MIRAJUL VIETII

Ploua!... Picaturile de apa mi-au inundat sufletul ca intr-un iminent

labirint al infinitului. De fiecare data cand privesc rasaritul, lacrimile ma
invaluie in al lor mister si ma fac sa imi dau seama ca sunt uman.
Grigore Vieru afirma: Si ce daca nu avem marea,Dumnezeu ne-a dat
ploaia. Da, cred ca asta sunt si oamenii, ploaie. Randuri-randuri se astern pe
pamant. Unii se risipesc si raman singuri, in vid, in interiorul propriului lor eu;
altii mizeaza pe unitate, doar impreuna vor deveni picaturile de ploaie, care vor
ajunge pe pamant.
De fiecare data am fost singur. Am fost acolo pentru oameni. Dar, ei
pentru mine?! Cine ma va ajuta ca din norul singuratic sa se desprinda eul meu
si impreuna sa fim aceeasi fiinta, impreuna sa fim ploaia care ajunge la oameni?
Pentru o clipa ma trezesc din visul unei zile de vara si observ ca in viata
este important sa asculti. Chiar daca tacerea, pentru unii inseamna nimicnicie, ea
este o arma care va face sa rasara soarele peste, omul lipsit de zambet.
Niciodata nu am folosit cuvintele, fara sa ma regasesc in scris. Andrei
Petre considera ca factorul care sta la baza functionarii societatii este sufletul.
Poate ca aici este si raspunsul... sufletul... sa-mi astern sufletul in scris asemenea
unei scoici uriase din inima oceanului, care isi pastreaza in interior adevarata
valoare.
Uitand de mine, soarele apune si la marginea departarii, care se asterne in
fata ochilor mei, zimtii brazilor musca lacom ca dintr-o imensa felie de pepene.
Stridentele acustice produse de suflul puternic al vantului imi soptesc ceea ce
nu traim la timp, nu mai traim niciodata (Octavial Paller). Timpul, acest hoinar
care ne ajunge din urma cu pasi grabiti face ca noaptea sa ne cuprinda intr-o
stransa imbatisare.
Luceafarul, atotpuernicul zeu al noptii tainice se ridica peste labirintul
inlantuit al oamenilor. Linistea din intuneric imi desprinde spiritul de propria
fiinta, iar eu tind spre Nirvana, asa cum Brancusi aspira la desavarsire, prin a sa
Pasare in spatiu.
Ploaia, soarele, ziua, noaptea, stelele, cerul... imi rasuna in minte cuvintele
mamei: ...mirajul vietii!