Un motor electric (sau electromotor) este un dispozitiv electromecanic ce transformă energia

electrică în lucru mecanic. Transformarea în sens invers, a energiei mecanice în energie electrică,
este realizată de un generator electric. Nu există mari diferențe de principiu între cele două tipuri de
mașini electrice, același dispozitiv putând în unele cazuri îndeplini ambele roluri în situații și scheme
de conectare diferite.

Majoritatea motoarelor electrice funcționează pe baza forțelor electromagnetice ce acționează

asupra unui conductor parcurs de curent electric aflat în câmp magnetic. Există însă și motoare
electrostatice construite pe baza forței Coulomb și motoare piezoelectrice.

Principala modalitate de utilizare a motoarelor electrice o constituie acționarea electrică, prin care
are loc în mod efectiv conversia energiei electrice în energie mecanică, cu sau fără controlul unor
parametri electrici sau mecanici. Fiind construite într-o gamă extinsă de puteri, motoarele electrice
sunt folosite la foarte multe aplicații: de la motoare pentru dispozitive electronice (hard disc,
imprimantă) până la acționări electrice de puteri foarte mari (pompe, locomotive, automobile,
macarale).

Diferența dintre energia electrică consumată și cea mecanică utilă reprezintă pierderile electrice și
mecanice de energie, care se transformă, în mod ireversibil, în căldură.

După numărul de motoare electrice și mașini de lucru acționate, se deosebesc:

 acționări electrice de grup, la care un grup de mașini (de exemplu mașinile-unelte dintr-un
atelier) sunt acționate, prin curele sau roți dințate de un singur motor; nu se mai folosesc,
fiind ineficiente;
 acționări electrice individuale, la care un singur motor acționează o singură mașină de lucru,
de exemplu la un polizor electric;
 acționări electrice cu mai multe motoare, la care fiecare mecanism al mașinii de lucru are
motorul său, încât se poate realiza o automatizare complexă a procesului de lucru.

Caracteristicile mecanice ale motoarelor electrice de acționare pot fi:

 rigide, la care turația variază puțin când crește sarcina motorului (de exemplu la motoarele
asincrone sau de curent continuu cu excitație în derivație);
 elastice (moi), la care turația scade mult cu creșterea cuplului rezistent la arbore (de
exemplu la motoarele de curent continuu cu excitație în serie);
 absolut rigide (sincrone), la care turația nu variază cu încărcarea, fiind riguros constantă dacă
frecvența tensiunii de alimentare nu se modifică (la motoarele sincrone).