ACCELERA

TOARE DE
PARTICULE
PASCU ANDA
CLASA A XII-A D
NOTIUNI
INTRODUCTIVE
 Acceleratorul de particule este o
instalaţie complexă, folosită pentru a
accelera particule elementare.
 Se accelerează în mod direct doar
particulele încărcate electric, folosind ca
principiu de accelerare: interacţiunea
particulelor cu câmpuri electrice şi
magnetice.
 Cea mai simplă posibilitate de accelerare
a unei particule încărcate este de a o trece
printr-o diferenţă de potenţial U, ceea ce
duce la creşterea energiei sale cu:
 ΔE = q U q = sarcina electrică a
particulei
 U = tensiunea de accelerare
 COMPONENTELE PRINCIPALE ALE
ACCELERATORILOR
COMPONENTA CARACTERIZARE

Sursa de ioni sau de electroni -

Camera vidată Zona în care circulă particulele accelerate (10-6÷10- 11

Torr);

Dispozitivul de ghidare şi focalizare În jurul traiectoriei de referinţă;

Sistemul de accelerare Este bazat pe ajutorul unui camp electric pentru a creşte
energiea cinetica a particulelor şi pentru a compensa
pierderea de energie radiant;

Dispozitivele de măsurare şi de corecţie Permit controlul intensității, poziţiei şi dimensiunilor

fasciculului în timpul accelerării şi reglarea automata a
acestora;
Ţintele interne şi sistemele de extracţie Pentru producţia de fascicule secundare pentru
experimente.
 CLASIFICAREA ACCELERATORILOR DE
PARTICULE

Trasatură de clasificare Clase de accelaratori

Modul de accelerare Electrostatici – gradientul potenţialului electrostatic
Electromagnetici – variaţia în timp a câmpului
electromagnetic

Forma traiectoriei particulelor accelerate Liniari

Ciclic

Energia particulelor accelerate Energia medie (pana la ordinul zecilor de MeV/nucleon)

Energia îaltă (de ordinul sutelor de MeV/nucleon)
Energia foarte îaltă (de ordinul miilor de MeV/nucleon
adica GeV/nucleon)
CICLOTRONUL
 Acest accelerator duce la creşterea puterii de accelerare prin constrângerea
fasciculul de particule să treacă de mai multe ori prin câmpul de accelerare
(traiectorii circulare). Dispozitivul de accelerare este caracterizat de
traiectorii circulare, (Ernest O Lawrence şi M. Stanley Livingston, 1929) a
fostnumit ciclotron, şi poate accelera ioni grei la energii de circa 200
MeV/nucleon.

 Parțiel componente ale ciclotronului:

 Două sectoare circulare (duanţi) plasate într-o camera vidată, în care se

mişcă sarcinile, pe traiectorii spiralate.

 Camera –între polii unui magnet, a căror construcţie face ca liniile de

camp magnetic, să fie totdeauna perpendicular pe traiectoria pe care
urmează să o parcurgă sarcinile.

 Sursa de ioni, se află în centrul duanţilor şi produce ioni pozitivi.

 Duantii sunt conectaţi la o sursă de tensiune de înaltă frecvenţă cu

valoarea nominală V.

 În spaţiul dintre duanţi, sarcinile sunt accelerate la o diferenţă de potenţial

constantă (Ec=qE).

 Câmpul magnetic constant şi perpendicular pe viteza particulei, crează o

forţă centripetă:

 mv *supra* 2 r = qvB ⟹ r =∙ mv qB
BETATRONU
Este un accelerator ciclic de electroni bazat pe legea inducţiei
electromagnetice mai specific pe acţiunea unui camp electric cu liniile
de camp circulare şi închise, asupra fasciculului de electroni aflaţi în
mişcare. Astfel perpendicular pe planul traiectoriei, există un câmp
magnetic variabil în timp şi cu o anumită configuraţie spaţială care
permite atât accelerarea electronilor cât şi ghidarea lor, astfel încât
traiectoria lor să se afle în permanenţă în lungul liniilor de câmp
electric. Structura de baza este un electromagnet care accelerează
electronii şi crează în acelaşi timp câmpul magnetic cu distribuţia
necesară focalizării şi ghidării fasciculului de electroni. Între piesele
polare ale electromagnetului (între-fierul) se găseşte camera de
accelerare sub forma unui tub toroidal construit dintr-un material
isolator (ceramic sau sticlă) prin care circulă electronii.
Electromagnetul conţine o bobină primară alimentată direct la reţeua
de curent alternativ, iar rolul de bobină secundară, este îndeplinit de
camera de accelerare. Accelerarea electronilor are loc în intervalul în
care, atât câmpul magnetic cât şi derivata acestuia în raport cu timpul,
au acelaşi semn. Principiul de accelerare este următrul: datorită
variaţiei în timp a câmpului magnetic, ia naştere un câmp electric de
inducţie (rotaţional) tangent tot timpul la traiectoria parcursă de
electroni, care conduce la creşterea energiei lor cinetice.
SINCROTRON
 Sincrotronul este un tip de accelerator de particule circular.

 Particulele pot fi elementare (de exemplu electroni ) sau nu (de

exemplu nuclee de plumb).

 Câmpul magnetic al magneților "dipolari" amplasați în lungul orbitei deviază electronii

între secțiuni liniare succesive. Aceste secțiuni formează o structură închisă cu o formă
aproximativ circulară. Focalizarea fascicului de electroni este realizată separat, de
magneți "cuadrupolari" și "hexapolari".
 Primele sincrotroane au fost utilizate pentru accelerarea de particule pentru cercetarari
de fizică a particulelor elementare. În 1961, o inovație deosebită a fost demonstrarea în
instalația "Tantalus", administrată de un consorțiu de universitati americane, a
ideii inelului de acumulare (engl. storage ring). Într-un inel de acumulare particulele
sunt mentinute la o energie constantă. Acesta, cu un vid de mai bună calitate, a permis
păstrarea unui flux de particule pentru un interval mai îndelungat și creșterea
intervalului de timp dintre accelerații. Într-un sincrotron contemporan accelerarea
particulelor dureaza câteva minute, în restul timpului acestea deplasându-se cu o
energie constantă. Din punct de vedere practic, aceasta a simplificat mult utilizarea
instalației în experimente cu razele X generate.
ACCELERATORUL LINIAR
 Acceleratorul liniar este constituit din mai mulţi
electrozi cilindrici, aşezaţi unul după altul, centraţi,
de lungime crescândă şi legaţi prin bare de
alimentare la un generator de înaltă frecvenţă.
Primul accelerator liniar a fost imaginat în 1931, de
D. Sloan şi E. Lawrence. Mecanismul de
funcţionare : se injectează fasciculul de particule
care trebuie accelerate în lungul axei comune a
electrozilor cilindrici În interiorul cilindrilor,
câmpul electric este nul, iar în spaţiul dintre doi
cilindri succesivi, există un câmp electric alternativ,
cu o frecvenţă egală cu frecvenţa generatorului
Lungimile electrozilor sunt calculate astfel încât, la
fiecare trecere a particulei prin intervalul dintre doi
electrozi, câmpul electric să aibă o polaritate care să
accelereze particula. Acceleratorii liniari sunt
folosiţi în medicină, în radioterapie şi în chirurgia
cu unde radio
ACCELERATORUL CICLIC
 În acceleratorul ciclic particula trece în mod repetat prin
acelaşi interval de accelerare şi este obligată să parcurgă o
traiectorie circulară prin introducerea unui câmp magnetic,
perpendicular pe viteză. Asupra particulei care se
deplasează în câmpul magnetic uniform acţionează forţa
Lorentz care joacă rolul de forţă centripetă: mv2 / R = q v
B În această relaţie m este masa particulei, v viteza sa, q
sarcina electrică a particulei, B inducţia magnetică şi R este
raza traiectoriei circulare. Pe traiectoria circulară se
plasează intervalele de accelerare în care energia cinetică a
particulei creşte cu valoarea ΔE = q U, unde U este
diferenţa de potenţial aplicată. Frecvenţa câmpului
accelerator trebuie să fie reglată astfel încât particula să
ajungă între electrozi în momentul în care câmpul are
valoarea maximă şi sensul necesar pentru accelerare.
Avantajul acceleratorului ciclic față de cel liniar este că
topologia circulară permite accelerarea continuă, astfel
încât particulele pot tranzita la infint. Un alt avantaj este că
acceleratorul circular este mai mic decât cel liniar în
comparație cu puterea lor
ACCELERATORUL DIN
LABORATORUL CERN)
 Large Hadron Collider este, la ora actuală, cel mai
puternic accelerator de particule de care dispun
fizicienii. El se află în laboratorul CERN
(Laboratorul European pentru Fizica Particulelor
Elementare), situat între Franța și Elveția., la câteva
zeci de metri sub pământ, întins pe o distanță de 25
km și au lucrat la el peste 7000 de savanți și
fizicieni. LHC este cel mai mare experiment din
istoria fizicii particulelor, va ajunge la energii de 1
TeV (trilioane de electroni-volţi), de 7 ori mai mari
decât cele obţinute în prezent de cel mai mare
accelerator de particule în funcţiune. LHC va fi
folosit la accelerarea şi ciocnirea protonilor la
energii niciodată atinse până acum, cam 30 de
milioane de ciocniri pe secundă. În fiecare dintre
aceste ciocniri vor fi produse noi particule, unele,
probabil, încă necunoscute
 CURIOZITATI
 Există mai mult de 30.000 de acceleratoare în funcţiune în întreaga lume
 Una dintre cele mai lungi clădiri moderne din lume a fost construită pentru un accelerator de particule
 Acceleratoarele de particule sunt, dintre toate lucrurile, cele mai asemănătoare cu maşini ale timpului, conform lui Stephen
Hawking

Cea mai înaltă temperatură înregistrată de un dispozitiv făcut de mâna omului a fost atinsă într-un accelerator de particule
 Natura creează acceleratoare de particule mult mai puternice decât orice făcut pe Pământ
 Acceleratoarele de particule nu numai accelerează particule; le fac mai masive
 Diametrul primului accelerator circular era mai mic de 12.5 cm; diametrul marelui Large Hadron Collider este mai mare
de 9 km
 În anii '70 cercetătorii de la Fermi National Accelerator Laboratory au "angajat" un dihor numit Felicia pentru a curăţa
componente ale acceleratorului
 BIBLIOGRAFIE
 https://www.scientia.ro/tehnologie/6209-acceleratoarele-de-particule.html
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83