Sunteți pe pagina 1din 34

COLEGIUL TEHNIC ION CREANG TG.

NEAM

LUCRARE DE SPECIALITATE PENTRU OBINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETEN PROFESIONAL

FINALITATEA : TEHNICIAN ELECTRICIAN ELECTRONIST AUTO SPECIALIZARE :

NDRUMTOR: PROF. ZAMA CRISTI

CANDIDAT: BORDEANU LARISA

2012

PUNTI DE MASURARE

Capitolul I. Argument
Tema proiectului meu Punti de Masurare face parte integranta din domeniul pregatirii mele profesionale si anume Tehnician Electrician Electronist Auto. In cei patru ani de studiu am elaborat intreaga gama de module de pregatire in domeniu insa cel mai mult m-a atras modulul care are o larga aplicabilitate in domeniul Tehnic. In cadrul elaborarii proiectului meu a trebuit sa-mi exting aria de cunostinte studiind bibliografia recomandata de coordonator , fapt ce imi permite o pregatire profesionala mai buna , proiectul meu avand aplicabilitate in multe domenii ale Tehnicii .Tema aleasa este structurata in capitole abordate separat ca parti distincte. Contributia personala privind elaborarea proiectului consta in selectarea informatiilor tehnice specifice specializarii , structurarea pe capitole a acestora. Lucrarea prezinta in mod sinetetic si actualizat sub forma unor scheme principalele aspecte, importanta si rolul.

Cuprins
Capitolul I. Argument Capitolul II. 1.Introducere 1.1.Metoda puntilor de masura 1.2.Metoda Punii Varley 1.3.Punti Wheatstone echilibrate 1.4.Punti pentru masurarea rezistentelor electrice mici 1.5.Punti pentru masurarea rezistentelor electrice mari 1.6.Punti neechilibrate 1.7.Puntea de zgomot 2.Circuitele in punte 2.1.Puntea Wheatstone 2.2.Puntea Thomson (puntea Kelvin dubl) Capitolul III. Bibliografie Capitolul IV. Anexe

1.Introducere
Circuitele n punte se folosesc de un detector de nul pentru a compara dou tensiuni. Principiul este asemntor unei balane de laborator ce compar dou greuti pentru a indica egalitatea lor. Spre deosebire de circuitul poteniometric utilizat pentru a msura pur i simplu o cdere de tensiune necunoscut, circuitele n punte pot fi folosite pentru a msura o varietate de mrimi electrice, una din ele fiind rezistena. Masurarea rezistentelor cu metode de punte Puntea simpla (Wheatstone) Puntea simpla este folosita pentru masurarea cu precizie buna a rezistentelor cu valori cuprinse intre 1 W si 10 MW. Precizia de masurare este in mod uzual de 0,2 % din valoarea masurata. Schema de principiu a puntii simple este prezentata in fig. 9.6.

Fig. 9.6. Schema de principiu a puntii simple de curent continuu.

Puntea simpla reprezinta o retea inchisa, formata din patru laturi, patru noduri si doua diagonale. Punctele A si B determina diagonala de alimentare, in timp ce punctele C si D definesc diagonala de masurare in care este conectat galvanometrul folosit ca indicator de nul in c.c. Curentul ce strabate diagonala de masurare Ig are expresia data de teorema generatorului echivalent de tensiune. (9.9) (9.10) (9.11)

(9.12) unde: -UCD0 - tensiunea intre punctele C si D la mersul in gol; -Rg - rezistenta galvanometrului; -Rech - rezistenta echivalenta a puntii, intre punctele C si D, la mersul in gol. Puntea simpla de curent continuu se poate folosi in doua regimuri de lucru: a) regimul dezechilibrat apare in cazul in care curentul prin galvanometru nu este zero. Acest regim de lucru permite masurarea marimilor care pot influenta valoarea unei rezistente. b) regimul echilibrat este folosit pentru masurarea rezistentelor. In cazul in care puntea este echilibrata se obtine Ig=0 , adica UCDO= 0 , de unde conditia de echilibru devine: (9.13) Se observa ca relatia de echilibru este independenta de tensiunea de alimentare si de parametrii galvanometrului folosit. Pentru echilibrarea puntii este necesar ca cel putin unul dintre rezistoarele R2, R3, R4 sa fie reglabil. De obicei raportul R3 este un rezistor decadic. Sunt doua moduri de echilibru a puntii: se alege de forma 10k, iar

1) se pastreaza constant raportul si se regleaza R3, acest mod fiind utilizat in cazul puntilor de laborator de precizie ridicata; 2) se pastreaza constanta valoarea rezistentei R3 si se regleaza raportul , acest mod intalnindu-se mai ales la puntile industriale. Precizia masurarii unei rezistente cu o punte simpla depinde de precizia de cunoastere a rezistentelor R2, R3, R4 si de sensibilitatea puntii. Convertoare rezistenta tensiune O imbunatatire a preciziei de masurare in comparatie cu cea oferita de ohmmetrele simple reprezinta realizarea convertoarelor rezistenta-tensiune ce permit obtinerea la iesire a unei tensiuni continue proportionale cu rezistenta de masurat. O varianta de convertor rezistenta tensiune este prezentata in fig. 9.7. in care sursa de curent de referinta injecteaza un curent I0constant prin rezistenta necunoscuta Rx. Amplificatorul A cu rezistenta foarte mare de intrare are aplicata la intrare caderea de tensiune de la bornele rezistentei Rx. (9.14) Tensiunea u2 va fi proportionala cu tensiunea u1: u 2 = Au1 = AI0 Rx = KRx (9.15) respectiv cu rezistenta Rx. Gamele de masurare se pot modifica prin schimbarea curentului I0sau prin modificarea coeficientului de amplificare A.

Fig. 9.7. Convertor rezistenta tensiune Rezistenta Rx s-a prevazut cu patru borne aa'si bb' pentru a evidentia faptul ca la borna b' pot inter-veni rezistentele parazite de contact in cazul in care se masoara rezistentele din ce in ce mai mici. Volt-metrul din schema poate fi analogic sau numeric caz in care precizia de masurare poate creste considerabil. Pentru ohmmetrele digitale se prefera o schema de convertor rezistentatensiune cu performante ridicate care elimina influenta rezistentelor de contact, fig. 9.8.

Sunt utilizate doua amplificatoare operationale: AO1 ce are in bucla de reactie rezistenta Rx conectata in serie cu rezistentele de precizie R0 respectiv AO2 ce asigura ca punctele a' si c sa fie echipotentiale eliminand influenta rezistentei de contact ce apare la borna b'. Rezistenta de contact de la borna b poate fi neglijata daca rezistentele R0 sunt suficient de mari. Daca amplificatoarele operationale sunt considerate ideale sunt valabile relatiile: ; ; (9.16)

Fig. 9.8. Schema convertorului rezistenta - tensiune performant din care rezulta relatia de legatura dintre tensiunea de iesire U2 si rezistenta Rx. (9.17) Schema permite realizarea a mai multor game de masurare prin modificarea constantei K adica a rezistentelor R0 respectiv a raportului rezistentelor R1 si R2. Masurarea parametrilor de circuit R,L,C utilizand puntile de c.a. Generalitati despre punti de c.a Schema generala a unui punti de c.a. este prezentata in figura 9.9.

Fig. 9.9. Puntea de curent alternativ. In bratele puntii sunt conectate impedantele Zx, Z2, Z3 si Z4, iar prin echilibrarea puntii urmeaza sa se masoare parametrii impedantei Zx . Diagonala AB la care se conecteaza tensiunea de alimentare Ua se numeste diagonala de alimentare, iar diagonala CD, la care se conecteaza indicatorul de nul IN, se numeste diagonala de masurare. Alimentarea puntilor de c.a. se realizeaza folosind tensiuni sinusoidale cu frecvente incepand cu zeci de Hz (in general diferite de 50Hz sau de primele armonici ale acesteia) pana la frecvente de ordinul a 1000Hz. Nu se folosesc frecvente mai mari din cauza capacitatilor parazite care apar intre impedante, respectiv intre impedante si masele conductoare din jur.Indicatoarele de nul sunt in momentul de fata voltmetre electronice selective cu o anumita frecventa centrala sau acordabile pe o frecventa dintr-o anumita banda de frecventa. Considerand impedanta sursei de alimentare nula si impedanta indicatorului de nul infinita se poate scrie valoarea tensiunii de dezechilibru ce apare in diago-nala de masurare: (9.18) Puntea se gaseste la echilibru daca tensiunea din diagonala de masurare este zero, ceea ce implica: (9.19) Din relatia de mai sus rezulta posibilitatea masurarii unui impedante necunoscute, conectata intr-un brat al puntii, independent de valoarea tensiunii de alimentare, daca se cunosc impedantele din celelalte brate ale puntii. Relatia (9.19) scrisa in complex este echivalenta cu indeplinirea simultana a doua conditii scrise in domeniul real. Daca scriem impedantele sub forma: , relatia (9.28) devine: Rx R4 - R2 R3 = Xx X4 -X2 X3 (9.20) Rx X4 - R4 Xx = R2 X3 -R3 X2 (9.21)

Daca scriem impedantele sub forma: conditia de echilibru data de relatia (9.19) devine: Zx Z4 = Z2 Z3 (9.22) jx j4 = j2 j3 (9.23) Relatiile (9.20), (9.21), (9.22) si (9.23) sunt in general complicate si procesul de echilibrare realizat pe baza lor ar fi extrem de laborios. In plus, in relatii intervine si frecventa, ceea ce implica o masurare in plus. De aceea se cauta simplificarea configuratiei puntii pe de o parte si eliminarea frecventei din relatiile de echilibru pe de alta parte. Din relatia (9.23) rezulta ca numarul minim de reactante care trebuie sa ramana in punte este de doua, in celelalte doua brate ale puntii putand exista rezistente pure. In concluzie pentru obtinerea conditiei de echilibru, la puntile de c.a. sunt necesare doua elemente reglabile, care pot fi rezistente si (sau) reactante. Exista doua tipuri de punti de curent alternativ: a) Punti de raport, care contin in doua brate adiacente diagonalei de alimentare rezistente pure. De exemplu, pentru puntea din fig. 9.10 considerand = R3 si = R4 , se obtine: (9.24) Pentru ca in relatia de mai sus sa nu intervina frecventa este necesar ca si sa fie de aceeasi natura (ambele capacitive sau ambele inductive). b) Punti de produs, care au in compunere doua brate opuse rezistive. Consideram ca exemplu cazul = R2 si = R3. In aceste conditii, la echilibru se obtine: (9.25) presupune ca

Eliminarea frecventei din conditia de impedantele si sa fie de natura diferita.

echilibru

Configuratii de punti pentru masurarea capacitatilor si inductivitatilor Pe baza relatiilor de mai sus se obtin urmatoarele configuratii de punti: Puntea din fig. 9.10 (Sauty serie) este folosita pentru masurarea condensatoarelor cu pierderi mici (la care se prefera schema echivalenta serie), iar puntea din fig. 9.11 (Sauty paralel) pentru masurarea condensatoarelor cu pierderi mari (la care se prefera schema echivalenta paralel).

Fig. 9.10. Puntea Sauty serie.

Fig. 9.11. Puntea Sauty paralel.

Relatiile de echilibru pentru puntile din fig. 9.10 si fig. 9.11 sunt: (9.26) (9.27) (9.28) unde este tangenta unghiului de pierderi al condensatorului masurat. Puntea Maxwell-Wien (fig. 9.12) este indicata pentru masurarea inductivitatilor cu factor de calitate mic sau mijlociu, in timp ce puntea Hay (fig. 9.13) este folosita pentru bobine cu factor de calitate mare. Relatiile de echilibru pentru puntile din fig. 9.12 si fig. 9.13 sunt: (9.29) (9.30) (9.31) unde Qx este factorul de calitate al bobinei.

Lx = R2 R3 C4

Fig. 9.12. Puntea Maxwell -Wien. Clasificari ale puntilor de masurare: a) dupa modul de lucru: - punti echilibrate: - semiechilibrate; - punti dezechilibrate. b) dupa regimul de alimentare: - punti de curent continuu; - punti de curent alternativ.

Fig. 9.13. Puntea Hay.

1.1.Metoda puntilor de masura Metoda punilor de msur se utilizeaz n vederea detectrii defectelor n cablurile cu perechi de conductoare. Pentru aplicarea ei este necesar s fie ndeplinite urmtoarele condiii:s se cunoasc natura deranjamentului; s existe pe cablu defect 2 puncte care s ncadreze locul defect i s fie accesibile efecturii msurtorilor electrice; circuitele i conductoarele care urmeaz s se msoare s fie omogene din punct de vedere electric; valoarea rezistenei de trecere s fie ct mai mic i invariabil. De asemenea se mai impun urmtoarele msuri: Pentru micorarea curenilor de polarizare, naintea nceperii msurrilor electrice de localizare a defectelor, se pun la pmnt, la ambele extremiti ale cablului deranjat, toate firele cablului, cteva minute; Firele i perechile, care nu intr n constituirea schemei electrice de msurare, se pun la pmnt pn la terminarea msurrilor de localizare; Pentru asigurarea omogenitii firelor care intr n constituirea schemei de msurare, firul de ntoarcere al curentului va fi realizat prin scurtcircuitarea la ambele extremiti a cablului deranjat. Metoda punii Muuray este una din metodele cele mai simple i eficace. Ea prezint i avantajul c dac n cablul deranjat nu se mai gsete niciun fir bun

pentru a ndeplini condiia de izolament impus, se poate folosi ca fir de ntoarcere orice conductor exterior cablului deranjat, dac acesta ndeplinete condiia respectiv. Aceast metod se utilizeaz cnd distana pn la locul deranjamentului este mic i rezistena buclei circuitului cu defect nu depete 100. Metoda punii Muuray constituie o metod cu raport variabil a rezistoarelor A i B din braele punii. Ea prezint dou variante: metoda punii Muuray cu fir bun i metoda punii Muuray cu fir auxiliar. Metoda punii Muuray cu fir bun presupune folosirea ca fir de ntoarcere a unui fir dintr-un alt cablu instalat paralel cu cablul deranjat. Identificarea elementelor de circuit ale punii: -E = tensiunea electromotoare a sursei; -A1, B1 = rezistoare cu rezistene variabile; -l1 = distana de la extremitatea 1 a cablului pn la defect; -l2 = distana de la extremitatea 2 a cablului pn la defect; -R1 = rezistena firului pn la deranjament (indicele 1 arat c msurtorile s-au efectuat de la extremitatea 1 a cablului deranjat); -R2 = rezistena firului de la extremitatea 2 pn la deranjament; -Rp = rezisten pentru protejarea sursei de alimentare; -Rb = rezistena buclei; -G = galvanometru. Echilibrarea punii se face modificnd valoarea elementelor de circuit variabile pn cnd galvanometrul va indica valoarea zero. Din condiia de echilibru: B1R1 = A1(R2 + Rb/2) (1) rezult caracteristicile punctului de defect R1 i l1 (vezi relaiile de mai jos)

(2)

1.2.Metoda Punii Varley Puntea Varley se utilizeaz cnd linia este mai lung, rezistena buclei Rb este peste 100, locul deranjamentului de izolaie este ndeprtat i exist un conductor auxiliar cu izolament bun. Identificarea elementelor de circuit ale punii: E = tensiunea electromotoare a sursei; A1, B1= rezistoare cu rezistene fixe; r01 = rezistor cu rezisten variabil care este montat n serie cu poriunea de pn la locul deranjamentului;

R1 = rezistena firului pn la deranjament (indicele 1 arat c msurtorile s-au efectuat de la extremitatea 1 a cablului deranjat); R2 = rezistena firului de la extremitatea 2 pn la deranjament; Rp = rezisten pentru protejarea sursei de alimentare; Rb = rezistena buclei; l1 = distana de la extremitatea 1 a cablului pn la deranjament; l2 = distana de la extremitatea 2 a cablului pn la defect; G= galvanometru. Echilibrarea punii se face modificnd valoarea elementelor de circuit variabile pn cnd galvanometrul va indica valoarea zero. Din condiia de echilibru: B1 (R1 + r01) = A1 (R2 + Rb/2) (3) rezult caracteristicile punctului de defect R1 i l1 (vezi relaiile 4) (4) (5) unde: p1 = A1/B1 MASURAREA REZISTENTEI ELECTRICE PRIN METODE DE PUNTE Una din cele mai raspndite metode de laborator de masurare a rezistentelor este puntea de curent continuu, aceasta datorita faptului ca prin ea se pot masura rezistente cu valori de la 10-6 la 1010 cu precizii de la 1% la 2% n cazul puntilor simple, portabile, pna la 0,001% n cazul unor punti de laborator speciale. Puntile de curent continuu pot fi clasificate astfel: -punti pentru masurarea rezistentelor de valori medii (puntea Wheatstone); -punti pentru masurarea rezistentelor de valori mici (punti Thomso -punti pentru masurarea rezistentelor de valori mari (variante ale puntii Wheatstone). 1.3.Punti Wheatstone echilibrate Puntea Wheatstone se compune din patru brate rezistive, o diagonala de alimentare n care se conecteaza sursa si o diagonala detectoare n care se conecteaza aparatul de masurat . Variind rezistentele puntii, se poate obtine ca prin aparatul indicator curentul sa fie zero, adica puntea sa fie "echilibrata", ceea ce nseamna ca tensiunile la bornele rezistentelor R1 si R2 , respectiv R4 si R3 sunt egale doua cte doua: R1I1=R2I2 si R4I1=R3I2, de unde rezulta:

Relatia aceasta constituie conditia de echilibru a puntii Wheatstone si permite determinarea uneia dintre rezistente, de exemplu R4=Rx, cnd sunt cunoscute celelalte trei. Aceasta relatie este independenta de tensiunea electromotoare E si de rezistenta interna a surseiRi, de sensibilitatea si de rezistenta interna a indicatorului de nul (RIN). Sensibilitatea puntii este afectata de toti factorii mentionati. Exista multe moduri de a exprima sensibilitatea puntii Wheatstone si a cauta maximul ei, n functie de marimile considerate ca limitative : tensiuni, curenti, puteri. O expresie generala a tensiunii de dezechilibru, n apropierea echilibrului este urmatoarea:

unde: UABeste tensiunea de dezechilibru la bornele indicatorului de nul; E tensiunea de alimentare a puntii; R4- abaterea rezistentei R4 de la valoarea de echilibru; Ri - rezistenta interna a sursei; RIN - rezistenta interna a indicatorului de nul;

Daca Ri0 si RIN , ceea ce corespunde destul de bine situatiei n cazul puntilor cu indicator electronic, sensibilitatea este maxima daca bratele puntii sunt egale: R1=R3. n acest caz UAB/E=0,25R4/.R4, adica raportul dintre variatia tensiunii de iesire a puntii si tensiunea de alimentare este din variatia relativa a rezistentei de masurat. n toate celelalte cazuri valoarea acestui raport este mai mica. Daca Ri=0 , dar RIN , se obtine sensibilitate maxima (putere maxima n indicatorul de nul) daca RIN=R1=R2 (conditie de adaptare). Daca puntea are brate inegale (R1R3), atunci pentru sensibilitatea maxima RIN trebuie sa fie egal cu rezistenta echivalenta a puntii ntre punctele de conectare a indicatorului de nul:

Schema practica a majoritatii puntilor Wheatstone utilizate n prezent este cea din figura 9,b. Conditia de echilibru este:

R1 si R2 fiind cunoscute sub denumirea de rezistente de raport si sunt rezistente variabile n decade (1+10+100+1000) care permit fixarea unui raport egal cu 103 la 103. Rezistenta R3 , zisa de comparatie, este tot variabila n decade, cu valori cuprinse ntre 10-1 si 105 . Practic, echilibrul puntii Wheatstone se obtine fixnd un raport constant ntre rezistentele R1 si R2 si variind rezistenta de comparative R3 , fie invers. Domeniul de masurare este limitat inferior la 1 , pentru ca sub aceasta valoare erorile de masurare cresc foarte mult datorita influentei rezistentelor conductoarelor de legatura si a rezistentelor de contact de la bornele de legare la punte a rezistorului de masurat. La valori ale rezistentei de masurare mai mari dect 1M eroarea creste peste limita admisa, pentru ca scade sensibilitatea din cauza reducerii curentilor I1 si I2 din laturile puntii. 1.4.Punti pentru masurarea rezistentelor electrice mici n cazul masurarii rezistentelor cu valori mici (1 la 10-6 ), rezistentele de contact si cele ale conexiunilor fiind de acelasi ordin de marime ca si rezistenta de masurat, introduc erori importante la masurarea rezistentei cu puntea Wheatstone. Rezistentele conexiunilor pot fi ndepartate aproape complet conectnd rezistenta de masurat la bornele sursei si indicatorului de nul, n schimb pentru a elimina influenta rezistentelor de contact trebuie separata functia de "alimentare" de cea de "masurare", disociind bornele respective. Se ajunge astfel la rezistenta cu patru borne, reprezentata n figurile 10, a si b. Curentul dintre "bornele de curent" (AB) produce ntre "bornele de tensiune" (MM ') o cadere de tensiune ce poate fi utilizata ntr-un circuit de masurat. Prizele de tensiuni sunt construite din doua cutite paralele (fig. 10,b), care lasa n afara bornele de current (AB). Potentialul cules la bornele (MM ') reprezinta strict caderea de tensiune de la bornele rezistentei de masurat si nu nglobeaza si caderile de tensiune pe rezistentele de contact (AB) ale curentului de alimentare. Prin acest procedeu se pot realize rezistente definite cu o eroare de o milionime. Conectnd o astfel de rezistenta ntr-o punte de tip Wheatstone, pentru a o masura, si comparnd-o cu o rezistenta de acelasi tip, pentru a lucra la sensibilitatea maxima, se obtine puntea din figura 11 care, redesenata ca n figura 12 capata forma clasica a puntii duble Thomson (Kelvin). Specific acestei punti este conductorul de legatura dintre rezistoarele Rx si Re a carui rezistenta r trebuie sa fie ct mai mica (r<<Re).

Pentru echilibrarea puntii se fixeaza R1/R2=R3/R4, ceea ce presupune un cuplaj mecanic ntre R1 cu R3 si R2 cu R4 si este variata fie rezistenta etalon Re , fie rezistentele R1 si R3 simultan. Expresia rezistentei de masurat este asemanatoare cu cea obtinuta n cazul puntii Wheatstone:

Forma practica a puntii Thomson este reprezentata n figura 13. Rezistoarele R1=R3 sunt variabile n decade (cutii de rezistenta), iar R2=R4 sunt comutabile, cu valori de forma 10n ? . Folosind pentru Re tot valori multiplu de 10, valoarea citita pe indicatoarele lui R1 se multiplica simplu cu un factor multiplu de 10 pentru a obtine rezultatul masurarii. Puntea Thomson are si avantajul ca prin Rx si Re poate avea loc un current relativ mare, pentru a se obtine o sensibilitate ridicata. n acelasi scop, indicatorul de nul trebuie sa aiba o sensibilitate n tensiune ct mai mare (rezistenta interna mica). Eroarea de masurare a rezistentelor cu puntea dubla Thomson poate fi mai mica dect 0,1%. Cu puntea dubla se masoara rezistente mici ca: rezistente de contact, rezistente de aparate (ampermetre, circuite de curent de wattmetre etc.), rezistente de sunturi, sigurante fuzibile si rezistivitatile conductoarelor (prin masurarea rezistentei R a unei anumite lungimi l [m] din acel conductor pentru care se cunoaste aria sectiunii S (mm2): = RS/l [ mm2] 1.5.Punti pentru masurarea rezistentelor electrice mari La masurarea rezistentelor electrice de valori mari (peste 10 M ) cu ajutorul puntii Wheatstone s-au constatat urmatoarele dificultati: necesitatea unor indicatoare de nul de rezistenta mare (tip "electrometru"); cresterea excesiva a valorilor rezistentelor din bratele puntii; influenta marita a rezistentelor de izolatie. Ca indicatoare de nul se pot folosi amplificatoare de curent continuu cu tranzistoare cu efect de cmp, care asigura o sensibilitate suficienta. Pentru masurarea rezistentelor de valori peste 109 1010 se utilizeaza electrometrele speciale, cele mai raspndite fiind cu tranzistoare cu efect de cmp speciale, cu modulator cu diode varicap sau cu condensator vibrant. n ceea ce priveste valorile rezistentelor din bratele puntii exista doua posibilitati: a) alegerea unor rezistente de valori comparabile cu Rx . Astfel, se mentine o sensibilitate ridicata a puntii, dar ngreuneaza obtinerea unei precizii bune, datorita instabilitatii rezistoarelor de valori mari; b) alegerea de rezistente de valori nu prea mari, dar puternic inegale. Aceasta asigura o stabilitate buna, dar conduce la scaderea sensibilitatii.

n figura 14 este prezentata o schema de punte ce utilizeaza rezistente de valori acceptabile. Daca se transfigureaza triunghiul din figura 14,a, format din R e, R1, R3 , n stea, puntea devine o puntesimpla la care relatia de echilibru este:

din care rezulta:

Rezistenta variabila Re este plasata n bratul opus lui Rx , adica prin scaderea lui Re catre zero se ajunge la Rx . La masurarea rezistentelor mari (peste 109 ) trebuie sa se tina cont de urmatoarele: - valoarea rezistentelor depinde de tensiune, de aceea masurarea trebuie sa se faca la tensiuni specificate (uneori ajungnd la 500-1000 V); - datorita curentilor de pola rizare echilibrul puntii devine stabil dupa un timp de la aplicarea tensiunii (poate ajunge la ordinul minutelor); - este necesara repetarea masurarii cu polaritatea inversata, pentru eliminarea erorilor datorate unor efecte de neliniaritate sau decalaje de tensiune. 1.6.Punti neechilibrate Att puntile Wheatstone ct si puntile Thomson pot fi utilizate si n regim de punte neechilibrata, n scopul masurarii unor variatii mici Rx ale rezistentei Rx0 fata de o valoare de echilibru Rx0. n general, puntile neechilibrate se utilizeaza la masurarea electrica a unei marimi neelectrice. Traductorul rezistiv, de valoare nominala Rx0, este conectat pe latura a 4-a a puntii, n celelalte brate ale puntii existnd rezistente de precizie, unele dintre ele fiind reglabile. Initial, puntea este adusa la echilibru pentru valoarea nominala a rezistentei traductorului rezistiv Rx0. Schema de principiu a unei punti care lucreaza n regim neechilibrat este aratata n figura 15. Datorita variatiei marimii neelectrice de intrare, marimea de iesire a traductorului variaza cu Rx0 fata de valoarea initiala, puntea se dezechilibreaza, la iesirea ei rezultnd o tensiune de dezechilibru U. Aceasta tensiune este masurata (dupa o prealabila amplificare) cu un aparat indicator de zero etalonat direct n unitati ale marimii neelectrice de studiat. Pentru o functionare corecta, tensiunea de alimentare E a puntii trebuie sa fie constanta n timp. Pentru liniarizarea puntii si marirea sensibilitatii se pot adopta solutii de punti neechilibrate cu rezistente variabile ntr-o latura, n doua sau patru laturi.

Un exemplu de punte de limita utilizata pentru ncadrarea rezistentei Rx ntre doua repere limita este prezentata n figura 16. Puntea consta din bratele R1=R2 si o rezistenta r reglabila ntre ele, Re rezistenta etalon si rezistenta Rx de masurat. Daca se admite toleranta a % pentru Rx fata de Re , se regleaza r astfel nct:

Amplificatoarele operationale A1 si A2 , avnd functie de comparatoare, comanda releele polarizate RL1 si respectiv RL2 . Daca valoarea lui Rx se afla ntre limitele stabilite, ambele amplificatoare sunt blocate si releele nu sunt actionate. Daca Rxdepaseste una din limite, amplificatorul corespunzator produce un curent la iesire si actioneaza releul respectiv. RL1 si RL2 pot fi adesea si niste indicatoare luminoase (cu "LED"-uri). 1.7.Puntea de zgomot Puntea de zgomot este un dispozitiv pentru msurarea reactanei i a rezistenei unei sarcini RF care are un capt conectat la pmnt. Rotorul condensatorului de acord este conectat la pmant (vezi figura 2), iar ieirea pentru receptor are un capt, deasemenea, conectat la pmnt. La un moment dat am luat in considerare posibilitatea unui nou circuit, cu toat puntea flotnd deasupra pmantului , dar aceast situaie ar fi prezentat anumite probleme reale de proiectare. Totui, am constatat c s-au obinut rezultate rezonabile prin conectarea liniei simetrice testate, prin intermediul circuitului oc ca cel din figura 2.

Punte de zgomot utilizat pentru msurarea impedanei liniei simetrice prin intermediul balunului oc. Pentru frecvene sub 10 MHz am utilizat 12 spire bifilare pe un miez toroidal din ferit de la Amidon de tipul FT50-72. Metoda de bobinaj introduce totui o capacitate care unteaz circuitul. Pentru frecvene peste 10 MHz am constatat

c sunt suficiente 5 spire, ceea ce conduce i la micorarea erorii cauzat de capacitatea de untare. O problem a configuraiei uzuale a punii de zgomot este c rezistena maxim msurabil este de numai 250 ohmi sau chiar mai puin, in timp ce impedana liniei simetrice de tip panglic este de 300 ohmi, iar impedana caracteristic a scriei este mult mai mare de 300 ohmi. Puntea de zgomot pe care am construit-o eu poate msura rezistene pn la 800 ohmi. O metod de msurare alternativ const in conectarea liniei simetrice prin intermediul unui balun de tip candelabru.

2.CIRCUITELE IN PUNTE Circuitele n punte se folosesc de un detector de nul pentru a compara dou tensiuni. Principiul este asemntor unei balane de laborator ce compar dou greuti pentru a indica egalitatea lor. Spre deosebire de circuitul poteniometric utilizat pentru a msura pur i simplu o cdere de tensiune necunoscut, circuitele n punte pot fi folosite pentru a msura o varietate de mrimi electrice, una din ele fiind rezistena. 2.1.Puntea Wheatstone

Circuitul n puncte standard, numit adesea i punte Wheatstone, arat astfel: Atunci cnd cderea de tensiune ntre punctul 1 i borna negativ a bateriei este egal cu tensiunea dintre punctul 2 i borna negativ a bateriei,

detectorul de nul va indica valoarea zero. n acest caz spunem c puntea este echilibrat. Starea de echilibru a balanei este dependent da raporturile Ra / Rb i R1 / R2 i este independent de tensiunea de alimentare (a bateriei). Pentru msurarea rezistenelor folosind puntea Wheatstone, rezistena necunoscut se conecteaz n locul rezistorului Ra sau Rb. Celelalte trei componente sunt dispozitive de precizie, a cror rezisten este cunoscut. Oricare din cei trei rezistori poate fi nlocuit sau ajustat, astfel nct puntea s fie echilibrat. Cnd se ajunge la echilibru, valoarea rezistorului necunoscut se determin din raporturile rezistenelor cunoscute. O cerin a acestui sistem de msur const n existena unor seturi de rezistori variabili de precizie. Din moment ce rezistena acestora este cunoscut, pot fi folosii ca i referin. De exemplu, dac folosim o punte Wheatstone pentru a msura o rezisten necunoscut Rx, va trebui s cunoatem valorile exacte ale celorlali trei rezistori n starea de echilibru, dac dorim s determinm valoarea lui Rx: Ecuaia de echilibru a punii Wheatstone este urmtoarea:

Fiecare din cei patru rezistori a unei puni poart numele de bra. Rezistorul conectat n serie cu rezistena necunoscut Rx (Ra n figura de mai sus) poart de obicei numele de reostat de reglaj. Din fericire, rezistenele standard precise i stabile nu sunt aa de greu de realizat. Punile Wheatstone sunt considerate superioare circuitelor de msur standard prezentate n seciunea precedent din punct de vedere al msurrii rezistenelor. Spre deosebire de acele circuite, punile Wheatstone sunt liniare i extrem de precise. Avnd la dispoziie rezistene standard de o precizie ridicat i un detector de nul cu o sensibilitate suficient, putem msura rezistene cu o precizie de cel puin +/- 0,05 %. Aceast metod este preferat i indicat pentru msurarea rezistenelor de laborator datorit preciziei ridicate. Exist multe variaii a circuitului n punte Wheatstone de baz. Majoritatea circuitelor n punte de curent continuu sunt folosite pentru msurarea rezistenei. Dar circuitele alimentate n curent alternativ pot fi folosite pentru a msura diferite mrimi electrice precum inductan, capacitate i frecven.

2.2.Puntea Thomson (puntea Kelvin dubl)

O variant interesant a punii Wheatstone o reprezint puntea dubl Kelvin, cunoscut i sub numele de punte Thomson. Acest circuit este utilizat pentru msurarea rezistenelor extrem de mici (sub 1/10 ohmi): Rezistorii de valoare mic sunt reprezentai prin simboluri cu linie ngroat, la fel i conductorii (prin care trece un curent mare) la care sunt conectai. Aceast punte ciudat poate fi cel mai bine neleas dac relum puntea Wheatstone standard pentru msurarea rezistenelor mici, pentru a ajunge apoi, pas cu pas (datorit problemelor ntmpinate), la forma final a punii Thomson. Dac am dori s folosim o punte Wheatstone standard pentru a msura rezistene de o valoare foarte mica, circuitul ar arta astfel: Cnd detectorul de nul indic o tensiune zero, tim c puntea este echilibrat iar raporturile Ra / Rb i RM/ RN sunt egale. Cunoscnd valorile rezistorilor Ra, RM i RN putem determina Rx...aproximativ. Avem totui o problem: contactele i firele conductoare dintre Ra i Rx prezint i ele o anumit rezisten. Aceste rezistene parazite pot fi substaniale n comparaie cu rezistenele mici Ra i Rx. De asemenea, cderea de tensiune pe aceste rezistene parazite va fi suficient de mare, ducnd la un curent mare prin ele. Toate aceste lucruri vor afecta indicaia detectorului de nul, i prin urmare, starea de echilibru a punii: Din moment ce nu dorim msurarea acestor rezistene parazite, ci doar a rezistenei Rx, trebuie gsita o modalitate de corectare a detectorului de nul astfel nct acesta s nu fie influenat de cderile de tensiune din lungul acestor rezistene parazite. n cazul n care conectm detectorul de nul i braele R M / RN direct la bornele rezistorilor Ra i Rx, ne vom apropia de o soluie mai practic:

n aceast configuraie, cele dou cderi de tensiune Efir din partea de sus i de jos nu au niciun efect asupra detectorului de nul i nu vor influena precizia msurtorii lui Rx. Totui, celelalte dou cderi de tensiune Efir vor cauza probleme. Cunoscnd faptul c partea stng a detectorului de nul trebuie conectat la cele dou borne ale rezistorilor Ra i Rx pentru evitarea introducerii cderilor de tensiune Efir n bucla detectorului de nul, i c orice conductor ce face legtura cu cele dou terminale va conduce el nsui un curent substanial (ce va duce la cderi de tensiune parazite adiionale), singura soluie n aceast situaie este realizarea unui drum puternic rezistiv ntre partea de jos a rezistorului Ra i partea de sus a rezistorului Rx: Putem controla cderile de tensiune parazite ntre Ra i Rx prin dimensionarea celor doi rezistori noi, astfel nct raportul celui de sus cu cel de jos s fie egal cu raportul celor dou brae de pe partea cealalt a detectorului de nul. Acesta este i motivul pentru care aceti rezistori au fost denumii Rm i Rn n schema iniial a puncii Thomson: pentru a scoate n evidena proporionalitatea lor cu rezistorii RM i RN. Raportul Rm / Rn fiind egal cu raportul RM / RN, braul Ra (reostatul) este ajustat pn n momentul n care detectorul de nul indic echilibrul punii. n acest moment putem spune c Ra / Rx este egal cu RM / RN. Putem calcula Rx cu urmtoarea ecuaie:

De fapt, ecuaia de echilibru a punii Thomson este urmtoarea:

-unde Rfir este rezistena firului conductor gros dintre rezistena standard de jos Ra i rezistena de test Rx. Atta timp ct raportul dintre RM i RN este egal cu raportul dintre Rm i Rn, ecuaia de echilibru nu este mai complex dect cea a punii Wheatstone normale. Rx / Ra va fi egal cu RN / RM, deoarece ultimul termen al ecuaiei va fi zero, anulnd efectele tuturor rezistorilor cu excepia lui Rx, Ra, RM i RN. Observaii asupra punii Thomson n multe cazuri, RM = Rm i RN = Rn. Totui, cu ct rezistenele Rm i Rn sunt mai mici, cu att detectorul de nul va fi mai sensibil, deoarece rezistena conectat n serie cu el va fi mai mic. Creterea sensibilitii detectorului este un lucru bun, deoarece permite detectarea unor dezechilibre mult mai mici, i prin urmare, atingerea unei situaii de echilibru mult mai precise. Din aceast cauz, unele puni Thomson folosesc rezistori Rm i Rn a cror valori sunt spre 1/100 din raportul braelor opuse (RM i RN).

Din pcate totui, cu ct valorile rezistorilor Rm i Rn sunt mai mici, cu att vor conduce un curent mai mare, ceea ce va duce la creterea efectului oricror rezistene prezente la jonciunea dintre acestea i rezistorii Ra i Rx. Dup cum se poate vedea, instrumentele de precizie nalta necesit luarea n considerare a tuturor factorilor susceptibili de a produce erori de msur. De cele mai multe ori, cea mai bun soluie reprezint un compromis ntre dou sau mai multe tipuri diferite de erori.

Capitolul III. Bibliografie http://www.ghidelectric.ro/ http://www.mxplus.eu http://www.atelierulelectric.ro/ http://www.instrumente-de-masura.ro http://revista.infoelectronica.ro

Capitolul IV. Anexe

Fig. 2.4.1 Schema de principiu a punii Muuray cu fir bun

Fig. 2.4.2 Schema de echivalen a punii Muuray cu fir bun

Fig. 2.4.3 Schema de principiu a punii Varley

Fig. 2.4.2 Schema de echivalen a punii Muuray cu fir bun

Fig. 2.4.4 Schema de echivalen a punii Varley

Puntea Wheatstone

Puntea Thomson (puntea Kelvin dubl)