Capitolul II: 

Mașini și aparate electrice

Tema:  Aparate electrice de măsurare
Clasificarea aparatelor electrice de masura
Se bazează pe diferitele manifestări ale curentului electric (magnetice, termice,
electrodinamice, de inducție, etc.), care provoacă forțe mecanice sub acțiunea carora
echipajul mobil al instrumentului de măsurat sub acțiunea cărora echipajul mobil al
instrumentului de măsurat tinde să se deplaseze, executand de obicei o mișcare de rotație.
Clasificarea instrumentelor de măsurat electrice se face dupa urmatoarele criterii:
 după natura mărimii măsurate;
 după natura curentului;
 după gradul de precizie;
 după principiul de funcționare, în funcție de sistemul utilizat etc.
Clasificarea instrumentelor de măsurat electrice din punct de vedere al naturii
mărimii măsurate este data în tabelul 1.
Nr Natura marimii Denumirea aparatului Notatia conventionala a aparatului
crt masurate de aparat
1 Curent Ampermetru
Miliampermetru
Microampermetru
Galvanometru

2 Tensiune Voltmetru
Milivoltmetru
Kilovoltmetru
Galvanometru

3 Putere electrică Wattmetru

Kilowattmetru
Megawattmetru
Varmetru
Kilovarmetru

4 Energie electrică Contor de wattore

Contor de kilowattore

5 Cantitate de Contor de amperore

electricitate
6 Factorul de putere Cosfimetru

7 Frecvența Frecventmetru

8 Rezistența electrică Ohmetru

Kiloohmetru
Megohmetru
  
 curent continuu
 curent trifazat cu sarcină
    curent continuu si alternativ echilibrata
       
     
       
curent trifazat cu sarcina curent trifazat
     

      cu patru conductoare neechilibrata 

 

Din punct de vedere al naturii curentului, instrumentele electrice se impart in :

- instrumente de curent continuu, care pot fi folosite numai în circuitele de curent
continuu;
- instrumente de curent alternativ, care pot fi folosite numai în curent alternativ;
- instrumente de curent continuu și alternativ, care pot fi folosite și în circuitele de
curent continuu și în cele de curent alternativ.

Din punct de vedere al gradului de precizie, instrumentele se impart în cinci

clase: 
0,2;    0,5;     1;     1,5;     2,5
 
După principiul de funcționare, aparatele de masurat se împart în următoarele
tipuri principale:
a) aparate cu magnet permanent și bobină mobilă (magneto-electrice)
b) aparate electromagnetice (cu fier mobil),
c) aparate electrodinamice,
d) aparate de inducție,
e) aparate termice,
f) aparate electrostataice,
g) aparate cu termoculplu,
h) aparate cu redresori,
i) aparate cu tuburi electronice,
j) aparate inregistratoare,
k) oscilografe,
l) aparate de rezonanță (cu vibrații).
 
 Cadranul unui ampermetru Multimetru analog cu diviziuni (roșu)
neliniare ale scalei
Ampermetrul este un aparat de măsurare a intensității curentului electric ce
trece printr-un conductor sau un circuit electric.
Există ampermetre folosite pentru curent continuu (c.c.) și ampermetre
pentru curent alternativ (c.a.). Unitatea de măsură pentru intensitatea curentului electric
este, în SI Amperul. Pentru a măsura curentul ce trece printr-un element (componentă)
de circuit, ampermetrul se montează în serie cu acesta. Dat fiind că în timpul operației
de măsurare, prin ampermetru trece curentul de măsurat, rezistența lui electrică internă
(constructivă) trebuie sa fie cât mai mică posibil (putând ajunge până la 10  Ω), pentru
-3

o bună precizie și pentru limitarea pierderilor de energie nejustificate.

La aparatele analogice indicatoare, deviația sistemului mobil care este legat rigid
cu acul indicator al instrumentului, este cu atât mai mare cu cât valoarea numerică a
curentului de măsurat este mai mare. Această deviație este determinată de un cuplu de
forțe:
- de natură electromagnetică (la ampermetrele
electromagnetice și magnetoelectrice);
- de natură electrodinamică (la ampermetrele electrodinamice).
Clasificare:
După natura curentului măsurat, ampermetrele pot fi:
 ampermetre de curent continuu;
 ampermetre de curent alternativ;
 ampermetre de curent continuu și alternativ.
După principiul de măsurare, ampermetrele pot fi:
 magnetoelectrice: cu magnet permanent și bobină mobilă;
 electromagnetice: cu fier mobil;
 electrodinamice
 aparate de inducție: bazat pe acțiunea câmpului învârtitor al curentului
asupra unui disc de cupru sau aluminiu parcurs de curenți turbionari induși;
 termice: bazat pe efectul dilatării sau deformării unui bimetal.
După gradul de precizie, ampermetrele pot avea următoarele clase de precizie: 
0,001;  0,002;  0,005;  0,01;  0,2;  0,5;  1;  1,5;  2,5.
În funcție de valoarea intensității curentului măsurat, există: 
microampermetre,  miliampermetre,  ampermetre și kiloampermetre.
Lampă de control cu bec cu neon pentru tensiunea
de rețea
 O lampă de test, un creion de
tensiune, creion de control, tester de
tensiu-ne sau tester de rețea este
un echipament electronic de testare utilizat
pentru a determina prezența energiei
electrice într-un echipament care urmează
să fie testat. O lampă de test este mai simplă
și mai puțin costisitoare decât un instrument
de măsurare, cum ar fi un multimetru, și de
multe ori suficientă pentru verificarea
prezenței tensiunii pe un conductor. Corect
proiectată lampa de test include
caracteristici pentru a proteja utilizatorul de
șocuri electrice accidentale. Lampa de test
fără contact poate detecta tensiunea pe
conduc-toarele izolate.
Lampă de test tip șurubelniță, cu bec cu neon.
Tester de tensiune cu trei lumini pentru a da o
indicație aproximativă a valorii tensiunii
Lampa de test cu două contactate
este o lampă electrică cu una sau două
terminale din sârmă izolată. Adesea,
aceasta are formă de șurubelniță cu o
lampă de control conectată între vârful
șurubelniței și un alt terminal care se află
pe spatele șuru-belniței. Prin conectarea
terminalului de pe spatele șurubelniței la
pământ (sol) și se atinge cu vârful
șurubelniței diferite puncte din circuit,
poate fi determinată prezența sau absența
tensiunii din fiecare punct, permițând
detectarea defectelor simple și urmărite
până la cauza lor. Pentru tensiuni mai
mari, se folosește o șurubelnită speci-ală,
constând dintr-un bec cu neon montat
într-un mâner izolator ce poate fi folosit
pentru a detecta tensiuni alternative de
2000 de volți sau mai mult.
Pentru tensiune joasă de lucru (de
exemplu, în automobile), lampa utilizată
de obicei  este un bec incandescent mic,
de joasă tensiune. 
Pentru lucrul cu tensiunea de linie (de la
rețea), lampa este de obicei o
mică lampă de neon conectată în serie cu
o rezistență de balast adecvată. 
Lampă de test cu bec cu neon, care nu are
amplificator; acest tip necesită un contact
 metalic direct cu circuitul, pentru a putea fi
testat.
Galvanometrul este un instrument
de măsură  utilizat pentru punerea în
evidență a unor curenți electrici de
slabă intensitate. Este gradat în unități de
intensitate, de tensiune sau de sarcină
electrică. Se bazează pe fenomenul
de inducție electromagnetică și poate fi
de două tipuri:
 galvanometru cu cadru mobil:
alcătuit dintr-un magnet fix în jurul
căruia se poate roți o bobină prin
care trece curentul electric de
măsurat;
 galvanometru cu magnet mobil:
alcătuit dintr-o bobină fixă, în
interiorul căreia se află suspendat
unul sau mai multe ace magnetice a
căror deviație poate fi măsurată.
Ohmmetrul este un aparat electric
de măsură, folosit pentru a
măsura rezistența electrică, adică
opoziția față de trecerea curentului
electric printr-un circuit electric sau
printr-un mediu conductor. Un ohm (1Ω)
este o valoare de rezistență a unui
conductor ce permite trecerea prin el a
unui curent electric cu intensitatea de
un amper (1A) dacă la capetele sale este
aplicată o tensiune de curent continuu de
un volt (1V).
Ohmmetrul este în mod obișnuit
utilizat pentru măsurarea rezistențelor
ohmice. Pentru domeniul rezistențelor de
măsurat de valoare foarte mare, aparatul
se numește megohmmetru și este
îndeosebi folosit pentru măsurarea
rezistențelor de izolație.
 Voltmetrul este un aparat electric de
măsură folosit pentru măsurarea
mărimilor tensiune electrică sau diferența
de potențial electric dintre două puncte
ale unor circuite electrice.
Voltmetrele clasice sunt compuse din
dispozitive de măsură propriu-zise,
alături de care pentru extinderea
domeniului de măsură sau/și divizarea în
game de măsură sunt incluse în
construcție rezistențe adiționale și
divizoare de tensiune.
În prezent voltmetrele electronice
analogice (cu ac indicator) nu se mai
fabrică, locul lor fiind luat aproape în
totalitate de către voltmetrele digitale
(numerice), cele analogice găsindu-se
încă în număr mare atât în tehnica de
laborator cât și în instrumentația
industrială mai veche.
Voltmetrele electronice au
sensibilitate mult mai mare decât
voltmetrele analogice datorită rezistenței
lor electrice de intrare mult mai mari, dar
sunt mai complicate și (uneori) mai
vulnerabile la perturbații
electromagnetice. 
Wattmetrul este
un instrument electric de măsură care
măsoară mărimea putere electrică (în
wați, singular watt) într-un circuit
electric. Cu un wattmetru se măsoară
puterea electrică activă.
Din punct de vedere al construcției,
wattmetrele pot fi instrumente:
 electrodinamice, cel mai frecvent
folosite, atât pentru circuite de curent
continuu cât și de curent alternativ
 ferodinamice
 de inducție (inductive)
Wattmetrele electrodinamice au ca
elemente principale două înfășurări
(bobine): o bobină fixă de curent, cu o
rezistență internă mică, și una mobilă,
de tensiune, cu rezistență internă mare. 
Echipamentele electronice de testare sunt folosite pentru a crea semnale și a
captura răspunsuri de la dispozitivele electronice aflate în testare (DUT). În acest fel,
poate fi dovedită buna funcționare a DUT sau pot fi urmărite defectele. Utilizarea
echipamentelor electronice de testare este esențială pentru orice lucrare serioasă în
sistemele electronice.
Ingineria electronică practică și de asamblare necesită utilizarea diferitelor tipuri
de echipamente electronice de testare, variind de la foarte simple și ieftine (cum ar fi
un detector de tensiune constând doar dintr-un bec și un terminal de test), la extrem de
complexe și sofisticate, cum ar fi echipamentele de testare automată (ATE). ATE adesea
includ multe dintre aceste instrumente sub forme reale sau simulate.
În general, echipamente mult mai avansate de testare sunt necesare atunci când se
dezvoltă circuite și sisteme, decât sunt necesare atunci când se face testarea de producție
sau atunci când se face depanarea unităților de producție.

Tektronix - osciloscop cu
modulele pentru trasarea
curbei și reflectometru în
domeniul timp. Modulul
de jos are un voltmetru
digital, un contor digital,
un receptor vechi pe
frecvență standard 
Multimetru digital Howard
piA
Agilent - voltmetru digital
comercial verificând un
prototip
  
Generatoare electrice (surse electrice) sunt dispozitive care au rolul de a
produce și de a menține curentul electric printr-un circuit.
 Generatoare de curent continuu (c.c.), care are un singur sens prin circuit:
bateria electrică, acumulatori electrici, bateria solară.
 Generatoare de curent alternativ (c.a.), care își schimbă periodic sensul prin
circuit: generatorul din cadrul centralelor electrice, dinamul de la bicicletă.

Aparate electrice (consumatori electrici) sunt dispozitive care transformă

energia electrică ( a curentului electric ) în: 
a.     lumină, numit bec electric cu simbolul:

b. căldură, numit rezistor electric (cu nichelină/manganină), cu simbolul:

Exemple de aparate care au rezistori: foen (uscător de păr), aerotermă, calorifer

electric, plită electrică, filtru de cafea, fier de călcat, prăjitor de pâine etc.
c. energie mecanică (pune ceva în mișcare), numit motor electric, cu simbolul:

Exemple de aparate care au motoare electrice: aspirator, ventilator, mașină de spălat,

frigider, hotă, aer condiționat, mixer etc.
Conductoare de legătură sunt fire confecționate din aluminiu sau cupru și care
leagă componentele circuitului între ele. Simbolul pentru conductoarele de legătură este:

Întrerupătoare electrice care au rolul de a închide și de a deschide circuitul

electric. Numai când întrerupătorul este pe poziție închis, trece curentul electric prin
circuit. Simbolurile pentru întrerupătoare electrice sunt:

Un circuit electric este o rețea electrică în buclă închisă ce include componente

electrice, realizându-se astfel o cale închisă (cu dus și întors) pentru curentul electric. 
Rețelele electrice, care se compun din surse de tensiune sau de curent, elemente
liniare (rezistori, capacități - condensatori, inductori) și elemente liniar distribuite (linii de
transmisie a energiei), pot fi analizate prin metode algebrice pentru determinarea
răspunsului în DC (curent continuu), în AC (curent alternativ), sau și în regim tranzitoriu.
Aceste rețele sunt numite rețele electrice analogice (liniare).
O rețea care în plus conține și componente electronice active se numește circuit
(rețea) electronic. Aceste rețele pot fi liniare, neliniare (digitale) sau combinate, și
necesită un design și o analiză mai complexă. În zilele noastre circuitele electrice și
electronice au atins un grad extrem de complexitate, cât și de miniaturizare.
 Legea lui Ohm
Legea lui Ohm sau legea conducției electrice, stabilește legătura între intensitatea
curentului electric (I) dintr-un circuit electric, tensiunea electrică (U) aplicată și rezistența
electrică (R) din circuit.
Legea lui Ohm se poate aplica și unei porțiuni de circuit.
Legea lui Ohm se aplică pentru conductori electrici la capetele cărora se aplică
tensiuni electrice. Legea lui Ohm spune că într-un circuit intensitatea (I) curentului
electric este direct proporțională cu tensiunea aplicată și invers proporțională
cu rezistența (R) din circuit.

Formula matematică a legii lui Ohm este:

I= UR
unde:
I este intensitatea curentului, măsurată
în amperi;
U este tensiunea aplicată, măsurată în volți;
R este rezistența circuitului, măsurată în ohmi.

 
Cu alte cuvinte, în cazul unui  rezistor  a cărui rezistență este constantă,
dacă tensiunea crește, intensitatea curentului va crește proporțional cu tensiunea și
invers. Un astfel de rezistor care respectă fidel legea lui Ohm se numește rezistor ohmic.
Instrumentul pentru măsurarea rezistențelor electrice este ohmmetrul. Rezistența se
poate măsura și indirect, măsurând tensiunea și intensitatea și făcând apoi raportul dintre
mărimile acestora.
Metode de legare a rezistoarelor
 Legarea în serie
 Legarea în paralel
 Legarea în serie-paralel
 Componentele pasive sunt elemente de circuit care îşi păstrează constante
proprietăţile electrice (rezistenţă, capacitate şi inductanţă) indiferent de tensiunea
electrică aplicată la borne. Cele mai întâlnite exemple de componente pasive sunt:
rezistenţele, condensatorii, bobinele, termistoarele etc.
  Componentele active sunt elemente de circuit ale căror proprietăţi electrice
(rezistenţă, capacitate şi inductanţă) variază în funcţie de tensiunea electrică pe
care o aplicăm la bornele lor. Cele mai întâlnite exemple de componente active
sunt diodele, tranzistoarele şi circuitele integrate.
Legarea în serie
Pentru a explica acest mod de legare te invit să te uiţi peste schemele din figura 1.
Înainte de vorbi despre legarea în serie menţionez că generatorul din figura 1 se
presupune a fi unul de curent alternativ. De ce ? Pentru că, pe scurt, cel puţin în cazul
bobinelor şi condensatorilor, efectele legării în serie şi în paralel se observă cel mai uşor
în curent alternativ.

Figura 1. Legarea în serie a rezistenţelor, bobinelor şi condensatorilor electrici

Aşadar, aşa cum se observă şi în figura 1, legarea în serie înseamnă legarea
componentelor una după alta aşa cum sunt legate inelele unui lanţ. Toţi electronii care
circulă prin circuit trec rând pe rând prin fiecare componentă.
 
 
Legarea în paralel
Aşa cum se poate vedea şi în figura 2, legarea în paralel presupune că o parte din
electroni trec printr-o componentă, o altă parte trece prin altă componentă şi aşa mai
departe.

Figura 2. Legarea în paralel a rezistenţelor, bobinelor şi condensatorilor electrici

 Legarea în paralel a rezistenţelor (primul circuit din figura 2), produce
o rezistenţă echivalentă paralel care este mereu mai mică decât oricare din rezistenţele
din respectivul circuit paralel.
Legarea în serie-paralel
După cum se vede şi în figura 3, legarea în serie şi legarea în paralel se pot
combina pentru a realiza circuite mai complexe. Prima întrebare care s-ar pune ar fi: cum
aflu rezistenţa, inductanţa sau capacitatea echivalentă a unui circuit serie-paralel?
Raspunsul constă în a lua fiecare bucăţică de circuit în parte, a-i calcula valoarea
echivalentă şi apoi a o combina cu celelalte valori echivalente.

Figura 3. Legarea în serie – paralel a rezistenţelor, bobinelor şi condensatorilor

Să luăm exemplul primului circuit din figura 3 (pentru celelalte două circuite
treaba stă exact la fel). Se observă că rezistenţele R şi R  reprezintă o legare în serie, iar
1  2

R , R  şi R  reprezintă o legare în paralel. Prima dată calculăm rezistenţa echivalentă

3 4 5

paralel, pe care să zicem că o notăm cu R . Apoi, observăm că R , R  şi R  formează

e 1 2 e

împreună un circuit serie. 

În practică foarte rar se întâlnesc circuite serie-paralel formate dintr-un singur tip
de componente, însă principiul descompunerii rămâne valabil. 
La ce foloseşte legarea în serie a rezistenţelor, bobinelor şi condensatorilor ?
Luând cazul rezistenţelor sau al bobinelor, observăm că ne permite să folosim mai
multe rezistenţe sau bobine de valoare mai mică pentru a construi una de valoare mai
mare. În cazul condensatorilor este exact invers: legarea în serie a mai multor
condensatoare conduce la obţinerea unei capacităţi echivalente mai mici. Însă principala
importanţă este dată de faptul că în punctul de legătură a două rezistenţe, bobine sau
condensatori legaţi în serie, tensiunea electrică măsurată între acel punct şi oricare dintre
bornele generatorului este mai mică decât cea dată de generator. Această proprietate stă la
baza funcţionării atenuatoarelor (reducătoarelor) de semnal.
 
Legarea în paralel permite obţinerea unor rezistenţe de valoare mică. Te-ai putea
întreba “dar cum, nu se pot găsi rezistenţe exact de valoarea de care am nevoie ?”
Poţi găsi, însă de exemplu în situaţiile în care ai nevoie de o rezistenţă care să disipe
câteva zeci de W, greu găseşti una de cumpărat. Aşa că în cazul acesta, poţi lua mai multe
rezistenţe de putere mai mică şi valori mai mari ale rezistenţei, calculezi câte îţi trebuie să
pui în paralel ca să ajungi la rezistenţa echivalentă de care ai nevoie şi te-ai scos.
În ceea ce priveşte condensatoarele, legarea în paralel permite creşterea capacităţii
echivalente. De exemplu, o problemă frecvent întâlnită la condensatoarele mai ieftine
este aceea că nu suporta curenţi de încărcare/descărcare foarte mari. Dacă aceştia sunt
folosiţi la încărcări şi descărcări dese (cum ar fi în cazul unui stroboscop dintr-un club)
rişti să îi încălzeşti până explodează. Pentru a evita problema asta poţi folosi un
condensator care suportă un curent de încărcare/descărcare mai mare dar care este mai
scump sau poţi folosi o variantă mai ieftină, la fel de bună dar probabil puţin mai
voluminoasă – să legi în paralel mai mulţi condensatori obişnuiţi.