UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS din GALAȚI

Departamentul de Formare Continuă și Transfer Tehnologic

Program de conversie profesională ,,Educație Tehnologică”
Disciplina Electrotehnică

ELEMENTE DE PROTECȚIE ÎN CURENT

ALTERNATIV

Cursant: BABA-DIȚA MIHAELA

CUPRINS
1. Curentul alternativ..................................................................................................................3
1.1.Definiția curentului alternativ...........................................................................................3
1.2.Ce este curentul alternativ................................................................................................3
1.3.Generarea curentului alternativ........................................................................................3
1.4.Forme de unde în curent alternativ...................................................................................4
2.Generatoare de curent alternativ...............................................................................................5
2.1. Puterea în curent alternativ................................................................................................6
3. Elemente de protecție în curent alternativ..............................................................................7
3.1. Tipuri de instalații interioare...........................................................................................8
3.2 Branșamente și racorduri..................................................................................................9
3.3 Montarea instalației din clădire......................................................................................11
4. Bibliografie..........................................................................................................................12

1. Curentul alternativ
1.1. Definiția curentului alternativ
Se numesc circuite de curent alternativ circuitele electrice alimentate cu tensiuni elec
tromotoare alternative (Manual clasa XI: F1, 2006, p.70).

1.2. Ce este curentul alternativ

Unele surse electrice, precum generatoarele electro-mecanice rotative, produc tensiuni a
căror polaritate alternează, inversându-se în acest caz polii pozitivi şi negativi între ei. Fie că
vorbim de modificarea polarităţii unei tensiuni sau de modificarea direcţiei de deplasare a
electronilor înainte şi înapoi, acest gen de electricitatea poartă denumirea de curent alternativ.
Deşi simbolul bateriei este folosit pentru a reprezenta orice sursă de curent continuu, în cazul
curentului alternativ, simbolul unei surse generige îl reprezintă o linie sinusoidală într-un
cerc, precum în figura de mai jos.
( http://mihaiolteanu.me/circuiteelectrice/curent-alternativ.html )

Fig.1 Curent continuu vs. curent anternativ

1.3. Generarea curentului alternativ

Dacă construim o maşină ce roteşte un câmp magnetic în jurul unui set de înfăşurări staţionare
prin intermediul unui ax, vom constata producerea curentului alternativ pe înfăsurări pe măsură
ce axul se roteşte; principiul se bazează pe legea inducţiei electromagnetice a lui Faraday. Acesta
este şi principiul de bază a unui generator de curent alternativ, cunoscut şi sub numele de
alternator.
Putem observa că polaritatea tensiunii pe înfăşurare se inversează atunci când prin preajma
acestia trece polul opus al magnetului. Conectată la o sursă, această inversare a polarităţii crează
un curent invers (în direcţie opusă) prin circuit. Cu cât viteza de rotaţie a axului generatorului
este mai mare, cu atât mai repede se roteşte şi magnetul; rezultatul este o tensiune şi curent
alternativ ce-şi modifică direcţiile mult mai des în aceeiaşi perioadă de timp.
( http://mihaiolteanu.me/circuiteelectrice/curent-alternativ.html)
 Fig.2 Principiul generatorului de curent alternativ

1.4. Forme de undă în curent alternativ

Datorită modului de producere al energiei electrice, unda produsă de modificarea continuă a
polarităţii tensiunii, respectiv direcţiei curentului, are o formă sinusoidală.
( http://mihaiolteanu.me/circuiteelectrice/curent-alternativ.html)

Fig.3 Formă de undă sinusoidală

 2.Generatoare de curent alternativ
Curentul alternativ studiat pâna în acest moment era generat de o spira dreptunghiulara care
se rotea într-un câmp magnetic uniform . El era cules de la doua inele prin intermediul a doua
perii . Acest colector prezinta însa neajunsuri legate de producerea curentilor de intensitate
mare , când la colector pot sa apara scântei . Pe de alta parte , dupa un timp îndelungat de
functionare , periile se uzeaza si necesita schimbate . De aceea , în tehnica este folosit
generatorul de curent alternativ , pe scut , alternatorul , în care pe functia de stator este indusul ,
iar pe post de rotor este inductorul , adica miezul magnetic care genereaza câmpul ( fig. 4 a ) .

Fig.4 a

Daca în cazul indusului-rotor fluxul este modificat prin taierea suprafetei , de data aceasta el
este modificat prin rotirea câmpului magnetic . Bobinele inductorului sunt alimentate din exterior
de la un generator de curent continuu prin intermediul a doua perii . El este format de obicei
dintr-o coroana cu mai multe perechi de poli . Indusul formeaza un cadru circular în jurul
inductorului si este confectionat din tole feromagnetice pentru a micsora efectul curentilor
Foucault . În acest cadru circular exista sapate canale în care se afla îngropati conductori care se
leaga între ei în asa fel încât curentii generati în fiecare conductor sa se adune ( fig. 4 b ) . La
sfârsit ramân doua capete libere care constituie bornele de livrare în circuitul exterior . Curentul
produs de un asemenea generator este numit curent monofazat .
 Fig.4 b

În modelul descris mai sus , energia electrica apare în forma unui consum de energie
mecanica produsa de o cadere de apa , sau de o turbina cu vapori . Deoarece nu toata energia
mecanica consumata este transformata în energie electrica , se defineste , astfel , un randament al
generatorului , ca fiind raportul dintre puterea electrica furnizata (Pel) si puterea mecanica
consumata (Pmc) . Pierderi de energie au loc prin frecari , prin efect Joule în bobinajele indusului
sau prin curenti Foucault.

2.1. Puterea în curent alternativ

Puterea în curent alternativ are o expresie diferita de cea a curentului continuu . Daca
circuitul este format numai din rezistente ohmice , atunci puterea este egala cu Uif∙Iif =
Um∙Im/2 , unde Uif este tensiunea între faze , Iif este intensitatea curentului între faze , Um este
tensiunea maxima , iar Im intensitatea maxima a curentului . Când însa circuitul contine si
elemente reactive , atunci puterea consumata prin efect Joule este data de caderea de tensiune pe
rezistenta :

UR = U cos φ = (Um cos φ) sin t

În acest caz , produsul UmIm/2 poarta numele de putere aparenta (Pa) , iar puterea disipata pe

rezistenta este numita reala (Preal) si este exprimata de caderea de tensiune pe rezistenta :

Factorul cos φ poarta numele de factor de putere si arata ce fractiune este disipata prin efect
Joule . Cealalta parte a puterii descrisa de caderea de tensiune pe elementele reactive
( Um sin φ sin t ) este numita putere reactiva (Preactiv) si este egala cu:
  .

(https://www.scritub.com/stiinta/fizica/Curentul-alternativ45337.php)

3.Elemente de protecție în curent alternativ

Elemente de protecție în curent alternativ sunt siguranțele din tabloul electric.

Distribuția energiei dintr-un punct pe mai multe circuite electrice este realizată dintr-un tablou
electric de distribuție.
Elemente constructive. Tablourile lectrice cuprind în principal siguranțele fuzibile pentru
fiecare circuit de alimentare, uneori și siguranțe pe circuitul de intrare; de asemenea mai pot
cuprinde întrerupătoare rotative sau cu pârghie și aparate de măsură (voltmetru sau ampermetru).
Tablourile de distribuție se clasifică:
-după putere:
-tablouri (de distribuție) monofazate (când puterea distribuită nu depășește 2 kw –de exemplu în
locuințe);
-tablouri trifazate (pentru puteri mai mari);
-după natura consumului:
-tabloluri de lumină;
-tablouri de forță.
-după materialul și forma de execuție:
-tablouri de marmură; sunt executate pe plăci dreptunghiulare de marmură de dimensiuni
standardizate, marmura constituind partea izolantă pentru tablourile de siguranță. În figura 4, a se
prezintă vederea exterioară a unui tablou de marmură având cinci circuite monofazare și două
trifazate, care este alimentat trifazat, iar în figura 4, b-schema electrică a acestuia;
-tablouri de tablă; sunt realizate de obicei sub forma unor cutii de tablă echipate cu două circuite
și sunt folosite în toate apartamentele noi. Uneori acestea cuprind și contorul și o dulie în care se
montează lampa de iluminat din holul de intrare unde este plasat tabloul;
-tablouri metalice deschise; se construiesc din tablă pe profile de oțel sau tablă ambutisată,
pentru puteri relativ mari (sute de kilowați), instalându-se în postuuri de transformare sau incinte
industriale;
-tablouri capsulate; sunt realizate din mai multe cutii de fontă cu capac având forme
dreptunghiulare și diverse funcții (cutii de bare,cutii de siguranțe,etc.) și care sunt așezate una
lângă alta pot constitui un tablou oricât de mare. Ele se construiesc pentru curenți de 200...600 A,
tensiune 0,4 kV și sunt folosite numai în hale industriale unde există pericolul lovirilor mecanice.
(Electrotehnică și electronică, Editura didactică și pedagogică București, 1979, pag..203, 204)

2.1 Tipuri de instalații electrice interioare

Instalațiile electrice de joasă tensiune se numesc interioare dacă sunt executate în interiorul
încăperilor și exterioare când sunt executate în afara lor (pe stăzi, în curți, în pământ).

Inatalațiile interioare, care sunt cele mai răspândite, se împart în mai multe categorii:

-după locul de montare (pozare)

-instalații îngropate, la care cconductoarele trase în tuburi de protecție sunt pozate sub tencuială
sau sub podea;
-instalații aparente, la care conductoarele și tuburile de protecție sunt montate ,,aparent” pe
perete sau console;

-după mediul ambient

-instalații în mediul normal- fără praf, fără vapori corosivi sau fără pericol de explozie (de
exemplu în locuințe);

-instalații în încăperi cu praf necombustibil (de exemplu la fabricile de ciment);

-instalații în încăperi cu praf combustibil (de exemplu la fabricile de mobilă);

-instalațiile în încăperi cu praf explozibil (de exemplu la fabricile de zahăr sau făină);

-instalații în încăperi cu umiditate;

-instalații în încăperi cu agenți chimici corosivi etc. (Electrotehnică și electronică, Editura

didactică și pedagogică București, 1979, pag..209)

2.2 Branșamente sau racorduri

Partea din instalații care face legătura între rețeaua electrică de distribuție exterioară clădirii și
instalația interioară din clădire, se numește branșament sau record.

În cazul consumatorilor casnici, branșamentul asigură legătura între rețeaua intreprinderii de

distribuție a electricității (IDE sau IRE) și instalația din interioruul locuinței.

Branșamentele pot fi: aeriene sau subterane.

Branșamentele aeriene se folosesc în cazul când linia de distribuție este aeriană (pe stâlpi).
Intrarea racordului în clădire se poate face în mai multe feluri, în funcție de înălțimea clădirii:

-la clădirile înalte (cu etaj) se folosește soluția cu izolatoare fixate pe perete la o înălțime
suficientă (circa 4 m) pentru ca conductoarele să nu fie atinse de pe sol. Conductoarele de
legătură, izolate, intră în tubul de protecție ce merge spre interior printr-o cutie etanșă de fontă
fixată pe perete;

-la clădirile mai scuunde (parter) se prevede un suport din țeavă (consolă) fixat lateral pe perete
și suficient de lung pentru a asigura o înălțime convenabilă a conductoarelor față de sol (fig.5);
-la clădirile foarte scunde, mai ales în mediul rural, consola din țeavă metalică pătrunde prin
acoperiș.

Pe conductoarele ,,active” ale branșamentelor aeriene se montează siguranțele aeriene formate

dintr-un isolator pe care se fixează capetele conductoarelor separate (izolate) și unite prin firul
fuzibil legat între cele două șuruburi.

Branșamentele subterane se folosesc întotdeauna când rețeaua de distribuție este subterană. Un

asemenea branșament este constituit dintr-un cablu subteran monofazat (două conductoare) sau
trifazat (patru conductoare) care se racordează la cablul de distribuție (care este totdeauna
trifazat) printr-o ,,mufă de derivație” și se termină în zidul clădirii printr-o cutie specială numită
cofret. În cofret sunt montate siguranțele branșamentului, iar cofretul este încuiat, accesul la
acesta fiind permis numai personalului IDE sau IRE. În figura 6 este arătat un cofret al unui
branșament trifazat. (Electrotehnică și electronică, Editura didactică și pedagogică București,
1979, pag..210)
2.3 Montarea instalației din clădire

Înainte de a intra în tabloul general de distribuție a energiei în interiorul clădirii, coloana care
sosește de la cofret străbate un aparat de măsurare-contor care inregistrează energia consumată și
pe baza căruia se plătește energia respectivă. Contorul este sigilat și este sub supravegherea,
intrețirea și verifiarea personalului IDE sau IRE.

De la tabloul general sunt alimentați consumatorii (lămpi, motoare etc.) prin conductoare (F500,
AF500 FY etc.) trase în tuburi de protecție (P, IP, IPE, PCV etc.).

Tuburile sunt plasate pe tencuială sau tub tencuială în poziție orizontală, pe pereți la o distanță de
25 cm față de tavan. Derivațiile sau ramificațiile din tuburi spre lămpi, intrerupătoare sau prize se
execută cu ajutorul unor doze de ramificație de formă rotundă sau pătrată.

Secțiunea conductoarelor pentru circuitele de lumină este de minimum 1,5 mm2, iar pentru
circuitele de priză este de mimimuum 2,5 mm2.

Numărul și poziția corpurilor de iluminat, a lămpilor etc. se stabilește în funcție de dimensiunile

și destinația încăperii, culoarea pereților etc., pe baza unui ,,calcul de iluminare”.

Întrerupătoarele folosite în instalațiile de iluminat se montează în încăperi lângă ușile de intrare ,

spre partea de deschidere a acestora (nu după ușă), iar în încăperile mici (băi, spălătorii, cămări)
se montează în afara lor, lângă ușa de acces.

Prizele se montează în încăperile în care sunt necesare (dormitoare, bucătării etc.) fiid legate la
tablou pe circuit și deci pe siguranțe separate față de cele de lumină.

În camerele de locuit, prizele se montează de obicei la înălțimea de 20…40 cm de pardoseală; în

bucătării sau cămări prizele pentru frigidere se montează la 1,2 m de la pardoseală, iar în
încăperile care sunt copii (creșe, cămine, spitale de copii, școli etc) la 1,5 m.
Prizele montate în bucătării, băi etc. și în general cele care alimentează frigidere, mașini de spălat
rufe sau plite electrice (aparate electrocasnice) sunt de tip special (tip SCHUCO), având și un fir
de protecție legat la o cdentură de pământ. (Electrotehnică și electronică, Editura didactică și
pedagogică București, 1979, pag..210)

Bibliografie

Electrotehnică și electronică, Editura didactică și pedagogică București, 1979

http://mihaiolteanu.me/circuiteelectrice/curent-alternativ.html

https://www.scritub.com/stiinta/fizica/Curentul-alternativ45337.php

Manual clasa XI: F1, 2006, Ministerul Educației și Cercetării, 2006