcţiune.
• Trolee-sau cabluri.

25
 Accesoriile unei instalaţii sunt:
• -stativul de susţinere a tubului radiogen
• -ecranul –în radioscopia clasică sau analogică –imagine obţinută direct
sau indirect printr-un factor fizic care interacţionează cu mediul
anatomic.
-ecranul este constituit dintr-o foaie de material celulozic sau plastic pe
care este dispersat un material fluorescent –platinocianura de bariu ,
tungstatul de cadmiu sau sulfura de zinc şi cadmiu . Astăzi sunt folosiţi
compuşi de cesiu, titan, ytrium sau pământuri rare. Pentru protecţie, în
faţa ecranului este o sticlă specială .
• -dispozitive de centrare
• -dispozitiv de susţinere şi fixare a casetelor
• -grile antidifuzoare – un dispozitiv format dintr-o serie de lamele de
plumb aşezate paralel într ele la 0,3 mm unele de altele- principiul este
că orice rază parazită (secundară) ,care nu este situată în axul principal
al fascicolului , nu va putea străbate spaţiul dinte lamele şi lovindu-se
de ele, va fi absorbită de aceasta.
• -materiale de protecţie ( şorţuri ,mănuşi etc)
26
 Receptorul
• a) radioscopia în radioscopia clasică sau analogică –imagine
obţinută direct pe ecranul ce este constituit dintr-o foaie de
material celulozic sau plastic, pe care este dispersat un
material fluorescent –platinocianura de bariu, tungstatul de
cadmiu sau sulfura de zinc şi cadmiu. Astăzi sunt folosiţi
compuşi de cesiu, titan, ytrium sau pământuri rare. Pentru
protecţie în faţa ecranului este o sticlă specială .
• b) radiografia simplă: se bazează pe efectul fotochimic al
radiaţiilor având avantaje: document, doză de iradiere redusă,
cost relative scăzut.
Filmul radiografic este format dintr-un suport transparent,
acoperit de o emulsie de cristale de bromură de argint
suspendată în gelatină.

27
28
• Prelucrarea filmului radiologic se face în camera obscură, unde se efectuează
developarea, când imaginea latentă se transformă în imagine vizibilă.
• Formarea imaginii radiologice- imaginea radiologică există în formă latentă în
relieful spectral al fascicolului emergent. Întrucât organele au structuri
neomogene, compoziţie chimică, densitate, grosime variabile, relieful fascicolului
emergent va traduce pe planul de proiecţie variaţii de absorbţie determinate de
aspectul neuniform al organului de cercetat, fapt ce va duce la impresionarea
discontinuă inegală a sistemului detector.

29
 Proprietăţile optice ale imaginii radiologice-caracteristicile
proiecţiei unui corp tridimensional pe plan bidimensional:
• Proiecţia conică - sub forma unui con cu vârful la focarul tubului şi
baza pe planul de proiecţie-astfel o imagine ce se află în fascicol apare
mărită şi deformată, mărirea apare cu creşterea distanţei focar-film.
• Paralaxa – fenomen ce permite disocierea structurilor suprapuse când
focarul şi obiectul fac o mişcare de translaţie.
• Penumbra – are rol în calitatea imaginii-cu cât focarul este mai fin cu
atât imaginea are contururi mai precise.
• Incidenţele tangenţiale- conturul imaginii apare net când raza incidentă
este tangentă la conturul stucturii respective scizură, tăblie. Când raza
este perpendiculară pe o structură, poate da o imagine netă în axul lung
al obiectului, determinând imagini ortorontgenografice-conduct
bronşic, pedicul vertebral.
• Sumaţia planurilor- când sumaţia este pozitivă când staturile sunt opace
şi când se suprapune aer (transparent) imaginea devine mai puţin opacă
.
30
PROIECTIE CONICA

31
FENOMENUL DE PARALAXA

32
 TEHNICI RADIOLOGICE SPECIALE
• Radioscopia televizată –transpunerea imaginii radiosopice într-o
imagine aparenta pe un monitor de televiziune prin intaritorul de
imagine.
• Amplificatorul de imagine- sistem electronic ce are următoarele
aplicaţii:
- permite efectuarea fluoroscopiei la lumina zilei
- calitatea imaginii este net superioară şi poate fi înregistrată –video,
fotografic digital.
- se poate lucra cu sistem de TV cu circuit închis, în echipe de
specialişti, proceduri de radiologie intervenţională.
- imaginea poate fi transmisă la distanţă prin TV cablu satelit
- reducerea considerabilă de 3-5 ori a intesităţii fascicolului de
radiaţii
- a permis construcţia de aparate cu telecomandă şi protecţia
operatorului.
33
• Tomografia plană convenţională –tubul şi caseta sunt solitare şi se
deplasează în sens invers.
• Variante radiografice:
• radiografia cu raze dure- se utilizează pentru disocierea unor opacităţi
• radiografia cu raze moi – părţi moi
• radiofotografia medicală RMF-se folosea pentru depistarea TBC.
• radiografia panoramică-se foloseşte în stomatologie
• radiografia digitală.
• Radioscopia televizată – transpunerea imaginii radiosopice intr-o imagine aparenta pe un monitor de
televiziune prin intaritorul de imagine.

34
 Radiografia digitală – asigură transformarea datelor analoge în infomaţii digitale.
Părţile componente ale receptorilor digitali utilizaţi în radiodiagnostic sunt:

• Detectorul de scintilaţie - proprietatea unor substanţe de a emite lumină la impactul

cu radiaţiile X-este plasat în contact cu imaginea obţinută după ce radiaţiile X au
traversat organismul. La impactul radiatiilor X cu scintilatorul, acesta emite semnale
luminoase plasate in domeniul vizibil.
• Convertorul energiei luminoase in energie a curentului electric, care se bazeaza pe
efectul fotoelectric. Radiatiile luminoase aplicate catodului unei celule fotoelectrice
determina emisia fotoelectronilor care sunt colectati la anod, generand microcurenti de
diferite intensitati. Acest sistem transforma sistemul analog de date (semnalul
luminos) in informatii digitale (curentul electric).
• Calculatorul, care prelucreaza imaginea digitala si o transforma in semnal video TV.

35
Receptorii digitali sunt utilizati atat in radioscopie cat si in radiografie.
Comparatie intre imaginile digitale si analoage

• Elementul de baza al imaginii digitale este pixelul – o suprafata patrata cu o nuanta de

gri corespunzatoare densitatilor pe care le reprezinta. Imaginea radiologica este
formata dintr-un numar de pixeli. Cresterea numarului de pixeli/imagine determina
marirea rezolutiei imaginii. Pentru ca imaginile obtinute pe filmele cu dimensiuni de
18 x 24 cm sa aiba o rezolutie buna este necesar ca numarul corespunzator de pixeli sa
fie de 3600 x 4800. O imagine poate fi reprezentata si printr-un sir de numere, daca
este supusa unei conversii analog-digitale, devenind o imagine in forma
digitala sau o imagine digitala.

36
• In procesul conversiei analog-digitale, imaginea originala este
descompusa intr-un numar de careuri, cu ajutorul unor linii orizontale si
verticala. Reteaua de linii paralele orizontale si verticale alcatuieste o
matrice, in care se pot distinge randuri orizontale si coloane verticale
(de cele mai multe ori, matricea este patrata, numarul randurilor fiind
egal cu cel al coloanelor). Fiecare careu din matrice poarta numele de
pixel. O matrice cu n randuri si n coloane contine n2 pixeli.
• Imaginea digitala se realizeaza in momentul in care fiecarui pixel i se
atribuie o valoare numerica (proportionala, de exemplu, cu gradul de
luminozitate sau de inegrire a imaginii in dreptul acelui pixel).
Imaginea digitala este un sir de numere corespunzatoare succesiunii
randurilor sau coloanelor din matrice

37
 Imaginea digitala are urmatoarele
avantaje:
• permite o mai buna vizualizare a zonelor cu densitati mici, chiar daca rezolutia
geometrica este mai redusa fata de radiografia clasica rezolutia de densitate este
mult mai mica.
• ofera posibilitatea unei prelucrari ulterioare a imaginii.

38
 Computer tomografia
• Este o tehnică particulară, care utilizează ca factor de fizic radiaţia X, ca procedeu
de explorare a mediului secţiunea tomografică în plan transversal axial, iar ca
mod de redare a informaţiei , imaginea digitală.
• Principiul tomografiei computerizate se bazează pe măsurarea atenuării unui
fascicol îngust de radiaţii X, care parcurge, printr-o mişcare circulară, un strat
echivalent ca lărgime din corpul examinat, şi reconstrucţia imaginii plecând de la
proiecţiile sale diferire.

39
• Sistemul de achiziţie a datelor
• Sistemul de procesare
• Sistemul de vizualizare şi stocare a datelor
• Sistemul de comandă
Sistemul de achiziţie a datelor cuprinde: tubul de radiaţii X, detectorii,
o serie de elemente electronice asociate, montate într-un cadru denumit-
GANTRY.

40
 Componentele sistemului de achizitie au
cunoscut schimbari de-a lungul timpului:
• prima generatie folosea un singur tub si un singur detector,
efectuand miscari de rotatie si translatie in jurul corpului –
dezavantaj timp lung de scanare;
• generatia a doua folosea mai multi detectori, iar fascicolul era
sub forma de eventai;
• generatia a treia renunta la miscarea de translatie, tubul si
detectorul efectuand miscare de rotatie;
• generatia a patra au detectorii fixi, dispusi circular pe 3600,
in timp ce tubul se roteste in jurul corpului.

41
C.T. spirala sau volumetrica – presupune miscarea continua a mesei si rotirea
continua a tubului in timp de pacientul avanseaza in Gantry. Raportul dintre
viteza mesei / rotatie si grosimea sectiunii se numeste PITCH.

Sistemul de procesare a datelor

- Unitatea de masura a densitatii denumita UNITATE HOUNSFELD
este definita ca 1/ 1000 din diferenta de densitate dintre apa si aer sau
1/1000 diferenta aer si compacta osoasa.
- Grila de densitati este arbitrara, densitatea aerului este -1000 a apei 0
si osoase + 1000.

42
 Administrarea substantelor de contrast
• Diferentierea structurilor normale de cele patologice este dificila
datorita valorii de atenuare apropiata a acestora.
• Administrarea substantelor de contrast duce la cresterea cu 40 – 60 UH
a densitatii accentuand diferentele de densitate.
• Administrarea se poate face pe diferite cai (iv, oral, endorectal,
endovaginal etc.).

43
 Indicatiile administrarii substantelor
de contrast sunt:
• precizarea vascularizatiei masei tumorale;
• diferentierea intre o masa tumorala si o malformatie
vasculara;
• identificarea structurilor tubului digestiv;
• diferentierea elementelor hilului hepatic ori pulmonar;
• evaluarea tractului urinar;
• detectarea leziunilor focale (hepatice, pancreatice, cerebrale
etc.) precizarea naturii lor;
• identificarea pachetului vascular;
• raporturile cu o masa tumorala.
44
 Vizualizarea datelor si comanda
ansamblului

• Este prezentata pe monitorul din incaperea unde se afla operatorul.

Acesta are posibilitatea prelucrarii imaginii si ameliorarii datelor unei
imagini deja achizitionate, dar are la indemana si o serie de elemente
operationale, pe care le selecteaza si depinde calitatea imaginii:
- voltajul;
- miniamperajul;
- colimarea;
- pasul – distanta cu care se deplaseaza masa pe care este asezat
bolnavul egala cu grosimea sectiunii;
- zoom-ul (marirea imaginii);
Stocarea imaginilor se face pe discul computerului, pe CD etc.
Imaginea poate fi revazuta ulterior si eventual inregistrata pe film
radiologic sau fotografic.
45
Indicaţiile explorării CT

• Principalele aplicaţii diagnostice:

- patologia SNC- vasculară, tumorală, infecţioasă;

- patologia mediastinală;
- patologia pleuro-pulmonară (nodulul pulmonar unic vs multiplii);
- patologia organelor parenchimatoase (ficat, pancreas, splină,
rinichi);
- patologia spaţiului extraperitoneal;
- patologia vaselor mari;
- patologia musculo-scheletală;

• Rol terapeutic:
• Puncţie biposie/ citologică;
• Aspiraţii şi drenaje de colecţii, abcese;
• Tratament percutanat CHH.
 Chist hepatic

Tumora hepatică CC
 Contuzie hemoragică Calcificări periventriculare

Meningiom aripă sfenoidală Pancreatită cronică calcificată

 Tumoră hepatică
(HNF)

CT nativ

CT cu contrast iodat iv
Elemente de semiologie CT

• Descrierea leziunii
• Structură: omogenă, heterogenă
• Contururi, formă, dimensiuni
• Localizare
• Topografie: superficială, profundă
• Modificări de vecinătate- efect de masă asupra structurilor adiacente.
• Prezenţa/ absenţa edemului perilezional
COLONOSCOPIA VIRTUALA CT
• Tehnica - achizitia de sectiuni fine CT in seturi
volumetrice si reconstructia in imagini bi si tri-
dimensionale endolumenale.
• Etape:
• Pregatirea colonului
• evacuarea colonului
• agent spasmolitic (Scobutil/ Buscopan; mai
rar Glucagon)
• insuflatia
• Scanarea Computer tomografica
• Reconstructia imaginilor – necesita un soft
special
• Avantaje:
• Neinvaziva
• Vizualizeaza intregul colon atat anterograd cat
si retrograd
• Stabileste localizarea si extensia loco-
regionale a leziunii.
• Aplicatii clinice:
• Detectia polipilor
• Diagnosticul cancerului recto-colic
• Metoda de screening in unele tari.
Autopsia digitală
Virtopsy
• O autopsie digitală este o autopsie neinvazivă în
care tehnologia digitală de imagistică, cum ar fi
tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin
rezonanță magnetică (IRM), este utilizată pentru a
dezvolta imagini tridimensionale pentru explorarea
virtuală a corpului uman.

CT – MUSCHI, TENDOANE, ARTICULATII

Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM)
 Imagistica prin rezonantă magnetică-
I.R.M
• I.R.M- constituie o metodă non-invazivă de examinare a afecţiunilor
neuro – musculo - scheletală. Se bazează pe proprietatea (descoperită în
anul 1946) că nucleele de hidrogen se comportă ca nişte magneţi în
prezenţa unui câmp magnetic intens. Nucleele de hidrogen sunt animaţi
de mişcarea în jurul propriului ax –spin nuclear.
Treptele obţinerii imaginii prin I.R.M
• „Specimenul” examinat –corpul uman este supus unui câmp magnetic
exterior foarte puternic, care rămâne constant în tot intervalul
investigaţiei şi care produce alinierea în aceaşi direcţie a dipolilor
magnetici nucleari.
• Specimenului i se aplică apoi un câmp magnetic oscilant din zona de
radiofrecvenţă a specimenului electromagnetic, adică a unei unde de
radiofrecvenţă (RF) ce determină rezonanţa nucleilor.

54
• Radiaţia electromagnetică (unda de RF) este apoi suprimată; nucleii continuă să
oscileze, emiţând ei însăşi ca particole cu sarcină electrică – o undă de RF care
poate fi detectată ca semnal rezonant magnetic al nucleolilor. Recepţia semnalului
este posibilă prin faptul că unda respectivă induce un curent electric într-o bobină
construită în acest scop.
• Acest semnal este transmis unui computer, care îl transformă, prin prelucrare
digitală, în semnale optice elementare (pixeli).
• Valoarea sau intensitatea pixelului este proporţională cu intensitatea semnalului ce
provine din nucleii rezonanţi aparţinând unui volum bine determinant, voxelul.

55
• Magnetul - este piesa centrală a instalaţiei I.R.M-ul trebuie
să producă un câmp magnetic extern cât mai uniform
• Bobinele de radiofrecvenţă – forma şi dispoziţia acestor
bobine depind substanţial de sistemul magnetic principal, de
regulă, au o formă de şa.
• Gradienţii de câmp magnetic –se produc prin curenţi
electrici care circulă în spire din materiale conductante, cu
geometrii variate.
• Calculatorul - controlează parametri fizici aleşi de
operator.

56
Noţiuni elementare de semiologie în general imaginea este
comparabilă cu cea din C.T- sub unele aspecte suprioară –permite
un contrast superior, imaginile sunt uşor de recunoscut

57
• Agenţii de contrast folosiţi în I.R.M. au la bază gadoliniu – folosit în
investigarea lichidului cefalorahidian – face ca imaginea să fie mai
luminoasă.
• Pregătirea pacientului – în general nu necesită măsuri speciale; un caz
special îl reprezintă pacienţii cu claustrofobie-la care administrarea unui
calmant uşor reduce starea de anxietate. Durata unui examen este de
aproximativ 30-90 minute.
• Contraindicaţiile absolute;
- clipuri feromagnetice intracraniene ;
- peacemaker cardiac;
- proteze metalice valvulare;
- corpi stăini metalici intraoculari.
• Contraindicaţii relative;
- claustrofobie ;
- pacienţi ventilaţi sau intubaţi. 58
 Semnalul în IRM.
Noţiuni de semiologie IRM
• Semnalul corespunde aspectului unei structuri în imagine (alb, negru, gri închis,
gri deschis).
• Este analizat sub forma aspectului intrinsec a unei structuri şi prin comparaţie cu
ţesuturile vecine.

1. Analiza semnalului intrinsec al unei structuri:

-hipersemnal (alb): LCR, bila, urina în ponderaţie T2
- hiposemnal (negru): corticala structurilor osoase T1 si T2
- semnal intermediar (gri): muşchiul, ficatul, parenchimul cerebral.

2. Analiza semnalului în raport cu structurile învecinate. Ţesut de referinţă:

parenchim cerebral, ficat, splină…
- hipersemnal
- hiposemnal
- izosemnal (semne indirecte: efect de masă)
T1
 Flair

T2 T2 EG
Posthipofiza Lipom.
Agenezie de corp calos

Sânge Vase în EG Neurinom VIII

 Ischemie cerebel Edem tumoral

Dilataţie CB, VB CHH

Hemangiom
 Cavernom portal

Gadolinium

Aortă şi
emergenţe abdominale
Tractografie - filete nervoase – se obtin folosind o
tehnica de scanare – difuzie –DWI ce evidentiaza flow-ul
de apa
 Comparaţie IRM-CT

• Avantaje:
- Neiradiantă - Secţiuni
multiplanare.
- Foarte bună rezoluţie în contrast.
- Vizualizarea structurilor vasculare fără contrast
(3DTOF, PC).
• Limite: - susceptibilitate
la artefactele de mişcare.
- evidenţierea hemoragiei recente.
- explorare dificilă a structurilor osoase şi calcificărilor. -
explorarea pacienţilor reanimaţi.
 SCINTIGRAFIA

• Medicina nucleară utilizează izotopii radioactivi în scop diagnnostic

şi terapeutic. Explorarea scintigrafică este cel mai vechi procedeu
imagistic de vizualizare a organelor interne. Cessen în 1951 au
efectuat pentru prima dată scintigrafie tiroidiană apoi a fost cuplată
imaginea la calculator.
• Principiul examinării scintigrafice constă în detectarea radiaţiei
gama emisă în urma administrării (i.v.sau orale) unui produs
radiofarmaceutic cu tropism selectiv pentru un anumit organ, proces,
sau leziune. Imaginea scintigrafică reprezintă distribuţia spaţială a
radiofarmaceuticului şi variaţia sa în timp care oferă astfel informaţii
despre morfologia şi funcţia organului investigat.
• Aplicaţiile clinice ale scintigrafiei se extind la toate specialităţile
medico chirurgicale.

68
Scintigrafia statică – oferă informatii cu caracter morfologic poziţie,
formă, dimensiuni, prezenţa unor leziuni difuze sau în focar; distribuţia
radiofarmaceuticului în organul investigat. Explorarea este făcută la un
interval de timp de la injectarea radiofarmaceuticului.

69
• Scintigrafia dinamică sau secvenţială – explorare
funcţională – examinarea se face cu ajutorul camerelor de
scintilaţie. Imaginile se obţin concomitent cu injectarea
radiofarmaceuticului obţinând imagini dinamice.
• Radionuclizii folosiţi; sunt în principal: techneţiu (99mTc),
taliu (201Tl), iodul (123I-132 I), galiul, (67G), indiul
(113mIn).
• Aparatura de detecţie – camera de scintilaţie –aparatura nu
este un „emiţător” ci un „detector” de radiaţii gama.
• Examinarea SPECT se efectuează cu camere de scintilaţie
la care detectorul efectuează o mişcare circulară în jurul
organului de examinat, oprindu-se timp de câteva secunde
pentru achiziţionarea imaginii.

70
• Tomografia cu emisie de protoni (PET) - reprezintă o
tehnică modernă de obţinere de imagini funcţionale ale
organelor sau sistemelor biologice. Aduce informaţii
morfofuncţionale ale creerului sau inimii în secţiuni de 4-5
mm şi cu o rezoluţie de secunde.
• Metoda permite obţinerea de imagini ale distribuţiei a
radionuclizilor emiţători de pozitroni. Cu aceşti radionuclizi
se pot ”marca” radioactiv orice compus biologic: proteine,
hormoni, aminoacizi sau neurotransmiţători - putându-se
urmări diverse mecanisme biochimice. Principalele
radiofarmaceutice folosite sunt; fluor-18 şi fluoro-2-deoxi-D-
glucoza.
• Pentru a urmări imaginea distribuţiei în organism –aparatele
PET sunt formate din multiple cristale de scintilaţie dispuse
inelar în jurul pacientului şi cuplate la tuburi
fotomultiplicatoare - evenimentele luminoase sunt
transformate în plus electric. Aceste evenimente sunt
prelucrate de computer obţinându-se imagini tomografice ale
diverselor organe. 71
Gamma camera PET
• PET- intreg corp
• PET- cerebral
 PET – CT Principiu fizic si utilitate

• Principala limita a metodei PET consta in rezolutia mica in

comparatie cu CT si IRM ceea ce determina imposibilitatea
localizarii precise a detaliilor anatomice si, implicit, a
leziunilor in intregime sau a regiunilor metabolic active in
ansamblul unor leziuni de constitutie eterogena, necesar a fi
biopsiate, de exemplu.
• Pe de alta parte, CT este o metoda imagistica care poate pune
in evidenta detalii anatomice, structurale, cu o rezolutie
foarte buna dar nu si diferente in fiziologia tesutului
respectiv, pe care PET le poate vizualiza.
• Ani de zile pentru a localiza cu precizie modificarile functionale
observate prin PET s-au propus doua variante: fuziunea imaginilor PET
si CT folosind repere anatomice pentru a achizitiona imagini din regiuni
identice si dupa realinierea seturilor de imagini obtinute prin cele doua
metode, folosind soft-uri specializate in acest sens. Dar acest lucru era
dificil din mai multe puncte de vedere, cum ar fi: diferente legate de
respiratie, de distanta la care se gaseste detectorul in timpul achizitiei,
de pozitionarea pacientului etc. Aceste inconveniente au fost rezolvate
prin asezarea celor doua detectoare pe acelasi suport prin metoda PET-
CT, initiata de D. Townsend in anul 2000.
Cât iradiază PET-CT?

• Deși este o combinație între două metode de cercetare care generază

imagini, sarcina de iradiere este mai joasă decât în cazul unei
tomografii de computer normale.
• Urmarire evolutiva a unui sarcom aflat sub tratament tintit, intratumoral, (ziua5 si 54)
comparativ cu imagini anterior tratamentului (ziua 1).
• Imaginile CT nu demonstreaza o reducere semnificativa a dimensiunilor tumorale,
comparativ cu imaginile PET (18FFDG), care arata o reducere evidenta a
metabolismului glucidic tumoral, demonstrand eficienta terapiei.
 Aplicatii
• In prezent, principalele domenii clinice ale PET-IRM sunt:
• -oncologie,
• -cardiologie și
• -neurologie.
Studiile de cercetare sunt efectuate în mod activ în acest
moment pentru a înțelege beneficiile de noua metoda de
diagnostic PET-RM.
Ecografia

84
• Este metoda de diagnostic şi terapeutic imagistic ce utilizează ca
substrat radiaţiile ultrasonore.
• Principiul metodei- principiul de funcţionare al ecografiei este
derivat din cel al sonarului, dispozitiv utilizat pentru prima dată în
primul război mondial la detectarea submarinelor.
• Ecografia se ocupă de studiul modificărilor suferite de un fascicol
de ultrasunete care traversează medii cu proprietăţi acustice diferite.
La zona de contact dintre două medii diferite din punct de vedere
acustic apar fenomene de refracţie, reflexive şi absorbţie ale undelor
incidente. Undele reflectate, numite ecouri sunt recepţionate şi
decodate. Dacă se cunoaşte viteza de propagare şi timpul scurs între
emisia fascicolului incident şi receptarea ecoulului se poate aprecia
distanţa dintre sursa de US şi obiectul ţintă, apreciindu-se poziţia
acestuia.

85
• Apariţia ecoului – ecoul apare dacă o parte din energia
fascicolului incident se întoarce la emiţător sub formă de
fascicul reflectat.
• Interfaţa dintre aer cu oricare altă structură determi
nă reflexie totală a fasciculului incident cu apariţia
fenomenului de reverberaţie pentru a împedica acest fenomen
se interpune gelul ultrasonografic între tegument şi sondă.
Din acest motiv nu se pot examina organele ce conţin aer –
plămân, structuri digestive (pot fi examinate prin
administrare de apă).Traversarea unor medii cu un coeficent
de atenuare foarte mare –os, calcificări, determină absorbţia
totală a fascicului incident- consecinţa este lipsa ecourilor
crearea unui fenomen de umbră acustică posterioară sau con
de umbră –semn semiologic.

86
 Transductorul – în ecografie sursa de ultrasunete poartă numele de
transductor, aceştia sunt emiţători şi receptori de ultrasunete.
• Transductorul este construit din blocuri de cristale ceramice sintetice,
care au proprietăţi speciale şi funcţionează utilizând un fenomen fizic
numit efect piezoelectric.
• Intr-o prima etapa sub actiunea de potential aplicate alternativ la
nivelul fetelor cristalelor, acestea isi modifica dimensiunile,
particulelor lor generand oscilatii mecanice. Aceste oscilatii se
propaga in mediul din jur sub forma de unde ultrasonore (fascicul
incident).

Prin comprimare mecanică

apare o încărcătură pozitivă
(Q+) şi negativă (Q-), astfel
se formează un Dipol,
respectiv o diferenţă de
potenţial
87
• In a doua etapa, daca asupra aceluiasi cristal se aplica un fascicul de ultrasunete –
fascicul reflectant, acesta genereaza o diferenta de potential proportionala cu energia
acustica a ecoului.
• Acest potential electric rezulta in urma interactiunii fasciculului ultrasonor incident cu
mediile prin care ultrasunetele se propaga si va constitui un „cod de descifrare” al
informatiilor continute in zonele strabatute de ultrasunete.
• Alegerea transductorului se face in functie de regiunea explorata, tipul de pacient si
organul tinta.
• In functie de forma sondei, acestea pot fi :
- convexe – cel mai frecvent tip utilizat;
- liniare – utilizate mai frecvent : pediatrie, obstetrica ginecologie intraoperator;
- radiare – utilizate in cardiologie.

88
• Dupa frecventa – exista un raport invers intre valoarea frecventei nominative si
penetrabilitatea fascicolului ultrasonor.
• Cele mai folosite sunt de 3,5 – 5 MHz - folosit in explorarea organelor abdominale.
• Trasductorul de 5 MHz utilizat in pediatrie.
• Cele de 5 – 7 MHz utilizate in explorarea organelor superficiale – regiunea
cervicala, pediatrie, san, testicol, a tubului digestiv si explorarea endocavitara.
• Transductorele moderne au banda de frecventa variabila in care opereaza de
exemplu: 3,5 – 5 MHz.
• In functie de zona explorata sunt sonde de suprafata sau endocavitare – endorectale,
endovaginale.
• In gastroenterologie sunt transductori miniaturali pentru endoscopie, ecoendoscopie
si exista transductori pentru explorarea cardiovasculara.

89
 Tipuri de ecografie:
• primul mod a fost modul A (Amplitudine) – se obtine un grafic cu
variatii de amplitudine;
• modul M de miscare – pentru evaluarea miscarilor valvulare;
• modul B se asociaza luminozitatii cu o scala de gri si se obtine
imagine bidimensionala

90
• Ultrasonografia Doppler – un sunet emis de o sursa cu o frecventa
constanta este receptionat de catre un receptor fix cu o frecventa mai
mare cand sursa se apropie de receptor si o frecventa mai mica cand
sursa se indeparteaza de acesta.
• Ultrasonografie Doppler pulsat permite identificarea grafica a tipului
de flux arterial sau venos si calcularea unei multitudini de constante
vasculare – debit, viteza, grad de stenoza etc.
• Dopplerul continuu - evalueaza vasele periferice semnalul emis fiind
sub forma de sunete in domeniul audibil.
• Dopplerul color - codificare de culori in sensul de miscare a sangelui
prin raportare la transductor; sangele care se indreapta spre sonda va fi
rosu, infiferent daca e vena sau artera; in sensul de curgere, de
indepartare culoarea va fi albastra.
• Power Doppler – cu sensibilitate mare de detectare a fluxurilor
sanguine, util in trombozele vasculare sau in caracterizarea leziunilor
tumorale.
• Sistemul „Armonic” creste sensibilitatea si specificitatea diagnostica
in evaluarea tumorala.
• Ecografia tridimensionala - utila in sarcina.
91
92
93
• Examinarea ecografica: pentru explorarea abdominală pregătirea este
minima – pacient „a jeun” si vizica urinara in repretie; pentru tubul
digestiv organele se pot umple cu apa ; nici o pregatire pentru
explorarea organelor superficiale.
• Intre sonda si tegumente se interpune gelul ecografic.
• Ecografia are o serie de avantaje:
• examenul este rapid - se obtin maxim de informatii in timp scurt;
• orienteaza imediat spre o alta metoda imagistica complementara;
• are sensibilitate mare de evaluare pentru organe si afectiuni;
• este lipsit de nocivitate;
• este relativ ieftina.

94
Elemente de semiologie ecografică
• Structuri parenchimatoase: ecogene, hipoecogene, hiperecogene.
• Ca reper de structură ecogenă: parenchimul hepatic.
pancreas>ficat>rinichi

• Grăsimea, structurile ligamentare, pereţii vaselor: hiperecogene.

• Ecogenitatea unei leziuni intraparenchimatoase se apreciază în

raport cu parenchimul sănătos din jur.
• leziuni hiperecogene;
• leziuni hipoecogene;
• leziuni ecogene: decelabile prin modificările indirecte: efect de
masă (deplasări, compresia structurilor vasculare), modificarea
contururilor (deformări).
Ecogenitatea normală ficat Ecogenitatea normală RD

Tumoră hepatică Hemangiom hepatic

Elemente de semiologie ecografică
• Structuri osoase, calcificările, elemente metalice au valori foarte
mari ale impedanţei acustice şi coeficientului de atenuare; apar ca
imagini hiperecogene însoţite de fenomenul de atenuare şi de
conul de umbră posterioară.
• Prezenţa conului de umbră posterioară: structură calcară
normală (os) sau patologică (calculi, catetere de drenaj, material
chirurgical).

• Structurile gazoase determină reflexia totală a fasciculului US

incident; apar ca imagini hiperecogene cu fenomen de
reverberaţie asociat.
N: tub digestiv, torace, trahee; aerobilia după anastomoze
biliodigestive.
Patologic: colecţii cu germeni anaerobi, pneumoperitoneu.
 Litiază VB Fenomen de reverberaţie

Fenomen de atenuare- CV aerobilie

 SUBSTANŢE DE CONTRAST
Structurile corpului uman care au densităţi apropiate nu pot fi
diferenţiate între ele. Pentru a putea fi vizualizate se folosesc C.T,
ecografia, sau substanţele de contrast.
Substanţele de contrast folosite sunt cu :
• Contrast negativ, care apar transparente (negre) pe radiografie - aerul
• Contreast pozitiv, care apar opace (albe) pe radiografie;
• -substanţe pe bază de iod solubile
• -sulfatul de bariu
• Dublu contrast: asociere între bariu şi aer.
• Substanţe de contrast negativ –aerul este folosit în examinarea articulaţiilor –
pnumoartrografie .Odată cu apariţia C.T. , I.R.M.,examinările
retropneumoperitoneu, pneumomediastin, ventriculografia,etc. Au caracter istoric
doar.

99
100
101
 • Substante de contrast pozitiv:
• a) substanţe baritate :sulfatul de bariu-este o sare insolubilă ; nu
este degradată în medii cu pH diferit a tubului digestiv; nu se
rezoarbe; este substanţa de elecţie pentru examinarea tubului
digestiv; se prezintă sub formă de pulbere ce se prepară în apă
1g/ml.
• b)substanţe iodate -sunt hidrosolubile,ionice sau nonionice şi au
eliminare electivă urinară.Substanţele cu eliminare biliară nu se mai
folosesc –locul este luat de ecografie.
• Substanţele de contrast cu eliminare renală sunt: ionice sau
nonionice.
• Substanţele de contrast ionice
-monomeri ionici-derivaţi triiodaţi ai srurilor acidului benzoic-
exemplu Odiston 75%.
-dimeri ionici-conţin două nuclee benzoice
• Substanţe de contrast nonionice;
- monomeri nonionici –Ultravist, Omnipaque, iopamiro.
- dimeri nonionici - folosiţi doar în mielografie.
102
Reacţii sistemice acute neprevăzute-administrarea de substanţe de contrast intravenos, produce reacţii
diferite din partea organismului, reacţiile pot fi minore sau dramatice, foarte rar chiar decesul
1:50000-1:10000.
Reacţiile minore pot fi mai frcvente 10% -odată cu introducerea substanţelor nonionice au scăzut

• a)Reacţiile minore constau în: greţuri, gust metalic, senzaţii de căldură,

roşeaţa feţei, urticarie, erupţii cutanate, strănut, cefalee, ameţeli. Aceste
manifestări dispar după oprirea injectării şi de regulă nu necesită alt
tratament înafară de oprirea injectării timp de 20-30 secunde şi nu mai
reapar la continuarea injectării.
• b)Reacţiile moderate -necesită tratament, dar nu necesită terapie
intensivă.Reacţiile pot fi de tip alergic (alergoid) sau de tip
anafilactic(anafilactoid).
• Reacţii de tip alergoid sunt: urticarie, edem facial, spasme, stridor
laringian, spasme laringiene, stridor inspirator, spasme bronşice, erupţii
cutanate, strănuturi repetate, lăcrimare. In cazurile mai grave apar:
diaree, dureri abdominale, vărsături, cefalee.

103
 Tratamentul se face prin:
• -administrare de oxigen
• -administrare de adrenalină (epinefrină) 0,5% de soluţie 1mg de
soluţie 1m/ml subcutanat.
• -administrare de antihistaminice :inhibitori de H1sau inhibitori de H2.
• Reacţii de tip anafilactic: -hipotensiune arterilă, tahicardie, paloare,
care de regulă se adaugă peste cele de tip alergoid.Se aplică acelaş
tratament.
• c)Reacţii severe; -cuprind semnele şi simptomele şocului anafilactic.
Apar semne cardiovasculare, respiratorii, neurologice.Tratamentul
este cel specific şocului anafilactic.
• Profilaxia accidentelor severe se face în primul rând prin
identificarea pacienţilor cu risc: alergici, taraţi, cu boli
cardiovasculare, diabet zaharat şi căutarea altor investigaţii. Atunci
când este posibil se vor folosi substanţe de contrast nonionice
hipoosmolare. Dacă intervenţia este necesară, se va administra o
premedicaţie ce constă din:
• prednison 50 mg (10 tablete) per os, în două prize cu 12 ore şi
respectiv 2 ore înaintea administrării substanţelor de contrast,
• antihistaminice (Romergan), 1 fiolă cu o oră înaintea examinării 104
Radiologia intervenţională

105
106
• Radiologia intervenţională este o punte de legătură între diagnostic
şi terapie, combinând imaginea radiologică şi proceduri chirurgicale.
• Cu incizii minime, fără necesitatea anesteziei generale,cu ghidare de
U.S, C.T, I.R.M sau radioscopie, se pot urmări catetere, tuburi de
câţiva milimetri cu ajutorul cărora se poate diagnostica, sau/şi apoi
trata diverse afecţiuni-exemplu:
- angiografia,
-montare de stenturi,
- drenaj biliar,
- chemoembolizare tumorală,
- biopsie,
- embolizarea arterei uterine etc.

107
 Metode imagistice interventionale
vasculare

Angioplastia
• Angioplastia endoluminală transcutanată (PTA) are rezultate comparabile
cu cele obţinute prin folosirea metodelor chirurgicale clasice dar cu o rată a
mortalităţii mult mai scăzută. Ea poate fi repetată în cazul stenozelor
recurente.

108
109
 Tromboembolectomia
Recanalizarea şi aspiraţia mecanică
• Sunt descrise tehnici de recanalizare a trombilor. Cele mai folosite sunt cele cu
avans şi rotaţie care crează un tunel prin zona ocluzionată prin care poate fi
introdus un ghid metalic. În continuare se poate aplica angioplastia cu balon care
realizează dilatarea. În ocluziile acute embolice sau trombotice sunt utilizate
catetere speciale cu lumen exterior şi interior uniform prin care se aspiră cheagul
obstructiv.

110
 Embolizarea

• Embolizarea este un procedeu terapeutic constând în

realizarea unei ocluzii arteriale sau venoase având ca scop
oprirea unei hemoragii, ablaţia unor tumori, malformaţii
sau organe.
• Prima embolizare a fost iniţiata de Brooks in 1930 pentru
tratamentul unei fistule carotidocavernoase traumatice.
• Materialele embolice sunt variate : Gelfoam, ţesut adeziv
de isobutil cianoacrilat (Bucrylat), balonaşe detaşabile,
polivinil alcool (ivalon), bobine de oţel (Gianturco) şi
Wallace 1970), etanolul absolut (Ellman 1931),
microsfere, substanţe chimioterapice (mitomicina C,
doxorubicine, 5 flurovacil, lisplatinul).

111
 Metode imagistice interventionale
ale cailor biliare
• Drenajul extern în ictere obstructive a fost iniţiat în 1966 de Seldinger
care a folosit pentru aceasta un ac cu tub. Progresele tehnicii au
perfecţionat metoda, astfel au fost introduse ghide metalice şi catetere
speciale.

• Drenajul intern definitiv indicat în obstrucţiile maligne se poate realiza

cu ajutorul endoprotezelor metalice cu diametru 10 mm şi a
stenturilor. Ele sunt introduse pe cale percutană sau endoscopică.

112
 Metode imagistice interventionale
gastrointestinale
• Gastrostomia şi enterostomia percutană este indicată în
stenozele complete a tractului gastro-intestinal superior sau la
bolnavii psihici.
• Dilatarea cu balonaş realizata cu ajutorul unor catetere
conduse de ghide metalice este utilizata in stricturile enterice,
esofagiene, pilorice, colice, a stenozelor chirurgicale.
• În tumorile maligne esofagiene sau în recidivele pe
anastomoză după gastrectomie totală sau parţială, dilatarea cu
balonaş nu oferă o paleaţie durabilă. În aceste cazuri se
utilizează proteze metalice autoexpandabile sau stenturi din
Nitinol.
113
 Drenajele abceselor
• Comparativ cu drenajul chirurgical, drenarea percutană, sub
ghidaj ultrasonografic sau CT, a abceselor are o rată mai
joasă a mortalităţii.
• Aproximativ 80-85% din abcese pot fi drenate prin cateter
percutan (8-12F).
• În funcţie de localizarea anatomică şi mărimea abcesului se
foloseşte trocarul sau tehnica Seldinger. Lichidul extras este
supus examenului bacteriologic simplu şi în cultură. Prin
această tehnică a drenajului cateteral pot fi tratate colecţiile
pleurale, pericardice, a abceselor mamare.

114
 Metode imagistice intervenţionale
uroradiologice
• efectuarea unei pielografii descendente în caz de obstrucţii supravezicale şi
pionefroză; drenaj în cazul hidronefrozelor; pentru aplicarea procedurilor de
dilatare anterogradă; plasarea stenturilor, extracţia calculilor; ca adjuvant al
litotriţiei extracorporeale; litoliza percutană;

115
 Metode intervenţionale pentru terapia
durerii
• neuroliza percutană a plexului celiac şi sub ghidaj CT cu etanol. Se utilizează
calea de acces anterioară.neuroliza percutană a N. splahnici utilizează calea de
acces posterioară sub ghidaj CT simpatectomia percutană cu fenol.

116
 Arhivare, comunicare, transmitere
• Radiologia modernă este complet informatizată. Orice sistem imagistic
este asociate de calculator în principalele sale funcţii: achiziţie,
procesare, vizualizare,comunicare. La nivelul spitalului trebuie realizat
un sistem radiologic (RIS) care trebuie să cuprindă toate sistemele de
achiziţie şi diagnostic pe baza unui sistem standard de gestiune şi
comunicare (cele mai cunoscute fiind sistemele PACS şi DICOM),
precum şi înregistrarea în sistemul informatic al spitalului

117
118
Vineri – Sambata - Duminica

119