MASURAREA REZISTENTELOR ELECTRICE

Ciortan Claudiu Dumitru

CUPRINS
ARGUMENT ....................................................................................................................... 3 CAP.I. METODE DE MASURARE A REZISTENTELO ELECTRICE .......................... 7 I.1. METODA AMPERMETRULUI SI VOLTMETRULUI ......................................... 7 I.2. METODE DE COMPARATIE .............................................................................. 10 I.2.1. METODA SUBSTITUTIEI.......................................................................... 12 I.2.2. METODA COMPARARII TENSIUNILOR ................................................ 13 I.2.3. METODA REDUCERII TENSIUNII LA JUMATATE .............................. 14 I.3. OHMMETRE SI MEGOHMMETRE .................................................................... 15 I.3.1. OHMMETRE ............................................................................................... 15 I.3.1.1. OHMMETRUL SERIE .................................................................... 16 I.3.1.2. OHMMETRUL PARALEL ............................................................. 17 I.3.1.3. OHMMETRE DIGITALE ............................................................... 18 I.3.2. MILIOHMMETRE ....................................................................................... 21 I.3.3. MEGOHMMETRE SI TERAOHMMETRE ................................................ 22 I.4. MASURAREA REZISTENTEI ELECTRICE PRIN METODE DE PUNTE ....... 27 I.4.1. PUNTI WHEATSTONE ECHILIBRATE ................................................... 27 I.4.2. PUNTI PENTRU MASURAREA REZISTENTELOR ELECTRICE MICI..........29 I.4.3. PUNTI PENTRU MASURAREA REZISTENTELOR ELECTRICE MARI ........32 I.4.4. PUNTI NEECHILIBRATE .......................................................................... 34 CAP.II. NORME DE TEHNICA SECURITATII MUNCII ............................................. 36 BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................ 38

ARGUMENT

Masurarile electrice sunt astazi indispensabile atat in cercetarea stiintifica, cat si in productie, in toate ramurile industriale, ca veriga importanta in procesele productive, in controlul calitatii materiilor prime, a produselor intermediare si finale, in dezvoltarea cercetarii in toate domeniile. Pe suportul marimilor electromagnetice se fac cel mai frecvent schimburile de energie, cat si schimburile de informatie; masurarea electrica realizata cu precizie ridicata conditioneaza desfasurarea normala a proceselor implicate. Dezvoltarea fara precedent pe care a cunoscut-o cunoasterea umana si inmultirea ramurilor stiintelor care au contribuit intr-o masura tot mai accentuata la imbogatirea cu noi principii si metode a metrologiei, constructia aparatelor si sistemelor de masurat, trecand astfel prin transformari de mari proportii. Prim-planul metrologiei, in ultimul deceniu, in special, l-au constituit Masurarile electrice care pot fi intalnite de la cele mai complexe activitati de cercetare si proiectare in domeniu, pana la tehnica medicala de varf, fara a mai aminti despre tehnica de calcul sau activitatea productiva propriu-zisa. Clasificarea instrumentelor de msurat electrice se poate urmtoarele criterii: - dup natura mrimii msurate; - dup natura curentului; - dup gradul de precizie; - dup principiul de funcionare, n funcie de sistemul utilizat etc.. Dup natura mrimii msurate avem: ampermetre, voltmetre, wattmetre, varmetre, ohmmetre, etc.. Dup naturii curentului, instrumentele electrice se mpart n: face dup

- instrumente de curent continuu, care pot fi folosite numai n circuitele de curent continuu; - instrumente de curent alternativ, care pot fi folosite numai n curent alternativ; - instrumente de curent continuu si alternativ, care pot fi folosite i n circuitele de curent continuu i n cele de curent alternativ. Dup gradul de precizie, instrumentele pot avea urmtoarele clase de precizie: 0,001; 0,002; 0,005; 0,01; 0,2; 0,5; 1; 1,5; 2,5 Prin clasa de precizie se nelege eroarea relativ admisibil tolerat (considerat pozitiv sau negativ) exprimat n procente, din valoarea maxim a mrimii msurat de aparat. Astfel, dac notm cu c, clasa de precizie, putem scrie relaia: ( )

unde (X )t reprezint eroarea absolut tolerat, posibil a aparatului care apare n condiii normale (adic aparatul se afl aezat n poziia nscris pe cadranul aparatului, ntr-un mediu cu temperatura normal (20o) i nu se afl sub influena cmpului magnetic exterior - afar de cel al pmntului -). Xn reprezint valoarea nominal a mrimii msurat de aparat, adic limita superioar de msurare a aparatului. Dup principiul de funcionare, aparatele de msurat se mpart n urmtoarele tipuri principale: aparate cu magnet permanent i bobin mobil (magnetoelectrice); aparate electromagnetice (cu fier mobil); aparate electrodinamice; aparate de inducie; aparate termice; aparate electrostatice; aparate cu termocuplu; aparate cu redresori; aparate de rezonan (cu vibraii), etc.. Aparatele de msurat au marcate pe cadranele lor simbolurile i indicaiile corespunztoare att felului lor de construcie, ct i felului curentului n care se
4

ntrebuineaz, modului de aezare pe masa de lucru, clasei de precizie din care fac parte, etc. Dup modul de ntrebuinare aparatele electrice de msur se mpart n: aparate fixe, care sunt montate rigid pe locul de funcionare, de exemplu pe tablourile electrice i aparate mobile, care pot fi transportate dintr-un loc n altul dup necesiti. Cele mai utilizate aparate analogice de msur sunt: aparatele

magnetoelectrice; aparate electromagnetice; aparate electrodinamice; aparate de inducie; aparate termice; aparate termoelectrice, etc.. Aparatele magnetoelectrice se folosesc numai pentru msurarea mrimilor de c. c., cum ar fi; tensiune; intensitate de curent electric; rezistene electrice, etc.. Dac sunt dotate cu dispozitive de redresare pot fi utilizate i n c.a. Aparatele magnetoelectrice au urmtoarele caliti: - au o scar uniform, ceea ce nlesnete citirea i mrete precizia citirii; - sunt foarte sensibile, putnd msura valori extrem de mici ale mrimilor respective; - sunt practic insensibile fa de cmpurile magnetice exterioare; - au un consum redus de energie. Ca un neajuns de seam al acestor aparate, se poate evidenia, sensibilitatea deosebit la suprasarcini. Aparatele electromagnetice se pot folosi pentru msurarea tensiunilor electrice, a intensitilor curenilor electrici, a impedanelor, a factorului de putere, etc.. Ele au o serie de caliti: sunt simple i robuste; sunt rezistente la suprasarcini; pot fi folosite n curent continuu i n curent alternativ; pot fi construite pentru cureni mari. Au ns i o serie de neajunsurile: precizie redus; scala neuniform; pot fi influenate de cmpurile magnetice exterioare. Fiind robuste i relativ ieftine,

aparatele electromagnetice sunt aparatele de msur cele mai rspndite, n special n curent alternativ i cu precdere ca aparate de tablou. Aparate electrodinamice pot fi utilizate att in c.c. ct i c.a. i se pot folosi pentru msurarea tensiunilor electrice, a intensitilor curenilor electrici, a puterilor electrice, a factorului de putere, etc.. Principiul de funcionare al aparatelor de tip electrodinamic se bazeaz pe interaciunea conductoarelor parcurse de cureni, adic pe apariia forelor electrodinamice. Sunt sensibile la suprasarcin, ntruct curentul ce trece prin bobina mobil trece i prin arcurile spirale (care se pot nclzi la suprasarcin pn la limite periculoase).

Cap. I. METODE DE MASURARE A REZISTENTEI ELECTRICE

Masurarea rezistentelor electrice Rezistenta electrica este o marime egala cu raportul intre tensiunea electrica aplicata intre capetele unui conductor si intensitatea curentului produs de aceasta tensiune in conductorul respectiv. Unitatea de masura pentru rezistenta electrica in sistemul S.I. este ohmul, avand ca simbol : In circuitele electrice folosite in practica se intalnesc rezistente electrice cu o gama larga de valori, ceea ce a condus la un mare numar de metode de masurat. Dintre acestea, cele mai folosite sunt: Metoda indirecta a ampermetrului si voltmetrului, cu variantele amonte si aval; metodele de comparatie, dintre care: o metoda substitutiei; o metoda compararii tensiunilor; o metoda reducerii tensiunii la jumatate; o metode de punte; metode cu citire directa, folosind ohmmetre si megohmmetre. I.1. Metoda ampermetrului si voltmetrului Metoda ampermetrului si voltmetrului este o metoda indirecta prin care se masoara tensiuena la bornele rezistentei cu voltmetrul si intensitatea curentului ce trece prin rezistenta, cu ampermetrul; valoarea rezistentei de masurat se obtine aplicand legea lui Ohm:
7

Deoarece se folosesc doua aparate de masurat se pune problema pozitionarii lor reciproce. Este posibil sa se realizeze doua variante (fig. 1.), care difera intre ele prin pozitia voltmetrului fata de ampermetru.

Fig.1. Imprumutand termenii din navigatiea fluviala, se spune ca in fig.1. a) voltmetrul este in amonte fata de ampermetru, iar fig.1. b) voltmetrul este in aval fata de ampermetru. Oricare varianta se alege, se constata ca se introduc erori sistematice de metoda. Important este sa se stie in ce conditii aceste erori sunt minim. Pentru aceasta se vor analiza cele doua variante pe rand. Varianta amonte (fig.1.a). Cu montajul din fig.1., trebuie sa se

masoare valoarea rezistentei Rx:

Ampermetrul masoara I=Imax. Voltmetrul masoara U=Ua + Ux unde Ux=Irxra fiind rezistenta ampermetrului. Cu datele obtinute, aplicand legea lui Ohm, se calculeaza:

Se observa ca, in aceasta varianta, se introduce eroare sistematica de metoda

Eroarea relativa, care indica precizia masurarii, va fi:

8

Pentru a obtine o precizie cat mai mare, este necesar ca eroarea relativa sa fie cat mai mica, deci

! Concluzie. Varianta amonte se va folosi numai pentru masurarea rezistentelor mari, mult mai mari decat rezistenta ampermetrului. Varianta aval (fig.1. b.). Cu montajul din fig.1. trebuie sa se masoare

valoarea rezistentei Rx. Ampermetrul masoara Ix=I + Iv, unde Iv este curentul prin voltmetru ( rv fiind rezistenta voltmetrului. Voltmetrul masoara U=Ux Cu datele obtinute, aplicand legea lui Ohm, se calculeaza: ),

Si in acest caz se introduce o eroare sistematica de metoda. ( Eroarea relativa va fi: )

Pentru a obtine o precizie cat mai mare, eroarea relativa trebuie sa fie mai mica, deci rvRx.

! Concluzie. Varianta aval se va folosi numai pentru masurarea rezistentelor mici, mult mai mici decat rezistenta voltmetrului. Metoda ampermetrului si voltmetrului are avantajul ca permite masurarea rezistentelor sub curentul lor nominal, care se poate regla cu rezistenta variabila Rh. I.2. Metode de comparatie Dupa cum se stie, metoda comparatiei este o metoda de masurare foarte precisa, in special in cazul rezistentelor de valori mici , incare se compara doua rezistente de valori nu prea departate, R0 si Rx conectate fie in serie, fie in paralel (fig.2.). In figura 2.a., se foloseste un voltmetru care masoara succesiv tensiunea Ux la bornele rezistentei Rx si U0 la bornele rezistentei R0 (cunoscuta), curentul fiind mentinut la aceeasi valoare Rx se determina cu formula: cu ajutorul reostatului Rh. Rezistenta

Exacta in cazul cand Rx=R0. In caz contrar, se comite o eroare sistematica de valoare: ( Unde Rv este rezistenta voltmetrului. ) ( )

10

Fig.2. Pentru montajul din fig.2.b., masurarea rezistentei Rx se realizeaza cu ajutorul unei rezistente cunoscute R0 si a doua ampermetre care masoara curentii I0 si Ix, din cele doua rezistoare, la aplicarea tensiunii U. Rezistenta Rx se determina cu relatia:

Caci URxIxR0I0. Ea este exacta in cazul cand rezistentele interioare ale ampermetrelor sunt mici in comparatie cu R0, respectiv Rx, caci, in fapt,

In cazul rezistentelor mari se poate folosi montajul din fig.2.c., care utilizeaza un singur aparat de masurat, un mili sau microampermetru, sau chiar un galvanometru magnetoelectric in cazul rezistentelor foarte mari, a carui scala trebuie sa fie uniforma pentru ca deviatiile 0 si x sa fie proportionale cu curentii (I0 si Ix) din aparat, relatia de mai sus devenind:

11

La utilizarea schemei din fig.2.c., este necesar ca tensiunea de alimentare U sa ramana constanta in timpul determinarilor si Rg Rx//R0, mai bine spus Rg min{Rx,R0}. Pe baza celor de mai sus s-au construit miliohmmetre, megohmmetre si teraohmmetre. In metodele de comparatie, valoarea rezistentei de masurat se compara cu valoarea unor rezistente cunoscute. Dintre metodele de comparatie se vor studia: Metoda substitutiei; Metoda compararii tensiunilor; Metoda reducerii tensiunii la jumatate; Metoda de punte.

I.2.1. Metoda substitutiei Consta in compararea intre ele a doua rezistente: rezistenta de masurat R x si cea etalon Re, substituindu-se una pe alta in circuitul de masurat (fig.3.). Se introduce intai rezistenta de masurat in circuit, apoi cea etalon, manevra facandu-se cu ajutorul comutatorului voltmetric K1. Se masoara curentul I cu rezistenta Rx in circuit si apoi la introducerea rezistentei Re se urmareste obtinerea aceluiasi curent regland rezistenta etalon Re. In acest caz rezulta Rx = Re. Aceasta metoda este precisa, ea nedepinzand de clasa de precizie a aparatului indicator utilizat, ci numai de precizia rezistentei etalon R e si de cat de constanta este t.e.m. E a sursei de alimentare (in timpul efectuarii comparatiei).

12

Fig.3.

I.2.2. Metoda compararii tensiunilor In metoda compararii tensiunilor, rezistenta de masurat Rx se compara cu o rezistenta fixa R0. Se foloseste montajul din figura 4.

Fig.4. E este o sursa de curent continuu de rezistenta interna neglijabila; R0 rezistenta fizica de valoare cunoscuta; K1 intrerupator; K2 comutator cu doua pozitii; V voltmetru cu rezistenta de intrare mare; Rh rezistenta variabila pentru reglarea intensitatii curentului. Modul de lucru:

13

- Se inchide comutatorul K1; - Se aseaza comutatorul K1 pe pozitia 1 si se masoara

- Se trece comutatorul K2 pe pozitia 2 si se masoara

Impartind aceste relatii intre ele, se obtine

! Concluzii. Metoda se foloseste pentru a masura rezistente mici in comparatie cu rezistenta voltmetrului. In acest caz, cele doua rezistente R 0 si Rx, se pot considera in serie si deci sunt strabatute de acelasi curent.

I.2.3. Metoda reducerii tensiunii la jumatate Metoda reducerii tensiunii la jumatate este o metoda simpla si rapida, mult utilizata in practica. Se foloseste montajul din figura 5., in care: E este o sursa de curent continuu de rezistenta interna neglijabila; R0 rezistenta variabila etalonata; V voltmetru cu rezistenta de intrare mare fata de Rx; K intrerupator.

Fig.5.
14

Modul de lucru: - Se inchide intrerupatorul K si se masoara tensiunea U1 la bornele rezistentei Rx. In acest caz, U1 = E; - Se deschide intrerupatorul K, introducandu-se in circuit si rezistenta R0. Se masoara din nou tensiunea pe rezistenta Rx. De aceasta data, curentul prin circuit va fi:

Iar tensiunea Ux la bornele rezistentei Rx va fi:

Facand raportul intre cele doua tensiuni, se obtine:

Daca se variaza R0 pana cand

Deci cand tensiunea scade la jumatate, rezistenta de masurat este egala cu rezistenta variabila R0. I.3. Ohmmetre si megohmmetre I.3.1. Ohmmetre Principiul de functionare a acestor aparate se bazeaza pe aplicarea legii lui Ohm, cu expresia ei cea mai simpla , intr-un circuit format dintr-un aparat

indicator de masurat curentul, o sursa de curent continuu si rezistorul pasiv a carui rezistenta se masoar. Aparatul este gradat direct in ohmi, cunoscut fiind faptul ca

15

intr-un circuit daca tensiunea sursei de alimentare a lui este constanta, valoarea curentului din acest circuit variaza invers proportional cu rezistenta de masurat. Ohmmetrele sunt compuse dintr-un microampermetru sau miliampermetru cu bobina mobila, rezistoare aditionale variabile si o baterie uscata de curent continuu cu t.e.m. nominala de 1,5 la 4,5 V. La aceste aparate apare, in timp, scaderea tensiunii la borne a sursei de alimentare atasate lui, deoarece odata cu imbatranirea sursei creste rezistenta ei interna. Pentru a mentine precizia de masurare in aceleasi limite, se procedeaza la compensarea acestei cresteri a rezistentei prin modificarea valorii rezistentei aditionale variabile Ra, asa fel incat suma rezistentei acesteia si a bateriei sa ramana constanta. In afara de aceasta functie, rezistoarele aditionale, montate in serie sau in paralel cu aparatul indicator, pe care le au in dotare ohmmetrele, sunt necesare pentru extinderea domeniului lor de masurare. Dupa modul de conectare a rezistentei de masurat Rx fata de aparatul indicator exista: - Ohmmetre cu montaj serie; - Ohmmetre cu montaj paralel.

I.3.1.1. Ohmmetrul serie (fig.6.a.). Schema lui este astfel alcatuita incat permite legarea rezistorului, a carui rezistenta Rx trebuie masurata, in serie cu aparatul indicator.

16

Fig.6. Din aceasta cauza, cand Rx este egala cu zero (bornele ohmmetrului scurtcircuitate) acul indicator al aparatului se va deplasa pana la gradatia maxima a scarii, iar daca Rx are valoarea maxima (Rx = 8), adica aparatul neconectat in circuit, acul indicator al aparatului nu se va deplasa deloc, pentru ca nu exista curent in aparat. Rezulta deci ca deviatia aparatului este cu atat mai mica cu cat rezistenta de masurat este mai mare. Scara acestui aparat este neuniforma, diviziunile ei fiind mai dese in zona valorilor mari ale rezistentelor (deci la inceputul scarii). Curectia ohmmetrului serie se face prin scurtcircuitarea bornelor la care se conecteaza rezistenta de masurat (inchiderea intrerupatorului K din figura 6.1.), urmata de reglarea rezistentei aditionale sau a sunetului magnetic pana se aduce acul indicator la gradatia zero. Ohmmetrul serie este utilizat pentru masurarea rezistentelor mari, cu valori peste 105.

1.3.1.2. Ohmmetrul paralel (figura 6.b.) este astfel realizat incat rezistorul a carui rezistenta Rx trebuie masurata se conecteaza din exterior in paralel cu

17

aparatul indicator. In acest caz, deviatia acului urmareste cresterea valorii absolute a rezistentei de masurat, deplasandu-se de la stanga la dreapta. Corectia acestui aparat se face in gol, adica atunci cand nu are conectat nimic la borne (cu intrerupatorul K deschis figura 6.b.), aducandu-se acul indicator la diviziunea 8. Asa se procedeaza inaintea fiecarei utilizari. Ohmmetrul paralel este utilizat pentru masurarea rezistentelor mici si mijlocii.

1.3.1.3. Ohmmetre digitale Ohmmetrele digitale sunt, de obicei, incorporate in multimetre digitale, deoarece acestea au in componenta lor etajele digitale pentru masurarea tensiunii. In general, se utilizeaza doua principii de realizare a ohmmetrelor digitale: - Prin masurarea caderii de tensiune pe rezistorul Rx (fig. 7.a.); - Prin conectarea rezistorului Rx in bucla de reactie a unui amplificator operational (fig. 7.b.).

Fig.7. Schema din figura 7.a., utilizeaza o sursa de curent constant, care debiteaza pe rezistorul de masurat Rx. Caderea de tensiune pe Rx este amplificata de amplificatorul operational A, a carui tensiune de iesire este masurata de un voltmetru digital. Gamele de masurare sunt obtinute prin comutarea rezistoarelor
18

Rref de reactie ale amplificatorului A (care modifica amplificarea in tensiune a acestuia in rapoartele 1/1, 1/10 si 1/100) si prin schimbarea curentului generat de sursa. Pentru schema din figura 7.b., intrarea in amplificator avand o rezistenta foarte mare: Ia min{Iref, Ir} si atunci relatia intre curenti, la borna de intrare, Iref + Ir Ia = 0, se poate scrie Iref + Ir 0, adica Iref = - Ir . Deoarece:

Rezulta:

Adica:

Deci, tensiunea U2, masurata cu un voltmetru digital, este astfel proportionala cu Rx. Acest circuit de masurare este practic insensibil la orice rezistenta parazita intre bornele rezistorului Rx si masa. Aceste rezistente apar in paralel pe intrarea amplificatorului, respectiv pe iesirea lui; nici una dintre ele daca nu au valori excesiv de mici (practic sub 1k) nu influenteaza masurarea. Se realizeaza astfel o masurare in conexiune tripolara, avantajoasa in cazul masurarii rezistentelor de valori mari. O varianta perfectionata este reprezentata in figura 8. Aici, reactia negativa a amplificatorului A1 este realizata prin intermediul amplificatorului A2, conectat ca repetor.

19

Fig.8. In acest fel, potentialul bornei de tensiune a rezistorului Rx este practic identic cu potentialul jonctiunii rezistorilor R1, R2 si este eliminat efectul oricarei rezistente de conexiune. La cealalta parte, rezistenta conexiunii are un efect neglijabil, fiind in serie cu rezistorul Rref, de valoare suficient de mare (de obicei de cel putin 10 k). Gamele de masurare se obtin prin comutarea rezistoarelor Rref si a raportului de divizare R2/(R1 + R2). Aceasta varianta nu este influentata de rezistente parazite fata de masa, iar masurarea este independenta de rezistentele conexiunilor. Astfel, se realizeaza o veritabila masurare in conexiune pentapolara. O problema practica importanta la ohmmetrele digitale este protectia circuitului de intrare impotriva supratensiunilor si supracurentilor, pentru cazul accidental al prezentei unei surse in circuitul supus masurarii. Protectia impotriva supratensiunilor se face de obicei cu doua diode cu siliciu in paralel cu intrarea amplificatorului, doua diode Zener in serie la iesirea amplificatorului si cu sigurante fuzibile in serie cu Rx.

20

Ohmmetrele digitale au o precizie de masurare intre 0,01 % si 0,5 %. Curentul prin rezistorul de masurat variaza intre 100 mA (pentru rezistente mici) si 0,1 A (pentru rezistente mari).

I.3.2. Miliohmmetre Schema de baza a miliohmmetrelor este prezentata in figura 9.a. Voltmetrul V, cu rezintenta de intrare suficient de mare, masoara tensiunea la bornele rezistorului Rx, iar curentul constant prin rezistorul Rx este generat de o sursa cu rezistenta interna, Ri, mare. Masurarea se face obligatoriu in conexiune cuadripolara. Uneori masurarea este executata in curent alternativ.

Fig.9. In figura 9.a., generatorul de curent constant (E) si voltmetrul (V) nu au nici un punct comun (din cauza rezistentei conexiunilor), de unde necesitatea de izolare a unuia dintre ele fata de masa. O solutie care elimina aceasta necesitate este prezentata in figura 9.b., unde: V este un voltmetru digital, SC sursa de curent constant, CP circuit de protectie, DT divizor de tensiune si C un condensator cu rol de memorie. Cu putin timp inainte de masurare, intreruptoarele K 2 si K3 se
21

inchid, iar K1 se deschide; in acest fel, se aplica amplificatorului operational A caderea de tensiune pe conexiunea dinspre masa si rezistorului R x. Pentru masurare, K1 se inchide, iar K2 si K3 se deschid (pozitia din figura); tensiunea reziuduala memorata de condensatorul de decalaj C se scade dn tensiunea aplicata, masurandu-se doar caderea de tensiune utila pe Rx. I.3.3. Megohmmetre si teraohmmetre La masurarea rezistentelor mari si foarte mari se impun cateva cerinte importante: - Masurarea trebuie facuta la o tensiune ridicata (eventual la mai multe valori), deoarece valoarea rezistentei Rx depinde, in multe cazuri, de tensiuena aplicata. In plus, este util ca aparatul sa permita masurarea la mai multe valori ale tensiunii; - Posibilitatea masurarii atat in conexiune tripolara (borne izolate de masa), cat si in conexiune dipolara (o borna la masa). Primul caz este necesar pentru ca rezistentele parazite intre borne si masa sa aiba influenta neglijabila asupra rezultatului masurarii. Megohmmetrele se realizeaza cu ajutorul unui voltmetru cu rezistenta interna foarte mare care masoara tensiunea la bornele unei rezistente etalon (R e) conectata in serie cu rezistenta necunoscuta Rx (figura 10.a.)

22

Fig.10. Se impune o tensiune stabila si suficient de inalta aplicata obiectului de masurat si rezistenta de izolatie mare a punctelor critice din circuit. De regula Re Rx. De cele mai multe ori se foloseste un voltmetru cu tranzistoare cu efect de camp. Tensiunea de alimentare E, de obicei intre 10 V si 1000 V, se obtine prin intermediul unui stabilizator de tip serie. Rezistenta de izolatie trebuie sa fie mare in comparatie cu Re. In figura 10. (b,c si d) sunt reprezentate cateva variante ale schemei de baza din figura 10.a. Schema din figura 10.b., prezinta o varianta de amplificator cu
23

reactie negativa puternica, pentru marirea rezistentei de intrare si cresterea stabilitatii. In schemele din figurile 10.c si d. Principiul este putin modificat: rezistoarele de referinta, Re, sunt folosite pentru reactia negativa a amplificatorului. Scara aparatelor realizate dupa schemele din figurile 10. este puternic neliniara, ceea ce este un dezavantaj al meotdei. In schimb, ea permite construirea de aparate simple, cu posibilitati de masurare pana la curenti prin Rx de ordinul 10-11...10-12 A (de exemplu, 1014 la 1015, masurat la 1000 V) in cazul amplificatoarelor cu tranzistor cu efect de camp. Gamele de masurare se schimba prin comutarea rezistoarelor Re si a tensiunilor de alimentare. Pentru ca rezultatul masurarii sa nu depinda de tensiune, odata cu schimbarea tensiunii se modifica in mod corespunzator si sensibilitatea instrumentului indicator. Unele teraohmmetre utilizeaza scheme mai perfectionate fata de cele din figura 10. O solutie pentru eliminarea neliniaritatii scarii hiperbolice este cea din figura 11.

Fig.11. Curentul prin rezistenta de masurat Rx se aplica unui amplificator logaritmic AL1, iar un curent de referinta se aplica unui al doilea amplificator logaritmic AL2. Diferenta tensiunilor de iesire ale celor doua amplificatoare este:

24

Se obtine astfel o scara logaritmica, foarte convenabila, gradata de la 0,1 la 10 (doua decade). In plus, masurarea este independenta de tensiunea U aplicata lu Rx.

Fig.12. O solutie cu totul diferita este cea prezentata in figura 12. Integratorul A produce o tensiune de iesire a carui panta de variatie in timp este proportionala cu 1/Rx. Un divizor rezistiv DR comanda de deschiderea si inchiderea portii P, astfel incat numararea impulsurilor de frecventa f (produse de generatorul GI) se face intre doua nivele U1 si U2 ale tensiunii integratorului, fixate cu ajutorul comparatorului de nivel CN. Deoarece:

Rezulta ca:

25

Si daca prin CN fixam U2 = U1 U2, rezulta:

Sau,

introducand

raportul

celor

doua

rezistente

ale

divizorului

Si faptul ca t = N T = N/f, se deduce:

Unde N este numarul de impulsuri inregistrate. Se obtine astfel un teraohmmetru digital, de mare precizie (intre 0,1% si 1%), cu posibilitate de masurare pana la 1016, la tensiuni intre 1 V si 1000 V. O problema importanta legata de tehnica de masurare este aceea a influentei campurilor electrice exterioare. Campurile electrice lent variabile (campurile electrostatice) produc o instabilitate a indicatiei. Campurile electrice de 50 Hz pot falsifica masurarea, datorita neliniaritatii amplificatorului, sau il pot bloca. De aceea, este necesar sa se ia masuri de ecranare corespunzatoare a obiectului de masurat. La masurarea rezistentei de izolatie a capacitoarelor de capacitate mare, apar cateva probleme specifice. Pentru incarcarea suficient de rapida a capacitorului, sursa trebuie sa aiba rezistenta interna mica. De asemenea, trebuie asigurata descarcarea condensatorului dupa masurare pentru evitarea accidentelor. Daca

26

tensiunea are o componenta alternativa mare, aceasta da nastere unu curent alternativ prin amplificator, care poate impiedica masurarea normala.

I.4. Masurarea rezistentei electrice prin metode de punte Una dintre cele mai raspandite metode de laborato de masurare a rezistentelor este puntea de curent continuu, aceasta datorita faptului ca prin ea se pot masura rezistente cu valori de la 10-6 la 1010 cu precizii de la 1% la 2% in cazul puntilor simple, portabile, pana la 0,001% in cazul unor punti de laborator speciale. Puntile de curent continuu pot fi clasificate astfel: - Punti pentru masurarea rezistentelor de valori medii (puntea Wheatstone); - Punti pentru masurarea rezistentelor de valori mici (punti Thomson); - Punti pentru masurarea rezistentelor de valori mari (variante ale puntii Wheatstone).

I.4.1. Punti Wheatstone echilibrate Puntea Wheatstone se compune din patru brate rezistive, o diagonala de alimentare in care se conecteaza sursa si o diagonala detectoare in care se conecteaza aparatul de masurat (fig. 13.a.). Variind rezistentele puntii, se poate obtine ca prin aparatul indicator curent sa fie zero, adica puntea sa fie echilibrata, ceea ce inseamna ca tensiunile la bornele rezistentelor R1 si R2, respectiv R4 si R3 sunt egale doua cate doua R1I1 = R2I2 si R4I1 = R3I2, de unde rezulta:

Relatia de mai sus constituie conditia de echilibru a puntii Wheatstone si permite determinarea uneia dintre rezistente, de exemplu R4 Rx, cand sunt cunoscute celelalte trei. Aceasta relatie este independenta de tensiunea

27

electromotoare E si de rezistenta interna a sursei Ri, de sensibilitatea si de rezistenta interna a indicatorului de nul (RIN).

Fig.13. Sensibilitatea puntii este afectata de toti factorii mentionati. Exista multe moduri de a exprima sensibilitatea puntii Wheatstone si a cauta maximul ei, in functie de marimile considerate ca limitative: tensiuni, curenti, puteri. O expresie generala a tensiunii de dezechilibru, in apropierea echilibrului este urmatoarea:

Unde: UAB este tensiunea de dezechilibru la bornele indicatorului de nul; E tensiunea de alimentare a puntii; R4 abaterea rezistentei R4 de la valoarea de echilibru; Ri rezistenta interna a sursei; RIN rezistenta interna a indicatorului de nul;

28

Daca Ri 0 si RIN , ceea ce corespunde destul de bine situatiei in cazul puntilor cu indicator electronic, sensibilitatea este maxima daca bratele puntii sunt egala: R1 = R3. In acest caz UAB/E = 0,25 R4/R4, adica raportul dintre variatia tensiunii de iesire a puntii si tensiunea de alimentare este din variatia relativa a rezistentei de masurat. In toate celelalte cazuri valoarea acestui raport este mai mica. Daca Ri = 0, dar RIN , se obtine sensibilitatea maxima (puterea maxima in indicatorul de nul) daca RIN = R1 = R3 (conditie de adaptare). Daca puntea are brate inegale (R1R3), atunci pentru sensibilitatea maxima RIN trebuie sa fie egala cu rezistenta echivalenta a puntii intre punctele de conectare a indicatorului de nul:

Schema practica a majoritatii puntilor Wheatstone utilizate in prezent este cea din figura 13.b. Conditia de echilibru este:

R1 si R2 fiind cunoscute sub denumirea de rezistente de raport si sunt rezistente variabile in decade (1+10+100+1000) care permit fixarea unui raport egal cu 10-3 la 103. Rezistenta R3, zisa de comparatie, este tot variabila in decade, cu valori curpinse intre 10-1 si 105. Practic, echilibrul puntii Wheatstone se obtine fixand un raport constant intre rezistentele R1 si R2 si variind rezistenta de comparatie R3, fie invers. Domeniul de masurare este limitat inferior la 1, pentru ca sub aceasta valoare erorile de masurare cresc foarte mult datorita influentei rezistentelor conductoarelor de legatura si a rezistentelor de contact de la bornele de legare la punte a rezistorului de masurat. La valori ale rezistentei de masurare mai mari decat 1M eroarea creste peste limita admisa, pentru ca scade sensibilitatea din cauza reducerii curentilor I1 si I2 din laturile puntii. I.4.2. Punti pentru masurarea rezistentelor electrice mici In cazul masurarii rezistentelor cu valori mici, rezistentele de contact si cele ale conexiunilor fiind de acelasi ordin de amrime ca si rezistenta de masurat, intoduc erori importante la masurarea rezistentei cu puntea Wheatstone. Rezistentele conexiunilor pot fi indepartate aproape complet conectand rezistenta de masurat la bornele sursei si indicatorului de nul, in schimb pentru a elimina influenta rezistentelor de contact trebuie separata functia de alimentare de cea de masurare, disociind bornele respective. Se ajunge astfel la rezistenta cu
29

patru borne , reprezentata in figurile 14.a. b. Curentul dintre bornele de curent (AB) produce intre bornele de tensiune (MM) o cadere de tensiune ce poate fi utilizata intr-un circuit de masurat. Prizele de tensiuni sunt construite din doua cutite paralele (fig.14.b.), care lasa in afara bornele de curent (AB). Potentialul cules la bornele (MM) reprezinta strict caderea de tensiune de la bornele rezistentei de masurat si nu inglobeaa si caderile de tensiune pe rezistentele de contact (AB) ale curentului de alimentare. Prin acest procedeu se pot realiza rezistente definite cu o eroare de o milionime. Conectand o astfel de rezistenta intr-o punte de tip Wheatstone, pentru a o masura, si comparand-o cu o rezistenta de acelasi tip, pentru a lucra la sensibilitatea maxima, se obtine puntea din figura 15. care, redesenata ca in figura 16., capata forma clasica a puntii duble Thomson (Kelvin). Specific acestei punti este conductorul de lagatura dintre rezistoarele R x si Re a carui rezistenta r trebuie sa fie cat mai mica (r Re).

Fig.14. Pentru echilibrarea puntii se fixeaza R1/R2 = R3/R4, ceea ce presupune un cuplaj mecanic intre R1 cu R3 si R2 cu R4 si este varianta fie rezistenta etalon Re, fie rezistentele R1 si R3 simultan. Expresia rezistentei de masurat este asemanatoare cu cea obtinuta in cazul puntii Wheatstone:

Forma practica a puntii Thomson este reprezentata in figura 17.

30

Rezistoarele R1 = R3 sunt variabile in decade (cutii de rezistenta), iar R2 = R4 sunt comutabile, cu valori de forma 10n. Folosind pentru Re tot valori multiplu de 10, valoarea citita pe indicatoarele lui R1 se multiplica simplu cu un factor multiplu de 10 pentru a obtine rezultatul masurarii. Puntea Thomson are si avantajul ca prin Rx si Re poate avea loc un curent relativ mare, pentru a se obtine o sensibilitate ridicata. In acelasi scop, indicatorul de nul trebuie sa aiba o sensibilitate in tensiune cat mai mare (rezistenta interna mica). Eroarea de masurare a rezistentelor cu puntea dubla Thomson poate fi mai mica decat 0,1%. Cu puntea dubla se masoara rezistente mici ca: rezistente de contact, rezistente de aparate (ampermetre, circuite de curent de wattmetre etc.), rezistente de sunturi, sigurante fuzibile si rezistivitatile conductoarelor (prin masurarea rezistentei R a unei anumite lungimi l [m] din acel conductor pentru care se cunoaste aria sectiunii S(mm2): = RS/l [mm2/m].

Fig.15.

Fig.16.
31

Fig.17. I.4.3. Punti pentru masurarea rezistentelor electrice mari La masurarea rezistentelor electrice de valori mari (peste 10M) cu ajutorul puntii Wheatstone s-au constatat urmatoarele dificultati: necesitatea unor indicatoare de nul de rezistenta mare (tip electrometru); cresterea excesiva a valorilor rezistentelor din bratele puntii; influenta marita a rezistentelor de izolatie. Ca indicatoare de nul se pot folosi amplificatoare de curent continuu cu tranzistoare cu efect de camp, care asigura o sensibilitate suficienta. Pentru masurarea rezistentelor de valori peste 109 1010 se utilizeaza electrometrele speciale, cele mai raspandite fiind cu tranzistoare cu efect de camp speciale, cu modulator cu diode varicap sau cu condensator vibrant. In ceea ce priveste valorile rezistentelor din bratele puntii exista doua posibilitati: a) Alegerea unor rezistente de valori comparabile cu Rx. Astfel, se mentine o sensibilitate ridicata a puntii, dar ingreuneaza obtinerea unei precizii bune, datorita instabilitatii rezistoarelor de valori mari; b) Alegerea de rezistente de valori nu prea mari, dar puternic inegale. Aceasta asigura o stabilitate buna, dar conduce la scaderea sensibilitatii. In figura 18. este prezentata o schema de punte ce utilizeaza rezistente de valori acceptabile. Daca se transfigureaza triunghiul diin fig.18.a., format din Re, R1, R3, in stea, puntea devine o punte simpla la care relatia de echilibru este:

Din care rezulta:

32

Rezistenta variabila Re este plasata in bratul opus lui Rx, adica prin scaderea lui Re catre zero se ajunge la Rx. La masurarea rezistentelor mari trebuie sa se tina cont de urmatoarele: - Valoarea rezistentelor depinde de tensiune, de aceea masurare trebuie sa se faca la tensiuni specificate (uneori ajungand la 500 1000 V); - Datorita curentilor de polarizare echilibrul puntii devine stabil dupa un timp de la aplicarea tensiunii (poate ajunge la ordinul minutelor); - Este necesara repetarea masurarii cu polaritatea inversata, pentru eliminarea erorilor datorate unor efecte de neliniaritate sau decalaje de tensiune.

Fig.18.
33

I.4.4. Punti neechilibrate Atat puntile Wheatstone cat si puntile Thomson pot fi utilizate si in regim de punte neechilibrata, in scopul masurarii unor variatii mici Rx ale rezistentei Rx0 fata de o valoare de echilibru Rx0. In general, puntile neechilibrate se utilizeaza la masurarea electrica a unei marimi neelectrice. Traductorul rezistiv, de valoare nominala Rx0, este conectat pe latura a 4-a a puntii, in celelalte brate ale puntii existand rezistente de precizie, unele dintre ele fiind reglabile. Initial, puntea este adusa la echilibru pentru valoarea nominala a rezistentei traductorului rezistiv R x0. Schema de principiu a unei punti care lucreaza in regim neechilibrat este aratata in figura 19.

Fig.19. Datorita variatiei marimii neelectrice de intrare, marimea de iesire a traductorului variaza cu Rx0 fata de valoarea initiala, puntea se dezechilibreaza, la iesirea ei rezultand o tensiune de dezechilbru U. Aceasta tensiune este masurata (dupa o prealabila amplificare) cu un aparat indicator de zero etalonat direct in unitati ale marimii neelectrice de studiat. Pentru o functionarea corecta, tensiunea de alimentare E a puntii trebuie sa fie constanta in timp. Pentru liniarizarea puntii si marirea sensibilitatii se pot adopta solutii de punti neechilibrate cu rezistente variabile intr-o latura, in doua sau patru laturi. Un exemplu de punte de limita utilizata pentru incadrarea rezistentei R x intre doua repere limita este prezentata in figura 20.

34

Fig.20. Puntea consta din bratele R1 = R2 si o rezistenta r reglabila intre ele, Re rezistenta etalon si rezistenta Rx de masurat. Daca se admite toleranta a% pentru Rx fata de Re, se regleaza r astfel incat:

Amplificatoarele operationale A1 si A2, avand functiede comparatoare, comanda releele polarizate RL1 si respectiv RL2. Daca valoarea lui Rx se afla intre limitele stailite, ambele amplificatoare sunt blocate si releele nu sunt actionate. Daca Rx depaseste una din limite, amplificatorul corespunzator produce un curent la iesire si actioneaza releul respectiv. RL1 si RL2 pot fi adesea si niste indicatoare luminoase (cu LED uri).

35

CAP. II. NORME DE TEHNICA SECURITATII MUNCII Principalele msuri de protecie a muncii sunt: Asigurarea inaccesibilitii elementelor care fac parte din circuitele electrice i care se realizeaz prin: - amplasarea cablurilor electrice, chiar izolate, precum i a unor echipamente electrice, la o nlime inaccesibil pentru om; - izolarea electric a conductoarelor; - folosirea carcaselor de protecie legate la pmnt; Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24 i 36V) pentru sculele electrice portative. La utilizarea uneltelor portative alimentate electric, sunt obligatorii: - verificarea atent a uneltei, a izolaiei i a fixrii sculei nainte de nceperea lucrului; - evitarea rsucirii sau a ncolcirii cablului de alimentare n timpul lucrului i a deplasrii muncitorului, pentru meninerea bunei stri a izolaiei; - menajarea cablului de legtur n timpul mutrii uneltei dintr-un loc de munc n altul, pentru a nu fi solicitat prin ntindere sau rsucire; - evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces i n locurile de depozitare a materialelor; dac acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi protejat prin ngropare, acoperire cu scnduri sau suspendare; - interzicerea reparrii sau remedierii defectelor n timpul funcionrii motorului sau lsarea fr supraveghere a uneltei conectate la reeaua electric. Folosirea mijloacelor individuale de protecie i mijloacelor de avertizare. Mijloacele principale de protecie constau n: cleti izolani i scule cu mnere izolante.

36

Mijloacele auxiliare de protecie constau din: echipament de protecie (mnui, cizme, halat, salopet), covorae de cauciuc, platforme electroizolante. Deconectarea automat n cazul apariiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a unor scurgeri de curent periculoase. Separarea de protecie care se realizeaz cu ajutorul unui transformator de separaie. Izolarea suplimentar de protecie care const n executarea unei izolri suplimentare fa de izolarea obinuit de lucru, dar care nu trebuie s reduc calitile mecanice i electrice impuse izolrii de lucru. Protecia prin legare la pmnt este folosit pentru asigurarea personalului contra electrocutrii prin atingerea echipamentelor i instalaiilor care nu fac parte din circuitele de lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolaie. Elementele care se leag la pmnt sunt urmtoarele: carcasele i postamentele utilajelor, mainilor i ale aparatelor electrice, carcasele tablourilor de distribuie i ale tablourilor de comand, scheletele metalice care susin instalaiile electrice etc. Protecia prin legare la nul se realizeaz prin construirea unei reele generale de protecie care nsoete n permanen reeaua de alimentare cu energie electric a utilajelor. Protecia prin egalizarea potenialelor este un mijloc secundar de protecie i const n efectuarea unor legturi, prin conductoare, n toate prile metalice ale diverselor instalaii i ale construciilor, care n mod accidental ar putea intra subtensiune i ar fi atinse de ctre o persoan care trece prin acel loc.

37

BIBLIOGRAFIE 1. ANTONIU, M. Masurari electronice metrologie, aparate de masura analogice. Editura Gh. Asachi, Iasi, 1995. 2. DUMITRESC, I. s.a. Electrotehnica si masini electrice. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983. 3. DUMITRESCU, I. s.a. Grafica interactiva initiere. Editura Universitatii Ploiesti, 1993. 4. ILIESCU, C. s.a. Masurari electrice si electronice. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1984. 5. MANOLESCU, P., CARMEN IONESCU GOLOVANOV. Masurari electrice si electronice. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980. 6. MILLEA, A. Masurari electrice principii si metode. Editura Tehnica, Bucuresti, 1980. 7. NICOLAU, E. s.a. Manualul inginerului electronist. Editura Tehnica, Bucuresti, 1979. 8. PREDA, M., CRISTEA, P., SPINEI, F. Bazele electrotehnicii 1. Electrodinamica. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980. 9. SZTOJANOV, I., PASCA, S. Analiza asistata de calculator a circuitelor electronice ghid practic PSice. Editura TEORA, Bucuresti, 1997.

38