Universitatea Politehnica Bucuresti

Acceleratorul liniar

Student : Oana Ramona

Facultatea : IMST

Grupa : 631 CB

An universitar 2010-2011
 Acceleratorul liniar

Un accelerator de particule este o instalatie complexa folosita in domeniul fizicii de

inalta energie pentru a accelera particule elementare. Se accelereaza in general doar particule
ce poarta sarcina electrica. Accelerarea are loc sub actiunea unor campuri magnetice. Este
utilizat la studiul particulelor elementare si al structurii nulcleului atomic.

Caracteristici esentiale ale fasciculelor de particule incarcate dintr-un accelerator:

- Particulele component ale fasciculului au energie cinetica mult mai mare decat
energia termica;
- Particulele au o imprastiere mica in energie;
- Fasciculul de particule se misca preponderant intr-o directive.

Procesul de accelerare - transferul de energie de la sarcinile externe, la fasciculul de

particule incarcate, prin intermediul fortelor electromagnetice. Exista o plaja larga de
acceleratori de particule care produc fascicule cu intensitati de la ordinul nanoamperilor pana la
intensitati de ordinul megaamperilor si o plaja de accelerare cuprinsa intre cativa eV pana la
TeV. Speciile particulelor incarcate care sunt accelerate sunt cuprinse intr-un domeniu larg de
mase, placand de la electroni pana la ioni grei, cu un factor de masa de circa1000000.

Exista o mare varietate de acceleratoare de particule , ele putand fi clasificate in functie

de forma traiectoriei fasciculului de particule accelerate, caracterul campurilor acceleratoare,
domeniul de energii imprimate particulelor si in functie de natura particulelor accelerate. In
acceleratoare este nevoie de asigurarea stabilitatii traiectoriei, adica mentinerea permanenta a
particulelor aflate in procesul accelerarii pe traiectorii care sa nu permita abateri mai mari de la
traictoria de echilibru( sau de referinta).

Clasificarea acceleratorilor de particule:

 Modul de accelerare:
- Electrostatic- gradientul potentialului electrostatic;
- Electromagnetic-variatia in timp a campului electromagnetic
 Forma traiectoriei particulelor accelerate
- Liniari;
- Ciclici;
 Tipul particulelor accelerate
- Acceleratori de electroni (betatroane);
 - Protoni;
- Ioni grei;
 Energia particulelor accelerate
- Energie medie (pana la energii de ordinal zecilor de MeV/nuvleon);
- Energie inalta (energii de ordinal sutelor de MeV/nucleon);
- Energie foarte inalta (energii de ordinal GeV/nucleon);

Raze de particule cu energie mare sunt folositoare atat pentru cercetarile fundamentale
si aplicate in stiinte, cat si in multe domenii tehnice si industriale fara legatura cu cercetarile
fundamentale. A fost estimate ca sunt aproximativ 26.000 de acceleratoare in intreaga lume.
Dintre acestea ,doar aproximativ 1% reprezinta masinile de cercetare cu peste 1 GeV, aprox
44% sunt in domeniul radioterapiei, aprox 41% pentru implantarea de ioni, aprox 9% pentru
procesarea si cercetarea industriala, aprox 4% pentru cecetari biomedicale si alte cercetari cu
cantitati mici de energie.

Pentru anchetele de baza in dinamica si structura materiei, spatiului si timpului, fizicienii

cauta cele mai simple genuri de interactiuni la cele mai inalte posibile energii. Acestea, in mod
normal, implica energii ale particulelor de multi GeV si interactiuni ale celor mai simple
particule : lepton(de ex. electronii si protonii), si cuarci sau fotoni si gluoni in campul cuantei.

Fizicienii nucleari sau cosmologii pot folosi razele atomilor nucleici, fara electroni,
pentru a investiga strtuctura, interactiunile si proprietatile nucleilor insisi si condensul la
temperaturi extreme si densitati asa cum au aparut in primele momente ale Big Bang-ului.
Aceste investigatii implica adeseori ciocniri ale nucleilor grei- ale atomilor ca Fe sau Au-la
energii de cativa GeV per nucleon. La energii mici, raze de nuclei accelerate sunt folositi,
deasemenea, in medicina , cum ar fi tratamentul cancerului.

Acceleratorul liniar Stanford, SLAC, a devenit functionabil in 1966, accelerand electronii

pana la 30 GeV pe o raza lunga de 3 km, fiind ingropat intr-un tunel si alimentat de sute de
klystroni. Este inca cel mai mare accelerator liniar existent, si a fost upgradat. Este
deasemenea , o sursa de sincroton foton de raze X si UV.

Pe langa faptul ca sunt de interes fundamental, electronii de mare energie ar putea fi

fortati sa emita raze foarte deschise si coerente de fotoni de mare energie-raze ultraviolete sau
raze X-pe calea radiatiei sincrotonului, ale caror fotoni are numeroase utilizari in studiul
structurii atomului, chimie, biologie, tehnologie.
 Acceleratorul liniar face parte din grupul de acceleratori de rezonanta sau ciclici,
deoarece accelerarea se face prin trecerea repetata a particulelor printr-o zona acceleratoare.
Existenta unui astfel de ciclu va cere, dupa cum se va vedea, respectarea unei conditii de
sincronism.

Acceleratorul liniar este construit dintr-o incinta vidata, in care este plasata o sursa de
ioni si o serie de cilindri metalici (tuburi de drift), asezati unul dupa altul, centrati si de lungime
crescanda. La capatul lor se aseaza tinta pentu a fi bombardata. Alimentarea tuburilor se face
de la o sursa de inalta frecventa si inalta tensiune. Accelerarea se petrece in zona dintre tuburi ,
iar in interiorul tuburilor particulele se misca liber (inertial). Conditia de sincronism (de
ciclitate) se pune astfel: pentru a fi accelerate, particula trebuie sa gaseasca la iesirea din tub un
potential accelerator (tubul sa aiba o polaritate inversa semnului sarcinii acceleratoare). Cum
viteza va creste la fiecare treapta de accelerare, rezulta ca lungimea acestor tuburi va trebui sa
creasca in mod proportional, deoarece frecventa tensiunii aplicate este cconstanta(f). Daca
tensiunea generatorului este U , la fiecare regiune de accelerare, energia particulei va creste cu
q* U0. Energia cinetica castigate de particula dupa ce strabate n tuburi de drift :

Astfel obtinerea energiilor mari necesita lungimi de kilometri. Relatia dintre parametrii
geometrici (consructivi) ai acceleratorului si frecventa tensiunii de alimentare. Pentru o energie
data, lunginea tuburilor scade cu cresterea frecventei tensiunii de accelerare, motiv pentru care
ele se alimenteaza cu tensiuni ce au frecvente de ordinal a 1000-10000 MHz.

Daca particula accelerata este electronul, atunci ea devine repede relativista si conditia
de sincronism nu mai este indeplinita. Variatia masei cu viteza arata ca un electron de 1MeV
avand o masa de patru ori mai mare ca masa de repaus.

Intr-un accelerator liniar, particulele sunt accelerate intr-o linie dreapta cu o tinta de
interes finala . Acestea sunt foarte des folosite. Sunt folosite pentru a da o initiala energie mica
particulelor inainte sa fie introdusa intr-un accelerator circular. Cel mai lung accelerator liniar
din lume este SLAC(Stanford Linear Accelerator), avand 3 km lungime.

Acceleleratoarele liniare de energii mari folosesc sisteme liniare de placi (sau tuburi cu
unda progresiva) la care este aplica un camp incarcat de energie alternant. In vreme ce
particulele se apropie de placa, ele sunt accelerate catre ea de o placa cu polaritate opusa. Pe
cand trec prin gaura din placa, polaritatea este inversata astfel incat placa, acum, nu le accepta
si sunt accelerate de ea catre urmatoarea placa. In mod normal, un curent de fascicule cu mai
multe particule este accelerat, astfel incat un voltaj controlat este aplicat fiecarei placi pentru a
repeat acest proces pentru fiecare fascicul.

In vreme ce particulele se apropie de viteza luminii, rata de comutare a campurilor

electrice devine atat de mare incat opereaza la frecventa microundelor, astfel, cavitatile
rezonante sunt folosite in masinarii cu energii mari in loc de simple placi.

Conditia ca sarcina sa fie in faza cu polaritatea campului.

Ln este lungimea tubului drift

Vn viteza particulei in tubul respective
λ este lungimea de unda a oscilatiei campului electric alternative
c viteza luminii

Acceleratorii liniari sunt folositi in medicina, in radioterapie si in chirurgia cu unde

radio. Acceleratoarele liniare folosite in medicina folosesc klystron si un aranjament complex de
magneti care produc o raza cu o energie de 6-30 milioane de electroni-volti(MeV). Electronii pot
fi folositi direct sau pot fi ciocniti de o tinta pentru a produce raxe X. Certitudinea, flexibilitatea
si acuratetea razei produsa au inlocuit vechea folosire a terapiei cu Cobalt-60 ca instrument de
tratament.
 Bibliogarfie:
- www.wikipedia.rog
- www.scribd.com