Sunteți pe pagina 1din 14

Atenuarea radiatiei X

Atenuarea este reducerea intensitatii unui fascicul de raze X atunci cand trece printr-un material (materie). Reducerea poate fi cauzata de absorbtia sau de imprastierea fotonilor din fascicul, si poate fi afectata de diferiti factori, cum ar fi energia fascicolului si numarul atomic al absorbantului. Coeficientul de atenuare reprezinta masurarea cantitatii radiatiei atenuate prin grosimea data a absorbantului. Coeficientii de atenuare liniar si de masa sunt coeficientii cei ai utilizati. Ecuatia exprima relatia exponentiala dintre fotonii incidenti primari si fotonii transmisi pentru un fascicol monoenergetic si grosimea absorbantului, si astfel poate fi calculata atenuarea pentru orice grosime a aterialului. Calitatea sau puterea de penetrare a unui fascicul de raze X este in general descrisa prin stratul de injumatatire (H !) (" grosimea pe care materialul trebuie sa o aiba pentru a in#umatati intensitatea radiatiei). $n alt parametru folosit pentru a descrie puterea de penetrare a unui fascicol este coeficientul de omogenitate. %rintre alte lucruri, folosirea de filtre suplimentare reduce intensitatea unei raze X, creste stratul de in#umatatire, descreste expunerea pacientului si imbunatateste calitatea imaginii pentru o anumita doza de radiatie. Introducere &n radiografia si fluoroscopia con'entionala, raza X este trecuta printr-o sectiune a corpului si produce o imagine pe un receptor. (ascicolul care iese din corp 'ariaza in intensitate. ariatia in intensitate este cauzata de atenuarea razei X in corp, care depinde de caracteristicile de penetrare ale fascicolului si de caracteristicile fizice ale tesutului. Acest articol prezinta atenuarea razelor X, care reprezinta un progres logic dinspre subiectele producerii si interactiunii razelor X, dar in acelasi timp se intrepatrunde cu acestea. %rincipiul care se aplica la atenuarea razelor X se aplica si la atenuarea razelor gamma. Acest articol trateaza cinci zone ma#ore) (a) conceptul de atenuare si termenii utilizati pentru a-l caracteriza, (b) factorii care afecteaza atenuarea, (c) relatiile exponentiale de atenuare, (d) conceptele implicate in atenuarea fascilulelor monocromatice si policromatice de raze X, si (e) masurarea stratului de in#umatatire si semnificatia acestuia. Definirea atenuarii Atenuarea este reducerea intensitatii unui fascicul de raze X atunci cand trece printr-un material (materie). Reducerea poate fi cauzata fie de absorbtie ( in acest proces, energia este transferata de la fotoni la atomii materialului care reprezinta tinta iradierii) fie de imprastierea fotonilor din fascicul. &n exemplul unui fascicul de raze X care trece printr-o folie si este apoi captat de un detector de raze X, unii dintre fotonii care interactioneaza cu folia sunt fie absorbiti complet de folie, fie sunt imprastiati ((ig. *). +aca masuram intensitatea fasciculului (a) dupa ce a fost atenuat de folie si a a#uns la detector si (b) fara folosirea foliei si captarea sa de catre detector, 'om obtine masurarea cantitati'a a interactiunii razei X cu materialul continut de folia folosita. &ntensitatea unui fascicul de raze X care trece printr-un strat de material atenuant depinde de grosimea si de tipul materialului.

(ig. *) +iagrama arata un fascicul neatenuat de raze X (sus) si un fascicul care trece printr-o folie (#os) si este
captat de detectoare

,rosimea materialului poate fi exprimata prin unitati de masura diferite, ca de exemplu) metri, -ilograme pe metru patrat si electroni pe metru patrat. Coeficientul de atenuare reprezinta o masura a cantitatii de radiatie atenuata de o grosime data a stratului de material absorbant. Coeficientul liniar de atenuare, simbolizat de litera greceasca , reprezinta sc.imbarea fractionara a intensitatii razei X pe grosimea materialului atenuant datorita interactiunii dintre acestea) , unde (*)

reprezinta numarul de fotoni inlaturati din fascucului de raze X in grosimea

materialului . &n ecuatia (*), pentru orice dat, trebuie ales astfel incat numarul de fotoni inlaturati din fascicul este mult mai mic decat numarul total de fotoni. Cu cat grosimea materialului atenuant creste, ecuatia nu mai este corecta, iar relatia de'ine neliniara. Coeficientul liniar de atenuare se masoara in unitati pe centimetri sau milimetri. Rata de atenuare poate fi exprimata in masa materialului intalnit de fotoni. Coeficientul de atenuare de masa este obtinut prin raportul dintre coeficientul liniar de atenuare si densitatea materialului si densitatea materialului prin care trec fotonii, si astfel este reprezentat de simbolul . Coeficientul de atenuare de masa reprezinta rata interactiunilor fotonilor pe unitatea de suprafata de masa, si este independent de starea fizica a materialului. $nitatea de masura folosita pentru coeficientul de atenuare de masa este (cm /0g), din moment ce unitatea de masura a grosimii este g0cm/ (masa unui cm/ de material). Coeficientul este in'ersul unitatii de masura a grosimii.

Alti coeficienti de atenuare sunt coeficientii electronici si atomici, in care grosimea mediului de atenuare este exprimata in numarul de atomi sau respecti' de electroni, pe unitatea de suprafata. Relatia dintre coeficientii de atenuare este aratata in 1abelul *) 1abelul *) Relatia dintre coeficientii de atenuare Coeficient Relatie Unitatea coeficientului !iniar (2) ... 0cm +e masa (203) 203 0g0cm/ Atomic (2a) 2034506e 0atom0cm/ Electronic (2e) 2034*06e 0electron0cm/ 6ota) 6e " numarul de electroni pe gram,

Unitatea in care este exprimata grosimea cm g0cm/ atom0cm/ electron0cm/ 5" numarul atomic

Coeficientul atomic de atenuare, 2a, reprezinta fractiunea unui fascicul incident de raze X sau gamma care este atenuata de un singur atom (adica probabilitatea ca un atom absorbant sa interactioneze cu un foton din fascicul). Coeficientul atomic este obtinut prin raportul dintre coeficientul de atenuare de masa si numarul de atomi pe gram. Coeficientul electronic este obtinut prin raportul dintre coeficientul de atenuare de masa si numarul de electroni pe gram. Factorii care afecteaza atenuarea Exista mai multi factori care afecteaza atenuarea. $nii se refera la fasciculul sau radiatia razei X, si altii la proprietatile materialului prin care trece radiatia. Acesti factori includ energia fasciculului, numarul de fotoni care tre'erseaza mediul atenuant sau absorbant, densitatea si numarul atomic al mediului absorbant. +upa cum am mentionat de#a, cu cat este mai mare grosimea mediului absorbant, cu atat mai mare este atenuarea. &n mod similar, cu cat creste densitatea sau numarul atomic al materialului, atenuarea produsa de o anumita grosime creste. Astfel, materiale diferite, cum sunt apa, grasimea, oasele si aerul, au coeficienti liniari de atenuare diferiti, la fel cum difera densitatea sau starea fizica a acestor materiale (eg) apa se poate gasi in stare de 'apori, in stare lic.ida, sau de g.eata) 7 ezi 1abelul / si (igurile / si 8) 1abelul /) Proprietatile fizice ale materialelor selectate 9aterialul 6umarul atomic (5) Apa ,.eata apori de apa As compact Aer ,rasime <.= <.= <.= *8.@ <.?= :.>/

+ensitatea (g0cm/) *.; ;.>*< ;.;;;:>@ *.@: ;.;;*/> ;.>*

:; -e Coeficientul liniar de atenuare (cm-*) ;./*= ;.*>? ;.;;;*/@ ;.:<8 ;.;;;/> ;.*>8

(ig. /,8) (2 Efectul numarului atomic asupra atenuarii razei X. ,raficul arata 'ariatia in intensitate
'ersus grosimea a doua materiale. 9aterialul A are un numar atomic (5) mai mare decat materialul BC prin urmare, este ne'oie de o grosime mai mica pentru materialul A pentru a reduce atenuarea oricarei 'alori. (! Efectul energiei radiatiei asupra atenuarii razei X. Cu cat energia fotonului creste, atenuarea produsa de o anumita grosime a stratului de material scade. ,raficul arata 'ariatia in intensitate fata de grosime pentru doua fascicule. (ascicului * (E *) are o energie mai mare decat fasciculul / (E /). (asciculul cu energia mai mica este atenuat mai rapid de o grosime data a stratului de material.

%entru a intelege relatia dintre atenuare si energie, trebuie sa ne familiarizam cu trei interactiuni de baza ale razelor X si gamma cu materia) efectul fotoelectric, efectul Compton si interactiunea cu generare (producere) de perec.i. "fectul fotoelectric presupune) un foton se ciocneste cu un atom si expulzeaza un electron de pe stratul sau electric din #urul nucleului. Energia electronului expulzat este egala cu energia fotonului incident minus energia consumata pentru ruperea legaturilor de atom. Cu cat electronul este legat mai bine, cu atat energia sa de legatura este mai mare, si prin urmare, energia electronului expulzat este mai mica. %robabilitatea ca un efect fotoelectric sa se produca este cu atat mai mare cu cat energia fotonului incident este mai apropiata de energia de legatura a electronului (sunt aproape identice). %robabilitatea unei interactiuni fotoelectrice 'ariaza cu energia fotonului, aproximata la *0E8 si cu numarul atomic 5, aproximat la 5 8. %rin urmare, cu cat energia fotonului creste, cu atat interactiunea fotoelectrica scade. "fectul Compton sau imprastierea se intampla cand un foton incident se ciocneste cu un electron liber si produce expulzarea acestuia de pe stratul electronic. (otonul este de'iat la un ung.i fata de directia initiala, si prin urmare isi sc.imba traiectoria. (otonul de'iat sau imprastiat are o energie redusa. Energia fotonului incident este transferata electronului, care este numit electron de recul. +istributia de energie dintre electronul de recul si fotonul imprastiat depinde de energia fotonului incident si de ung.iul de emisie a fotonului imprastiat. %robabilitatea ca o interactiune de tip Compton sa aiba loc scade cu cresterea energiei. Interactiunea cu generare de perec#i presupune interactiunea dintre un foton si un nucleu atomic, dar aceasta se poate produce numai daca energia fotonului incident este mai mare de *.;/ 9e . %rin urmare, aceasta interactiune nu se poate produce in gama de energii ale fasciculelor de raze X utilizate in radiologia de diagnostic.

Efectul fotoelectric si efectul Compton produc atenuari in gama de energii de diagnostic. %robabilitatea ca una dintre cele doua interactiuni sa se produca scade cu cat energia fotonului creste, dar descresterea in efectul fotoelectric este mai mica decat in cazul imprastierii Compton. +esi atenuarea fasciculului cauzata de efectul fotoelectric creste rapid o data cu cresterea energiei, s-ar putea sa existe cresteri periodice ale atenuarii. Dalturile sau cresterile in atenuare corespund straturilor electronice pe care se afla legati electronii. Cea mai mare energie la care atenuarea salta sau creste este cunoscuta drept marginea de a$sor$tie %, ce corespunde energiei de legatura de pe stratul E de electroni. 9ai exista si alte margini aditionale de absorbtie, la energii mai mici, care corespund electronilor cu legaturi mai slabe de pe alte straturi. !a fiecare margine de absorbtie, exista o crestere abrupta a atenuarii.

(ig. =,:) (& Coeficientii de atenuare de masa pentru materialele selectate in functie de energia fotonilor.
,raficul arata 'ariatia 203 pentru iodura de sodiu, plumb, apa si aer. (' coeficientii de atenuare de masa pentru fotoni in aer. ,raficul indica coeficientul de atenuare de masa pentru aer (cu un numar atomic efecti' de aproximati' <.?) pentru interactiuni specifice cu raze X si atenuarea totala ca functie de energie.

Efectul fotoelectric este important pentru inter'ale de energie mici (pana la :; -e ) si pentru materiale cu numere atomice mari. &nteractiunea cu generare de perec.i sunt importante doar pentru inter'ale foarte mari de energii (intre : si *;; 9e ) si materiale cu numere atomice mari. Efectul Compton este predominant pentru inter'ale intermediare de energii (?; -e /9e ) pentru toate materialele, indiferent de numarul atomic. %robabilitatea relati'a pentru producerea oricareia dintre cele 8 interactiuni este proportionala cu sectiunea trans'ersala a acelui proces. (ectiunea trans)ersala este definita ca probabilitatea ca o reactie sa aiba loc. Coeficientul liniar de atenuare este egal cu suma interactiunilor indi'iduale si cu 'alorile sectiunilor lor trans'ersale) unde F " fotoelectric, G " Compton si clasic, iar - " interactiunea cu producere de perec.i. Aceasta ecuatie cu indicii de rigoare, se aplica coeficientilor de masa, electronici si atomici. &n radiografia efectuata la energii mici (H8; -e ), efectul fotoelectric este cel mai important in oase si tesuturile moi. Cu cat energia razei X creste, imprastierea Compton de'ine intaractiunea predominanta. +aca 2 este comparat pentru energia fotonica pentru aer, tesuturi moi si plumb, curbele scad rapid o data cu cresterea energiei, datorita scaderii rapide a afectuui

fotoelectric. Cu toate acestea, la marginea de absorbtie E se 'a produce o crestere a coeficientului de atenuare. +e exemplu, curba de atenuare pentru iodura de sodiu 'a indica o crestere la 88 -e deoarece energia de legatura de pe stratul E este de 88 -e pentru iodura ((ig =,:). Curba de atenuare pentru plumb 'a arata o crestere la @@ -e . Curbele scad mai lent in regiunea in care are loc efectul Compton. +eoarece coeficientul de atenuare de masa nu depinde de densitate si de starea fizica a absorbantului, datele numerice sunt adesea exprimate in termenii acestui coeficient mai degraba decat in termenii coeficientului liniar de atenuare. +omeniul energiilor folosite in imagistica cu raze X este aleasa pentru a optimiza informatiile obtinute in urma in'estigatiilor si pentru a minimiza absorbtia acestora de catre pacient. Ambii factori depind de coeficientii de atenuare de masa a diferitelor materiale si tesuturi. &mportanta coeficientilor de atenuare liniar si de masa poate fi demonstrata in di'erse situatii clinice. Agentii de contrast care contin iodura si bariu sunt utilizati datorita coeficientilor lor mari de atenuare, care cresc 'izibilitatea structurilor anatomice care contin agent de contrast. Atenuarea mare este cauzata de numarul atomic si de marginea de absorbtie E a agentului de contrast, care este mai mare decat a tesutului incon#urator. &n cazul in care penetrarea razelor X trebuie sa fie redusa, se 'a utiliza un material-scut, cu un coeficient de atenuare foarte mare. Dcutul este acti'at folosind materiale cu numere atomice mari, cum este plumbul. Relatia de atenuare exponentiala 9asuratorile atenuarii unui fascicul monoenergetic (monocromatic) de raze X sau gamma depinde de numarul de fotoni incidenti de pe absorbant, de numarul de fotoni transmisi prin absorbant si de grosimea absorbantului. Expresia 2 " I60Ix discutata anterior, trebuie transformata intr-o forma mai con'enabila. +aca I6 si Ix sunt foarte mici, ele sunt cunoscute ca diferentiale, iar ecuatiile diferentiale sunt rezol'ate folosind urmatoarele relatii) (/) Di (8) unde &; " intensitatea fasciculului la o grosime a absorbantului egala cu ;C x " grosimea absorbantuluiC &" intensitatea fasciculului transmisa printr-un absorbant cu grosimea xC e " baza logaritmului naturalC 2 " coeficientul de atenuareC 6 " numarul de fotoni transmisiC 6 ; " numarul de fotoni incidenti. Aceste ecuatii pot fi folosite pentru a calcula atenuarea pentru orice grosime a materialului atunci cand intensitatea fotonilor incidenti si transmisi prin material sau cand numarul de fotoni este cunoscut0 sunt cunoscute. &n radiologia de diagnostic, intensitatea fotonilor (" numarul de fotoni din fascicul ponderati cu energia lor) este indicatorul masurat cel mai adesea. Reducerea exponentiala a numarului de fotoni este demonstrata in (ig. ?)

(ig. ?) Relatiile de atenuare exponentiala. (iecare absorbant reduce transmiterea de raze X cu /;J.
+aca se incepe cu *;;; de fotoni, primul absorbant 'a reduce numarul de fotoni la @;;C cel de-al doilea de la @;; la ?=;C urmatorul de la ?=; la :*/, si tot asa, pana la diminuarea exponentiala a numarului de fotoni.

+aca &0&; este trasat ca o functie de x pe o .artie plana, se 'a obtine o curba ((ig.<))

(ig. <) Atenuarea radiatiei monocromatice trasata pe o scara liniara si pe o scara semilogaritmica !ogaritmul numarului de fotoni transmisi 'ariaza liniar cu grosimea materialului atenuantC prin urmare, daca logaritmul lui &0&; este trasat pe x, 'a rezulta o linie dreapta. Aceasta reprezentare este cunoscuta drept reprezentare semilogaritmica, deoarece pe o axa este liniar, iar pe cealalta logaritmic.

(asciculele policromatice contin un spectru al energiilor fotonice. Cu un fascicul de raze X, energia fotonica maxima este determinata de 'arful -ilo-'olta# (- p) folosit pentru a genera fasciculul. (atorita spectrului energiilor fotonice, transmiterea fasciculului policromatic prin absorbant nu urmeaza strict relatia (8). Cand un fascicul policromatic trece printr-un absorbant, fotonii de energie mai mica sunt atenuati mai rapid decat cei cu energie mai mareC prin urmare, atat numarul de fotoni transmisi cat si calitatea fasciculului se modifica atunci cand cantitatea de absorbant se modifica. A reprezentare semilogaritmica a numarului de fotoni dintr-un fascicul semilogaritmic ca functie de grosimea materialelor absorbante nu 'a fi o linie dreapta, ci o curba ((ig. @))

(ig. @) Atenuarea radiatiei policromatice. (otonii cu energii #oase sunt atenuati mai rapid decat cei cu
energii foarte mari, rezultand o sc.imbare a numarului de fotoni cu sc.imbarea cantitatii absorbantului si cu sc.imbarea in calitatea fasciculului de raze X. Acest aspect este ilustrat in graficul din stanga al spectrului radiatiei de franare, atenuat progresi' prin introducerea de filtre de aluminiu de *mm. A reprezentare semilogaritmica a numarului de fotoni intr-un fascicul semilogaritmic ca functie de grosimea materialului atenuant 'a fi o curba, dupa cum se poate obser'a in graficul din dreapta.

%anta initiala a curbei este abrupta datorita faptului ca fotonilor cu energii mici sunt atenuati, dar, cu cat fascicului se apropie de unul monocromatic, panta descreste. A comparatie intre curbele unui fascicul monocromatic si all unuia policromatic este reprezentata in (ig. >.

(ig. >) ,raficul arata o comparatie dintre radiatia monocromatica si cea policromatica. $n aspect important aici este comparatia dintre -ilo-electron-'olt si 'arful -ilo'olta#. $n monoenergetic fascicul de raze X cu fotoni la *;; -e (energie efecti'a de *;; -e ) este substantial mai penetrant decat raza fotonului x produs la *;;;- p (energie efecti'a, -=; -e , in functie de ni'elul de filtrare a razei). 9a#oritatea fotonilor radiatiei X intr-un spectru bremsstra.lung (de radiatii de franare) sunt alcatuiti din energii sumbstantial mai mici decat energia de 'arf (este ilustrata in graficul alaturat). *asurarea +,- (. grosimea stratului de injumatatire %uterea de penetrare a unui fascicul de raza X este descris explicit de distribuia sa spectrala, care indica energia prezenta in fiecare inter'al de energie. 1otusi, grosimea stratului de in#umatatire este un concept folosit cel mai des pentru a descrie puterea de penetrare a fascicului de raza X la ni'ele energetice diferite si penetrare prin diferite materiale. ,rosimea stratului de in#umatatire-ul este definita ca fiind grosimea materialului standard care reduce intensitatea fasciculului la #umatate. !a ni'elele energetice mai #os de */;- , grosimea stratului de in#umatatire este de obicei masurata in milimetri de aluminiuC !a ni'ele energetice cuprinse in inter'alul */;-=;;E , H !-ul poate fi exprimat in milimetri de cupru. ,rosimea stratului de in#umatatire unui fascicul de raza X este obtinut masurand rata de expunere de la un generator de raza X pentru o serie de materiale atenuante sau atenuatori plasati in fata razei. %rima masuratoare este facuta fara nici un atenuator intre sursa si detectorul razei. $rmatoarele masuratori sunt facute folosind materiale de atenuare din ce in ce mai groase. 9aterialul atenuator trebuie sa aiba compozitie constanta si sa nu contina impuritati. Configuratia masuratii grosimii stratului de in#umatatire este reprezentata in (ig. *;)

(ig. *;) &n aceasta figura este sc.itata configurarea ideala pentru masurarea H !. olumul sensibil al
contorului expunerii este pozitionat pe axa fasciculului de raze X, la o inaltime minima de :;cm de la colimator si de pereti si podea. ((ascicului de raze X ar trebui sa fie colimat strans in #urul 'alorii, dar incluzand in totalitate 'olumul sensibil al detectorului de radiatiiK)

olumul sensibil al contorului expunerii este pozitionat pe axa fasciculului de raze X, la o inaltime minima de :;cm de la colimator. 6u trebuie sa existe materiale care sa disturbe fasicolul razei in apropierea detectorului. Acesta trebuie sa fie la minim :; cm fata de perete sau podea. (asciculul razei X trebuie sa fie aproximati' :x: cm la detector, si trebuie sa cuprinda 'olumul sensibil al detectorului. Aceste lucruri descriu conditiile sub care H ! trebuie masuratC De mai numesc conditii de fascicul ingust sau conditii de geometrie buna. Acesta metoda este opusa metodei conditii de fascicul larg, in care un fascicul mare de raza X este folosit doar atunci cand este o distanta mica intre absorber si detector. Cu aceasta metoda un numar mare de fotoni din absorber sunt imprastiati in detector. 9asuratorile grosimii stratului de in#umatatire trebuie realizate mereu in conditii de fascicul ingust pentru a asigura ca doar fotonii care a#ung la detector sa fie fotoni transmisi prin materialul atenuator. &n (ig. ** sunt reprezentate cele doua metode de masurare)

(ig. **) +iagrama ilustreaza geometria conditiilor de fascicul ingust si fascicul larg. 9asuratorile H !
trebuie realizate todeauna in conditii de fascicul ingust, pentru a asigura ca doar fotoni primari (neatenuati) a#ung la detector.

,raficul arata e'olutia masuratorilor de expunere (pe axa L) in functie de grosimea materialului atenuator (pe axa x). Este determinata intensitatea razei X egala cu #umatate din 'aloarea originala a intensitatii si a grosimii corespunzatoare a materialului atenuant (adica grosimea stratului de in#umatatire). Rezultatele sunt reprezentate in (igura */)

(ig. */) Rezultatele unei masuratori obisnuite pentru H ! sunt descrise pentru un fascicul de energie
#oasa masurat cu aluminiu si fascicul de energie ridicata masurat cu cupru. ,raficul fasciculului de energie ridicata are cate'a 'alori ale H !-ului indicate sub curba, +e exemplu, primul H ! reprezinta grosimea necesara pentru a reduce intensitatea initiala a fasciculului de la ?@ R0min (*.<:x*; -/ C0Eg0min) la 8= R0 min (@.<<x*;-8 C0Eg0min), care din punct de 'edere grafic reprezinta ;.8: mm cupru. +upa adaugarea unui *mm de cupru, fasciculul este redus la /;R0min (:.*?x*; -8C0Eg0min). ,rosimea este determinat grafic ca *.8 mm cupru, lucru care indica penetrabilitate mai mare a fasciculului cu filtrarea suplimentara. Alte cate'a H !-uri reprezentate pe grafic sunt determinate intr-o maniera asemanatoare.

A curba de atenuare completa nu este esentiala pentru dozimetria de rutinaC mai degraba grosimea materialului atenuant care reduce rata de expunere la mai putin de #umatate si la un timp mai redus este importanta. +iferenta dintre atenuarea aparenta pentru geometria de fascicul ingust si larg este reprezentata in (ig. *8) Dub conditii de fascicul larg, fasciculul apare ca a'and o putere de penetrare mai mare (o grosime mai mare a stratului de in#umatatire) decat daca ar fi fost masurat in conditii de fascicul ingust. Relatia dintre grosimea stratului de injumatatire si coeficientul liniar de atenuare

%entru un fascicul monoenergetic de raze X sau gamma, a fost de#a determinat in ecuatia (/) ca . Cand x " H ! ( grosimea " grosimea stratului de in#umatatire),

+aca logaritmul natural (in'ersul functiei exponentiale) este calculat pentru fiecare parte a ecuatiei,

Astfel, cunoasterea grosimii stratului de in#unatatire permite calculul coeficientului de atenuare efecti', si in mod similar, cunoasterea coeficientului de atenuare efecti' permite determinarea grosimii stratului de in#umatatire pentru fascicului de radiatie. Aceasta relatie este mai importanta in cazul spectrelor policromatice cu atenuare 'ariabila, care depind de intensitatea energiei si de filtrarea fasciculelor. ,rosimea stratului de in#umatatire poate fi calculata in mod simplu din coeficientul liniar de atenuare pentru un fascicul monoenergetic si in'ers. +e exemplu, daca coeficientul liniar de atenuare pentru Al la un ni'el energetic de *;; -e este de ;.=:>0cm, atunci folosind ecuatia H !";.?>802, se obtine stratul de in#umatatire pentru aluminiu, care este) ;.?>80;.=:> " *.:* cm. %entru un fascicul policromatic (de ex. dintr-un tub de raze X), coeficientul de atenuare nu se poate determina cu exactitate. &n aceasta situatie, se masoara grosimea stratului de in#umatatire cu a#utorul metodelor de geometrie cu fascicul ingust, care permit determinarea coeficientului de atenuare efecti' ale materialului atenuant pentru fasciculul policromatic respecti'. /rosimea stratului de atenuare de zece ori ,rosimea stratului de atenuare de zece ori (1 !) reprezinta grosiea unui material care 'a reduce intensitatea incidenta de *; ori (>;J atenuare si *;J transmitere)) &0&; " ;.* " 1 ! " /.8;802 ,rosimea stratului de atenuare de zece ori este folosita pentru calcularea scuturilor, acolo unde barierele se calculeaza in functie de aceasta 'aloare. Calcularea scuturilor (protectiei) determina cantitatea de material atenuant necesara pentru a prote#a muncitorii care lucreaza in apropierea locatiilor in care sunt generate raze X.

Determinarea energiei efecti)e %entru fasciculele de raze X policromatice (care contin un spectru de energii fotonice), penetrarea, si prin urmare grosimea de stratului de in#umatatire este diferita pentru fiecare energie. Energia efecti'a a unui fascicul de raze X este energia unui fascicul monoenergetic de fotoni care este atenuat la aceeasi rata ca fasciculul de raze X, sau in alte cu'inte, care are aceeasi grosime de in#umatatire ca spectrul de fotoni din fascicul. Energia efecti'a este aproximati' 8;J-:;J din 'arful energetic. +aca grosimea stratului de in#umatatire Concluzii $nul dintre principiile te.nice pe care se bazeaza radiografia este diferenta de atenuare dintre diferite materialeC prin urmare, o intelegere a probabilitatii de atenuare, a notiunilor care o caracterizeaza si a factorilor care o afecteaza este esentiala. A modalitate practica de exprimare a puterii de penetrare a fasciculelor de raze X din diferite tuburi de raze X este prin folosirea conceptului de H ! 7 stratul de in#umatatire, care trebuie masurat in conditiile geometrice ale ingustarii fasciculului.