Sunteți pe pagina 1din 55

 TOTALITATEA METODELOR CE PERMIT

VIZUALIZAREA, IN VIVO, A STRUCTURII


CORPULUI OMENESC, A ORGANELOR ŞI
SISTEMELOR - NORMALE SAU PATOLOGICE, ÎN
CORELARE CU FUNCŢIONALITATEA ACESTORA
 METODE BAZATE PE UTILIZAREA RADIAȚIEI
ELECTROMAGNETICE, RADIAȚIEI NUCLEARE ȘI
UNDELOR MECANICE
COMPARTIMENTE
 RADIOLOGIE
 MEDICINĂ NUCLEARĂ
 ULTRASONOGRAFIE (ECHOGRAFIA)
 IRM (IMAGISTICĂ PRIN REZONANȚA
MAGNETICĂ)
 TERMOGRAFIE
 Bazată pe absorbția razelor X la trecerea prin
țesuturi.
 Razele X reprezintă o formă a radiației
electromagnetice (localizată în spectrul
electromagnetic între razele ultraviolete și razele
gamma), cu lungimea de undă în domeniul
angströmilor – 0,1-150 Ǻ (1 Ǻ = 10-10 m).
 Radiația X este radiație ionizantă.
 RAZELE X – descoperite în 1895 de
Wilhelm Konrad Röntgen, fizician
german (Premiul NOBEL 1905, pentru
descoperirea Razelor X);
 În aplicaţiile medicale razele X sunt
produse de tubul radiogen în instalaţii
specializate.
Sursa razelor X – tubul radiogen
 Acesta converteşte energia electrică în raze X, cu
producerea concomitentă de căldură.
Principiu general

 Fasciculul de raze X (incident) – proiectat pe regiunea


anatomică de examinat şi, trecând prin corp, este
absorbit diferenţiat în funcţie de compoziţia chimică
a structurilor (numărul atomic Z al atomilor
componenţi), densitate și grosime;
 La ieşirea din pacient, fasciculul de radiaţii (emergent)
este atenuat energetic, neomogenitatea sa exprimând
diferenţele de absorbţie ale organelor/ţesuturilor
străbătute.
Principiu general

ABSORBȚIA RAZELOR X DEPENDENTĂ DE:

 Densitatea structurii
 Grosimea structurii

Fasciculul de raze X Fasciculul de raze X


(incident) (emergent)
Principiu general

 Fasciculul emergent întâlneşte suportul (film radiologic,


ecran fluorescent, detectori) care transformă (pe baza
efectelor de luminiscență şi fotochimic) informaţia
latentă în imagine structurată. Imaginea obţinută poate fi
analogică (radiografia standard, fluoroscopia clasică) sau
digitală (radiografia şi fluoroscopia digitală, computer-
tomografia), directă (radiografia, fluoroscopia) sau
reconstruită (computer-tomografia).
METODE RADIOLOGICE:
 Radiografia
 Radioscopia
 Tomografia liniară (plană)
 Computer Tomografia (CT)
Radiografia
 După trecerea prin corpul uman, razele X sunt
proiectate pe filmul radiologic (radiografie
analogică) sau detector (radiografie digitală).
Radiografia

 Filmul

radiologic
CASETE PENTRU FILME RADIOLOGICE
CABINET RADIOLOGIC RADIOGRAFIE (imagine negativă)
RADIOSCOPIA
 După trecerea prin corpul uman, razele
X sunt proiectate pe ecranul fluorescent
și amplificatoare de imagini.

imagine pozitivă
Tomografia liniară
• Obținerea unor imagini secționale. Mișcarea sincronă în sensuri opuse a
tubului radiogen și casetei cu filmul radiologic permite ca structurile din
regiunea de interes să se proiecteze în acelaşi loc pe film, în timp ce
structurile supra- şi subiacente se proiectează în arii diferite, astfel că nu
determină imagine pe film.
Computer Tomografia
 Computer tomografia (CT) este o tehnică imagistică care generează
imagini secţionale în plan axial prin baleierea unui fascicul colimat de
raze X în jurul corpului de examinat
Computer Tomografia Spiralată
 Are loc o scanare continuă a unui volum din corpul
pacientului în timpul deplasării mesei.
Computer Tomografia
CT-Angiografie
CT-3D
CT-3D
SUBSTANȚELE DE CONTRAST
 Substanțe folosite pentru accentuarea
contrastării structurilor sau fluidelor din
corpul uman.
SUBSTANȚELE DE CONTRAST

 Substanțele de contrast negative (aer, dioxidul de carbon


și alte gaze) atenuează o cantitate mai mică de raze X,
comparativ cu țesuturile moi, având număr redus de atomi
pe unitate de volum.
 Substanțele de contrast pozitive și țesuturile moi conțin
un număr similar de atomi pe unitate de volum. Atomii
substanțelor de contrast au număr atomic mai mare și,
respectiv, abilitate crescută de atenuare a razelor X.
SUBSTANȚELE DE CONTRAST
 Pozitive
 suspensie de sulfat de bariu (insolubilă)
 substanţe de contrast iodate
 Hidrosolubile (pentru uz enteral și parenteral) ionice şi non–ionice,
utilizate la U.I.V., angiografie, CT, ş.a. (gastrografin, urografin,
ultravist, omnipac și altele)
 Liposolubile (lipiodol)
 Mixt (combinaţii de agenţi de contrast pozitivi şi negativi)
 studiile cu dublu contrast ale tubului digestiv (aer + sulfat de Ba)
Tipuri de radiație nucleară:
 α – similară nucleului de heliu (2 protoni și 2 neutroni).
sarcina electrică – +2.
masa atomică – 4.
penetrabilitate joasă.
 β – energie înaltă, electroni și positroni de viteză înaltă.
sarcina electrică – 1.
masa unui electron.
penetrabilitate mai mare decât α.
 γ – radiație electromagnetică de energie înaltă.
fără sarcină electrică.
masa unui foton.
penetrabilitate înaltă.
Radionuclid
 atom cu nucleu instabil ce dezintegrează spontan cu emisie de
energie (izotopi radioactivi)
Emisie gama: 99m-Tc, 201-Tl, 67-Ga, 131-I, 123-I, 111-In, 57Co,
133-Xe
Emisie de pozitroni: 15-O, 13-N, 18F, 11C

Preparat radiofarmaceutic
 Substanță ce conține unul sau mai mulți atomi radioactivi
(radionuclizi), folosită ca și trasor scopuri diagnostice și
terapeutice.
 PRINCIPIU: introducere de izotopi radioactivi şi
captarea cu o cameră de scintilaţie a radiaţiei rezultate
după fixarea izotopului în ţesuturi; fixarea detectată
este analizată şi redată de computer în imagine
analogică pe monitor;
 fixare normală;
 hiperfixare (zone “calde”);
 hipofixare (zone reci).

Metode de investigație
- Scintigrafia
- SPECT
- PET
Scintigrafia – procedură de diagnostic ce constă
în administrarea unui preparat
radiofarmaceutic cu afinitate pentru organul
sau țesutul de interes și urmărirea distribuției
radioactivității cu ajutorul camerei de
scintilație.
Scintigrafia
SPECT
(Single Photon Emission Computed Tomography)
- furnizează imagini 3D prin obținerea imaginilor 2D
din multiple unghiuri.
PET (Positron Emission Tomography)
- furnizează imagini 3D ale proceselor funcționale ale
corpului uman
Ultrasunetul
 Este oscilație de presiune transmisă prin
solide, lichide și gaze.
 Undele sonore utilizate în ultrasonografie
sunt în diapazonul 2-12 MHz
Principiu
 reflexia ultrasunetelor (US) în structurile corpului

uman, diferenţiată de impedanţa acustică a acestora:


 Cristalul piezoelectic convertește curentul electric în
sunet de înaltă frecvență, ce este direcționat în
țesuturi;
 Țesuturile reflectă, refractă și absorb undele sonore
în mod diferit;
 Undele sonore reflectate (ecou) sunt convertite în
semnal electric de către cristalul piezoelectric;
 Computerul procesează semnalul și formează
imaginea.
 A-mod:
 cel mai simplu;
 semnalul este înregistrat
în formă grafică;
 axa verticală (Y) arată
amplitudinea ecoului, axa
orizontală (X) arată
profunzimea sau distanța
până la structura
respectivă;
 utilizat în oftalmologie.
 B-mod:
 cel mai frecvent utilizat;
 semnalele sunt prezentate în imagini anatomice 2-
dimensionale;
 aplicat în obstetrică și evaluarea organelor
parenchimatoase ale cavității abdominale și
bazinului mic, glandelor tiroide, testiculelor,
glandelor mamare;
 suficient de rapid pentru a reda în timp real
mișcările cordului și vaselor în pulsație.
 B-mod
 M-mod:
 utilizat pentru investigația structurilor în mișcare;
 semnalul este prezentat în formă de curbe grafice;
 aplicat, în principal, în ecocardiografie, inclusiv și cea
fetală.
 Ultrasonografia Doppler:
 aplicat pentru vizualizarea fluxului sanguin;
 utilizează efectul Doppler (alterarea frecvenței
sunetului reflectat de la obiectele în mișcare);
 obiectele în mișcare în sânge sunt celule sanguine.
 3D
Obţinerea de secţiuni tomografice în orice plan al
spaţiului, prin utilizarea unor impulsuri de
radiofrecvenţă (RF) într-un câmp magnetic intens
(0,2-7T) şi omogen.
 Se bazează pe comportamentul nucleilor atomilor într-un
câmp magnetic intens – în particular a nucleilor de hidrogen
care se găsesc din abundenţă în corpul uman – şi pe
fenomenul de rezonanţă a acestora în câmp magnetic la
aplicarea unui puls de RF cu o frecvenţă specifică;
 Fenomenul de rezonanţă magnetică apare la aplicarea unui impuls de
RF cu frecvenţa egală cu frecvenţa Larmor, când protonii de H sunt
scoşi din starea de echilibru, la care revin după încetarea acestuia
(relaxare), emiţând la rândul lor un semnal de RF (cu aceeaşi
frecvenţă) care este detectat, amplificat, digitizat şi prin utilizarea
unor algoritmi de reconstrucţie este generată imaginea RM.
 Intensitatea semnalului este diferită în ţesuturi, funcţie de
concentraţia protonilor H-1 (apă, grăsimi), de timpul de relaxare
necesar revenirii nucleelor la starea de echilibru energetic iniţial (T1
şi T2), de timpul de emisie a impulsului RF.
Avantaje:
 Nu utilizează radiație ionizantă.
 Produce imagini secționale în orice plan fără a mișca pacientul.
 Necesită preparare minimală din partea pacientului și este non-
invazivă.
 Contrastare excelentă a țesuturilor moi.
 Absența artefactelor de la structurile osoase adiacente.
Se bazează pe diferenţierea
semnalului ţesutului în mişcare
(sângele) faţă de ţesuturile
vecine imobile (fixe), ce
permite obţinerea imaginilor
vaselor fără utilizarea
substanţelor de contrast.
 Măsoară energia termică a corpului uman. În general, «ariile
problematice» manifestă temperaturi înalte sau reduse,
datorită creșterii sau reducerii fluxului vascular, respectiv,
activității metabolice locale.
 Radiația infraroșie este emisă de toate corpurile cu
temperatura mai mare decât zero absolut (-237° С).
Reţele de calculatoare folosite de departamentele de radiologie, care înlocuiesc
filmul radiologic cu imagini digitale afişate şi stocate electronic
 Oferă posibilitatea arhivării şi stocării imaginilor multimodale, integrate cu
informaţia de bază a datelor pacientului.
 Facilitează imprimarea laser a imaginilor, afişarea imaginilor şi informaţiei
pacientului la posturi de lucru în întreaga reţea. De asemenea, permite vizionarea
imaginilor la distanţă.

S-ar putea să vă placă și