Curentul alternativ

Ce este curentul alternativ

În primul capitol am luat în considerare doar curentul continuu, termen
folosit în electricitate pentru a defini deplasarea electronilor într-o singură
direcţie constantă şi/sau calitatea tensiunii de a deţine o singură polaritate.
Curentul continuu este tipul de electricitate produsă de o baterie, de exemplu.

Pe cât de folosit şi uşor de înţeles este curentul continuu, acesta nu este „tipul”
de electricitate folosit în general. Unele surse electrice, precum generatoarele
electro-mecanice rotative, produc tensiuni a căror polaritate alternează,
inversându-se în acest caz polii pozitivi şi negativi între ei. Fie că vorbim de
modificarea polarităţii unei tensiuni sau de modificarea direcţiei de deplasare
a electronilor înainte şi înapoi, acest gen de electricitatea poartă denumirea de
curent alternativ:

Figure 1: curent continuu vs. curent alternativ

Deşi simbolul bateriei este folosit pentru a reprezenta orice sursă de curent
continuu, în cazul curentului alternativ, simbolul unei surse generige îl
reprezintă o linie sinusoidală într-un cerc, precum în figura de mai sus.

Ne putem întreba, pe bună dreptate, de ce ne-am bate capul şi cu acest tip de

electricitate. Este adevărat că în unele cazuri, curentul alternativ nu prezintă
niciun avantaj faţă de cel continuu. În aplicaţiile în care curentul electric este
folosit doar pentru a genera energie sub formă de căldură (reşou, bec, etc.),
polaritatea sau direcţia curentului este irelevantă atâta timp cât tensiunea şi
curentul existente în circuit sunt suficiente pentru a disipa puterea necesară
elementelor din circuit. Totuşi, cu ajutorul curentului alternativ se pot
 construi generatoare electrice, motoare electrice şi sisteme de distribuţie a
energiei electrice mult superioare din punct de vedere al eficienţei faţă de
curentul continuu.

1. Generarea curentului alternativ

În cazul în care construim o maşină ce roteşte un câmp magnetic în jurul unui

set de înfăşurări staţionare prin intermediul unui ax, vom constata producerea
curentului alternativ pe înfăsurări pe măsură ce axul se roteşte; principiul se
bazează pe legea inducţiei electromagnetice a lui Faraday. Acesta este şi
principiul de bază a unui generator de curent alternativ, cunoscut şi sub
numele de alternator.

Figure 2: principiul generatorului de curent alternativ

Putem observa că polaritatea tensiunii pe înfăşurare se inversează atunci când

prin preajma acestia trece polul opus al magnetului. Conectată la o sursă,
această inversare a polarităţii crează un curent invers (în direcţie opusă) prin
circuit. Cu cât viteza de rotaţie a axului generatorului este mai mare, cu atât
mai repede se roteşte şi magnetul; rezultatul este o tensiune şi curent
alternativ ce-şi modifică direcţiile mult mai des în aceeiaşi perioadă de timp.
2. Generarea curentului continuu

Deşi generatoarele de curent continuu funcţionează pe baza aceluiaşi principiu

al inducţiei electromagnetice ca şi generatoarele de curent alternativ,
construcţia acestora nu este aşa de simplă. La un generator de curent
continuu, înfăşurarea este montată pe ax, acolo unde la generatorul de curent
alternativ se află magnetul permanent, iar contactul dintre înfăşurarea
rotativă şi circuitul exterior se realizează cu ajutorul unor contacte staţionare
de carbon, numite perii, ce vin în contact cu fâşii de cabon aflate pe înfăşurare.
Toate aceste elemente sunt necesare pentru schimbarea polarităţii de ieşire
spre circuitul exterior, pentru ca acesta „să vadă” o polaritate constantă
(curent continuu):

Figure 3: principiul generatorului de curent continuu

Generatorul de mai sus produce două pulsuri de tensiune la fiecare revoluţie a

axului, ambele pulsuri având aceeiaşi direcţie (polaritate). Pentru ca un
generator de curent continuu să producă o tensiune constantă şi nu o tensiune
intermitentă, acesta trebuie echipat cu seturi multiple de înfăşurări pentru
contactul cu periile. Diagrama de mai sus este prin urmare una simplificată.
Problema ce se iveşte în cazul închiderii şi deschiderii contactelor între
înfăsurările rotative şi perii este dezvoltarea căldurii excesive şi a scânteilor, în
special la viteze mari. Dacă mediul ambiant în care funcţionează generatorul
prezintă vapori inflamabili sau explozivi, problema folosirii unui asfel de
generator este şi mai gravă. Pe de altă parte, un generator de curent alternativ
nu necesită perii şi comutatoare pentru funcţionarea sa, şi este prin urmare
imun la asfel de probleme. Avantajele curentului alternativ faţă de cel
continuu se regăsesc şi în cazul confecţionării motoarelor electrice.

3. Frecvenţa

O metodă şi mai des folosită pentru a descrie alternanţa curentului alternativ

este exact rata acestei oscilaţii, denumită frecventă, desemnată matematic
prin f. Unitatea de măsură pentru frecventă este Hertz-ul (prescurtat Hz), şi
reprezintă numărul de perioade complete într-un interval de o secundă. În
Europa, frecvenţa standard folosită este de 50 Hz, ceea ce se traduce prin
faptul că tensiunea alternativă oscilează cu o rată de 50 de perioade la fiecare
secundă. O staţie de transmisie radio ce foloseşte o frecvenţă de 100 MH
generează tensiune alternativă ce oscilează cu o rată de 100 de milioane de
perioade pe secundă.

Matematic, perioada şi frecvenţa sunt mărimi reciproce, frecvenţa fiind egală

cu inversul perioadei (f = 1 / T) De exemplu, pentru o perioadă T = 16 ms,
frecvenţa f = 1 / 16 = 62.5 Hz. Instrumentul folosit pentru vizualizarea
formelor de undă (a variaţiei tensiunii sau curentului cu timpul) se
numeşte osciloscop