ARGUMENT

Acționarea electrică reprezintă operația prin care se efectuează comenzi

asupra regimurilor de funcționare a mașinilor de lucru: mecanisme, dispozitive
mecanice, pneumatice, hidraulice etc., cu ajutor energiei electrice. 
Acționarea electrică prezintă, în raport cu celelalte acționări - pneumatice,
hidraulice etc. - o serie de avantaje, ca:
- ușurința alimentarii cu energie electrică;
- o gamă largă de viteze față utilizare unor reduceri speciale ;
- reglaje fine, în limite largi a turației motoarelor, realizate la intervale scurte;
- pornirea, oprirea și inversarea sensului de rotație, realizate simplu, rapid, ușor;
- randament relativ mare;
- adaptare la comenzi automatizate și automatizări complexe;
- întreținere și reparații ușoare, puțin costisitoare etc.
Toate aceste calități fac ca acționarea electrică să fie preferată în
majoritatea proceselor industriale, fiind adaptatã celor mai variate condiții cerute
de procesele tehnologice.

2
 CAPITOLUL I
PREZENTAREA SISTEMELOR DE ACȚIONARE ELECTRICĂ
SPECIFICE DOMENIULUI

1.1. Definirea sistemului de acționare electrică

Se numește sistem de acționare electrică ansamblul de dispozitive care

transformă energia electrică în energie mecanică și care asigură controlul pe cale
electrică a energiei mecanice astfel obținute.
Scopul sistemelor de acționare electrică îl reprezintă punerea în mișcare a
unei mașini de lucru ( mecanism, mașină-unealtă, dispozitiv mecanic) în
conformitate cu cerințele procesului tehnologic.
Un sistem de acționare este format din următoarele părți componente:
- mașina de lucru, sau mașina care este acționată;
- motorul electric, pentru acționarea mașinii de lucru;
- organul de transmisie, care face legătura între motor și mașina de lucru și are
rolul de a modifica felul mișcării (translație, rotație, mișcare continuă ori
intermitentă), sensul/direcția acesteia, viteza etc.

ME - motorul electric de antrenare, care transformă energia electrică în

energie mecanică.
În funcție de motorul folosit pentru acționarea unei mașini de lucru, se
pot distinge următoarele tipuri de acționări:
- acționări electrice;
- acționări hidraulice;

3
 - acționări pneumatice.
ML - mașina de lucru, care primește de la motor energia necesară pentru
a învinge toate forțele ce apar în timpul procesului de lucru, respectiv a forțelor
rezistente statice Fs și a forțelor rezistente dinamice Fd.
Forțele rezistente statice sunt constituite din forțe utile și din forțe de
frecare.
Forțele rezistente dinamice apar datorită inerției pieselor în mișcare din
întregul sistem de acționare; deci, ele apar numai pe durata variațiilor de viteză
(porniri, opriri, frânări, accelerări).

În cazul acționărilor cu mișcare liniară, motorul poate pune în mișcare o

mașină de lucru dacă dezvoltă o forță F egală cu suma tuturor forțelor
rezistente, statice și dinamice:
F = Fs + Fd,
Această relație este cunoscută sub denumirea de ecuația fundamentală a
mișcării pentru acționările liniare.
Ecuația de mai sus poate fi scrisă și sub forma:
F = Fs + ma,
deoarece forța dinamică este exprimată prin ecuația:
Fd = ma.
Pentru v = const. (deci în lipsa accelerației), Fd = 0 și în acest caz,
sistemul funcționează în regim stabilizat (mărimile care-l caracterizează nu
variază).
În cazul acționărilor cu mișcare de rotație, care sunt cele mai numeroase,
ecuația mișcării capătă o formă specifică, în care forțele se înlocuiesc cu
momente:
M = Ms + Md, în care:
M - cuplul motor [Nm],
Ms - cuplul rezistent static [Nm];

4
 Md - cuplul rezistent dinamic [Nm].
Relația de mai sus reprezintă ecuația fundamentală a mișcării pentru
acționări cu mișcare de rotație.
În funcție de procesul tehnologic, ML impune anumite cerințe sistemului
de acționare ca:
 natura mișcării
– rotație:
- continuă;
- alternativă;
- pas cu pas
- translație:
- continuă;
- alternativă;
- pas cu pas.
 reversibilitatea sensului mișcării;
 reglarea modulului (mărimii) mișcării;
 anumite caracteristici de pornire-oprire (inerțială sau cu frânare);

 o numită caracteristică mecanică ( ω=f ( Mr ) ).

T - Mecanismul de transmisie - are rolul de a transfera energia mecanică
primită la intrare spre mașina de lucru, putând schimba sau nu parametrii
acesteia: felul mișcării (rotație, translație, continuă, discontinuă), sensul
mișcării, valoarea parametrilor (reducere, multiplicare).

Subsistemele principale ale unui SAE sunt:

 subsistemul de forță - alcătuit din unul sau mai multe motoare electrice și
aparatajul electric aferent (aparataj de forță);
 subsistemul de comandă - care modelează energia mecanică dezvoltată de
motor în concordanță cu cerințele tehnologice ale ML.

5
 Cele mai complexe SAE sunt cele de comandă și reglare.

1.2.Rolul sistemului de acționare electrica în ansamblul tehnic din care face

parte

O caracteristică a acționărilor electrice rezultă din interdependența

componentelor acționărilor electrice și din interdependența funcțională și
structurală a părții electrice cu cea mecanică.
Dezvoltarea acționărilor electrice a dus la acționarea individuală, la
desființarea numeroaselor transmisii exterioare dintr-o secție industrială.
Partea mecanică pune în prezent condiții tot mai pretențioase pentru
partea electrică (reglarea și varierea turației permise). Astfel, partea electrică se
dezvoltă pentru a satisface cerințe, (funcționarea corelată a mașinii electrice,
interdependența mai multor mașini electrice, automatizare).
Din punct de vedere constructiv, S.A.E. se împart în:
a) S.A.E. cu construcție compactă
b) S.A.E. cu construcție modulară.
a) S.A.E. compact, prins mecanic, cu toate componentele într-o carcasă.
El formează un bloc unitar. Există utilaje, care se fabrică în număr foarte mare,
la care se utilizează acest tip de construcție. La această construcție nu putem
opera modificări decât prin înlocuirea întregului ansamblu. Dezvoltarea unei
astfel de construcții se realizează prin modificarea ansamblului. Există o singură
variantă de proiectare.
b) La construcția modulară, ansamblul constă din părți ce se pot înlocui,
ce se pot adăuga și din proiectare pot apare diferite variante, după cum se
combină părțile (modulele). Deci, avem posibilitatea de dezvoltare prin
modificarea combinării modulelor.
Aplicații industriale tipice:

6
 în industria tehnologica: acționarea pompelor centrifuge, ventilatoarelor,
compresoarelor cu piston (1-10MW);
 în industria constructoare de mașini: acționarea preselor, frezelor,
strungurilor (mașini unelte), robotică (1-5kW);
 pentru incalzire și aer condiționat (0,1-5kW): compresoare, sisteme de
ventilatoare(suflante 132kW);
 industria cimentului: mori de ciment, concasoare, compresoare (>10MW);
 în industria metalurgică, celulozei și a hartiei: mașini de tăiat și decojit
bușteni, mașini de amestecat, transportoare și elevatoare (100kW);
 în industria transporturilor: autovehicule, trenuri, ascensoare, avioane,
nave (1MW);
 în industria textilă: războaie de țesut (5kW);
 în industria alimentară: transportoare cu bandă, ventilatoare (suflante) (1-
5kW);
 la mașini de împachetat, de tipărit, în construcții (macarale, poduri
rulante)(1-100kW);
 în industria extractoare: gaz, minerit, petrol;
 în industria bunurilor de larg consum: mașini de spălat, frigidere,
echipamente electrocasnice etc (<1kW);
 centrale hidroelectrice: turbine-GS (100MW).

7
 CAPITOLUL II
COMPONENTELE SISTEMULUI DE ACȚIONARE

2.1. Motoare electrice de acționare

2.1.1. Motorul de curent continuu
Motoarele de curent contnuu sunt formate dintr-un stator sau inductor,
care poartă bobinele de excitație și un rotor sau indus având înfășurările legate la
un colector cu perii și alimentate de la o sursă de curent continuă.
După modul de alimentare a inductorului se deosebesc patru tipuri de
motoare de curent continuu:
 Cu excitatie serie:
I =I r =I e =f ( M )

Prezintă o caracteristică mecanică foarte elastică și neliniară

 Cu excitație derivație:
I =I r + I e
I e=ct .⇒Φ e =ct .

Prezintă o caracteristică naturală (cn) rigidă și liniară.

8
  Cu excitație separată:
I r −reglabil
I e , Φ−reglabil
Prezintă o caracteristică naturală rigidă, cu posibilități largi de reglare a
turației.

 Cu excitație mixtă:
I=I r +I ep
I r =I es

Motorul dispune de două fluxuri de excitație: serie - φ s , și paralel - φ p , cu

posibilități de reglare independentă.
Cele două fluxuri pot să se adune sau să se scadă, astfel că față de
caracteristica (1) corespunzătoare motorului cu excitație derivație, pot să apară
următoarele cazuri:

9
  dacă fluxurile celor două înfășurări se însumează algebric, rezultă
caracteristica (2) neliniară și cu o dependență pronunțată a turației cu
momentul (caracteristică elastică);
 dacă fluxurile se scad, se obține o caracteristică rigidă (3), sau chiar o
caracteristică de tipul (4) care este însă instabilă.

În acționarea instalațiilor industriale, cele mai răspândite sunt motoarele

de curent continuu cu excitație derivație.

2.1.2.Motoare asincrone trifazate

Sunt cele mai răspândite datorită avantajelor:
- simplitate constructivă;
- cost redus;
- fiabilitate ridicată și întreținere ușoară;
- robustețe;
- alimentare direct de rețea RST;
- caracteristică mecanică semirigidă.
Dezavantaje:
- posibilitate redusă de reglare a turației;
- cuplu de pornire redus.

10
 Constructiv se poate compune dintr-un stator și un rotor.
Statorul – pe rol de inductor este prevăzut cu o înfășurare trifazată cu ˝p˝
perechi de poli, alimentată de la cele trei faze RST. Datorită dispunerii
geometrice a înfășurărilor statorice la 120 și defazării fazelor RST cu același
unghi, se creează un câmp magnetic învârtitor, al cărui maxim se rotește cu
turația de sincronism:
60⋅f
n0 =
p [rot/min]

Rotorul – pe rol de indus – poate fi realizat în două variante constructive:

 tip colivie - două inele de capăt și o serie de bare fixate între ele, astfel
încât se creează spire în scurtcircuit. Rezistența circuitului rotoric este de
valoare foarte mică (scurtcircuit) și constantă, fără a putea fi modificată
din exterior (este determinată constructiv);
 bobinat - realizat din tole şi prevăzut cu un sistem de înfășurări trifazate
cu același număr de perechi de poli ˝p˝, capetele înfășurărilor fiind legate
la un colector format din trei inele montate pe axul motorului. Prin
intermediul unor perii, înfășurările pot fi legate direct - rezultând
caracteristica naturală, sau indirect, prin rezistențe suplimentare -
obținându-se caracteristicile artificiale.

2.2. Aparate electrice necesare

Pentru a realiza diferite funcțiuni ca: pornirea, oprirea, frânarea,

inversarea sensului, reglarea turației, motorul electric este cuprins într-o
instalație electrică în care aceste funcțiuni sunt realizate cu ajutorul aparatajului
electric. Reprezentarea instalației electrice se face prin schema electrică şi
presupune utilizarea unor simboluri convenționale de reprezentare.
Este necesar, deci să se cunoască tipurile de aparate electrice de uz
general, rolul lor în instalații, caracteristicile funcționale și simbolizarea lor.

11
 Clasificarea aparatajului electric se poate face după diferite criterii, dintre
care:
 după rolul funcțional:
- aparataj de conectare, comutare, comandă (de comutație);
- aparataj de protecție;
- aparataj electric de semnalizare;
- aparataj electric pentru modificarea parametrilor electrici ai circuitelor.
 după modul de comandă:
- cu comandă manuală;
- cu comandă automată (electromagnetică).
 după destinație:
- pentru comenzi generale;
- pentru automatizări;
- de acționare (de forță);
- de comandă.
 după natura dispozitivelor utilizate:
- mecanice;
- electromagnetice;
- electronice.
Alte criterii de clasificare mai pot fi: după construcție, după modul de
asigurare, etc.

2.2.1. Aparate electrice de comutație

Au rolul de a închide și a deschide circuitele electrice, utilizând în acest

scop contactele; după modul de acționare a contactelor, aceste aparate pot fi cu
acționare manuală sau electromagnetică.
Aparatele cu acționare manuală sunt comandate și acționate direct de
operator, iar cele cu acțiune electromagnetică sunt comandate manual sau
automat și acționate electromagnetic.

12
 Separatoarele: sunt aparate primare de conectare - deconectare a
instalațiilor electrice (sau rețelelor locale) la rețeaua principală din care se face
alimentarea. Pot fi cu comandă manuală sau electromagnetică, mono, bi sau
tripolare, fără sau cu camere de stingere a arcului electric (în aer, gaz, ulei). Sunt
aparate de forță (I și U mari).
Întrerupătoarele: sunt aparate de conectare - deconectare la rețea,
amplasate la intrarea în instalația electrică.
Pot fi cu:
- cu comandă manuală;
- cu pârghie;
- pachet;
- cu comanda electromagnetică.
Butoanele de comandă: sunt aparate cu comandă manuală folosite pentru
comenzi primare efectuate direct de către operator. Pot fi cu revenire (având o
poziție normală) sau fără revenire (cu reținere), cu unul sau mai multe contacte
normal deschise (ND) sau normal închise (NI).
Foarte răspândite sunt butoanele cu o singură pereche de contacte:

Comutatoarele sunt aparate electrice folosite pentru comutarea

circuitelor (separă sau interconectează circuitele); au două sau mai multe poziții
și unul sau mai multe etaje (secțiuni). Se folosesc în schemele de comandă
pentru selectarea diferitelor regimuri de lucru, cicluri, ş.a.
Controlerele sunt comutatoare complexe cu mai multe contacte care
închid sau deschid simultan sau succesiv un număr mare de circuite, după o
diagramă de lucru.
Contactoarele (ruptoarele) sunt aparate electrice cu comandă
electromagnetică.
După destinație pot fi:
- de acționare (utilizate în circuitele de forță);

13
 - de comandă.
Prezintă două grupe de contacte:
- principale (amplasate în circuitele de forță);
- auxiliare (pentru diferite comenzi ca: automenținere, blocare,
semnalizare, etc.).
Contactele pot fi: normal deschise (ND) sau normal închise (ND).
Releele de comandă: sunt aparate cu comandă electromagnetică
funcționând pe același principiu ca și contactoarele. Se folosesc ca aparate
intermediare între cele cu comandă primară și cele de execuție (de forță),
precum și în schemele de automatizare.
Releele de temporizare se folosesc pentru realizarea întârzierii
comenzilor.
După modul de funcționare, ele pot fi:
- cu temporizare la anclanșare (la alimentarea bobinei de comandă).
Contactele acestor relee pot fi normal deschise (ND) cu temporizare la
închidere sau normal închise (NI), cu temporizare la deschidere.
- cu temporizare la revenire (la eliberare - întreruperea alimentării bobinei
de comandă). Contactele acestor relee pot fi normal deschise (ND) cu
temporizare la deschidere sau normal închise (NI), cu temporizare la
închidere.

Limitatoarele de cursă - închid sau deschid unul sau mai multe contacte
atunci când organul mobil controlat a realizat deplasarea cu o anumită cursă (a
atins o anumită poziție).

2.2.2. Aparate electrice de protecție

Se folosesc pentru protejarea instalației electrice și a rețelei de alimentare
în cazul apariției unor scurtcircuite în instalația electrică sau pentru protecția
consumatorilor (motoarelor) la suprasarcină.

14
 Scurtcircuitele se caracterizează prin suprasarcini de curent de valori

foarte mari I s =(×10. . .×100 )I n , ( I n - curentul nominal), cu creștere rapidă în timp.

Suprasarcina se caracterizează prin creșterea lentă a curentului puțin
peste valoarea nominală, dar care acționând un timp mai îndelungat determină
supraîncălzirea și arderea motorului.
Cele mai răspândite aparate de protecție sunt siguranțele fuzibile și releele
termice.
Siguranțele fuzibile sunt aparate de protecție distructive pentru protecția
la suprasarcini de tip scurtcircuit. Se montează la intrarea pe diferitele circuite
ale instalației și se dimensionează în funcție de curentul absorbit.
Releele termice sunt aparate de protecție la suprasarcină. Ele se compun
dintr-un rezistor parcurs de curentul absorbit de consumator, care încălzește o
lamelă din bimetal, care deformându-se deplasează un jug mobil ce deschide
contactele de alimentare a circuitului (contacte normal închise). Pot fi cu
recuplare automată după răcire, sau nu (cu blocare).

2.2.3. Aparate electrice de semnalizare

Au rolul de a semnaliza realizarea unei comenzi, sau a unei situații de

funcționare anormală a instalației.
După principiul de funcționare, ele pot fi:
- cu semnalizare optică;
- cu semnalizare acustică;
- cu lămpi de semnalizare;
- cu led-uri.

15
 2.2.4. Componente și aparate electrice pentru modificarea
parametrilor electrici

Rezistoarele: se folosesc pentru limitarea curentului sau în divizoarele de

tensiune.
Bobinele: se folosesc ca elemente de reactanță în circuitele de curent
alternativ.
Transformatoarele: se folosesc în vederea modificării tensiunii în
circuitele de curent alternativ.
Autotransformatoarele ( transformatoare cu o singură înfășurare)

Sunt mai simple şi mai ieftine decât transformatoarele, dar prezintă

dezavantajul că nu asigură separarea galvanică a circuitului secundar față de
circuitul primar.
Amplificatoarele magnetice – sunt aparate de comandă ce funcționează
pe principiul saturației magnetice. Se folosesc în circuitele de curent alternativ
pentru modificarea reactanței acestora.

2.2.5. Aparate electrice de măsură

Cunoașterea de către personalul de conducere si deservire operativa ,

precum și de către consumatorii de energie electrica a valorilor mărimilor
electrice ce caracterizează regimul normal sau de defect al unei rețele electrice
este absolut necesară.

16
 Marimile de bază necesare în conducerea operativa și controlul sarcinii
sunt :
- tensiunea electrică în anumite puncte ale rețelei ;
- curentul electric ce străbate anumite elemente ale rețelei .
Prin interpretarea și combinarea acestor mărimi se obțin valori ale altor
mărimi (puteri, impedanțe, defazaje, etc.)
Aparatele electrice cu care se pot modifica valorile mărimilor electrice,
tensiune si curent sunt transformatoarele electrice.

17
 BIBLIOGRAFIE

1.https://www.academia.edu/32925689/
ELEMENTE_GENERALE_ALE_SISTEMELOR_DE_AC
%C5%A2IONARE_ELECTRIC%C4%82
2.https://vdocuments.mx/sisteme-de-actionare-electrica-suport-cursdoc.html
3.https://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/SISTEME-DE-
ACTIONARE-ELECTRICE23.php

18