Colegiul Tehnic de Transporturi

Piatra-Neamt

PROIECT DE SPECIALITATE PENTRU

OBTINEREA CERTIFICATULUI DE
COMPENTENTE PROFESIONALE
-NIVEL 3-

-SPECIALIZAREA-
TEHNICIAN INSTALATII ELECTRICE

INDRUMATOR ELEV
Prof.Ing. Vasiloaie Cornel
Paval Florian

1
 2011
BOBINE

1. Bobina
2. Relaţia tensiune-curent a bobinei
3. Factori de influenţă a inductanţei
4. Conectarea în serie şi în paralel a bobinelor
5. Consideraţii practice (bobina)

1.Bobina

• Bobinele reacţionează variaţiei curentului ce le străbat generând o cădere

de tensiune la borne, de polaritate opusă variaţiei
• Atunci când curentul prin bobină creşte, aceasta se comportă precum o
sarcina: va exista o cădere de tensiune la bornele sale pe măsură ce
absoarbe energie din circuit (negativă la intrarea curentului în bobină şi
pozitivă la ieşire, precum un rezistor)
• Atunci când curentul prin bobină descreşte, aceasta se comportă precum o
sarcină: crează o tensiune la bornele sale pe măsură ce eliberează energie
în circuit (pozitivă la intrarea curentului şi negativă la ieşire, precum o
baterie)
• Proprietatea unei bobine de a stoca energie sub formă de câmp magnetic
(şi în consecinţă de a se opune variaţiei curentului) se numeşte inductanţă
(L). Unitatea sa de măsură este Henry (H)

Principii de bază
La trecerea unui curent electric printr-un conductor se va forma tot timpul un
câmp magnetic în jurul acestuia. Acest efect poartă numele de

2
electromagnetism. Câmpurile magnetice modifică alinierea electronilor din
atomi şi pot duce la apariţia forţelor fizice între atomii, prin spaţiul liber dintre
ei, la fel ca în cazul câmpurilor electrice ce iau naştere între particulele încărcate
electric. Precum câmpurile electrice, cele magnetice pot ocupa spaţiul dintre
corpuri şi pot afecta materia la distanţă.

Inerţia electronilor
Pe când un flux electric dintre doi conductori permite acumularea electronilor
liberi în cadrul acelor conductori (vezi condensatorul), un flux magnetic permite
acumularea unei anumite „inerţii” de deplasare a electronilor prin conductorul ce
produce câmpul.

Definiţie
Bobinele sunt componente special concepute, pentru a profita de fenomenul
electromagnetismului, sub forma unei înfăşurări de material conductor. Această
formă suportă un câmp magnetic mai intens decât cel produs de un simplu fir.
Unele înfăşurări ale bobinelor sunt realizate în jurul unui anumit tip de material,
denumit miez. Miezul unei bobine poate fi drept, sau poate forma un drum
închis (pătrat, rectangular, circular) pentru menţinerea completă a fluxului
magnetic. Toate aceste opţiuni de proiectare au efect final asupra performanţelor
şi caracteristicilor bobinelor.

Simbolul bobinei

Simbolul unei bobine, precum cel al condensatorului, este simplu, reprezentând

înfăşurarea conductorului. Deşi o înfăşurare generală este simbolul oricărei
bobine, cele cu miez sunt câteodată deosebite de celelalte prin adăugarea a două
linii paralele cu axa sa. Un simbol mai nou pentru bobină nu mai reprezintă
înfăşurarea propriu-zisă, ci se limitează la reprezentarea câtorva „cocoaşe” în
serie:

3
Comportamentul şi funcţionarea bobinei în circuit

Curentul electric produce un câmp magnetic concentrat în jurul bobinei, iar acest
flux magnetic reprezintă o stocare de energie cinetică datorată deplasării
electronilor prin înfăşurare. Cu cât valoarea curentului prin bobină este mai
mare, cu atât va fi mai puternic câmpul magnetic şi cu atât mai mare va fi
energia stocată de bobină.

Datorită faptului că bobinele stochează energia cinetică a electronilor ce se

deplasează prin înfăşurare sub forma câmpului magnetic, comportamentul
acestor dispozitive este foarte diferit de cel al rezistorilor (care pur şi simplu
disipă energia sub formă de căldură) dintr-un circuit.

Energia stocată dintr-o bobină depinde de cantitatea de curent ce o străbate.

Abilitatea unei bobine de a stoca energie în funcţie de curent se traduce printr-o
tendinţă de menţinere constantă a curentului ce o străbate. Cu alte cuvinte,
bobinele tind să se opună variaţiei curentului. Atunci când valoarea curentului
printr-o bobină creşte sau descreşte, aceasta „rezistă” variaţiei producând o
tensiune la bornele sale de polaritate opusă variaţiei.

Stocarea şi eliberarea energiei

Pentru a stoca energie într-o bobină, curentul prin aceasta trebuie să crească.
Acest lucru înseamnă că şi câmpul magnetic trebuie să crească în forţă, iar
această variaţie a forţei câmpului produce la rândul ei o cădere tensiune conform
principiului (auto)inducţiei electromagnetice. De asemenea, pentru a ceda
energia stocată într-o bobină, curentul prin aceasta trebuie să scadă. Acest lucru
înseamnă că şi câmpul magnetic trebuie să descrească în forţă, iar această
variaţie a câmpului magnetic auto-induce o cădere de tensiune de polaritate
opusă.

4
„Legea de mişcare” a bobinei

Asemenea legii de mişcare a lui Newton („un obiect în mişcare tinde să rămână
în mişcare; un obiect în repaos tinde să rămână în repaos”) ce descrie tendinţa
corpurilor de a se opune variaţiei vitezei, putem defini tendinţa unei bobine de a
se opune variaţiei curentului astfel: „Electronii ce se deplasează printr-o bobină
tind să rămână în mişcare; electronii ce se află în repaos într-o bobină tind să
rămână în repaos.” Teoretic, o bobină scurt-circuitată va menţine o valoare
constantă a curentului la bornele sale fără niciun ajutor extern

Practic însă, abilitatea unei bobine de susţinere individuală a unui curent la

bornele sale se poate realiza doar cu ajutorul firelor supraconductoare, deoarece
rezistenţa inerentă oricărui conductor normal este suficientă pentru disiparea
rapidă a puterii din circuit şi descreşterea curentului, atunci când nu există o
sursă de putere în circuit

Încărcarea bobinei; bobina ca o sarcină

5
Când curentul printr-o bobină creşte, aceasta va genera o cădere de tensiune în
direcţia opusă deplasării electronilor, comportamentul fiind asemenea unei
sarcini. În această situaţie, spunem că bobina se încarcă, deoarece energie
stocată sub formă de câmp magnetic creşte. Observaţi polaritate tensiuni faţă de
direcţia curentului.

Descărcarea bobinei; bobina ca o sursă de putere

Atunci când curentul prin bobină descreşte, căderea de tensiune generată de

aceasta este îndreptată spre direcţia de deplasare a electronilor, comportamentul
fiind asemenea unei surse de putere. În această situaţie, spunem că bobina se
descarcă, deoarece stocul de energie descreşte, fiind eliberată în circuitul extern.
Observaţi polaritatea căderii de tensiune faţă de direcţia curentului.

Inductanţa (L)
Măsura capacităţii unei bobine de stocare a energiei pentru o anumită valoare a
curentului poartă numele de inductanţă. Inductanţa măsoară şi intensitatea
opoziţiei variaţiei de curent (valoarea tensiunii auto-induse pentru o anumită rată
de variaţie a curentului). Simbolul acesteia este „L”, iar unitatea de măsură este
Henry, prescurtat „H”.

Observaţie
Dacă conectăm bursc o bobină nemagnetizată la o sursă de putere, bobina va
rezista iniţial curgeri electronilor prin generarea unei căderi de tensiune egală cu
cea a sursei. Pe măsură ce curentul începe să crească, se va crea un câmp
magnetic din ce în ce mai puternic ce absoarbe energie de la sursă. Eventual,
curentul atinge valoarea maximă şi creşterea sa se opreşte.

În acest moment, bobina nu mai absoarbe energie de la sursă, iar căderea de

tensiune la bornele sale este minimă (tinde spre zero) (curentul rămâne la
valoarea sa maximă).

6
Pe măsura ce o bobină stochează o cantitate mai mare de energie, curentul prin
aceasta creşte, iar căderea de tensiune scade. Observaţi că acest comportament
este exact opus comportamentului condensatorului, acolo unde stocarea energiei
duce la creşterea căderii de tensiune pe component! Condensatoarele stochează
energia prin menţinerea unei tensiuni statice între armăturile sale, iar bobinele
stochează energie prin menţinerea unui curent prin înfăşurările lor.

GENERALITĂŢI

În sensul larg,prin Bobină se înţelege un element de circuit format dintr-un

conductor electric astfel înfăşurat,încât să formeze una sau mai multe spire.
O spiră are două conductoare active:unul de ducere şi unul de întoarcere,
raportat la sensul curentului prin spiră.
Ca,forme obişnuite,întâlnim bobine cilindrice,paralelipipedice sau toroidale.
Clasificarea bobinelor se poate face şi după alte criterii,aşa cum va reieşi în cele
ce urmează. Semnele convenţionale pentru bobine sunt date în STAS 11381/8-
88.În tabelul următor sunt date câteva semne convenţionale uzuale.

MATERIALE NECESARE PENTRU Semn convenţional Denumirea

EXECUTAREA BOBINELOR
Bobină,înfăşurare
Materiale din care se execută bobinele se inductanţă
aleg în funcţie de tensiunea de lucru, (semn tolerat)
solicitările electrice, termice, mecanice sau de
o altă natură, din timpul funcţionării.
Bobină,inductanţă
Materialele utilizate se pot împărţi în: cu miez magnetic
materiale electroconductoare, materiale ( semn tolerat)
electroizolante, materiale auxiliare.
Bobină,inductanţă
a. MATERIALE ( semn tolerat) cu miez magnetic
şi întrefier
ELECTROCONDUCTOARE

Materialele electroconductoare se folosesc pentru realizarea înfăşurărilor

propriu-zise, a legăturilor flexibile de ieşire, precum şi pentru fabricarea
elementelor de racord (borne,cleme).Cel mai mult sunt folosite cuprul şi
aluminiul, datorită proprietăţilor electrice şi mecanice ale acestora. Menţionăm
că tehnologicitatea cuprului depinde de gradul de ecruisare al acestuia.
Deosebim în acest sens trei variante: cuprul moale (m), cuprul semitare (1/2 t) şi
cuprul tare (t).
Aluminiul este cel mai puţin utilizat decât cuprul, din cauza problemelor pe
care le ridică lipsirea sa. Rezistivitatea eleotrică mai ridicată în comparaţie cu
cuprul impune mărimea secţiunii conductoarelor şi aceasta conduce la soliţii

7
constructive necorespunzătoare pentru unele produse electrotehnice, dintre care
utilizat cu precădere pentru realizarea bobinelor la transformatoarele electrice de
putere mare. La unele maşini electrice de putere mare se mai utilizează bare din
aliaje de cupru.

Conductoarele pentru bobine pot avea secţiune circulară sau

dreptunghiulară (pătrată) şi pot fi izolate sau neizolate.
Clasificarea şi simbolizarea conductoarelor de bobinaj este dată de STAS
11381/8-83.
● În funcţie de dimensiuni şi de izolaţia folosită, conductoarele izolate cu
secţiune circulară se simbolizează cu litere şi cifre ca, de exemplu: 0 16 ET
STAS…, Iar cele profilate se simbolizează asemănător: 2 0,5 PE STAS….
Astfel, conductoarele izolate cu email se simbolizează ca mai jos: Cu-Em 1
(2;3)  105 ; Cu-EMU-2-105 ;Cu-Es 1 (2)  105) (103-155) ; Cu-ESA 1 (2) 
105(130) ; Cu-Et-1 (2)-155(180;220) ;Cu-Ets-1(2) ; Cu-ETbF-2(3)-180; Cu-ETs
-1(2)-155 ; Cu P-E,M-1(2)-105 ; Cu-P-ET-1(2)-155 ; A1-EM-1(1)-105 ; Al-EM-
1(2)105.
Pentru conductoarele izolate cu hârtie se adaugă în simbol litera H (Cu-H,
Cu P-H ; Al-H; A1 P-H).
Conductoarele izolate cu fire de sticlă se simbolizează după cum urmează:
Cu-2S1(2)-155(180) ; CuP-E2S-1(2)-155(180) ; CuP-2S-1(2)-155(180);
CuP-E2S-1(2)-155(180) ; CuP-2Sy-1(2)-155(180).
Semnificaţia simbolurilor folosite este următoarea: Cu  cupru; Al 
aluminiu; E  emailat; M  proprietăţi mecanice ridicate; S  sudabil; T 
foarte stabil termic; A  termoaderent; F  rezistent la agenţi frigorifici; s  cu
rezistenţă de şoc termic îmbunătăţită; U  rezistent la ulei de transformator; b 
aptitudini de bobinare deosebite; 1,2,3  izolaţie simplă,dublă,triplă; 105,130
etc.  temperatura maximă de funcţionare admisă; H  izolaţie de hârtie; B 
izolaţie de bumbac sau bumbac în amestec cu fire sintetice; f  flexibil; 2S 
două înfăşurări de fire de sticlă impregnate; 3Sy  trei înfăşurări cu fire de
sticlă, în amestec cu fir sintetic impregnat.

b. MATERIALE
ELECTROIZOLANTE

Materialele electroizolante servesc pentru realizarea izolaţie între straturi, a

izolaţie peste stratul exterior al bobinei şi ca material pentru confecţionarea
carcaselor.
●Materiale folosite pentru izolaţia între straturi trebuie să aibă o
grosime redusă, să nu se străpungă uşor şi să posede o putere de absorbţie mare
pentru lacurile de impregnare.
Materialele frecvent folosite pentru izolare sunt: bumbacul, mătasea,
preşpanul, micafoliul, micabanda, hârtia de mică, benzi şi ţesuturi de sticlă

8
neimpregnate si impregnate, plexiglasul, benzi sin poliesteri, plasă din lână
artificială, bachelita, melamina, pertinaxul, textolitul, sticlotextolitul etc.
Materialele electroizolante nu se utilizează separat decât foarte rar, cel mai
adesea se realizează combinaţi de materiale cunoscute sub denumirea de scheme
de izolaţie.
Schemele de izolaţie se utilizează, de exemplu, pentru izolarea bobinelor de
maşini electrice plasate în crestăturile miezurilor magnetice, pentru izolaţia
capetelor de bobină de la maşini electrice rotative.
Pentru confecţionarea carcaselor se utilizează materiale electroizolante
termorigide, termoplaste sau stratificate. Pentru anumite construcţii de aparate
electrice de joasă tensiune, carcasele bobinelor parcurse de curent continuu se
pot executa din aluminiu sau alamă.

c. MATERIALE
AUXILIARE

Din materialele auxiliare utilizate la construcţia bobinelor fac parte

materiale de consolidare(ex: pene de lemn),materiale de prindere
metalice,lacurile de impregnare,de acoperire,substanţe decapante, adezivi,
aliaje de lipit, răşinile de turnare. Răşinile şi lacurile au şi rol de izolare şi
protecţie.

2. Relaţia tensiune-curent a bobinei

„Legea lui Ohm” pentru bobine

Bobinele nu au o „rezistenţă” stabilă precum rezistorii. Totuşi, există o relaţie
matematică dintre tensiunea şi curentul unei bobine, astfel:

unde,
v = tensiunea instantanee la bornele bobinei (V)
L = inductanţa bobinei (H)
di / dt = rata de variaţie a curentului (A / s)

Forma acestei ecuaţii este asemănătoare ecuaţiei pentru condensatoare.

9
Precum este şi cazul condensatoarelor, comportamentul bobinelor depinde de
variabila timp. Pe lângă rezistenţa specifică spirelor înfăşurării (o vom
presupune egală cu zero pentru simplificarea expunerii), căderea de tensiune la
bornele unei bobine este strâns legată de viteza (rata) de variaţie a curentului în
timp.

Exemplificare

Să presupunem o bobină perfectă (rezistenţă de 0 Ω a firelor) introdusă într-un

circuit în care putem varia cantitatea de curent cu ajutorul unui potenţiometru
conectat ca şi rezistor variabil.

Potenţiometrul fix

Dacă mecanismul potenţiometrului rămâne într-o poziţie fixă (peria nu se

deplasează), ampermetrul conectat în serie va citi o valoare constantă a
curentului, iar voltmetrul conectat în paralel cu bobina va înregistra 0 V. În acest
scenariu, rata instantanee de variaţie a curentului (di / dt) este egală cu zero,
deoarece curentul este stabil (constant). Ecuaţia ne spune că, având o variaţie de
0 A / s (nu există de fapt variaţie) pentru di / dt, căderea de tensiune la bornele
bobinei trebuie să fie egală cu zero. Din punct de vedere fizic, dacă nu există o
variaţie a curentului, câmpul magnetic generat de bobină va fi constant. Fără o
variaţie a fluxului magnetic (dΦ / dt = Wb / s), nu va există nicio cădere de
tensiune în lungul bobinei datorită inducţiei electromagnetice.

10
Graficul variaţiei tensiunii şi curentului în raportul cu timpul la bornele bobinei
în acest caz, arată precum în figura alăturată.

Potenţiometrul variabil cu o viteză constantă (în sus)

Dacă deplasăm uşor peria potenţiometrului în „sus”, rezistenţa sa, „văzută” de

circuit, scade. Efectul este creşterea curentului prin circuit, astfel că indicaţia
ampermetrului va creşte uşor:

Presupunând că peria potenţiometrului se deplasează cu o rată constantă, astfel

încât creşterea valorii curentului prin bobină să fie constantă (linie dreaptă pe
graficul timp-curent), valoarea termenului di /dt din formulă va fi una constantă.
Această valoare fixă, înmulţită cu inductanţa bobinei în Henry (de asemenea
fixă), duce la o valoare constantă a tensiunii. Fizic, creşterea progresivă a
curentului dă naştere unui câmp magnetic de asemenea în creştere. Această
creştere progresivă a fluxului magnetic la rândul ei, determină inducerea unei
tensiuni în bobină aşa cum rezultă din ecuaţia inducţiei lui Faraday: e = N(dΦ /
dt). Polaritatea acestei tensiuni auto-induse de-a lungul bobinei (înfăşurării) se
opune variaţiei curentului. Cu alte cuvinte, polaritatea tensiunii induse datorată

11
creşterii curentului se va orienta împotriva direcţiei curentului, încercând să
menţină curentul la vechea sa valoare. Acesta este de fapt un principiu mai
general expus în Legea lui Lenz, ce spune că un efect indus va fi tot timpul opus
cauzei ce-l produce.

În acest scenariu, bobina se comportă precum o sarcină, cu partea negativă a

tensiunii induse ca loc de intrare al electronilor, iar partea pozitivă a tensiunii
induse ca loc de ieşire al lor.

Potenţiometrul variabil cu o viteză variabilă

Modificând rata de creştere a curentului prin bobină prin deplasarea în sus a

periei potenţiometrului la diferite viteze rezultă valori diferite ale căderilor de
tensiune la bornele bobinei, cu aceeaşi polaritate ca şi mai înainte (opusă
creşterii curentului).

Potenţiometrul variabil (în jos)

12
Inversând direcţia de deplasare a periei potenţiometrului („jos”), rezistenţa sa,
„văzută” de circuit, creşte. Curentul, prin urmare, va scădea prin circuit (valoare
negativă pentru raportul di / dt). Bobina, ce se opune tot timpul variaţiei
curentului, va produce o cădere de tensiune contrară direcţiei variaţiei

Valoarea tensiunii produse de bobină va depinde de rata (viteza) de descreştere a

curentului prin aceasta. Conform legii lui Lenz, tensiunea indusă se va opune
variaţiei curentului. Cu un curent ce descreşte, polaritatea tensiunii este orientată
astfel încât să menţină curentul la valoarea sa precedentă. În acest scenariu,
bobina se comportă precum o sursă, cu partea negativă a tensiunii induse la
capătul de ieşire al electronilor, iar partea pozitivă la capătul de intrare. Cu cât
curentul descreşte mai rapid, cu atât bobina va produce o tensiune mai mare, în
încercarea sa de menţinere constantă a curentului prin eliberarea energiei stocate
spre circuit.

Valoarea absolută a tensiunii

Din nou, cantitatea de tensiune la bornele unei bobine perfecte este direct
proporţională cu rata variaţiei curentului prin aceasta. Singura diferenţa între
cazurile de creştere şi descreştere ale curentului este polaritatea tensiunii induse.
Pentru aceeaşi rată de creştere sau descreştere (variaţie) a curentului cu timpul,
magnitudinea (valoarea absolută) a tensiunii va fi aceeaşi. De exemplu, o
variaţiei de di/dt = 2 A/s va produce aceeaşi cantitate de tensiune indusă la
bornele unei bobine precum o variaţie de di/dt = -2 A/s, însă de polaritate
diferită.

Variaţia foarte rapidă a curentului

Dacă variaţia curentului prin circuit este foarte rapidă, se vor produce căderi de
tensiuni foarte mari. Să considerăm următorul circuit:

13
În acest circuit, un neon este conectat la bornele unei bobine. Un întrerupător
este folosit pentru controlul curentului din circuit, iar puterea din circuit este
generată de o baterie de 6 V. Când întrerupătorul este închis, bobina se va opune
pentru scurt timp variaţiei curentului de la 0 A (circuit deschis) la o anumită
valoare (circuit închis), dar căderea de tensiune la bornele sale va fi foarte mică.

Pentru ionizarea gazului din interiorul neonului, acesta nu poate fi aprins de cei
6 V produşi de baterie, sau de căderea mică de tensiune datorată variaţiei
curentului prin bobină la închiderea întrerupătorului:

14
Când circuitul este deschis însă, întrerupătorul introduce o rezistenţă extrem de
mare în circuit (rezistenţa aerului dintre contactele sale). Această introducere
bruscă a unei rezistenţe foarte mari în circuit rezultă în scăderea aproape instantă
a curentului din circuit la valoarea zero. Matematic, termenul di / dt va avea o
valoare foarte mare, negativă. O asemenea variaţie puternică a curentului de la o
anumită valoare la zero într-un interval de timp foarte scurt, va induce o tensiune
foarte mare la bornele bobinei, de polaritate negativă în stânga şi pozitivă în
dreapta, chiar dacă doar pentru un scurt moment până când curentul scade la
zero.

Pentru efect maxim, mărimea bobinei ar trebuie să fie cât mai mare posibil (o
inductanţă de cel puţin 1 Henry).

3. Factori de influenţă a inductanţei

Există patru factori de bază în construcţia bobinelor ce influenţează valoarea

inductanţei create. Toţi aceşti factori se referă la valoarea fluxului magnetic
creat pentru o anumită valoare a forţei magnetice:

Numărul spirelor din înfăşurare

Toţi ceilalţi factori fiind egali, un număr mai mare de spire în înfăşurarea
bobinei rezultă într-o valoare mai mare a inductanţei, şi invers.

15
Explicaţie: un număr mai mare de spire se traduce printr-o forţă magnetică mai
mare (în amperi), pentru o anumită valoare a curentului prin bobină.

Aria înfăşurării

Toţi ceilalţi factorii fiind egali, o arie mai mare a înfăşurării (privind în lungul
înfăşurării la secţiunea transversală a acesteia) rezultă într-o inductanţă mai
mare, şi invers.

Explicaţie: o arie mai mare a înfăşurării prezintă o opoziţie mai mică faţă de
formarea fluxului magnetic, pentru o anumită valoarea a forţei câmpului
magnetic.

Lungimea înfăşurării

Toţi ceilalţi factorii fiind egali, cu cât lungimea înfăşurării este mai mare, cu atât
inductanţa este mai mică, şi invers.

Explicaţie: o cale mai lungă pentru fluxul magnetic rezultă într-o opoziţie
crescută faţă de formarea acelui flux, pentru o anumită valoare a forţei
magnetice.

16
Materialul miezului

Toţi ceilalţi factorii fiind egali, cu cât permeabilitatea magnetică a miezului

înfăşurării este mai mare, cu atât mai mare este inductanţa, şi invers.

Explicaţie: un miez dintr-un material cu o permeabilitate magnetică mai mare

rezultă într-un flux magnetic mai mare pentru o anumită valoare a forţei
magnetice.

Formula inductanţei
O aproximare pentru calcularea inductanţei oricărei înfăşurări se poate obţine cu
următoarea formulă:

unde,
L - inductanţa înfăşurării (H)
N - numărul spirelor din înfăşurare (1, pentru fir simplu)
μ = μrμ0
μ - permeabilitatea absolută a materialului miezului
μr - permeabilitatea relativă (1, pentru aer)
μ0 - permeabilitatea vidului (1,26 x 10-6)
A - aria înfăşurării (m2)
l - lungimea medie a înfăşurării (m)

Această formulă este doar aproximativă, deoarece permeabilitatea magnetică

variază odată cu variaţia intensităţii câmpului magnetic (vezi ne-liniaritatea
curbelor „B-H” pentru diferite materiale). Dacă termenul µ (permeabilitatea) din
ecuaţia de mai sus nu este stabil, nici inductanţa (L) nu va fi perfect stabilă
atunci când apar variaţii ale curentului prin înfăşurare. Dacă histerezisul
miezului este suficient de mare, acest lucru se va răsfrânge asupra inductanţei
bobinei. La construcţia bobinelor se încercă minimizarea acestor efecte prin
realizarea bobinei în aşa fel încât densitatea fluxului magnetic nu atinge

17
niciodată nivelul de saturaţie, iar bobina funcţionează în porţiunea mai liniară a
curbei de magnetizaţie B-H.

Bobinele variabile sunt de obicei concepute astfel încât să fie posibilă variaţia
numărului de înfăşurări folosite în orice moment, sau prin schimbarea miezului.

4. Conectarea în serie şi în paralel a bobinelor

Inductanţa bobinelor serie

La conectarea bobinelor în serie, inductanţa totală este suma inductanţelor

individuale ale bobinelor. Acest lucru se datorează faptului că inductanţa este
valoarea căderii de tensiune pe o bobină în funcţie de rata de variaţie a
curentului prin ea. Dacă bobinele sunt conectate în serie, prin urmare având
acelaşi curent pe la borne şi aceeaşi rată de variaţia a acestuia, atunci valoarea
totală a căderii de tensiune ca urmare a variaţiei curentului va fi suma căderilor
individuale, pe fiecare bobină; se crează astfel o tensiune totală mult mai mare
decât este posibilă pe fiecare bobină în parte, dacă aceasta ar fi fost conectată
singură în circuit. O valoare mai mare a tensiunii pentru aceeaşi valoare a
variaţiei curentului înseamnă o inductanţă mai mare.

Astfel, inductanţa totală pentru bobinele serie este mai mare decât inductanţele
individuale ale bobinelor. Formula pentru calcularea inductanţei serie este
asemănătoare celei pentru calculul rezistenţelor în serie:

18
Inductanţa bobinelor paralel

La conectarea bobinelor în paralel, inductanţa totală este mai mică decât

inductanţele individuale ale bobinelor. Explicaţia este asemănătoare celei pentru
conectarea bobinelor în serie. Măsura inductanţei este valoarea căderii de
tensiune pe bobină pentru o anumită rată de variaţie a curentului prin aceasta.
Din moment ce valoarea curentului prin fiecare bobină este doar o fracţie din
valoarea totală a curentului, iar tensiunea pe fiecare bobină paralelă este egală, o
modificare a valorii totale a curentului va duce la o cădere de tensiune pe fiecare
bobină în parte mult mai mică decât dacă fiecare bobină ar fi fost considerată
separat (legată singură în circuit). O cădere de tensiune mai mică pentru aceeaşi
rată de variaţie a curentului înseamnă o inductanţă mai mică.

Prin urmare, inductanţa totală este mai mică decât valoarea inductanţei ce ar fi
fost posibilă pe fiecare bobină luată în parte. Formula de calcul a inductanţei
paralele are aceeaşi formă ca şi a rezistenţelor conectate în paralel:

5.Consideraţii practice (bobina)

Bobinele, la fel ca toate celelalte componente, au anumite limite ce trebuiesc

luate în considerare dacă se doreşte operarea eficientă şi siguranţa a circuitelor
din care fac parte.

Curentul maxim printr-o bobină

Bobinele sunt realizate din conductori înfăşuraţi. Orice conductor are o limită
maximă a capacităţii curentului prin el, limită datorată rezistenţei şi abilităţii
acestuia de a elimina căldura creată. Din această cauză, trebuie să fim atenţi la
valoarea curentului maxim permisă printr-o bobină.

19
Circuitul echivalent a unei bobine
Orice conductor din care este realizat bobina prezintă o anumită rezistenţă
electrică. Adeseori, cerinţele circuitului impun cea mai mică dimensiune
posibilă bobinelor din componenţă. Din acest motiv, nu există o bobină „ideală”.
Conductorii bobinelor prezintă de obicei o rezistenţă electrică serie substanţială.
Distanţa foarte mică dintre doi conductori adiacenţi ai înfăsurării dă naştere unei
capacităti parazite. Toate aceste lucruri interacţionează cu caracteristicile pur
inductive ale tuturor bobinelor.

Spre deosebire de condensatoare, ce sunt relativ uşor de confecţionat pentru

obţinerea unor efecte parazite neglijabile, bobinele sunt greu de găsit în forma
lor „pură”. În unele aplicaţii, aceste caracteristici nedorite pro pune serioase
probleme inginereşti.

Mărimea fizică a bobinelor

Fizic, bobinele tind să fie mult mai mare decât condensatoarele, pentru aceiaşi
valoare a energiei stocate. Acest lucru este cu atât mai adevărat dacă luăm în
considerare condensatoarele electrolitice, ce permit stocarea unei energii
(capacitive) mari într-un spaţiu relativ mic. Dacă dorim stocarea unei energii
mari într-un volum mic, într-un anumit circuit pe care-l proiectăm, dacă putem
alege între o bobină şi un condensator, de cele mai multe ori alegerea corectă o
reprezintă condensatorul.

O excepţie notabilă a acestei regului o reprezintă aplicaţii care necesită

capacităţi sau inductanţe extrem de mari pentru stocarea energiei electrice:
bobinele realizate din fire supraconductoare (rezistenţă electrică zero) sunt mai
practice din punct de vedere al realizării lor decât condensatoarele de aceiaşi
valoare, şi probabil sunt şi mai mici.

Interferenţa cauzată de bobine

Bobinele pot afecta componentele adiacente dintr-un circuit electric sau
electronic datorită câmpurilor magnetice create. Aceste câmpuri se întind pe o
distanţa relativ mare fată de bobină. Acest lucru este adevărat mai ales în cazul
în care există şi alte bobine în apropierea acesteia. În cazul în care câmpurile
magnetice a două sau mai multe bobine se „cuplează”, în circuit vor exista
inductanţe mutuale precum şi inductanţe proprii, ducând la efecte nedorite.

Acesta este un alt motiv pentru care, la proiectarea circuitelor, se aleg de obicei
condensatoare în dauna bobinelor, acolo unde acest lucru este posibil: câmpul

20
electric al condensatoarelor nu se „împrăştie” pe o suprafaţă mare precum cel al
bobinelor, şi nu generează efecte mutuale cu celelalte componente din circuit.

PARAMETRII BOBINELOR
● Tensiunea normală Un este tensiunea maximă pentru care se
dimensionează izolaţia bobinei.
● Tensiunea de serviciu Uş este tensiunea care se aplică la capetele
înfăşurării bobinei într-un anume regim de lucru.
● Rezistenţa R a bobinei este o mărime care se poate evidenţia dacă
bobina este alimentată cu tensiune continuă. Din legea lui Ohm, rezultă:
U
R= 
I

● Inductanţa proprie a bobinei L depinde de dimensiunile acesteia, de

numărul de spire şi de materialul miezului magnetic, conform relaţiei:
A
2
L =μN 
l
Inductanţa proprie a bobinei se mai poate calcula în funcţie de fluxul
magnetic şi de curentul care străbat bobina, conform relaţiei:
Φ
L=
i

● Impedanţa Z a bobinei se manifestă la alimentarea acesteia cu tensiunea

alternativă şi se poate calcula cu relaţia:
U
Z= 
I
● Relaţia inductivă Xf = R2 +X2L
Impedanţa se poate calcula în funcţie de rezistenţă şi de reacţia inductivă:
Z2= R2 +X2L

● Factorul de calitate Q este raportul dintre inductivă şi rezistenţă:

XL
Q= 
R

21
 BOBINE CONCENTRATE

Bobinele pot fi realizate cu spirele dispuse la un loc şi atunci se numesc

bobine concentrate sau cu spirele dispuse în crestăturile miezului magnetic şi
atunci se numesc bobine repartizate.
Bobinele aparatelor electrice sunt bobine concentrate şi pot fi înfăşurate
direct pe miezul magnetic,înfăşurate pe carcasă,înfăşurate fără carcasă.
Bobinele înfăşurate pe polii aparenţi ai maşinilor electrice rotative sunt tot
bobine concentrate şi se numesc bobine polare. Bobinele concentrate ale
transformatoarelor electrice, deoarece au unele particularităţi constructive, vor fi
prezentate separat.
Figura 1 reprezintă câteva tipuri de bobine concentrate.

CALCULUL BOBINELOR
CONCENTRATE

Pentru realizarea unei bobine corespunzătoare necesităţilor de funcţionare a

unui produs, documentaţia trebuie sa cuprindă şi o serie de parametrii impuşi
sau calculaţi: desenul de ansamblu al bobinei, desenul carcasei, tensiunea
normală a bobinei, materialul şi tipul conductorului de bobinaj, spaţiul de
bobinaj (înălţimea şi lungimea secţiunii longitudinale), diametrul conductorului
izolat şi neizolat, secţiunea conductorului, numărul de spire pe strat, numărul de
straturi, numărul total de spire, greutatea conductorului bobinei, rezistenţa
electrică a bobinei, curentul normal, puterea activă maximă, suprafaţa de răcire a
bobinei, sensul de înfăşurare, tratamente termice, acoperiri, impergnări.
Redăm mai jos un calcul simplificat pentru bobine concentrate de curent
continuu şi de curent alternativ.
●Calculul simplificat al bobinelor de curent continuu. Bobinele de curent
continuu au un număr de spire mare şi se realizează din conductoare de cupru cu
diametru mic.
Curentul care trece prin bobină de calculează cu legea lui Ohm:
I=U/R.

Rezistenţa rezultă din relaţia:

R=ρl /S

Lungimea l a sârmei din relaţia de mai sus se calculează în funcţie de

numărul de spire n şi de diametrul Dm (diametrul mediu al bobinei), adică:

l =π Dmn

22
unde:
Di + De
Dm=
2

Secţiunea conductorului se calculează cu relaţia:

I
S=,
J
unde l este densitatea de curent [A/mm2].
Calcului se face utilizând oricare dintre relaţiile de mai sus, în funcţie de
datele care de cunosc: diametrul sârmei, rezistenţa bobinei, tensiunea bobinei etc.
●Calculul bobinelor de curent alternativ. Valoarea curentului care trece
prin bobină se calculează cu relaţia:
U U
I=  
Z √R2+4π 2f 2L2

Determinarea rezistenţei ohmice se face cu aceeaşi reacţie ca şi în curent

continuu.
Calculul numărului de spire se face în funcţie de inductanţa B din miezul
magnetic şi de secţiunea S a miezului de fier, pentru o frecvenţă f a curentului:
U
n = ,
4,4f ·B·S
unde:

S=Kuab

Ku=0,9…0,95 şi reprezintă coeficientul de împachetare a tolelor, iar a şi b 

lungimea şi lăţimea miezului.
Pentru a se calcula bobinele pentru altă tensiune,este necesar să se
cunoască tensiunea U1 pentru care au fost construită bobina, tensiunea U2 a
reţelei pentru care se recalculează, numărul de spire n1 şi diametrul d1 al
conductorului de bobinaj.
Noul număr de spire n2 se calculează cu relaţia:
U2
n2 = n1 
U1

23
 Diametrul d2 al conductorului se recalculează cu relaţia:
U1
d2 = d1 
U2

TEHNOLOGIA REAZIZĂRII BOBINELOR

ÎNFĂŞURATE PE CARCASĂ

Bobinele se realizează din conductor de cupru flexibil,izolat cu bumbac,

email sau fibre de sticlă.
Procesul tehnologic de realizare a bobinelor înfăşurate pe carcasă (fig.2.)
cuprinde următoarele operaţii:
 dezizolarea conductorului şi înfăşurarea lui pe firul terminal I;
 decaparea şi lipirea cu aliaj de lipit a acestora; aşezarea firului terminal
introdus în tub izolant flexibil în carcasă şi fixarea lui de aceasta cu bandă
adezivă;
 fixarea legăturii terminale prin înfăşurarea a 410 spire peste banda de
fixare;
 introducerea carcasei în dorul maşinii de bobinat;
 înfăşurarea pe carcasă a conductorului;
 montarea şi fixarea cu bandă adezivă de carcasă a legăturii terminale II;
 introducerea de materiale izolatoare printre straturi pentru bobinele cu
tensiune înaltă;
 izolarea la exterior cu bandă adezivă;
 dezizolarea, lipirea firului de conductorul terminal II şi introducerea
tubului izolant peste acesta.
●Carcasele se realizează din materiale electroizolante, termorigide,
termoplaste sau stratificate(fig.3.)
Carcasele din bachelită se obţin prin presare la cald.
Carcasele din materiale termoplaste se obţin prin injecţie.
Carcasele confecţionate din materiale stratificate(hârtie stratificată, ţesături
din bumbac impregnate, ţesături de sticlă presată)au o utilizare limitată de
productivitatea scăzută a operaţiilor de asamblare a unor piese separate.
Pentru condiţii mai grele de explorare,carcasele bobinelor se confecţionează
din materiale ceramice.
Pentru unele relee sau pentru aparate magnetoelectrice(cu bobina parcursă
de curent continuu)se mai utilizează carcase din aluminiu sau alamă.

TEHNOLOGIA REALIZĂRII BOBINELOR

24
 FĂRĂ CARCASĂ

Bobinele fără carcasă se realizează cu ajutorul şabloanelor(fig.4.)

Şablonul se confecţionează din lemn sau din metale uşoare, în funcţie de
dimensiunile bobinelor, ţinându-se seamă de coeficientul de umflare au.
La bobinele dreptunghiulare, spirele sunt mai strânse la colţuri, iar la mijloc
se produce o umflare. Valorile coeficientului de umflare sun în funcţie de forma
secţiunii conductorului şi diametrul acestuia.
Pentru o bobină cu mai multe straturi, realizată din conductor izolat cu
diametrul diz ,dimensiunile vor fi:

g = n1dizαu;
h = n2dizαu ,
în care
n1 este numărul de straturi ale bobinei;
n2  numărul de conductoare într-un strat.
Procesul tehnologic cuprinde:
 montarea şablonului pe maşina de bobinat;
 plasarea pe laturile şablonului a unei bucăţi din bandă izolatoare de
bumbac şi fixarea cu bandă adezivă;
 fixarea conductoarelor terminale în locaşurile prevăzute în şablon şi lipire
de primul conductor terminal a capătului conductorului de bobinaj;
 înfăşurarea conductorului şi introducerea izolaţiilor între straturi;
 lipirea capătului înfăşurării de conductorul terminal II;
 izolarea exterioară cu preşpan;
 legarea cu bandă de consolidare a spirelor;
 consolidarea mecanică şi izolarea electrică exterioară, prin înfăşurarea de
benzi izolatoare.
În figura 5, a este arătată o bobină concentrată la care conductoarele
terminale sunt consolidate cu spirele proprii ale bobinei. În figura 5,b ieşirile
bobinei sunt realizate din conductorul propriu. În acest caz se elimină sursele de
defecte pe care le pot genera lipiturile.
Izolarea exterioară se poate realiza cu micabandă poroasă peste care se
înfăşoară un strat de bandă de contracţie(fig.6).

TEHNOLOGIA REALIZĂRII BOBINELOR ÎNFĂŞURATE

DIRECT PE MIEZUL MAGNETIC

Bobinele de acest tip se utilizează la unele aparate mici. Conductorul se

înfăşoară direct pe miezul magnetic gata izolat. În figura 7 este reprezentată o
bobină concentrată înfăşurată direct pe miezul magnetic.

25
 TEHNOLOGIA REALIZĂRII BOBINELOR
CONCENTRATE DIN BARE

Bobinele concentrate din bare se executa din conductor izolat sau neizolat
de secţiune circulară sau dreptunghiulară – din cupru sau aluminiu.
Conductoarele profilate se pot înfăşura pe lat sau pe muchie .
Bobinele concentrate din bare se construiesc pentru valori ale intensităţii
curentului şi le întâlnim la declanşatoare electromagnetice de curent, la
electromagneţi de acţionare, la polii maşinilor electrice, la bobinele de curent ale
unor contoare de inducţie. În figura 8 sunt prezentate bobine din bare pentru
maşini electrice.
În figura 9 sunt reprezentate bobine din conductor profilat pentru aparate
electrice.
● Realizarea bobinelor din bare dispuse pe lat. Pentru raze de curbură
mici şi grosimi de conductor 3-4 mm se utilizează numai la bare neizolate din
cauza tensiunilor mecanice mari care ar apărea în izolaţie şi care ar putea duce
la deteriorarea acesteia.
Bobinele se realizează cu ajutorul şabloanelor (fig.10), iar izolarea între
spire se realizează cu fâşii de micabanda sau sticlotextolit subţire în timpul
înfăşurării conductorului sau după înfăşurare (la bobinele într-un strat).
Din cauza secţiunii mari a conductorului, ieşirile bobinelor nu mai pot fi
scoase la exterior printre conductoare şi din această cauză este necesar ca prima
şi ultima spiră să se găsească la exteriorul bobinei.
Pentru bobinele cu numai două straturi şi mai multe spire se adoptă soluţia
din figura 11. Pentru a se menţine acelaşi sens al curentului în bobină, după
înfăşurarea pe şablon a primului strat de spire, se întoarce şablonul şi se
înfăşoară spirele din cel de-al doilea strat (fig.12).
О Notă. În timpul înfăşurării se produc tensionări ale conductorului care se elimină prin
recoacere.

● Realizarea bobinelor din bare dispuse pe muchie. Aceste bobine se

execută numai din conductoare neizolate, de regulă într-un strat, iar razele de
curbură se corelează (pentru a nu apărea ruperi de material)cu dimensiunile a,b
ale conductorului după relaţia experimentală:
b2
R ≥ 0,05 [ mm ]
a2
După înfăşurarea conductoarelor pe şabloane cu maşini speciale, se execută
recoacerea bobinelor,curăţirea după recoacere,ajustarea şi obţinerea muchiilor
interioare la curburi, calibrarea pentru îndreptare şi obţinerea dimensiunilor
cerute. Calibrarea se face cu plăci de oţel introduse între spire,pe şablon şi prin
presare şi o presă hidraulică (fig.13).

26
 Spre deosebire de izolarea între spire a bobinelor dispuse pe lat,unde se
utilizează fâşii de micabandă sau sticlotextolit subţire,cu puţin mai late decât
conductorul (fig.14),la bobinele dispuse pe muchie izolarea spirelor între ele se
face cu benzi de hârtie de azbest electrotehnic,cu lăţime variabilă(fig.15).

PRINDEREA BOBINELOR CONCENTRATE PE MIEZUL MAGNETIC

Bobinele executate pe carcasă izolantă se introduc pe miezul magnetic şi

se consolidează de regulă prin lipire sau prindere cu şuruburi(fig.16).
Bobinele pentru maşini electrice se fixează pe miezul magnetic în funcţie
de modul de izolare.
Bobinele neizolate fată de masă se fixează de polii maşinilor electrice, cu
ajutorul ramelor izolate(fig.17 a).
În figura 17 b este reprezentată o bobină izolată faţă de masă, fixată pe un
pol de maşină electrică. În figura 18 bobinele prinse de un pol în mişcare sunt
consolidate împotriva umflăturilor produse de forţele centrifuge cu ajutorul
pieselor de distanţă.

TEHNOLOGIA DE REALIZARE A BOBINELOR

PENTRU TRANSFORMATOARE

Aceste bobine se realizează, în general, din conductoare de cupru cu

secţiune rotundă până la 8 mm2 şi bare pentru secţiuni mai mari. În ultimul timp
se utilizează şi conductoare de aluminiu.
Bobinele transformatoarelor de putere mică se înfăşoară pe carcasă din
material electroizolant.
Bobinele transformatoarelor de curent se înfăşoară direct pe miezul
magnetic şi au o formă toroidală asemănătoare cu cea prezentată în figura 19.
La transformatoarele cu puteri mai mari, realizarea bobinelor prezintă o
serie de particularităţi datorită tensiunilor diferite la care sunt supuse. La aceste
bobine problemele de izolaţie joacă un rol deosebit. Între bobinele parcurse de
curenţi mari, apar forţe de interacţiune mari şi trebuie acordată o mare atenţie
problemelor de consolidare.
Sensul de înfăşurare are o mare importanţă în funcţionarea bobinelor pentru
transformatoare.
Înfăşurarea unei bobine se poate face pe stânga sau pe dreapta, în figura 20.
Dispunerea înfăşurărilor bobinelor pe miezul transformatoarelor poate fi:
concentrică, biconcentrică, alternată (fig.21).

27
 ● După forma constructivă, bobinele pentru transformatoare pot fi
cilindrice, spiralate, în galeţi, continue.
Bobinele cilindrice au spirele învecinate pe direcţia axială strâns lipite
unele de altele şi se execută din conductor profilat izolat sau neizolat. În figura
22 este prezentată o bobină cilindrică într-un strat, pentru puteri mici.
La puteri mari, pentru îmbunătăţirea răcirii din bobină se distanţează
spirele şi se creează între canale radiale prin care se circulă ulei. În acest mod,
o bobină cilindrică se transformă în bobină spiralată (fig.23). Uzual, spirele se
realizează din conductoare izolate şi dispuse pe lat, unul peste celălalt (fig.24).
În comparaţie cu procesul tehnologic de realizare a bobinelor cilindrice, la
bobinele spiralate se realizează şi operaţia de transpunere si de intercalare a
distanţelor între spire, pentru a se obţine canalul de răcire. Bobinele spiralate se
dispun pe un cilindru de pertinax, iar canalele între spire se obţin cu distanţare
radicale aşezate uniform pe circumferinţă.
Bobinele în galeţi. Prin galeţi se înţeleg grupe de spire din bobină, separate
între ele prin canale de răcire sau izolare.
Bobinele din galeţi (fig.25) se realizează uzual din conductor cu secţiune
circulară. Galeţii se leagă între ei ca în figura 26. Dacă se utilizează conductor
profilat, atunci bobina este alcătuită din galeţi plani dubli sau jumetaţi (fig.27).
Aici cele două jumătăţi ale galetului sunt realizate din acelaşi conductor. Galeţii
jumelaţi se leagă apoi în serie sau în paralel.
Bobinele continue se realizează în mod similar cu cele confecţionate din
galeţi jumelaţi legaţi în serie, dar se evită legăturile în înseriere a galeţilor dubli.
BOBINE REPARTIZATE

Aceste bobine se execută, în funcţie de secţiune, din sârmă rotundă izolată

cu email tereftalic, din conductor profilat cu email şi sticlă sau din bare şi se
plasează în crestăturile miezurilor magnetice ale maşinilor electrice.

TEHNOLOGIA DE REALIZARE A BOBINELOR

DIN SÂRMĂ ROTUNDĂ

Aceste bobine se mai numesc şi bobine moi. Conductoarele folosite sunt

izolate cu email, email tereftalic, cu email şi fire de sticlă.
Bobinele moi se realizează pe şabloane de diferite tipuri,ca în figura 28.
Bobinele sunt introduse în crestături gata izolate, fir cu fir, cu ajutorul unui
tălpaş special.
Pentru izolarea crestăturii se folosesc folii de material stratificat HMH sau
NMN, fasonate pe calibre speciale, după forma crestăturii în care urmează să fie
introduse.

28
 Între straturi se introduc materiale electroizolante, iar pentru consolidare se
introduc la partea superioară a crestăturilor pene de consolidare. Fazele
bobinelor sunt redate în figura 29.
După introducerea bobinelor în crestături, pentru realizarea întregii
înfăşurări, se execută conexiuni între bobine conform schemei de înfăşurare;
capetele de bobină se consolidează prin legale cu bandă de construcţie.

29
 CUPRINS

Tema 18. Tehnologia de realizare a bobinelor concentrate. Memorii justificativ.

Bibliografie……………………………………………………………….pg. 1
Cap.I. Bobine concentrate………………………………………………..pg. 6
Calculul bobinelor concentrate…………………………………....pg. 6
Cap.II.Tehnologia realizării bobinelor înfăşurate pe carcasă………….....pg. 8
Cap.III.Tehnologia realizării bobinelor fără carcasă……………………..pg. 9
Cap.IV.Tehnologia realizării bobinelor concentrate din bare…………….pg.10
Cap.V.Tehnologia de realizare a bobinelor pentru transformatoare…...…pg.12
Cuprins…………………………………………………………………....pg.14

30