Barzoiu Angela-Gabriela

Clasa a VIII-a A

PROIECT-APLICATII ALE EFECTELOR CURENTULUI ELECTRIC

Transformatorul

Un transformator este o mașină electrică care transferă energie electrică dintr-

un circuit (primarul transformatorului) în altul (secundarul transformatorului),
funcționând pe baza legii inducției electromagnetice. Un curent electric
alternativ care străbate înfășurarea primară produce un câmp magnetic variabil
în miezul magnetic al transformatorului, acesta la rândul lui producând o
tensiune electrică alternativă în înfășurarea secundară.

Functia:

În circuitele și rețelele electrice, transformatorul realizează transfer de energie

(electrică) dintr-un circuit (rețea) de anumiți parametri - tensiune U, curent I,
rezistență R - , în energie electrică cu alți parametri (valori) de circuit, în
condițiile unei separări (izolări) galvanice între cele două circuite (rețele)
electrice. Practic se acceptă, că energia electrică obținută la ieșire, în circuitul
(circuitele, dacă sunt mai multe) secundar este aproximativ egală cu cea de la
intrare, din circuitul primar. Totuși în calcule de proiectare pierderile de energie
(din transformator) sunt luate în considerație.

Principiul de functionare:

Presupunem că ambele circuite ale transformatorului au spirele înfășurate în

același sens și că au N1 respectiv N2 spire. Transformatorul se consideră că
funcționează în gol (i2=0, adică circuitul secundar este deschis). Dacă se aplică
transformatorului tensiunea alternativă u1 de valoare efectivă U1 în primar apare
curentul de intensitate i1 și valoare efectivă I1. Acesta, conform legii Biot-Savart,
dă naștere unui flux magnetic alternativ având valoarea instantanee Φ = Φmcos
ωt. Acest flux variabil care străbate spirele ambelor înfășurări face să apară în
cele N1 spire ale primarului o t.e.m. de autoinducție.

Pierderi in transformator:
 • Pierderi în circuitul magnetic – nu tot fluxul magnetic trece prin miezul
magnetic al transformatorului. În plus, circuitul magnetic nu se comportă
perfect liniar, ci are histerezis.
• Pierderi în înfășurări – prin efect Joule.
• Curenții turbionari – induși în miezul magnetic, care este un material
conductor.
• Magnetostricție.
Aplicatii:
Principala utilizare este la transportul energiei electrice pe distanțe mari, prin
implementarea liniilor de înaltă tensiune (zeci sau sute de kilovolți). Aceasta este
necesar din rațiuni economice. La capătul de aplicare (intrare) a energiei se
folosesc transformatoare ridicătoare de tensiune, iar la destinație energia se
transmite linilor de joasă tensiune prin intermediul unor transformatoare
coborâtoare de tensiune electrică. Prin folosirea unor tensiuni înalte și foarte
înalte se scade curentul prin linie la valori care reduc pierderile prin efect Joule
la un nivel rezonabil, astfel nefiind necesară utilizarea unor conductoare cu
secțiuni sensibil mai mari, care ar ridica costul construcției și conservării linilor
electrice de transport de energie.

Alternatorul
Alternatorul este un dispozitiv electromecanic care converteşte energia mecanică
în energie electrică sub formă de curent alternativ. Cele mai multe alternatoare
folosesc un câmp magnetic rotativ, dar alternatoarele liniare de curent alternativ
sunt rar folosite. În principiu, orice generator electric de curent alternativ poate
fi numit un alternator, dar de obicei cuvântul se referă la mici dispozitive rotative
acţionate de motoarele automobilelor şi alte motoare cu ardere internă.
Alternatoarele din centralele electrice care sunt puse în mişcare de forţa aburului
sunt numite turbo-alternatoare.
Cum functionează
Are două bobine: un stator (bobina fixa exterioară) şi un rotor (bobină rotativă
interioară). Tensiunea furnizată prin regulatorul de tensiune la bobină rotorului
transformă rotorul într-un magnet. Rotorul este rotit de motor prin intermediul
unei curele, iar câmpul magnetic produs de rotirea rotorului induce curent
electric alternativ în bobina fixă a statorului. Diodele din interior sunt folosite
pentru a transforma curentul alternativ în curent continuu. Tensiunea de ieşire
este controlată de regulatorul de tensiune. Probleme apar datorită uzurii
periilor, inelelor de contact sau deteriorarea regulatorului de tensiune.

Motor electric

Un motor electric (sau electromotor) este un dispozitiv electromecanic ce

transformă energia electrică în energie mecanică. Transformarea în sens
invers, a energiei mecanice în energie electrică, este realizată de un generator
electric. Nu există diferențe de principiu semnificative între cele două tipuri de
mașini electrice, același dispozitiv putând îndeplini ambele roluri în situații și
scheme de conectare diferite. Principiul de funcționare[modificare | modificare
sursă]

Motoare electrice de diferite puteri în comparație cu o baterie de 9 V

Majoritatea motoarelor electrice funcționează pe baza forțelor electromagnetice

ce acționează asupra unui conductor parcurs de curent electric aflat în câmp
magnetic. Există însă și motoare electrostatice construite pe baza forței Coulomb
și motoare piezoelectrice.
Utilizare

Principala modalitate de utilizare a motoarelor electrice o constituie acționarea

electrică, prin care are loc în mod efectiv conversia energiei electrice în energie
mecanică, cu sau fără controlul unor parametri electrici sau mecanici. Fiind
construite într-o gamă extinsă de puteri, motoarele electrice sunt folosite la
foarte multe aplicații: de la motoare pentru dispozitive electronice (hard disc,
imprimantă) până la acționări electrice de puteri foarte mari (pompe,
locomotive, macarale).
Diferența dintre energia electrică consumată și cea mecanică utilă reprezintă
pierderile electrice și mecanice de energie, care se transformă, în mod
ireversibil, în căldură.
După numărul de motoare electrice și mașini de lucru acționate, se
deosebesc:
• acționări electrice de grup, la care un grup de mașini (de exemplu
mașinile-unelte dintr-un atelier) sunt acționate, prin curele sau roți dințate
de un singur motor; nu se mai folosesc, fiind ineficiente;
• acționări electrice individuale, la care un singur motor acționează o
singură mașină de lucru;
• acționări electrice cu mai multe motoare, la care fiecare mecanism al
mașinii de lucru are motorul său, încât se poate realiza o automatizare
complexă a procesului de lucru.
Caracteristicile mecanice ale motoarelor electrice de acționare pot fi:
• rigide, la care turația variază puțin când crește sarcina motorului (de
exemplu la motoarele asincrone sau de curent continuu cu excitație în
derivație);
• elastice (moi), la care turația scade mult cu creșterea cuplului rezistent la
arbore (de exemplu la motoarele de curent continuu cu excitație în serie);
• absolut rigide (sincrone), la care turația nu variază cu încărcarea, fiind
riguros constantă dacă frecvența tensiunii de alimentare nu se modifică
(la motoarele sincrone).
Elemente componente

Vedere în secțiune prin stator a motorului de inducție

Indiferent de tipul motorului, acesta este construit din două părți componente:
stator și rotor. Statorul este partea fixă a motorului, în general exterioară, ce
include carcasa, bornele de alimentare, armătura feromagnetică statorică și
înfășurarea statorică. Rotorul este partea mobilă a motorului, plasată de obicei
în interior. Este format dintr-un ax și o armătură rotorică ce susține înfășurarea
rotorică. Între stator și rotor există o porțiune de aer numită întrefier ce permite
mișcarea rotorului față de stator. Grosimea întrefierului este un indicator
important al performanțelor motorului.

rotorul motorului electric și statorul

Clasificare
Motoarele electrice pot fi clasificate după tipul curentului electric ce le parcurge:
motoare de curent continuu și motoare de curent alternativ. În funcție de numărul
fazelor curentului cu care funcționează, motoarele electrice pot fi motoare
monofazate sau motoare polifazate (cu mai multe faze).
Motoare de curent continuu
Funcționează pe baza unui curent ce nu-și schimbă sensul, curent continuu. În
funcție de modul de conectare al înfășurării de excitație, motoarele de curent
continuu se împart în patru categorii:
Cu excitație derivație
Cu excitație serie
Cu excitație mixtă
Cu excitație separată
Motoare de curent alternativ
Motoare sincrone
Motoare asincrone
Motoare cu inele de contact ( rotorul bobinat)
Motoare cu rotorul în scurtcircuit. Tipuri speciale de motoare cu rotorul în
scurtcircuit:
Motoare cu bare înalte
Motoare cu dublă colivie Dolivo-Dobrovolski