Colegiul Tehnic Aurel Vlaicu

ARAD


Proiect

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE
A COMPETENTELOR PROFESIONALE



SPECIALIZARE: Tehnician electrician
electronist auto



PROF. SILASCHI IVAN
ELEV: STEPAN SCHIOP FLORIN SORIN

Clasa XII-C










Tema proiectului

MASURAREA REZISTENTELOR ELECTRICE








CUPRINS

ARGUMENT
Cap. 1 Consideratii teoretice
1.1 Masurari
A. Sisteme de unitate de masura
B. Sistem international
1.2 Procesul de masurare
A. Mijloace de masurare
B. Metode de masurare
1.3 Erori de masurare
A. Clasificarea erorilor
B. Erorile aparatelor de masurat electrice
Cap. 2 Masurarea rezistentelor electrice

2.1 Metoda ampermetrului si voltmetrului

A. Montajul aval

B. Montajul amonte

2.2 Metode de comparatie

A. Metoda substitutiei

B. Metoda comparatiei curentilor

C. Metoda comparatiei tensiunilor

D. Metoda reducerii tensiunii la jumatate

E. Metoda de punte

2.3 Ohmetre si Megohmetre

A. Ohmetre serie

B. Ohmetrele derivatie

C. Ohmetre digitale

D. Megohmetre

Cap. 3 N.T.S.M. si P.S.I. in masurari electrice

3.1 Masuri de protectia muncii

3.2 Norme de prevenirea si singerea incendiilor

































ARGUMENT



Aparatele pentru masurarea miscarii sarcinilor electice au fost construite numai dupa
3 sferturi de veac de la construirea aparatelor pentru masurarea sarcinilor electrice.
In 1820, Oersted a descoperit actiunea curentului electric asupra unui ac magnetic,
construind astfel si primul ampermetru. Pentru marirea sensibilitatii acestuia a fost
introdus acul magnetic in interior lunei bobbine formate dintr-un mare de spire.
Aceste bobine au fost denumite multiplicatori deoarece deviatia acului se marea
direct proportional cu numarul spirelor.Constructii foarte perfectionate de astfel de aparate
pentru masurarea curentului au fost effectuate de academicienii rusi Lenz si Iacobi. Si in
prezent sunt folosite in tehnica aparate de masurat asemanatoare celor construite de
Oersted si Iacobi.Astefel sunt indicatorii arcurilor inverse din redresorii cu mercur. In
circuitele anodice ale acestor aparate, curentul trebuie sa treaca intr-un singur
sens.Trecerea curentului in sens invers constituie un defect, intreaga instalatie iesind din
functiune.Pentru a se determina pe care anod s-a produs arcul invers, in jurul circuitului
fiecarui anod este dispus un mic ac magnetic. In mod normal, el se afla indreptat intr-o
anumita directie.Cand curentul trece in sens invers, el se desmagentizeaza si isi schimba
pozitia.








Cap. I. Consideratii teoretice

1.1 Masurari
Curentul electric este miscarea ordonata a purtatorilor de sarcina electrica
(electroni,ioni).
S-a stabilit prin conventie ca sensul curentului electric este de la + la - .In realitate
electronii se deplaseaza de la la +.
I ntensitatea curentului electric este o marime fizica scalara,fundamentala in
SI,numeric egala cu sarcina electrica ce traverseaza sectiunea transversala a unui
conductor in unitatea de timp.

t
q
I
A
= <I>
SI
=A (Amper)
In functie de intensitatea curentului electric si de sensul de deplasare a purtatorilor
de sarcina electrica,curentul electric poate fi:
- Continuu (c.c) a carui intensitate este constanta,iar purtatotii de sarcina
electrica se deplaseaza intr-un singur sens.
- Alternativ (c.a) a carui intensitate este variabila,iar purtatotii de sarcina isi
schimba sensul dupa un anumit timp.
I(A) I(A)




I I
max
+
t(s)
t
1
t
2
t(s) I
min
-

Curent continuu Curent alternativ

Dispozitivul cu ajutorul caruia se masoara intensitatea curentului electric se
numeste ampermetru; se monteaza intotdeauna in serie cu consumatorul.

Rezistenta electrica a unui conductor reprezinta marimea fizica scalara numeric egala cu
tensiunea aplicata la capetele conductorului si intensitatea curentului electric ce strabate
conductorul.

I
U
R =
Circuitul electric este ansamblul format din generatorul electric,firele de legatura (ghidase de
camp) si unul sau mai multi consumatori.
Generatorul electric are rolul de a asigura diferenta de potential constanta la capetele
circuitului.El are doua borne:una pozitiva care atrage electronii de conductie si una negativa care
respinge electronii de conductie.

Potentialul electric este marimea fizica scalara exprimata prin relatia
r
Q
V
tc 4
=
Q= sarcina electrica a sursei de camp;
r= distanta de la sursa de camp la punctul in care se calculeaza potetialul.
V>0, Q>0;
V<0,Q<0 ;
<V>
SI
=V(Volt)

0 1 2

Q r
1
r
2



Diferenta de potential dintre puncetele 1 si 2 se numeste tensiune electrica (U).
<U>
Si
=V (Volt)

Tensiunea electromotoare (E) reprezinta lucru mecanic efectuat de generator pentru
transportul unitatii de sarcina electrica pozitiva prin intreg circuitul.
q
L
E
tot
= <E>
SI
=V
Tensiunea exterioara (la borne) (U) reprezinta lucrul mecanic efectuat de generator
pentru transportul unitatii de sarcina electrica pozitiva prin exteriorul generatorului.
q
L
U
ext
= <U>
SI
=V
Tensiunea interioara (u) reprezinta lucrul mecanic efectuat de generator pentru tranportul
unitatii de sarcina electrica electrica pozitiva prin interiorul generatorului.

q
L
u
int
= <u>
SI
=V

E=U+u bilantul tensiunilor

Tensiunea electromotoare este o caracteristica a generatorului si nu depinde de
elementele circuitului exterior.
Tensiunea electromotoare se masoara cu voltmetrul care se monteaza intotdeauna in
paralel cu consumatorul.
<R>
SI
= O = =
> <
> <
1
1
1
A
V
I
U
SI
SI
(ohm)
1 reprezinta rezistenta electrica a unui conductor la capetele caruia se aplica o tensiune de 1
V,conductorul fiind parcurs de un curent electric cu intensitatea de 1 A.

Elementul de circuit caracterizat numai de rezistenta electrica se numeste rezistor.

1.2 Procesul de masurare

Unitatea de masura pentru rezistenta electrica in sistemul S.I. este ohmul,
avand ca simbol :
O = =
> <
> <
1
1
1
A
V
I
U
SI
SI
(ohm)

In circuitele electrice folosite in practica se intalnesc rezistente electrice cu o
gama larga de valori, ceea ce a condus la un mare numar de metode de masurat.
Dintre acestea, cele mai folosite sunt:
Metoda indirecta a ampermetrului si voltmetrului, cu variantele amonte
si aval;
metodele de comparatie, dintre care:
o metoda substitutiei;
o metoda compararii tensiunilor;
o metoda reducerii tensiunii la jumatate;
o metode de punte;
metode cu citire directa, folosind ohmmetre si megohmmetre.


Legea lui Ohm pentru o portiune de circuit
I E

+ -



A
V
E=U+u
I~U
t cons
I
U
tan =

Enunt:Intensitatea curentului electric ce strabate o portiune de circuit este direct
proportionala cu tensiune electrica la capetele portiunii de circuit.
In urma observatiilor experimentale,Ohm a constatat ca raportul
I
U
ramane
constant.Valoarea acestui raport a denumit-o rezistenta electrica.

Elementul de circuit caracterizat numai de rezistenta electrica se numeste rezistor.

Expresia legii lui Ohm pentru o portiune de circuit:
R
U
I =
I(A)


I=
R
U
I tg= o
o
ctg
tg
R
R U
I
= = =
1 1


U(V)
U



1.3 Erori de masurare

Rezultatul unei masurari, oricat de precise ar fi aparatele de masura si metodele de masurare, nu
coincide niciodata cu valoarea adevarata a marimii de masurat. Aceasta se datoreaza unor cauze
obiective sau subiective care vor fi discutate in continuare.

Valoarea adevarata (reala) a unei marimi este valoarea exacta a marimii respective, care nu
poate fi aflata experimental decat cu aproximatie. Rezultatul unei masurari individuale
reprezinta valoarea masurata. Abaterea valorii masurate fata de valoarea adevarata a
masurandului (marimii care se masoara) constituie eroarea de masurare.
Dupa modul de calcul erorile pot fi : absolute, relative si raportate.
Eroarea absoluta este diferenta dintre valoarea masurata si valoarea adevarata a marimii
masurate :
AX = X - X
e

Eroarea absoluta are aceleasi dimensiuni fizice ca si marimea masurata si se exprima in aceleasi
unitati de masura.
Eroarea absoluta cu semn schimbat se numeste corectie.
b) Eroarea relativa este raportul dintre eroarea absoluta si valoarea marimii
masurate:

Eroarea instrumental este diferena ntre indicaia n momentul msurrii i indicaia
exact (de referin) a aparatului (instrumentului) de msurat.
Eroarea raportat tolerat este o mrime specific fiecrui aparat de msurat i, n funcie de ea,
se stabilete clasa de precizie.

Clasa de precizie a unui aparat de msurat electric este un numr egal cu eroarea raportat
tolerat (maxim admis) exprimat n procente. Clasa de precizie este indicat pe cadranul
fiecrui aparat de msurat.
Pentru aparatele de msurat electrice fabricate n Romnia, se folosesc
urmtoarele clase de precizie : 0,05; 0,1; 0,2; 0,5; 1; 1,5; 2,5; 5.


























Cap. II. Masurarea rezistentelor electrice


2.1 Metoda ampermetrului si voltmetrului

Metoda ampermetrului si voltmetrului este o metoda indirecta prin care se
masoara tensiuena la bornele rezistentei cu voltmetrul si intensitatea curentului ce
trece prin rezistenta, cu ampermetrul; valoarea rezistentei de masurat se obtine
aplicand legea lui Ohm:

Deoarece se folosesc doua aparate de masurat se pune problema pozitionarii
lor reciproce. Este posibil sa se realizeze doua variante (fig. 1.), care difera intre ele
prin pozitia voltmetrului fata de ampermetru.

Fig.1.
Imprumutand termenii din navigatiea fluviala, se spune ca in fig.1. a)
voltmetrul este in amonte fata de ampermetru, iar fig.1. b) voltmetrul este in aval
fata de ampermetru. Oricare varianta se alege, se constata ca se introduc erori
sistematice de metoda. Important este sa se stie in ce conditii aceste erori sunt
minim. Pentru aceasta se vor analiza cele doua variante pe rand.
- Montajul amonte (fig.1.a). Cu montajul din fig.1., trebuie sa se
masoare valoarea rezistentei R
x
:

Ampermetrul masoara I=I
max
.
Voltmetrul masoara U=U
a
+ U
x
unde U
x
=Ir
x
r
a
fiind rezistenta ampermetrului.
Cu datele obtinute, aplicand legea lui Ohm, se calculeaza:

Se observa ca, in aceasta varianta, se introduce eroare sistematica de metoda

Eroarea relativa, care indica precizia masurarii, va fi:

Pentru a obtine o precizie cat mai mare, este necesar ca eroarea relativa sa fie
cat mai mica, deci

! Concluzie. Varianta amonte se va folosi numai pentru masurarea
rezistentelor mari, mult mai mari decat rezistenta ampermetrului.
- Montajul aval (fig.1. b.). Cu montajul din fig.1. trebuie sa se masoare
valoarea rezistentei R
x
.
Ampermetrul masoara I
x
=I + I
v
, unde I
v
este curentul prin voltmetru (

),
r
v
fiind rezistenta voltmetrului.
Voltmetrul masoara U=U
x

Cu datele obtinute, aplicand legea lui Ohm, se calculeaza:

Si in acest caz se introduce o eroare sistematica de metoda.

)
Eroarea relativa va fi:

Pentru a obtine o precizie cat mai mare, eroarea relativa trebuie sa fie mai
mica, deci r
v
Rx.
! Concluzie. Varianta aval se va folosi numai pentru masurarea rezistentelor
mici, mult mai mici decat rezistenta voltmetrului.
Metoda ampermetrului si voltmetrului are avantajul ca permite masurarea
rezistentelor sub curentul lor nominal, care se poate regla cu rezistenta variabila R
h
.

2.2 Metode de comparatie

Consta in compararea intre ele a doua rezistente: rezistenta de masurat R
x
si
cea etalon R
e
, substituindu-se una pe alta in circuitul de masurat (fig.3.). Se
introduce intai rezistenta de masurat in circuit, apoi cea etalon, manevra facandu-se
cu ajutorul comutatorului voltmetric K
1
. Se masoara curentul I cu rezistenta R
x
in
circuit si apoi la introducerea rezistentei R
e
se urmareste obtinerea aceluiasi curent
regland rezistenta etalon R
e
. In acest caz rezulta R
x
= R
e
.
Aceasta metoda este precisa, ea nedepinzand de clasa de precizie a aparatului
indicator utilizat, ci numai de precizia rezistentei etalon R
e
si de cat de constanta
este t.e.m. E a sursei de alimentare (in timpul efectuarii comparatiei).

Fig. 2
Aceasta metoda se bazeaza pe principiul compararii rezistentei
necunoscute de masurat R
x
,cu o rezistenta cunoscuta R
0
,de acelasi ordin
de marime si parcursa de acelasi curent (fig 2).
Folosind comutatorul K
2
,se masoara succesiv tensiunea U
x
la
bornele

rezistentei R
x
si U
0
la bornele rezistentei R
0
.Deoarece
rezistentele R
x
si R
0
sunt conectate in serie,vor fi parcurse de acelasi
curent I si se poate scrie ca:






Fig.3
Schema de principiu pentru masurarea rezistentelor prin metoda comparatiei

de unde rezulta:

Eroarea sistematica a metodei se determina cu expresia:


si este nula daca R
x
= R
0
.
Masurarea rezistentelor prin metoda comparatiei este indicata
pentru determinarea rezistentelor mici.

In metoda compararii tensiunilor, rezistenta de masurat R
x
se compara cu o
rezistenta fixa R
0
. Se foloseste montajul din figura 4.

Fig. 4

E este o sursa de curent continuu de rezistenta interna neglijabila;
R
0
rezistenta fizica de valoare cunoscuta;
K
1
intrerupator;
K
2
comutator cu doua pozitii;
V voltmetru cu rezistenta de intrare mare;
R
h
rezistenta variabila pentru reglarea intensitatii curentului.
Impartind aceste relatii intre ele, se obtine

! Concluzii. Metoda se foloseste pentru a masura rezistente mici in
comparatie cu rezistenta voltmetrului. In acest caz, cele doua rezistente R
0
si R
x
, se
pot considera in serie si deci sunt strabatute de acelasi curent.
Metoda reducerii tensiunii la jumatate este o metoda simpla si rapida, mult
utilizata in practica. Se foloseste montajul din figura 5., in care:
E este o sursa de curent continuu de rezistenta interna neglijabila;
R
0
rezistenta variabila etalonata;
V voltmetru cu rezistenta de intrare mare fata de R
x
;
K intrerupator.

Fig. 5

Modul de lucru:
- Se inchide intrerupatorul K si se masoara tensiunea U
1
la bornele
rezistentei R
x
. In acest caz, U
1
= E;
- Se deschide intrerupatorul K, introducandu-se in circuit si rezistenta R
0
. Se
masoara din nou tensiunea pe rezistenta R
x
. De aceasta data, curentul prin
circuit va fi:

Iar tensiunea U
x
la bornele rezistentei R
x
va fi:

Facand raportul intre cele doua tensiuni, se obtine:

Daca se variaza R
0
pana cand

Deci cand tensiunea scade la jumatate, rezistenta de masurat este egala cu
rezistenta variabila R
0
.
Una din cele mai raspndite metode de laborator de masurare a rezistentelor este puntea de curent
continuu, aceasta datorita faptului ca prin ea se pot masura rezistente cu valori de la 10
-6
la 10
10
cu
precizii de la 1% la 2% n cazul puntilor simple, portabile, pna la 0,001% n cazul unor punti de
laborator speciale.
Puntile de curent continuu pot fi clasificate astfel:
- punti pentru masurarea rezistentelor de valori medii (puntea Wheatstone);
- punti pentru masurarea rezistentelor de valori mici (punti Thomso 525c218f n);
- punti pentru masurarea rezistentelor de valori mari (variante ale puntii Wheatstone).
1) Punti Wheatstone echilibrate
Puntea Wheatstone se compune din patru brate rezistive, o diagonala de alimentare n care se
conecteaza sursa si o diagonala detectoare n care se conecteaza aparatul de masurat .
Variind rezistentele puntii, se poate obtine ca prin aparatul indicator curentul sa fie zero, adica
puntea sa fie "echilibrata", ceea ce nseamna ca tensiunile la bornele rezistentelor R
1
si R
2
, respectiv
R
4
si R
3
sunt egale doua cte doua: R
1
I
1
=R
2
I
2
si R
4
I
1
=R
3
I
2
, de unde rezulta:

Relatia aceasta constituie conditia de echilibru a puntii Wheatstone si permite determinarea
uneia dintre rezistente, de exemplu R
4
=R
x
, cnd sunt cunoscute celelalte trei.
Aceasta relatie este independenta de tensiunea electromotoare E si de rezistenta interna a surseiRi,
de sensibilitatea si de rezistenta interna a indicatorului de nul (RIN).

Fig 6.

Sensibilitatea puntii este afectata de toti factorii mentionati. Exista multe moduri de a exprima
sensibilitatea puntii Wheatstone si a cauta maximul ei, n functie de marimile considerate ca limitative
: tensiuni, curenti, puteri. O expresie generala a tensiunii de dezechilibru, n apropierea echilibrului
este urmatoarea:

unde: U
AB
este tensiunea de dezechilibru la bornele indicatorului de nul; E - tensiunea de alimentare
a puntii; DR
4
- abaterea rezistentei R
4
de la valoarea de echilibru; R
i
- rezistenta interna a sursei; R
IN
-
rezistenta interna a indicatorului de nul;

Daca R
i
0 si R
IN
, ceea ce corespunde destul de bine situatiei n cazul puntilor cu
indicator electronic, sensibilitatea este maxima daca bratele puntii
sunt egale: R
1
=R
3
. n acest caz U
AB
/E=0,25R
4
/.R
4
, adica raportul dintre variatia tensiunii de iesire a
puntii si tensiunea de alimentare este din variatia relativa a rezistentei de masurat. n toate celelalte
cazuri valoarea acestui raport este mai mica.
Daca R
i
=0 , dar RIN , se obtine sensibilitate maxima (putere maxima n indicatorul de nul)
daca R
IN
=R
1
=R
2
(conditie de adaptare). Daca puntea are brate inegale (R
1
R
3
), atunci pentru
sensibilitatea maxima R
IN
trebuie sa fie egal cu rezistenta echivalenta a puntii ntre punctele de
conectare a indicatorului de nul:

Schema practica a majoritatii puntilor Wheatstone utilizate n prezent este cea din figura 9,b.
Conditia de echilibru este:

R1 si R2 fiind cunoscute sub denumirea de rezistente de raport si sunt rezistente variabile n decade
(1+10+100+1000) care permit fixarea unui raport egal cu 10
-3
la 10
3
. Rezistenta R3 , zisa de
comparatie, este tot variabila n decade, cu valori cuprinse ntre 10
-1
si 10
5
.
Practic, echilibrul puntii Wheatstone se obtine fixnd un raport constant ntre rezistentele R
1
si
R
2
si variind rezistenta de comparative R
3
, fie invers. Domeniul de masurare este limitat inferior la 1 ,
pentru ca sub aceasta valoare erorile de masurare cresc foarte mult datorita influentei rezistentelor
conductoarelor de legatura si a rezistentelor de contact de la bornele de legare la punte a rezistorului de
masurat. La valori ale rezistentei de masurare mai mari dect 1M eroarea creste peste limita admisa,
pentru ca scade sensibilitatea din cauza reducerii curentilor I1 si I2 din laturile puntii.
2) Punti pentru masurarea rezistentelor electrice mici
n cazul masurarii rezistentelor cu valori mici (1 la 10
-6
), rezistentele de contact si cele ale
conexiunilor fiind de acelasi ordin de marime ca si rezistenta de masurat, introduc erori importante la
masurarea rezistentei cu puntea Wheatstone.
Rezistentele conexiunilor pot fi ndepartate aproape complet conectnd rezistenta de masurat la
bornele sursei si indicatorului de nul, n schimb pentru a elimina influenta rezistentelor de
contact trebuie separata functia de "alimentare" de cea de "masurare", disociind bornele respective. Se
ajunge astfel la rezistenta cu patru borne, reprezentata n figurile 10, a si b.
Curentul dintre "bornele de curent" (AB) produce ntre "bornele de tensiune" (MM ') o cadere
de tensiune ce poate fi utilizata ntr-un circuit de masurat. Prizele de tensiuni sunt construite din doua
cutite paralele (fig. 10,b), care lasa n afara bornele de current (AB).
Potentialul cules la bornele (MM ') reprezinta strict caderea de tensiune de la bornele rezistentei
de masurat si nu nglobeaza si caderile de tensiune pe rezistentele de contact (AB) ale curentului de
alimentare. Prin acest procedeu se pot realize rezistente definite cu o eroare de o milionime.
Conectnd o astfel de rezistenta ntr-o punte de tip Wheatstone, pentru a o masura, si
comparnd-o cu o rezistenta de acelasi tip, pentru a lucra la sensibilitatea maxima, se obtine puntea din
figura 11 care, redesenata ca n figura 12 capata forma clasica a puntii duble Thomson (Kelvin).
Specific acestei punti este conductorul de legatura dintre rezistoarele R
x
si R
e
a carui
rezistenta r trebuie sa fie ct mai mica (r<<R
e
).
Expresia rezistentei de masurat este asemanatoare cu cea obtinuta n cazul puntii Wheatstone:

3) Punti pentru masurarea rezistentelor electrice mari
La masurarea rezistentelor electrice de valori mari (peste 10 M ) cu ajutorul puntii Wheatstone
s-au constatat urmatoarele dificultati: necesitatea unor indicatoare de nul de rezistenta mare (tip
"electrometru"); cresterea excesiva a valorilor rezistentelor din bratele puntii; influenta marita a
rezistentelor de izolatie. Ca indicatoare de nul se pot folosi amplificatoare de curent continuu cu
tranzistoare cu efect de cmp, care asigura o sensibilitate suficienta. Pentru masurarea rezistentelor de
valori peste 10
9
10
10
se utilizeaza electrometrele speciale, cele mai raspndite fiind cu tranzistoare
cu efect de cmp speciale, cu
modulator cu diode varicap sau cu condensator vibrant.
n ceea ce priveste valorile rezistentelor din bratele puntii exista doua posibilitati:
a) alegerea unor rezistente de valori comparabile cu R
x
. Astfel, se mentine o sensibilitate ridicata a
puntii, dar ngreuneaza obtinerea unei precizii bune, datorita instabilitatii rezistoarelor de valori mari;
b) alegerea de rezistente de valori nu prea mari, dar puternic inegale. Aceasta asigura o stabilitate
buna, dar conduce la scaderea sensibilitatii.
n figura 14 este prezentata o schema de punte ce utilizeaza rezistente de valori acceptabile.
Daca se transfigureaza triunghiul din figura 14,a, format din R
e
, R
1
, R
3
, n stea, puntea devine
o puntesimpla la care relatia de echilibru este:

din care rezulta:

Rezistenta variabila R
e
este plasata n bratul opus lui R
x
, adica prin scaderea lui R
e
catre zero
se ajunge la R
x
.
La masurarea rezistentelor mari (peste 10
9
) trebuie sa se tina cont de urmatoarele:
- valoarea rezistentelor depinde de tensiune, de aceea masurarea trebuie sa se faca la tensiuni
specificate (uneori ajungnd la 500-1000 V);
- datorita curentilor de pola rizare echilibrul puntii devine stabil dupa un timp de la aplicarea tensiunii
(poate ajunge la ordinul minutelor);
- este necesara repetarea masurarii cu polaritatea inversata, pentru eliminarea erorilor datorate unor
efecte de neliniaritate sau decalaje de tensiune.
4) Punti neechilibrate
Att puntile Wheatstone ct si puntile Thomson pot fi utilizate si n regim de punte
neechilibrata, n scopul masurarii unor variatii mici Rx ale rezistentei Rx0 fata de o valoare de
echilibru Rx0. n general, puntile neechilibrate se utilizeaza la masurarea electrica a unei marimi
neelectrice. Traductorul rezistiv, de valoare nominala Rx0, este conectat pe latura a 4-a a puntii, n
celelalte brate ale puntii existnd rezistente de precizie, unele dintre ele fiind reglabile. Initial, puntea
este adusa la echilibru pentru valoarea nominala a rezistentei traductorului rezistiv Rx0. Schema de
principiu a unei punti care lucreaza n regim neechilibrat este aratata n figura 15.

Fig. 7
Datorita variatiei marimii neelectrice de intrare, marimea de iesire a traductorului variaza cu
Rx0 fata de valoarea initiala, puntea se dezechilibreaza, la iesirea ei rezultnd o tensiune de
dezechilibru U. Aceasta tensiune este masurata (dupa o prealabila amplificare) cu un aparat
indicator de zero etalonat direct n unitati ale marimii neelectrice de studiat. Pentru o functionare
corecta, tensiunea de alimentare E a puntii trebuie sa fie constanta n timp.
Pentru liniarizarea puntii si marirea sensibilitatii se pot adopta solutii de punti neechilibrate cu
rezistente variabile ntr-o latura, n doua sau patru laturi.
2.3 Ohmetre si Megohmmetre
Ohmmetre
Principiul de funcionare a acestor aparate se bazeaz pe aplicarea legii lui Ohm - dac
tensiunea sursei de alimentare a circuitului este constanta, valoarea curentului din acest circuit
variaz invers proporional cu rezistenta de msurat - ntr-un circuit format dintr-un aparat
indicator de msurat curentul, o sursa de curent continuu si rezistorul pasiv a crui rezistenta se
msoar. Aparatul este gradat direct n ohmi.
Ohmmetrele sunt compuse dintr-un miliampermetru magnetoelectric, rezistoare
adiionale variabile si o baterie de curent continuu.
La aceste aparate apare n timp, scderea tensiunii la bornele sursei de alimentare,
deoarece odat cu mbtrnirea sursei creste rezistenta ei interna.
Pentru a menine precizia de msurare n aceleai limite, se procedeaz la compensarea acestei
creteri a rezistentei prin modificarea valorii rezistentei adiionale variabile R
a
, astfel nct suma
rezistentei acesteia si a bateriei sa rmn constant. n afara de aceasta funcie, rezistoarele
adiionale, montate n serie sau n paralel cu aparatul indicator, pe care le au n dotare
ohmmetrele, sunt necesare pentru extinderea domeniului lor de msurare.
Dup modul de conectare a rezistentei de msurat R
x
fata de aparatul indicator exista
ohmmetre cu montaj serie si cu montaj paralel.
Ohmmetrul serie
Rezistena R
x
ce trebuie msurat se conecteaz n serie cu aparatul indicator.







Fig.8

Figura 8. Circuitul electric echivalent al unui ohmmetru serie
Deoarece rezistena de msurat este legat n serie cu ampermetrul, cnd R
x
este egal cu zero
(bornele ohmmetrului scurtcircuitate) acul indicator al aparatului se va deplasa pn la gradaia
maxima a scrii, iar daca R
x
are valoarea maxim (R
x
= infinit), adic aparatul nu este conectat n
circuit, acul indicator al aparatului nu se va deplasa, pentru ca nu exista curent n aparat. Rezulta
deci ca deviaia aparatului este cu att mai mica cu ct rezistenta de msurat este mai mare.
Scara acestui aparat este neuniform, diviziunile ei fiind mai dese n zona valorilor mari ale
rezistentelor (deci la nceputul scrii).

Fig. 9
Figura 9. Scala gradat a ohmmetrului serie
Expresia curentul msurat de ampermetrul magnetoelectric este
E A a x
r r R R
E
I
+ + +
=
unde E este tensiunea bateriei, r
E
rezistena intern a bateriei, r
A
este rezistena intern a
ampermetrului, R
a
rezistena adiional i R
x
este rezistena de msurat.
Ohmmetrul serie este utilizat pentru msurarea rezistentelor mari, cu valori peste 10
5
.

Fig. 10
Ohmmetru: a)-serie; b)-derivatie
Functionarea ohmmetrului derivatie: dupa inchiderea comutatorului k, legand rezistenta de
masurat R
x
intre bornele A B, curentul debitat de sursa E se distribuie prin ampermetru si prin
R
x
, cu valori invers proportionale cu rezistentele R
0
si R
x
.
Pentru R
x
=0 (bornele AB scurtcircuitate):
I=I
min
=0
Pentru R
x
= (bornele AB in gol):
I=I
max
=
Deci, pentru valori ale lui R
x
cuprinse intre 0 si , intensitatea curentului prin circuit variaza
intre 0 si I
max
, scara gradata ne mai fiind inversa, dar ramanand foarte neuniforma.
Ohmmetre digitale

n general, se utilizeaz doua principii de realizare a ohmmetrelor digitale: prin msurarea cderii
de tensiune pe rezistorul Rx, sau prin conectarea rezistorului R
x
n bucla de reacie a unui
amplificator operaional

Fig. 11
Circuitul electric al unui ohmmetru digital cu msurarea
cderii de tensiune pe rezistorul Rx
Schema din figura utilizeaz o sursa de curent constant, care debiteaz pe rezistorul de
msurat R
x
. Cderea de tensiune pe Rx este amplificata de amplificatorul operaional A, a crui
tensiune de ieire este msurat de un voltmetru digital. Gamele de msurare sunt obinute prin
comutarea rezistoarelor R
ref
de reacie ale amplificatorului A (care modifica amplificarea n
tensiune a acestuia n rapoartele 1/1, 1/10 si 1/100) si prin schimbarea curentului generat de
surs.

Fig. 12
Circuitul electric al unui ohmmetru digital cu
conectarea rezistorului R
x
n bucla de reacie a amplificatorului

Pentru schema din figura, intrarea n amplificator are o rezistenta foarte mare se consider I
a
= 0
i implicit I
r
= I
ref
din care rezult c:
ref
ref
x
out
R
U
R
U
=
x
ref
ref
out
R
R
U
U =
x out
kR U =
Deci, tensiunea U
out
, msurat cu un voltmetru digital, este astfel proporional cu R
x
.

Megohmmetrele sunt aparate cu citire directa destinate masurarii rezistentelor foarte mari. Ele
functioneaza pe acelasi principiu ca ohmmetrele, cu deosebirea ca sunt alimentate de tensiuni
mult mai mari, de ordinul sutelor sau miilor de volti.
La masurarea rezistentelor mari si foarte mari se impun cateva cerinte importante:
- Masurarea trebuie facuta la o tensiune ridicata (eventual la mai multe valori), deoarece
valoarea rezistentei R
x
depinde, in multe cazuri, de tensiuena aplicata. In plus, este util
ca aparatul sa permita masurarea la mai multe valori ale tensiunii;
- Posibilitatea masurarii atat in conexiune tripolara (borne izolate de masa), cat si in
conexiune dipolara (o borna la masa). Primul caz este necesar pentru ca rezistentele
parazite intre borne si masa sa aiba influenta neglijabila asupra rezultatului masurarii.
Megohmmetrele se realizeaza cu ajutorul unui voltmetru cu rezistenta interna foarte mare
care masoara tensiunea la bornele unei rezistente etalon (R
e
) conectata in serie cu rezistenta
necunoscuta R
x
.


Fig.13
Se impune o tensiune stabila si suficient de inalta aplicata obiectului de masurat si
rezistenta de izolatie mare a punctelor critice din circuit. De regula R
e
R
x
. De cele mai multe ori
se foloseste un voltmetru cu tranzistoare cu efect de camp.
Tensiunea de alimentare E, de obicei intre 10 V si 1000 V, se obtine prin intermediul unui
stabilizator de tip serie. Rezistenta de izolatie trebuie sa fie mare in comparatie cu R
e
.
In figura 13. (b,c si d) sunt reprezentate cateva variante ale schemei de baza din figura
13.a. Schema din figura 13.b., prezinta o varianta de amplificator cu reactie negativa puternica,
pentru marirea rezistentei de intrare si cresterea stabilitatii. In schemele din figurile 13.c si d.
Principiul este putin modificat: rezistoarele de referinta, R
e
, sunt folosite pentru reactia negativa
a amplificatorului.
Scara aparatelor realizate dupa schemele din figurile 13. este puternic neliniara, ceea ce
este un dezavantaj al meotdei. In schimb, ea permite construirea de aparate simple, cu posibilitati
de masurare pana la curenti prin R
x
de ordinul 10
-11
...10
-12
A (de exemplu, 10
14
la 10
15
, masurat
la 1000 V) in cazul amplificatoarelor cu tranzistor cu efect de camp. Gamele de masurare se
schimba prin comutarea rezistoarelor R
e
si a tensiunilor de alimentare. Pentru ca rezultatul
masurarii sa nu depinda de tensiune, odata cu schimbarea tensiunii se modifica in mod
corespunzator si sensibilitatea instrumentului indicator.



















Cap. III. N.T.S.M si P.S.I. in masurari electrice


3.1 Masuri de protectia muncii

Protecia muncii este un sistem de msuri i mijloace social-economice, organizatorice,
tehnice, profilactic-curative, care acioneaz n baza actelor legislative i normative i care
asigur securitatea angajatului, pstrarea sntii i a capacitii de munc a acestuia n
procesul de munc.
Securitatea muncii n activitatea de producie se asigur pe urmtoarele ci:
- instruirea n materie de protecia muncii a tuturor angajailor i a altor persoane la toate
nivelurile de educaie i pregtire profesional;
- instructarea prealabil i periodic a tuturor angajailor;
- pregtirea special angajailor care deservesc maini, mecanisme i utilaje fa de care snt
naintate cerine sporite de securitate;
- verificarea periodic a cunotinelor personalului tehnic ingineresc a materiei n protecia
muncii(nu mai rar dect o dat n trei luni).
Direcii principale ale politicii de stat n domeniul proteciei muncii:
- asigurarea prioritii ale politicii de stat n domeniul proteciei muncii
- emiterea i aplicarea actelor normative privind protecia muncii;
- coordonarea activitilor n domeniul proteciei muncii i al mediului;
- supravegherea i controlul de stat asupra respectrii actelor normative n domeniul
proteciei muncii;
- cercetarea i evidena accidentelor de munc i a bolilor profesionale;
- aprarea intereselor legitime ale salariailor care au avut de suferit n urma accidentelor de
munc i a bolilor profesionale;
- stabilirea compensaiilor pentru munca n condiii grele, vtmtoare sau periculoase ce nu
pot fi nlturate n condiiile nivelului tehnic actual;
- participarea autoritilor publice la realizarea msurilor de protecie i al organizrii
muncii;
- pregtirea i reciclarea specialitilor n domeniul proteciei muncii;
- organizarea evidenei statistice de stat privind condiiile de munc, accidentele de munc,
bolile profesionale i consecinele materiale ale acestora;
- colaborarea internaional n domeniul proteciei muncii;
- contribuirea la crearea condiiilor nepericuloase de munc, la elaborarea i utilizarea
tehnicii i tehnologiilor nepericuloase, la producerea mijloacelor de protecie individual i
colectiv a salariailor;
- reglementarea asigurrii salariailor cu echipament de protecie individual i colectiv cu
ncperi i instalaii sanitar-social, cu mijloace curativ profilactice din contul angajatului.
Instructajul introductiv l petrece inginerul de protecie a muncii i tehnica securitii n
cabinetul de protecie a muncii, iar cu muncitorii inginero - tehnici, cu specialitii tineri i cu
elevii instituiilor de nvmnt inginerul ef al ntreprinderii.
Instructajul introductiv se nregistreaz n Registrul de nregistrare a instructajului
introductiv de protecie a muncii, sanitarie de producere, securitate antiincendiar i acordarea
primului ajutor care se pstreaz la inginerul de protecia a muncii i tehnica securitii.
Instructajul primar se petrece nemijlocit la locul de lucru nainte de admitere la lucru cu
toi muncitorii intrai la ntreprindere, dup petrecerera instructajului introductiv deasemnea cu
muncitorii transferai la alt lucru.
La instructajul primar muncitorului i sunt artate toate locurile periculoase la utilaj i la
locul de lucru, metodele de organizare corect i asigurea locului de lucru, deasemenea i se dau
indicaii de interzicere de a folosi metode periculoase n lucrul sau alte aciuni, care pot duce la
traumatism sau mbolnvire. Instructajul secundar cu scopul controlrii i perfecionrii nivelului
de protecie a muncii se petrece nemijlocit la locul de lucru cu toi muncitorii indiferent de
calificarea lor, specialitatea i stagiul de lucru.
- Instructajele primar i secundar se nregistreaz n Registrul de nregistrare a
instructajelor primar i secundar de protecie a muncii, tehnica securitii i securitatea
anincendiar, care se pstreaz la conductorul lucrrilor, n subordonarea cruia se gsesc
muncitorii.



3.2 Norme de prevenirea si stingerea incendiilor

Prevenirea incendiilor - totalitatea aciunilor de mpiedicare a iniierii i
propagrii incendiilor, de asigurare a condiiilor pentru salvarea persoanelor, bunurilori de
asigurare a securitii echipelor de intervenie

La folosirea instalaiilor electrice de for i iluminat se va asigura o bun funcionare a
utilajelor i a aparatelor respective, prin revizii nainte de intrarea n funciune i prin
nlturarea imediat a defeciunilor constatate.
Tablourile electrice, releele, contactoarele etc., vor fi prevzute cu carcase de protecie, iar la
tablouri se vor ntrebuina numai sigurane calibrate, conform proiectelor. Se interzice
nlocuirea fuzibilelor arse cu fir de li, staniol sau alte materiale.
Clemele siguranelor lamelare nu se fixeaz pe lemn, carton sau alte materiale combustibile.
Se interzice suprancrcarea circuitelor prin racordarea mai multor consumatori dect cei
prevazui pentru instalaia respectiv.
Instalaiile pentru iluminatul de siguran, evacuare, continuarea lucrului, gard, vor fi
meninute n permanen n stare de funcionare.
Bateriile de acumulatoare i celelalte surse de energie de rezerv pentru alimentarea
iluminatului de siguran vor fi verificate periodic i bine ntreinute.
. Reostatele de pornire sau de reglare a turaiei diferitelor maini electrice vor fi protejate cu
carcase metalice prevzute cu orificii de rcire. Acestea vor fi curate de praf i scame cel
puin o dat pe saptmn.
Se interzice acoperirea lor cu materiale combustibile (hrtie, crpe, lemn etc.) sau curirea
lor cu lichide inflamabile (benzin, petrol etc.).
Aparatele electrice portative se vor folosi numai cu fie i conductoare izolate.
La terminarea lucrului, ntregul utilaj electric se scoate de sub tensiune.
n ncperi va rmne sub tensiune numai instalaia de iluminat de siguran.
Revizia, repararea sau nlocuirea diverselor elemente ale instalaiilor electrice de iluminat,
for sau cureni slabi, n medii explozive, se vor face numai dup scoaterea lor de sub
tensiune. Se interzice:
a. folosirea n stare defect a instalaiilor electrice i a receptoarelor de energie electric de
orice fel, precum i a celor deteriorate sau improvizate;
b. ncrcarea instalaiilor electrice (conducte, cabluri, transformatoare, ntreruptoare,
comutatoare, prize etc.) peste sarcina admis;
c. suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare;
d. agarea sau introducerea pe i n interiorul panourilor, nielor, tablourilor electrice etc., a
obiectelor de orice fel, precum i adpostirea de obiecte sau materiale n posturile de
transformare sau de distribuie;
e. folosirea instalaiilor electrice neprotejate n medii de vapori explozivi i cu degajri de
praf combustibil;
f. executarea lucrrilor de ntreinere i reparaii a instalaiilor electrice de ctre personal
necalificat sau neautorizat;
g. utilizarea lmpilor mobile portative fr globuri i grtare de protecie sau alimentate prin
cordoane improvizate sau dezizolate;
h. folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumin (abajoare) improvizate din carton,
hrtie sau alte materiale combustibile;
i. ntrebuinarea radiatoarelor i a reourilor electrice n alte locuri dect cele stabilite i n
condiii care prezint pericol de incendiu, precum i lsarea sub tensiune a acestora dup
terminarea programului de lucru. Cele care se folosesc n condiiile admise vor fi scoase de
sub tensiune i vor fi depuse la terminarea programului n locurile stabilite n acest scop;
j. folosirea legturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice fr fie, direct n
priz;
k. utilizarea receptoarelor de energie electric (fiare de clcat, radiatoare, reouri, ciocane de
lipit etc.), fr luarea msurilor de izolare fa de elementele combustibile din ncperi;
l. aezarea pe motoare electrice a materialelor combustibile (crpe, hrtie, lemne etc.)
precum i necurarea acestora de depunerile de praf, scame i alte materiale combustibile;
m. lsarea neizolate a capetelor conductoarelor electrice, n cazul demontrii pariale a unei
instalaii;
n. lsarea sub tensiune a mainilor, aparatelor, utilajelor i echipamentelor electrice, dup terminarea folosirii,
sau programului de lucru la acestea;
o. nentreruperea instalaiei electrice de iluminat din spaiile de depozitare dup terminarea programului de
lucru;

Bibliografie




Masurarea rezistentei electrice manual pentru clasa a XII-a


Nicolau, E.; Beli, M.: Msurri Electrice i Electronice, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1979.



Bodea, M. .a.: Aparate Electronice pentru Msurare i Control, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti

Munteanu, R., Trnovan, I.: Sisteme de msurare inteligente, Universitatea tehnic din
Cluj-Napoca, 1992


Pop, E. .a.: Tehnici Moderne de Msurare, Editura "Facla", Timioara, 1989.