APARATE ELECTRICE DE MASURA SI MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE

1. Clasificarea aparatelor electrice de masura

Se bazeaza pe diferitele manifestari ale curentului electric(magnetice, termice, electrodinamice, de

inductie, etc.), care provoaca forte mecanice sub actiunea carora echipajul mobil al instrumentului de
masurat sub actiunea carora echipajul mobil al instrumentului de masurat tinde sa se deplaseze,
executand de obicei o miscare de rotatie.

Clasificarea instrumentelor de masurat electrice se face dupa urmatoarele criterii:

dupa natura marimii masurate;

dupa natura curentului;

dupa gradul de precizie;

dupa principiul de functionare, in functie de sistemul utilizat etc.

Clasificarea instrumentelor de masurat electrice din punct de vedere al naturii marimii masurate este
data in tabelul 1.

 curent continuu curent trifazat cu sarcina

 curent continuu si alternativ echilibrata

curent trifazat cu sarcina curent trifazat cu patru

neechilibrata conductoare

Din punct de vedere al gradului de precizie, instrumentele se impart in cinci clase: 0,2;0,5;1;1,5;2,5
Nr Natura Denumirea Notatia
marimii aparatului conventional Din punct de vedere al naturii curentului,
crt a a aparatului instrumentele electrice se im
masurate
de aparat part in :

Curent Ampermetru -instrumente de curent continuu, care pot fi folosite

numai in circuitele de curent continuu;
Miliampermetru
-instrumente de curent alternativ, care pot fi folosite
Microampermetr numai in curent alternativ;
u
-instrumente de curent continuu si alternativ, care
Galvanometru pot fi folosite si in circuitele de curent continuu si in
cele de curent alternativ.
Tensiune Voltmetru
Tabel 1
Milivoltmetru
 
Kilovoltmetru
Simbolurile care indica natura curentului si care se
Galvanometru marcheaza pe cadranele instrumentelorde masurat
au fost indicate mai sus
Putere Wattmetru
electrica
Kilowattmetru
Prin clasa de precizie se intelege eroarea reletiva
Megawattmetru admisibila(considerata pozitiva sau vegativa)
exprimata in procente, din valoarea maxima a
Varmetru marimii masurata de aparat. Astfel, daca notam
Kilovarmetru cu  , clasa de precizie, putem scrie relatia:
Energie Contor de wattore
electrica
Contor de
 (1)
kilowattore
unde   reprezinta eroarea absoluta posibila a
Cantitate Contor de aparatului care se gaseste in conditii normale, adica
de amperore aparatul se afla asezat in pozitia inscrisa pe cadranul
aparatului, intr-un mediu cu temperatura
electricitat
normala(20o) si nu se afla sub influenta campului
e
magnetic exterior(afara de cel al pamantului).
Factorul de Cosfimetru
putere Xn reprezinta valoarea nominala a marimii masurata
de aparat, adica limita superioara de masurare a
Frecventa Frecventmetru aparatului.

Rezistenta Ohmetru
electrica
Kiloohmetru

Megohmetru
Eroarea relativa la efectuarea unei masuratori se determina cu relatia:

 (.2)

Rezulta ca eroarea relativa la masurare este egala cu clasa de precizie a aparatului, inmultita cu raportul
dintre valoareanominala a aparatului si valoarea aflata.

Eroarea la masurarea unei marimi oarecare cu aparatul dat este cu atat mai mare cu cat marimea
masurata este mai mica, tn comparatie cu marimea nominala a aparatului.Prin urmare, pentru o mai
buna utilizare a preciziei aparatului, trebuie sa se masoare cu el marimi, a caror valoare va fi indicata in a
doua jumatate a scarii aparatului.

Aparatele de clasa 0,2 sunt utilizate in general pentru masuratori de precizie in laborator sau la
platformele de incercari.

Aparatele de clasa 0,5 sunt utilizate pentru masuratori curente in laborator si pentru masuratori de
control in exploatare.

Aparatele de clasa 1 sunt utilizate pentru masuratori curente de control.

Aparatele de clasa 1,5 si 2,5 sunt utilizate ca aparate de tablou obisnuite, ca aparate indicatoare,
inregistratoare etc.

De obicei, precizia aparatelor de masurat nu se poate garanta prntru un interval de timp prea
indelungat,ea se reduce odata cu scurgerea timpului de utilizare a aparatelor.

Daca aparatul de masura nu corespunde clasei 2,5, el se considera in afara claselor de precizie si nu
poarta simbolul respectiv.

Dupa principiul de functionare,aparatele de masurat se impart in urmatoarele tipuri principale:

a)aparate cu magnet permanent si bobina mobila (magneto-electrice)

b)aparate electromagnetice(cu fier mobil),

c)aparate electrodinamice,

d)aparate de inductie,

e)aparate termice,

f)aparate electrostataice,

g)aparate cu termoculplu,

h)aparate cu redresori,
i)aparate cu tuburi electronice,

j)aparate inregistratoare,

k)oscilografe,

l)aparate de rezonanta(cu vibratii).

Aparatele de masurat au marcate pe cadranele lor simbolurile si indicatiile corespunzatoare atat felului
lor de constructie,cat si felului curentului in care se intrebuinteaza,modului de asezare pe masa de
lucru,clasei de precizie din care fac parte,etc.

Aceste simboluri si indicatii sunt:

-initialele sau numele unitatii de masura,

-marca fabricii,

-numarul de serie al aparatului,

-simbolul aparatului aratand felul lui de constructie,

-simbolul pentru felul curentului,

-simbolul pentru felul de asezare al aparatului,

-simbolul pentru frecventa,spre exemplu 50Hz,

-simbol pentru tensiunea de incercare:o steluta cu o cifra interioara care indica tensiunea de incadrare
in kV sau semnul din tabelul cu simboluri,

-o cifra care arata clasa de precizie a aparatului, de exemplu 0,5;

-alte indicatii(rezistenta electrica, inductanta diferitelor circuite, etc.)

Unele indicatii de mai sus pot lipsi.

Tabelul cu simbolul aparatului aratand felul lui de constructie este prezentat in continuare:

Simbol Tipul aparatului Simbol Tipul aparatului

Aparat cu magnet Aparat

permanent si bobina electromagnetic
mobila fara cuplu
(magnetoelectric) rezistent

Aparat cu magnet Aparat

permanent si bobine electrodinamic
incrucisate(fara cuplu
 rezistent). fara fier

Aparat electrodinamic Aparat

ferodinamic
(cu fier mobil )
Aparat cu vibratii
Aparat electrodinamic (de rezonanta)
cu bobine incrucisate
fara fier Aparat cu
redresori (in
Aparat ferodinamic cu legatura cu un
bobine incrucisate aparat cu magnet
Aparat termic permanent si
bobina mobila)
Aparat cu
termocuplu(in legatura Aparat de
cu un aparat cu magnet inductie
permanent si bobina Aparat de
mobila) inductie fara
Aparat cu termocuplu cuplu mecanic
izolat(in legatura cu un antagonist
aparat cu magnet Aparat
permanent si bobina electrostatic
mobila)
Tensiunea de
incarcare

Simbolurile pentru modul de asezare a aparatului sunt urmatoarele:

 sau - asezare orizontala,

 sau - asezare verticala,

60 0 - asezare inclinata.

Dupa modul de intrebuintare aparatele electrice de masura se impart in:

aparate fixe,care sunt montate rigid pe locul de functionare,de exemplu pe tablourile electrice si
aparate mobile,care pot fi transportate dintr-un loc in altul dupa necesitati.

Aparatele electrice de masura trebuie sa indeplineasca urmatoa-rele conditii principale:

eroarea principala nu trebuie sa depaseasca limitele indicate de clasa de precizie;

valoarea erorii instrumentului nu tebuie sa varieze in timp;

campurile magnetice si electrice precum si temperatura nu trebuie sa influenteze indicatile

instrumentului;

scala aparatului trebuie ss permita citirea marimii masurate direct in unitatile paractice si trebuie sa fie
pe cat posibil uniforma;

instrumentul trebuie sa fie prevazut cu un sistem de amortizare de calitate,pentru ca acul indicator sa se

stabilizeze rapid in pozitia respectiva;

aparatul sa aiba un consum propriu de energie minim;

aparatul trebuie sa aiba o buna izolatie,atat intre partile conductoare de curent,cat si intre partile
conducatoare si neconducatoare de curent;

aparatul trebuie sa suporte o anumita suprasarcina stabilita prin norme.

2.Principii constructive

In general,aparatele electrice de masura se compun dintr-o parte fixa(echipajul fix) si o parte

mobila(echipajul mobil).

Echipajul mobil actioneaza asupra unui ac indicator care se deplaseaza in dreptul unui cadran prevazut
cu diviziuni indicatoare,constituind scara aparatului.Intregul dispozitiv este inchis intr-o cutie care poarta
pe ea bornele de legatura.

La majoritatea aparatelor,marimea masurata creeaza un cuplu motor care roteste echipajul mobil al
aparatului pana cand cuplul motor este echilibrat de un cuplu rezistent.Cuplul rezistent este creat, cel
mai adesea, cu ajutorul unor arcuri spirala care au un capat fixat pe axul aparatului, iar celalalt capat pe
parghia corectorului.

Cuplul rezistent, opus de arcul spiral, trebuie sa fie proportional cu unghiul de rasucire al acestui
arc.Echilibrarea echipajului mobil,prevazut cu arcuri spirale,se face cu ajutorul unor contragreutati ,
compuse din tije fixate pe axul aparatului si prevazute cu mici greutati deplasabile(fig.1).

Scarile aparatelor din calsele de precizie 0,2 si 0,5 sunt marcate, de obicei, cu cifre care indica numarul
de diviziuni de la originea scarii,pe cand la aparatele din clasele de precizie 1, 1,5 si 2,5 cifrele scarilor
indica direct valoarea marimii masurate.Cand sunt prevazute cu diviziuni egale, scarile sunt uniforme, in
caz contrar ele sunt neuniforme.
 Cand facem cititeea aparatului raza vizuala trebuie
sa fie perpendiculara pe scara,caci altfel acul
indicator, proiectandu-se oblic pe scara, da
indicatii deplasate lateral fata de pozitia sa reala si
citirea respectiva este eronata.Asemenea erori de
citire se numesc erori de paralaxa.

Eliminarea eventualelor erori de paralaxa se face,

la aparatele de precizie din clasa 0,2 si 0,5 cu
ajutorul unui cadran prevazut cu oglinda si a unui
ac cu varf lamelar foarte subtire sau prevazut la
varf cu un fir intins.Citirea indicatiilor la asemenea aparate se face in asa fel incat obsevatorul sa vada
varful acului,sau firul acestuia, suprapus peste imaginea lui in oglinda.

Daca curentul care produce devierea echipajului mobil trece brusc prin instrument, ceea ce se intampla
de regula,echipajul mobil primeste un soc si oscileaza pana cand energia sa cinetica se amortizeaza prin
frecari si prin rezistenta aerului.In aceste conditii, citirea aparatului nu se poate face imediat, ci dupa o
trcere de timp, cand echipajul mobil se opreste in pozitia de echilibru. Pentru a se evita aceasta,
aparatele electrice de masura sunt prevazute cu dispozitive care amortizeaza oscilatiile echipajului mobil
si acul indicator se opreste repede in pozitia de echilibru.

Sistemele de amortizare pot fi de doua feluri: pneumatice si electromagnetice. Amortizarea pneumatica

consta dintr-un piston usor din aluminiu, articulat cu axul de rotatie al echipajului mobil al aparatului,
care se deplaseaza intr-o camera inchisa. Prin comprimarea aerului de catre piston se franeaza rapid
oscilatiile echipajului mobil.

Mecanismul de amortizare electromagnetic este format dintr-un semidisc subtire de aluminiu, fixat pe
axul de rotatie al echipajului mobil al aparatului ce se deplaseaza intre poliiunui magnet permanent.

Din aceasta cauza in disc se induc curenti Foucault, care prin interactiunea cu campul magnetului
permanent, creeaza conform legii lui Leny un cuplu de franare. Acest cuplu de franare amortizeaza
oscilatiile echipajului mobil al aparatului.

Aparatele de masura sunt inzestrate cu un dispozitiv de punere la punct numit corector, care serveste la
aducerea acului in pozitia zero, in cazul cand, inaintea efectuarii masuratorii, acul s-a deplasat.
Corectorul este compus dintr+un antrenor, notat cu 3 in fig. 1, avand un capat in forma de furca, care
angreneaza o tija, fixata excentric pe surubul 4, al carui cap iese in exteriorul cutiei aparatului.

Aparatele electrice de masura mai sensibile sunt prevazute si cu un opritor, care serveste pentru fixarea
provizorie intr-o pozitie fixa, a echipajului mobil, pentru a se evita defectarea aparatului in timpul
transpurtului sau.

3. Aparate cu magnet permanent si bobina mobila (magneto-electrice)

Aceste aparate pot fi considerate drept cele mai perfectionate aparate de masura pentru curent
continuu, putand ajunge la gradul de precizie de 0,2%.

Ele sunt alcatuite, principial, dintr-un magnet permanent 1 (fig.2), in forma unei
potcoave, cu piesele polare 2, din fier moale. Aceste piese inconjura aproape in
intregime un spatiu cilindric in care se gaseste un cilindru din fier moale 3. In
intrefierul dintre aceste piese polare si cilindru de fier se roteste bobina mobila 4,
fixata pe axul 5, intr-un camp magnetic radial si uniform.

Functionarea aparatului se bazeaza pe actiunea dintre campul magnetului

permanent si curentul care strabate bobina mobila, adica pe aparitia fortelor
electromagnetice.

Cand nu trece curent prin bobina, planul axial al cadranului bobinei coincide cu axa polilor magnetului.
Aceasta este pozitia de repaus a bobinei. Daca trimitem insa curent prin bobina, conductorii din cele
doua laturi ale bobinei, situata in campul magnetic produs de magnetul permanent, fiind strabatuti de
curenti in sensuri opuse, sunt supusi unor forte electromagnetice egale si de sens contrar, care dau
nastere unui cuplu proportional cu curentul care strabate bobina (fig.3.).

Forta f care actioneaza asupra unui conductor, asezat in intrefier, este:

 (3)

Bobina fiind alcatuita din N spire, forta totala care actioneaza asupra
fiecarei laturi active a bobinei este

 (4)

Deci momentul cuplului motor al aparatului va fi:

 5)

in care K1 este coeficient de proportionalitate.

Aparatul este prevazut cu doua arcuri spirale, fiecare din ele fixat cu un capat de axul 5 de rotatie al
bobinei cea de a doua extremitate a arcului din fata este fixata la corector, iar cea de a doua extremitate
a arcului din spate este fixata de carcasa aparatului. Prin aceste arcuri vine curentul in infasurarea
bobinei.

Prin rotirea bobinei arcurile sunt stanse sauintinse, producand astfel o forta elastica, deci asupra axului
actioneaza un cuplu rezistent proportional cu unghiul  de rotatie al bobinei, care se opune cuplului
motor. In aceste conditii, momentul cuplului rezistent al aparatului este dat de relatia:
  (6)

in care K2 este un coeficient de proportionalitate.

La o valoare constanta a curentului masurat, cuplul M m ramane constant, iar Mr creste pana devine egal
cu Mm. In felul acesta se stabileste un echilibru si miscarea bobinei respectia a acului indicator cuplat cu
ea, inceteaza.

Pentru pozitia de echilibru la care ajunge bobina, avem deci:

 sau 

Rezulta relatia:

 (7)

in care K=K1/K2.

Prin urmare unghiul de rotatie al bobinei, care poate fi masurat pe cadranul aparatului cu ajutorul acului
indicator, este direct proportional cu valoarea curentului care strabate bobina si poate servi la
masurarea acestui curent.

Constanta K poarta numele de constanta aparatului.

Unghiul de deplasare al acului fiind proportional cu curentul, rezulta ca aceste aparate au scari
uniforme, ceea ce constituie unul din avantajele lor.

Daca se schimba sensul curentului se schimba si sensul cuplului motor, deci acul indicator va devia
invers. Rezulta ca un instrument cu un magnet permanent si bobina bobila nu poate fi folosit decat
numai in circuitele de curent continuu.

Dispozitivul de amortizare al acestui aparat il constituie insasi carcasa de aluminiu a bobinei care
formeaza un circuit inchis. In cursul rotirii bobinei in camp magnetic, se induc in acest circuit curenti
care, conform legii lui Lenz, se opun miscarilor bobinei, rezultand astfel o echilibrare rapida a sistemului
mobil.

Aparatele magnetoelectrice au urmatoarele calitati:

au o scara uniforma, ceea ce inlesneste citirea si mareste precizia citirii;

sunt foarte sensibile, putand masura valori extrem de mici ale marimilor respective;

sunt practic insensibile fata de campurile magnetice exterioare;

au un consum redus de energie.

Ca neajunsuri putem semnala urmatoarele:

se folosesc numai in curent continuu;

nu suporta suprasarcini, deoarece curentul este adus in bobina prin intermediul arcurilor spirala care la
suprasarcina se incalzesc, modificandu-si astfel proprietatile elastice;

sunt relativ scumpe.

Datorita calitatilor enumerate mai sus, aparatele cu magnet permanent si bobina mobila sunt folosite
mai mult ca aparate etalon si la masuratori de precizie in laborator si numai rareori la tablourile electrice
de forta si lumina.

Aparatele electromagnetice

Functionarea aparatelor electromagnetice se bazeaza pe

aparitia unei bobine prin care trece curentul de masurat si care
se exercita asupra unui miez de fier moale.

Aparatele electromagnetice au o bobina l (fig.) fixata pe carcasa

aparatului si parcursa de curentul I de masurat. Consideram ca I
in cazul de fata este un curent continuu. Pe axul 2 al echipajului
mobil se gaseste o piesa de fie moale 3, care este atrasa de
bobina 1 cand aceasta este parcursa de curent. Pe acelasi ax
sunt fixate: acul indicator 4, dispozitivul de amortizare cu piston
5 si resoartele 6

care produc cuplul rezistent.

Dupa cum se stie (din expresia fortei portante a unui

electromagnet), piesa de fier moale 3 este atrasa de o forta F, proportionala cu patratul inductiei B a
campului magnetic produs de curentul I.

Deoarece circuitul magnetic al bobinei l nu are fier care sa produca fenomene de saturatie, inductia B
este propor-tionala cu campul magnetic H si curentul I din bobina.

Momentul cuplului de rotatie, produs de forta F asupra echipajului mobil este egal cu produsul dintre
forta F si distanta r de la axul echipajului:

 (8)

in care k este un coeficient de proportionalitate.

Scriind ca acest cuplu motor este egal cu cuplul rezistent dat de arcurile spirale, se obtine:

 , sau   (9)
adica unghiul de deviatie   al acului indicator este proportional cu patratul curentului I. In consecinta,
la aparatele electromagnetice scala este neuniforma. Prin masuri constructive speciale se pot realiza si
aparate care in unele portiuni ale scalei au diviziuni mai uniforme. Deoarece sensul cuplului de rotatie
Mm nu se schimba la schimbarea sensului curentului I, aceste aparate pot fi conectate oricum in
circuit( nu au o polaritate obligatoriu de respectat). De asemenea pot fi folosite si in curent alternativ.
Aparatele electromagnetice au urmatoarele calitati:

sunt simple si robuste

neavand si parti conducatoare de curent mobile, sunt rezistente la suprasarcini;

pot fi folosite in curent continuu si in curent alternativ;

pot fi construite pentru curenti mari.

Neajunsurile principale sunt:

precizia lasa de dorit;

scala neuniforma;

indicatiile pot fi influentate de campurile magnetice exterioare.

Cu toate ca nu sunt instrumente de mare precizie, fiind insa robuste si relativ ieftine, aparatele
electromagnetice sunt aparatele de masura cele mai raspandite, in special in curent alternativ. Ele sunt
folosite cu precadere ca aparate de tablou.

5 Aparate electrodinamice

Principiul de functionare al aparatelor de tip electrodinamic

se bazeaza pe interactiunea conductoa-relor parcurse de
curenti, adica pe aparitia fortelor electrodinamice. Aceste
aparate au in interior doua bobine dintre care una fixa
( bobina A, fig.5) si una mobila (bobina B), care se poate roti
cu un unghi oarecare in jurul axei sale 1, de care se fixeaza si
acul indicator Pe axul 1 se afla si doua arcuri spirale 2, pentru
a crea cuplul rezistent. Acul indicator 4 este prevazut cu doua
contragreutati 3 care servesc pentru echilibrarea echipajului
mobil. Pentru amortizarea oscilatiilor, aparatele
electrodinamice sunt prevazute cu amortizoarele pneumatice
5 si 6 din fig.5.B

La trecerea curentului prin ambele bobine, bobina mobila

tinde sa se roteasca si sa ocupe pozitia in care fluxurile create de cele doua bobina au acelasi sens.
Acestei rotatii i se opun arcurile spirale. Bobina mobila se va stabili in pozitia determinata de egalitatea

momentului cuplului motor cu momentul cuplului rezistent, adica M m .

Momentul cuplului motor este dat de fortele electrodinamice si deci va fi proportional cu produsul
curentilor, adica:

Momentul cuplului rezistent fiind proportionalcu unghiu de rotatie, vom scrie:

Rezulta :   sau   (10)

Daca cele doua bobine sunt legate in serie, I1=I2=I si deci  .

Rezulta ca scara aparatelor electrodinamice este neunuforma. Pentru obtinerea unei scari mai uniforme,
bobinele se executa de o forma speciala.

Aparatele electrodinamice se folosesc atat in

circuitele de curent continuu cat si in circuitele de
curent alternativ. Posibilitatea folosirii lor si in
curent alternativ se bazeaza pe faptul ca la
schimbarea simultana a sensului curentului in
ambele bobine, sensul momentului cuplului
motor ramane acelasi.

Aparatele electrodinamice sunt utilizate ca

ampermetre, voltmetre si ca wattmetre. Bobinele
se pot conecta in serie (fig.6a si b), in paralel (fig.7
a si b) si indepedent (fig.8-bobina A in serie cu un
receptor, iar bobina B in paralel fata de un
receptor).

Schemele din fig.6a) si 7a) sunt folosite la aparatele

electrodinamice intrebuintate ca ampermetre, cele din fig.
6b) si 7b), ca voltmetre, iar cea din fig.8 la aparatele
electrodinamice folosite ca wattmetre. Ca precizie si
sensibilitate, aparatele electro-dinamice sunt mai bune
decat celelalte tipuri constructive. Din aceasta cauza ele se
folosesc ca aparate cu clasa de precizie 0,2 si 0,5.

Datorita valorilor mici ale campurilor magnetice ale

bobiζnelor, campurile magnetice exterioare, exercita un
efect puternic asupra functionarii aparatului. Pentru a inlatura acest neajuns si pentru a mari momentul
cuplului motor, bobinele sunt prevazute cu miezuri de otel, care intensifica fluxurile magnetice proprii
ale aparatului (fig.8 ).

Aparatele electrodinamice prevazute cu miez de fier sunt denumite ferodinamice.

Sensibilitatea la suprasarcina, la aceste tipuri de aparate este mare, intrucat curentul ce trece prin
bobina mobila trece si prin arcurile spirale, care se pot incalzi la suprasarcina pana la limite periculoase.

6. Aparate termice

Principiul de functionare al acestor aparate se bazeaza pe proprietatea

pe care o are un fir metalic de a-si mari lungimea la cresterea
temperaturii sale sub actiunea caldurii degajata de curentul electric care
parcurge firul (efectul termic al curentului electric). Firul metalic se
executa dintr-un aliaj de platina si iridiu.I

In fig.10 este reprezentata schematic

constructia unui aparat termic. Firul
metalic din platina-iridiu este fixat
intre clemele A si B. De acesta este
fixat un alt fir CL, prins in punctul L.
De mijlocul acestui fir este prins un fir
de matase DE care trece peste scripetele G si este fixat la capatul
arcului E. De acelasi ax cu scripetele este fixat un ac indicator si
un sector circular din aluminiu, care are rolul de a amortiza oscilatiile
acului indicator. Sectorul din aluminiu este asezat intre polii unui
magnet permanent.

La trecerea curentului prin firul AB acesta se incalzeste si se alungeste, punctul C coboara, iar arcul E are
posibilitatea de a deplasa firul de matase DGE spre stanga. Aceasta deplasare provoaca rotirea
scripetelui si a acului indicator.

Se poate considera cu aproximatie, ca alungirea   a firului AB este proportionala cu cantitatea de

caldura degajata de curentul electric in unitatea de timp si prin urmare proportionala cu patratul
intensitatii curentului, adica:

    (11)

unde K coeficient de proportionalitate.

In curent alternativ alungirea este proportionala cu patratul valorii eficace a curentului si nu depinde nici
de frecventa, nici de forma curbei de variatie a marimii de masurat.
Pe de alta parte, unghiul de deviatie a acului indicator depinde de alungirea firului, prin urmare el

depinde de intensi atatea curentului, adica:   (12)

Egaland cele doua relatii rezulta:

 (13)

Pentru a micsora influenta temperaturii mediului exterior asupra intinderii firului si deci si asupra
indicatiilor aparatului, clama A este fixata de capatul unui arc.Pozitia acestei clame este determinata de
lungimea firului de compensatie AM, care are aproximativ acelasi coeficient de dilatatie liniara ac si firul
ACB.La variatiile de temperatura lungimea firuluoi de compensatie variaza, iar clama A se deplaseaza,
astfel ca intinderea firului ACB ramane independenta de temperatura.

Aparatele termice sunt utilizate in special pentru masurarea curentilor in circuitele de current alternativ
de inalta frecventa.

Avantajele aparatelor termice sunt:posibilitatea de utilizare atat in current continuu cat si in current
alternativ;independenta indicatiilor de campurile magnetice exterioare, de frecventa si de forma curbei
marimii de masurat; posibilitatea utilizarii shunturilor in current alternativ.

Deficientele acestor aparate sunt:dependenta indicatiilor de temperatura mediului inconjurator,

sensibilitate la supraincarcare,consum mare, scala neuniforma.

Instrumentele termice sunt cele mai putin precise.Eroarea este destul de mare schiar si in constructiile
cele mai perfecte.In present aparatele termice sunt inlocuite cu aparate termoelectrice, cu aparate cu
redresare sau cu aparate electronice.

7. Aparate termoelectrice.

Aparatul termoelectric reprezinta o cimbinatie intre un dispozitiv de masurat magnoelectric si un

termoelement.

Daca bornele dispozitivului de

masurat sunt conectate la capetele
libere ale unui termocuplu(fig.11),
iar locul de sudura este incalzit cu
ajutorul curentului de masurat care
trece printr-o rezistenta de incalzire
(care poate fi sau nu in contact cu
termocuplul termoelementului),
intre capetele libere ale termoculpului apare o tensiune
termoelectromotoare. Aceasta tensiune termoelectromotoare provoaca trecerea curentului prin
dispozitivul de masurat si ca urmare devierea echiapjului mobil.In raport cu acest unghi de deviasie se
poate aprecia valoarea curentului de masurat.I
Aparatele termoelectrice se folosesc pentru masurarea curen-tilor alternativi care au frecventa pana la
200 MHz. Deoarece cantitatea de caldura degajata de elementul de incalzire la trecerea curentului prin
el este proportionala cu patratul valorii eficace a intensitatii curentului, indicatiile aparatului vor fi si ele
proportionale cu patratul valori eficace a intensitatii curentului.

Elementul de incalzire se confectioneaza din sarma de platina-iridiu. Pentru termocuplu se utilizeaza

otel-constantan;magneziu-constantan;auropaladiu-platinoiridiu etc.Aceste materiale produc o tensiune
termoelectromotoare de ordinul 50 la o incalzire de 10C.

Aparatele termoelectrice se construiesc cu ampermetre, voltmetre si wettmetre, fiind foloite in special

in circuitele de curent alternativ de inalta frecventa.In circuitele de curent alternativ de frecventa
industriala, ele sunt folosite la masurarea curentilor si a tensiunilor mici.

Avatajele aparatelor
termoelectrice sunt:
sensibilitate mare;
independenta indicatiilor
fata de frecventa in
limite largi;consum
propriu de energie redus.

Dezavantajele acestor
aparate
sunt:sensibilitatea la
suprasarcini si
dependenta indicatiilor
de temperatura mediului
inconjurator.

8. MASURAREA MARIMILOR ELECTRICE

81.Masurarea intensitatii curentilor.

Se stie ca masurarea intensitatii curentului se face cu un ampermetru intercalat in serie cu receptorul. La

intercalarea in circuit, rezistenta totala se mareste cu r e – rezisteta interioara a aparatului. Initial,
intensitatea curentului este:

 .

Dupa intercalarea ampermetrului intensitatea curentului scade la valoarea:

Diferenta I0-I=DI reprezinta eroarea absoluta datorita intercalarii aparatului, eroare care este  cu atat
mai mica cu cat rx are o valoare mai mica.

Pentru a masura intensitati de curenti mai mari decat valoarea nominala i pe care o poate masura
ampermetrul I=ni, in paralel cu aparatul se leaga un rezistor s, numit shunt, operatia numindu-se
shuntarea ampermetrului ( vezi fig.15), iar n- numarul care indica de cate ori se largeste domeniul de
masurare al ampermetrului.

Valoarea shuntului s se determina pornind de la egalitatea:

rxi=s(I-i)

Rezulta:

S=     (14)

Shuntul trebuie sa se construiasca dintr-un material al carui

coeficient de variatie a rezistentei cu temperatura sa fie cat mai
mic(manganina sau constantan).

In cazul ampermetrelor cu scari multiple, schema de montaj este

reprezentata in fig.15 si 16.Redresor

In cazul acestor aparate, shuntul este format din mai multe

rezistente r1,r2,r3,…….rn, legate in serie, comutatorul servind pentru
schimbarea domeniului de masurare. In cazul schemei din fig.13,
pentru pozitia 3 a comutatorului K, rezistenta shuntului va
fi:r1+r2+r3, iar rezistenta interioara a aparatului r a+r Pentru pozitia 1
a comutatorului, aparatul va masura un curent maxim, iar pentru pozitia4 un curent minim.In cazul
schemei din fig.14, pentru pozitia 3 a comutatorului K, rezistenta shuntului este r 3, iar a aparatului ra.

Ampermetrele cu magnet permanent si bobina mobila folosite in curent alternativ contin, in afara de
shunturi si dispozitive redre-soare, care transforma curen-tul alternativ in curent continuu astfel incat
prin bobina mobila a instrumen-tului va trece intotdeauna un curent continuu.Schema intercalarii
dispozitivului este data in fig.15.

In curent alternativ, pentru masurarea curentilor de intensitati mari sau pentru masurarea curentilor din
circuitele de inalta tensiune se folosesc transformatoarele de intensitate.Studiul acestora, precum si
schemele de montaj, se vor da in cadrul capitolului de transformatoare electrice.

8.2.Masurarea tensiunilor.
Se stie ca pentru a masura o tensiune, o cadere de tensiune, se utilizeaza un voltmetru legat in paralel
fatta de receptorul de rezistenta R.Considerand insa ca voltmetrul are rezistenta interioara r v, rezistenta
echivalenta ar fi:

R’=

Adica R’<R si deci in circuit intensitatea curentului se modifica de la valoarea I data de relatia:

la valoarea 

Voltmetrul masoara deci, caderea de tensiune  si nu  .Diferenta   

reprezinta eroarea absoluta, care va fi egala cu:

Se observa ca  tinde catre zero atunci cand  este apropiat de R,adica atunci cand rv tinde catre
infinit.

In concluzie, pentru ca un voltmetru sa masoare cat mai exact valoarea tensiunii, adica pentru ca
eroarea relativa datorata intercalarii aparatului in circuit sa fie cat mai mica, trebuie ca rezistensa
interioara a aparatului sa fie cat mai mare.

Pentru a largi domeniul de masurare la un voltmetru, adica daca un voltmetru poate masura o tensiune

nominala   si dorim sa masoare o tensiune  (n-un numar care reprezinta de cate ori se
mareste domeniul de masura), atunci in serie cu voltmetrul trebuie sa se puna un rezistor a carui
rezistenta RA o vom numi rezistenta aditionala(vezi fig.16.).Din

relatia: 

Rezulta:

 (15)
Adica rezistenta aditionala a unui voltmetru trtebuie sa fie de n-1 ori mai mare decat rezistenta
interioara a aparatului si sa fie confectionata din manganin sau constantan, ca si shunturile de la
ampermetre.Schema de montaj a unui voltmetru cu scari multiple este reprezentata in fig.17 si 18.

In cazul fig.17, pentru pozitia

3 a comutatorului K,
rezistenta aditionala este

 .Pentru pozitia 1 a
comutatorului aparatul va
masura o tensiune minima,
iar in pozitia 5 o tensiune
maxima.

Voltmetrele cu magnet
permanent si bobina mobila,
folosite in curent alternativ
contin dispozitive redresoare, ca si la ampermetre.

Pentru masurarea tensiunilor alternative mari, se folosesc transformatoare de tensiune.Acestea vor fi

studiate in cadrul capitolului de transformatoare.

In practica se intalnesc foarte frecvent aparate universale, care masoara curenti, tensiuni si rezistente,
numite avohmetre sau voltampermetre.Ele sunt cumpuse din:

un instrument magnetoelectric( cu clasa de precizie 1 sau 1,5);

un set de shunturi pentru extinderea domeniului de masura ca ampermetru;

un redresor pentru funcsionarea in curent alternativ, ca

ampermetru sau ca voltmetru;

un set de rezistente aditionale pentru extinderea domeniului de

masura ca voltmetru;

elemente necesare functionarii ca ohmetru, cu una sau mai multe

game de masura;

unul sau mai multe dispozitive de conectare prin care se aleg

marimea fizica masurata(curent, tensiune sau rezistenta),felul
curentului(continuu sau alternativ) si gama de masurare.

Masurarea unei tensiuni se poate realiza si prin metoda de compensare( de opozitie).Principiul metodei
consta in copensarea tensiunii de masurat cu o tensiune reglabila si cunoscuta. Pentru efectuarea unei
masurari se compenseaza tensiunea necunoscuta cu o tensiune reglabila pana cand diferenta celor doua
tensiuni devine zero. Aparatele care realizeaza masurari de tensiuni prin metoda compensarii se numesc
compensatoare sau potentiometre compensatoare. Acestea pot fi manuale sau automate.

8.3.Masurarea rezistentelor

Exista mai multe metode pentru masurarea rezistentelor si anume:

metode indirecte( cu ampermetru si voltmetru);

metode directe( cu ohmetrul sau cu circuite in punte);

Metoda apermetrului si volmetrului consta in masurarea intensitatii curentului continuu ce trece prin

rezistorul de rezistenta necunoscuta R x si masurarea tensiunii de la bornele rezistorului.Facand raportul
Ux/Ix se determina Rx, insa metoda este afectata de o eroare datorita intercalarii in circuit a aparatelor de
masura. Dupa modul de conectare a ampermetrului si voltmetrului in schema de masura, se deosebesc
doua montaje:

- montajul aval(fig.19), in care volmetrul masoara exact tensiunea de la bornele rezistorului de rezistenta
R x;

- motajul amonte(fig.20), in care ampermetrul masoara exact curentul ce trece prin reziztor.

In cazul montajului aval, valoarea exacta a rezistentei

Rx se va calcula cu ajutorul relatiei:

R x=  (16)

In cazul montajului amonte,valoarea exacta a rezistentei

Rx se va calcula cu relatia:

R x=  (17)

Notand R’x=U/I, rezulta eroarea relativa:

 (18)

in cazul montajului amonte:

  (19)

Se observa ca in cazul montajului aval eroarea relativa este cu atat mai mica cu cat rezistenta de
masurat este mai mica fata de rezistenta interioara a voltmetrului, iar in cazul montajului amonte
eroarea relativa este cu atat mai mica cu cat rezistenta de masurat este mai mare fata de rezistenta
interioara a ampermetrului.In concluzie, montajul aval se utilizeaza la masurarea rezistentelor mici, iar
montajul amonte la masurarea rezistentelor mari.

Masurare rezistentelor cu ohmmetru

Ohmmetrele sunt aparate cu citirea duirecta si se pot realiza in mai multe variante, in functie de tipul
instrumentului utilizat si de schema de masura adoptata.Vom analiza doua tipuri de ohmmetre:

cu miliampermetrul magnetoelectic, numit ohmmetru serie;

cu logometrul magnetoelectric.

Ohmmetrul serie are schema de principiu data in fig.21.Sursa de tensiune

continua (o baterie uscata de 1,5  4,5V)este conectata in interiorul
aparatului, in serie cu un rezistor RV de rezistenta variabila.Valoarea
maxima a rezistentei RV se alege in asa fel incat la inchiderea
intrerupatorului K, adica la scurtcircuitarea rezistentei  necunoscute RX, acul
indicator al instrumentului sa arate indicatie maxima(in cazul cand
tensiunea electromo-toare a sursei este micsorata , se micso-reaza
RV).Legarea in aceasta situatie RX=0, deviatiei maxime a acului indicator ii
corespunde rezistenta zero, iar deviatiei zero ii va corespunde o rezistenta
RX=  .Scara ohmmetrului va fi etalonata in sens invers fata de aparate
obisnuite. Etalonarea se face in ohmi sau kilohmi.

Aceste ohmmetre au scara neuniforma .Pentru efectuarea unei masuratori se scurtcircuiteaza bornele A
si B si se regleaza RV pana cand acul indica deviatie maxima,adica valoarea zero pe scara ohmmetrului .
Se scoate apoi legatura de scurtcircui-tare, se conecteaza rezistorul a carui rezistenta R X trebuie
masurata si se citeste valoarea aratata de acul indicator pe scara ohmmetrului .

Aceste ohmmetre se utili-zeaza pentru masuratori mai putin precise, eroarea relativa fiind de 1 2 %.

Devitia acului indicator este in functie de marimea tensiunii electromotoare a bateriei, care scade cu
timpul.Functionarea ca ohmmetre serie a aparatelor universale de masura (avohmmetre) se obtine prin
trecerea comutatorului pe pozitie corespunzatoare de alegere a parametrului masurat.

Ohmmetrul cu logometrul magnetoelectric are schema de principiu data in fig.22. In interiorul

aparatului exista un magnet permanent intre polii caruia se poate deplasa un sistem mobil format din
doua bobine 1-1’si 2-2’ fixate pe acul indicator, cuplate rigid una de alta sub un unghi drept.Curentii sunt
adusi la bobina prin conductoare foarte flexibile(benzi de argint sau de aur), care practic nu creeaza
cuplu rezistent.Sistemul mobil se afla in echilibru indiferent si poate sa ocupe orice pozitie atunci cand
bobinele nu sunt parcurse de curent.

In serie cu una din bobine se conecteaza o rezistenta aditionala R A, iar in serie cu cealalta bobina se
conecteaza rezistenta de masurat RX.Notand ca r1 si r2 rezistentele celor doua bobine, curentii prin cele
doua bobine vor fi:

 si   (20)

Din interactiunea celor doi curenti cu campul magnetic apar forte electromagnetice F 1 si F2 (fig.22) care
vor crea doua cupluri opuse, din care unul din care unul poate fi considerat cuplu activ, iar celalalt cuplu
rezistent. Notand cu D latimea bobinei, cu N 1si N2 numarul de spire si cu B inductiacampului magnetic, se
poate scrie:

Regimul de echilibru static, in care unghiul  este constant, se obtine cand cele doua cupluri devin egale
si deci:

Rezulta: 

sau 

In cazul general:

 (22)

adica deviatia acului indicator este functie de raportul curentilor ce strabat

cele doua bobine. Facand raportul curentilor I 1/I2, gasim:

 (23)
in care functia   este neliniara si deci scara instrumentului este neuniforma. Scara se va etalona
direct in unitatile de masura a rezistentei, adica in ohmi. Din relatie se observa ca deviatia acului
indicator nu depinde de tensiunea de la bornele sursei. In practica asemenea ohmmetre se folosesc la
masurarea rezistentelor de izolatie (cu megohmetre) si au sursa in interiorul aparatului sub forma unui
mic generator de curent continuu a carei tensiune electromotoare se obtine prin antrenarea manuala a
rotorului in miscarea de rotatie cu ajutorul unei manivele.

Punti pentru masurarea rezistentelor

Cea mai raspandita metoda de zero pentru masurarea rezistentelor utilizeaza puntea Wheatstone. Ea
permite masurarea cu precizie a rezistentelor cuprinse intre 1 ohm si 10 6 ohmi. Schema electrica este
redata in fig.23. Galvanometrul G intercalat pe diagonala CD este utilizat ca instrument de zero.
Prinsipiul metodei consta in aflarea unei relatii intre cele patru rezistente in asa fel incat galvanometrul
sa indice zero, adica VC=VD. Aceasta relatie se obtine tinand cont ca rezistoarele R1 si R3 sunt la aceeasi
diferenta de potential, deasemeni si rezistoarele R 2 si R4 si ca prin R2 circula curentul I1, iar prin R4 va
circula curentul I2. Se poate scrie deci:

 si   (24)

Impartind relatiile, rezulta:

 sau   (25)

Pentru masurarea unei rezistente Rx se conecteaza aceasta rezistenta pe una

din laturile puntii si se regleaza una din celelalte trei rezistente pana se ajunge
la echilibrul puntii (galvanometrul G va indica zero). In functie de modul cum
se realizeaza echilibrul puntii putem avea punti manuale si punti automate.
Schema unei punti Wheatstone cu echilibrare manuala este data in fig.5.23. Rezistentele R 3 si R4 sunt
variabile in trepte, astfel incat raportul lor este unoscut si poiate fi modificat decadic:
0.01;0.1;1;10;100;1000 etc. Rezistenta R2 este de asemenea variabila, construita sub forma unei cutii de
rezistente in decade. Uneori insa, rezistenta R 2 se realizeaza ca un reostat bobinat, de lungime L, la care

valoarea R2 depinde de deplasarea x a cursorului:  (26)

unde R0 este rezistenta maxima a reostatului.

Masurarea rezistentei Rx se face in felul urmator: se leaga Rx, se alege raportul R3/R4 la o valoare
depinzand de ordinul de marime a rezistentei necunoscute si se inchide intrerupatorul K, apoi K 1. Se
regleaza R2 pana cand galvanometrul va indica zero. Initial echilibrarea puntii se relizeaza cu reostatul
Rv pus la valoarea maxima si apoi pentru a mari sensibilitatea puntii, R v se micsoreaza pana la
scurtcircuitare. La echilibru, este valabila:
  (27)

Daca se noteaza:

rezulta      (28)

8. Masurarea puterilor

Masurarea puterilor in curent continuu

Se stie ca in curent continuu, puterea este data de produsul dintre tensiunea la bornele receptorului si
intensitatea curentului ce strabate receptorul. Se poate face deci o masurare cu ajutorul ampermetrului
si voltmetrului, schema de montaj fiind aceeasi ca si la masurarea rezistentei, adica cea din fig.24 pentru
montajul aval si cea din fig.21 pentru montajul amonte. Relatiile de calcul vor fi:

pentru montajul in aval:

 (29)

unde  reprezinta puterea voltmetrului;

pentru montajul in amonte:

 (30)

unde   reprezinta puterea ampermetrului.

Rezulta ca eroarea afectata de metoda la montajul in aval va fi mai mica atunci cand tensiunea de la
bornele receptorului este mica si rezistenta interioara a voltmetrului este mare, iar pentru montajul
amonte, eroarea va fi mai mica atunci cand receptorul este strabatut de un curent mic si rezistenta
interioara a ampermetrului este mica.   

Masurarea puterii se poate face si cu ajutorul unui aparat cu citire

directa, numit wattmetru .Wattmetrele cele mai raspandite n practica
sunt cele de tip electrodinamic. Bobina fixa, numita si bobina de curent ,
se leaga in serie cu receptorul, iar bobina mobila, numita si bobina de
tensiune, se leaga in paralel fata de receptor(fig.24). In general, in serie
cu bobina de tensiune se leaga o rezistenta aditionala. Bornele wattmetrului marcate cu o steluta sau cu
o sageata , indica impreuna spre plusul de la sursa de energie. Deviatia acului indicator este
proportionala cu puterea receptorului. Pentru a pune in evidenta acest lucru vom considera deviatia 
data de relatia de la aparatele electrodinamice:Fig.25

 (31)

Scara instrumentului va fi uniforma. Orice wattmetru are marcat curentul maxim admisibil sa treaca prin
bobina de curent si tensiunea maxima pe care o poate suporta bobina de tensiune. Produsul acestor
doua marimi da puterea maxima, corespunzatoare numarului maxim de diviziuni ale wattmetrului.

Masurarea puterii in curent alternativ monofazat

Se stie ca in c.a. avem o putere activa UIcos  care se masoara in watti si o putere activa UIsin , care se
masoara in VAR. Puterea activa se masoara direct cu wattmetrul, iar puterea reactiva cu varmetru.

Wattmetrele intrebuintate la masurarea puterii in c.a., sunt in general de tip electrodinamic. Se folosesc
insa si wattmetre de inductie, a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie
electromagnetica si care sunt folosite mai des ca aparate inregistratoare.

Schema de montaj a unui wattmetru, in curent alternativ, este asemanatoare cu cea din curent continuu
cu deosebirea ca in locul sursei de c.c. intervine o sursa de c.a. . La un instrument de tip electrodinamic
deviatia acului indicator este proportionala cu produsul curentilor care strabat cele doua bobine, insa
intervine si cosinusul unghiului dintre cei doi curenti, adica:

 (32)

unde IA este curentul ce trece prin bobina amper si I V, curentul ce trece

prin bobina volt. Din diagrama de fazori, reprezentata in fig.25, se
observa ca interactiu-nea are loc intre curentul I V, care este in faza cu
tensiunea de la bornele receptorului, deoarece este un curent activ ce
strabate bobina volt si rezistenta aditionala, si I A care este componenta activa a curentului ce trece prin
bobina amper (IA aste acelasi cu curentul ce trece prin receptorul de impedanta Z si are factorul de
putere  ).

Curentii IA si IV sunt dati de relatiile :

IA  , 

Inlocuind acesti curenti in relatia (32), se obtine:

  (33)

Aparatul masoara deci puterea activa a receptorului si scara va fi uniforma.

Masurarea puterii reactive se face cu un varmetru, aparat care difera de wattmetru numai prin aceea ca
in serie cu bobina volt se leaga o reactanta inductiva. Din aceasta cauza in schemele de montaj aparatul
se distinge numai prin simbolul sau (in schema din figura 5.27 in dreptul aparatului se pune Var).
Rezistenta aditionala de la wattmetru si reactanta inductiva de la varmetru fiind montate in interiorul
aparatului, in schemele electrice acestea nu figureaza separat.

Deviatia acului indicator, la un varmetru de tip electrodinamic este data de aceeasi relatie ca si la
wattmetru, insa curentii IA si IV vor fi:

 si 

unde IV sete un curent aproape reactiv , fiind defazat in urma

cu   fata de tensiune(Xa reactanta inductiva aditionala le-

gata in serie cu bobina volt), iar  este defazajul intre

fazorii   si   (fig.27).

Rezulta:

 (34)

Aparatul masoara deci si puterea reactiva a receptorului si

scara va fi uniforma.

8.5. Masurarea puterii active in

curent alternativ trifazat

Puterea activa in curent

alternativ trifazat se poate
masura : fie cu un wattmetru
monofazat, fie cu doua
wattmetre monofazate, fie cu
trei wattmetre monofazate, fie
cu un wattmetru trifazat.
Masurarea puterii active cu un wattmetru monofazat se face numai in cazul receptoarelor trifazate
echilibrate, indicatia wattmetrului multiplicandu-se cu trei (wattmetrul indica puterea pe o singura faza).
Schema de montaj este cea din fig.30 sau 31.

In cazul receptoarelor la care nulul nu

este accesibil sau la care nu se poate
intercala wattmetru ca in fig .31,
atunci se realizeaza o schema de
montaj ca in fig.30 sau 31, adica se
creeaza un punct neutru artificial.

Rezistentele R1,R2 si R3 se aleg in asa

fel incat sa fie indeplinita conditia:

unde rv este rezistenta ohmica a bobinei volt inclusiv rezistenta aditionala corespunzatoare tensiunii de
functionare.

Masurarea puterii active cu trei wattmetre monofazate,  se face in cazul receptoarelor trifazate
neechilibrate. Se monteaza cate un wattmetru pe fiecare faza in parte si puterea totala rezulta din
insumarea puterilor indicate de fiecare wattmetru, adica:

 (35)

Schema de montaj se realizeaza fie ca in fig.32, fie

ca in fig.33.

Masurarea puterii active cu doua wattmetre

monofazice se foloseste in cazul receptoarelor
trifazate echilibrate sau neechilibrate, insa fara fir
neutru, adica trebuie indeplinita relatia :
  (36)

Schema de montaj a celor doua wattmetre este cea din fig.36. Puterea instantanee a receptorului este:

Insa   si deci :

Inegrand rezulta:

Din diagrama de fazori , reprezentata in fig.5.35 rezulta ca:

 si 

Daca notam:

 si  (37)

se observa ca P1 este puterea indicata de wattmetrul W1 si P2 este puterea indicata de wattmetrul W2.
Rezulta ca puterea totala este:
Daca notam :  , 

si dezvoltam  , se obtine relatia puterii in curent trifazat, adica:

In general defazajul   poate avea diferite valori si deci putem avea urmatoarele cazuri:

, rezulta  , deci cele doua wattmetre vor indica aceeasi putere;

, rezulta   si P=PW2 ;

, rezulta PW2=0 si P=PW1 ;

, rezulta  , deci wattmetrul W1 va devia in sens invers; pentru a schimba sensul de
deviatie trebuie sa schimbam sensul prin una din cele doua bobine (de preferat la bobina volt) si rezulta

ca puterea totala se va obtine facand diferenta  ;

, rezulta ca  deci wattmetrul W2 va indica in sens invers si puterea totala se va

obtinefscand diferenta  .

Daca se face diferenta P2-P1 se obtine:

 sau

    (38)

Rezulta ca daca se multiplica diferenta puterilor indicate de cele doua wattmetre cu  se obtine
puterea reactiva a receptorului trifazat.

Masurarea puterii active cu un wattmetru trifazat

In scopul masurarii puterii active cu un singur aparat s-au construit wattmetre trifazate, compuse din
doua sau trei wattmetre monofazate, avand bobinele volt cuplate pe acelasi ax, asupra caruia actioneaza
astfel suma cuplurilor date de cele douaa sau trei wattmetre, care sunt montate in circuit dupa schema
reprezentata in fig.36 sau cea din fig36
Masurarea puterii reactive in curent alternativ trifazat

Puterea reactiva se poate masura : fie cu un varmetru monofazat, fie cu trei varmetre monofazate, fie cu
un wattmetru monofazat , fie cu doua wattmetre monofazate, fie cu un varmetru trifazat.

Masurarea puterii reactive cu un varmetru monofazat  se foloseste in cazul receptoarelor trifazate
echilibrate, indicatia aparatului multiplicandu-se cu trei. Schema de montaj este reprezentata in
fig.31,32,33 sau 34 cu singura deosebire ca in locul wattmetrului trebuie considerat varmetrul ( in
schema in locul simbolului W se trece Var).

Masurarea puterii reactive cu trei vattmetre monofazice

se foloseste in cazul receptoarelor trifazate

neechilibrate. Puterea reactiva a receptorului se
obtine insumand puterile reactive indicate de fiecare
varmetru in parte. Schema de montaj este
reprezentata in fig.34 si 35, cu singura deosebire ca in
locul wattmetrelor trebuie sa consideram
varmetre.Fig.38

Masurarea puterii reactive cu doua wattmetre

monofazate se foloseste in cazul receptoarelor
trifazate echilibrate sau neechilibrate, insa fara fir
neutru (ca si la masurarea puterii active), schema de
montaj fiind cea din fig.36. Puterea reactiva a receptorului este data de relatia (38).

Masurarea puterii reactive cu un wattmetru monofazat se foloseste in cazul receptoarelor trifazate

simetrice si echilibrate. Schema de montaj este reprezentata in fig.37. Puterea masurata de wattmetru
fiind data de produsul dintre tensiunea UBC la care este supusa bobina volt, curentul I A ce trece prin
bobina amper si cosinusul unghiu-lui de defazaj dintre cele doua marimi se poate scrie:

 (39)

Din diagrama de fazori, reprezentata in fig37 rezulta

ca   si deci relatia (39) devine:

Puterea reactiva a receptorului va fi data de relatia:

  (40)

In circuitele trifazate fara conductor neutru, daca se masoara puterea reactiva cu trei wattmetre,
bobinele lor de curent trebuie montate pe cele trei faze ale circuitului, iar bobinele de tensiune trebuie
alimentate cu tensiuni defazate cu 90 0 in urma tensiunilor pe faza respective. Din diagrama de fazori
reprezentata in fig.5.39, pentru cazul simetriei de tensiuni, se constata ca tensiunile auxiliare cautate
sunt:

adica tensiunile intre fazele urmatoare celei pe care se monteaza bobina amper. Expresia puterii
reactive este data, in cazul montarii celor trei wattmetre, de relatia:

 (41)

Masurarea puterii reactive cu ajutorul unui varmetru trifazat, se face la fel ca in cazul masurarii puterii
active cu un wattmetru trifazat. Constructia varmetrului trifazat difera

de cea a wattmetrului trifazat numai prin aceea ca in serie cu bobinele volt, la varmetru se intercaleaza
reactante aditionale.

8.6.Masurarea energiei electrice. Contoare electrice.

Masurarea energiei electrice in circuitele de curent continuu.

Aparatele care pot masura direct energia electrica consumata de un receptor sau furnizata de un
generator se numesc contoare de energie electrica.

Contoarele de c.c. sunt de tip electrodinamic si sunt asemanatoare, din punct de vedere constructiv, cu
wattmetrele electrodinamice, avand ca parti principale ale sistemului activ o bobina amper, care este
fixa si o bobina volt, mobila, care se comporta ca un indus (rotor) de motor de c.c. Aducerea curentului
la bobina volt se face prin intermediul unui colector, format din lamele de cupru, pe care calca doua
perii de argint, cu frecari foarte reduse. Axul contorului este vertical si se roteste intre doua lagare: cel
inferior, care este un lagar de pivotare, executat din pietre dure pentru reducerea frecarilor si cel
superior, care este un lagar de ghidare. Pe ax mai sunt fixate un disc subtire de aluminiu, care se roteste
intre polii unui magnet permanent in scopul producerii unui cuplu de franare si un surub fara sfarsit care
angreneaza rotitele dintate ale mecanismului inregistrator al numarului de rotatii executate de discul de
aluminiu. Mecanismul inregistrator este compus din mai multe discuri indicatoare, de multipli zecimali,
etalonate direct in kWh.

Momentul cuplului motor, dat de interactiunea curentilor ce strabat cele doua bobine, este proportional
cu produsul celor doi curenti si deci:
Iv – curentul din circuitul bobinei volt are expresia:

unde: rv – rezistenta bobinei volt;

Ra – rezistenta aditionala legata in serie cu bobina volt;

U – tensiunea aplicata circuitului de tensiune;

E – tensiunea contraelectromotoare indusa in bobina volt datorita rotatiei sale in campul magnetic care,
fiind mult mai mica decat U, se poate neglija.

In acest mod expresia momentului cuplului motor devine:

si deci momentul cuplului motor este proportional cu puterea receptorului.

Sub actiunea cuplului motor, echipajul mobil se pune in miscare atingand o miscare de rotatie uniforma,
in regim permanent, la care are loc un echilibru dinamic intre cuplul motor si cuplul de franare produs
de curentii turbionari indusi in disc in zona situata intre polii magnetului permanent. Curentii turbionari
fiind proportionali cu fluxul magnetic f dat de magnetul permanent si cu viteza unghiulara a discului
da/dt, iar cuplul de franare fiind la randul sau proportional cu fluxul f si cu acesti curenti, se poate scrie,
pentru cuplul de franare expresia:

deoarece f dat de magnetul permanent este constant.

La echilibru Mm=Mf si deci:

 (42)

relatie care exprima proportionalitatea vitezei unghiulare a echipajului mobil cu puterea receptorului.

Integrand relatia (42) intr-un interval de timp t, se obtine:

sau:

W=KN    (43)

unde: N – numarul de rotatii efectuate de disc in timpul t;

K – constanta reala a contorului in kWh/rot.

Rezulta ca masurarea energiei electrice se reduce la

masurarea numarului de rotatii efectuate de discul
contorului in acelasi interval de timp.

In practica, pe placuta indicatoare a contorului, in afara

de valoarea curentului nominal suportat de bobina
amper si a tensiunii nominale suportate de bobina volt,
se trece si numarul de rotatii corespunzator unui consum
de energie de 1kWh. Valorile nominale pentru care se
fabrica de obicei contoarele sunt 5+100A, respectiv
110+650V, pentru valori mai mari ale curentului
utilizandu-se shunturi.

Scheme de montaj a contorului este indicata in fig.38,

fiind identica cu cea a unui wattmetru, cu deosebirea ca in dreptul aparatului se va trece kWh.

Masurarea energiei electrice active in circuitele de curent alternativ.

Pentru maasurarea energiei electrice active se folosesc numai contoare de inductie monofazate sau
trifazate, dupa felul circuitului. Contoarele monofazate de inductie sunt construite din doi
electromagneti 1 si 2 (fig.39) avand intrefieruri intre care poate roti un disc de aluminiu 3.
Electromagnetul 1 are o infasurare cu un numar de spire mare, reprezentand bobina volt.
Electromagnetul 2, sub forma de U, asezat sub disc, are o infasurare cu un numar mic de spire,
reprezentand bobina amper. Fluxul magnetic produs de curentul ce parcurge bobine volt se inchide, in
cea mai mare parte, prin remificatia 4, numita shunt magnetic, iar cealalta parte strabate discul de
aluminiu. Fluxul magnetic produs de curentul ce strabate bobina amper, strabate discul de aluminiu de
doua ori. Deoarece discul de aluminiu este strabatut de trei fluxuri magnetice, aparatul descris se
numeste aparat de inductie cu trei fluxuri.

Functionarea se bazeaza pe faptul ca la trecerea curentului alternativ prin cele doua bobine, fluxurile
magnetice variabile induc in discul de aluminiu curenti turbionari. Curentii turbionari produsi de un
electromagnet interactioneaza cu campul magnetic al celuilalt electromagnet si prin intermediul fortelor
electromagnetice se produce un cuplu motor sub actiunea caruia discul se va roti. Se poate demonstra
[3] ca momentul cuplului motor este dat de relatia:

 (44)
unde:

f –reprezinta valoarea eficace a fluxului magnetic produs in disc de electromagnetul 1;

f – fluxul magnetic produs in disc de electromagnetul 2;

j - defazajul dintre curentii i1 si i2 care strabat bobinele electromagnetilor.

Deoarece fluxurile magnetice f si f sunt proportionale cu valorile eficace I 1 si I2 ale curentilor care ii
produc, relatia (44) se poate scrie:

Bobina electromagnetului 1 avand reactanta inductiva mult mai mare ca rezistenta ohmica, curentul ce
o strabate va fi defazat in urma fata de tensiune cu un unghi de aproape 90 0 (fig.41) si deci:

sin j = cos j

Rezulta: I1=I; I2=  si 

Cuplul de franare fiind produs in mod analog ca la contoarele de

curent continuu, momentul cuplului motor va fi proportional cu
da/dt. La echilibru Mm=Mf si deci se ajunge la aceeasi relatie (39)
ca si la contoarele de curent continuu.

Schema de montaj a contorului monofazat este asemanatoare cu

cea de la masurarea puterii active cu wattmetru monofazat cu
deosebirea ca in dreptul aparatului se trece la kWh.

Contoarele trifazate de energie activa se construiesc din doua

sau trei echipaje, fiecare echipaj fiind compus din cate doi
electromagneti, discurile de aluminiu avand acelasi ax, iar
mecanismul de inregistrare a energiei active fiind comun.

In circuitele trifazate masurarea energiei active se face in mod analog ca la masurarea puterii active,
schemele de montaj fiind aceleasi, cu deosebirea ca in dreptul aparatului se trece kWh.

Masurarea energiei reactive.

Pentru masurarea energiei electrice reactive se folosesc contoare de inductie de energie reactiva.
Intrucat puterea reactiva integrata de aceste contoare poate fi pozitiva sau negativa (inductiva sau
capacitiva), contoarele de energie reactiva se executa in mod special pentru fiecare din aceste doua
feluri de sarcina, existand deci contoare de energie inductiva (consumata) si contoare de energie
capacitiva (debitata). Diferenta lor constructiva se reduce numai la inversarea sensului curentului in
unele bobine, de obicei in bobinele amper.
 Mom entul cuplului motor devine:

M = K(K I)(K U’)sin( - ) =K’U’Isin  =  K’UIsin  =  K’Q

adica este proportional cu puterea reactiva si contorul va

inregistra o energie reactiva. La citirea contorului, sau la
fabricarea lui, trebuie sa se tina seama de raportul
tensiunilor, inmultindu-se indicatia data de contor cu
raportul U’/U.

Obtinerea tensiunilor auxiliare este greu de realizat practic

in circuitele de c.a. monofazat, insa in circuitele de c.a.
trifazat cu tensiuni simetrice este foarte comod de realizat
unghiul   de 60 . In fig.43 este reprezentata schema
legaturilor interioare ale unui contor de energie electrica reactiva cu  =60 , pentru retele trifazate fara
fir neutru, iar in fig.40 pentru retele trifazate cu fir neutru.

8.7. Masurarea inductivitatilor si capacitatilor

La masurarea inductivitatii si capacitatii unora dintre

bobine sau condensatoare, trebuie sa se tina seama
ca marimea lor depinde de

conditiile in care se gasesc in regim normal de

functionare. In cazul bobinelor cu miez de fier,
inductivitatea proprie si mutuala variaza in functie de
curent, datorita dependentei permeabilitatii
magnetice de intensitatea campului magnetic. De
asemenea, valoarea capacitatii variaza cu tensiunea
aplicata (in cazul dielectricilor neliniari), cu
temperatura, umiditatea si alti parametri. Rezultatele
masuratorulor sunt influentate si de frecventa
curentului alternativ si de pierderile de putere datorita fenomenului de histerezis, curentilor turbionari
si prin efectul Joule-Lenz. Datorita influentelor enumerate este necesar ca masuratorile sa se efectueze
in conditiile de lucru ale bobinei sau condensatorului dat.

Metodele cele mai exacte, folosite la masurarea

inductivitatilor si capacitatilor sunt metodele de
punte.alte metode indirecte sunt metodele
ampermetrului si voltmetrului, metoda comparatiei, etc.
Metoda directa se aplica mai putin, numai in cazul
masurarii capacitatilor.
Metodele de punte folosite in curent alternativ, se bazeaza pe schema puntii Wheatstone, montandu-se
pe laturile puntii patru impedante, in locul sursei de curent continuu se foloseste o sursa de curent
alternativ, iar in diagonala galvanometrului se monteaza un indicator nul (un galvanometru cu bobina
mobila asociat cu un redresor sau o casca telefonica sensibila).

Echilibrul unei punti de curent alternativ (fig.42) este realizat atunci cand V  = V  si de indicatorul de
nul I.N. care nu mai da nici o indicatie (casca telefonica va da un sunet de intensitate minima). Urmand
rationamentul facut la puntea de curent continuu, la echilibru este valabila relatia:

  =

in care  , ,   sunt impedantele din laturile puntii scrise ca marimi complexe.

Notand:     =Z e ; =Z ;

=Z e ; =Z ;

din conditia de echilibru rezulta relatia:

 Z Z = Z Z  - pentru module

si  + = +  - pentru argumente.

adica pentru aducerea puntii la echilibru trebuie

sa fie satisfacute cele doua conditii in acelasi timp.
In practica exista mai multe tipuri de punti. Puntea
reprezentata in fig.43 (puntea Maxwell cu
capacitate etalon) este folosita la masurarea
inductivitatii proprii. Condensatorul de capacitate

etalon C  fara pierderi, poate fi shuntat de o rezistenta variabila R . La echilibrul puntii exista relatia:

(R +jL ) =R R  sau (R +jL ) =R R

 de unde rezulta conditiile de echilibru:

R R =R R  si L =C R R

Prima conditie se obtine echilibrand puntea in curent

continuu (in locul castii telefonice T se intercaleaza un

galvanometru), iar a doua conditie se obtine variind pe C .

Pentru masurarea capacitatilor se poate folosi puntea

reprezentata in fig.44 (puntea Sauty).

La echilibrul
puntii se poate scrie:

- =-

de unde se obtine relatia:

C =C

Aceasta punte este folosita la masurarea capacitatii

condensatoarelor cu pierderi mici in dielectric.
Conditia de echilibru nu depinde de frecventa
sursei de alimentare. Echilibrul puntii se realizeaza

cel mai comod prin variatia rezistentei R , la valori constante si alese convenabil pentru R  si C .

Metoda ampermetrului si voltmetrului poate fi folosita la masurarea inductivitatilor sau a capacitatilor,

la fel ca la masurarea rezistentelor, facand un montaj aval sau amonte. Metoda ofera o precizie relativ
redusa, datorita erorilor sistematice ale aparatelor de masura folosite, insa prezinta avantajul esential
de a permite masurarea marimilor in conditiile de lucru ale bobinei sau condensatorului ca frecventa,
curent, tensiune.

Masurarea inductivitatilor proprii se face realizandu-se un montaj ca in fig.46 inductivitatea proprie

rezulta din relatia:

L = 
 in care R este rezistenta chimica a bobinei,

considerata in serie cu reactanta X  a bobinei.

Masurarea inductivitatii comporta doua

determinari: una in c.c. pentru determinarea
rezistentei chimice si una in c.a. pentru
determinarea impedantei. In principiu se poate

folosi fie montajul aval (K  pus pe pozitia 2),

insa practic se foloseste mai frecvent montajul
aval pentru masurarea rezistentei chimice a
bobinei utilizand sursa de c.c. si montajul
amonte pentru masurarea impedentei,
utilizand sursa de c.a.. In deducerea relatiei cu
ajutorul careia se calculeaza cu exactitate inductivitatea proprie, se neglijeaza reactantele fata de
rezistenta proprie a ampermetrului si voltmetrului.

Se stie ca o bobina cu miez de

fier are rezistenta ohmica
echivalenta, datorita pierderilor
in fier, mai mare decat cea
masurata in c.c.Pentru
determinarea acestei rezistente
echivalente trebuie utilizat un
wattmetru, care sa masoare
puterea bobinei P=ReI2.

Masurarea inductivitatii
mutuale prin metoda ampermetrului si voltmetrului consta in masurarea inductivitatii proprii a celor
doua bobine legate in serie, o data aditional si a doua oara diferential(fig.49).Din relatiile:

L’=L1+L2+2M

L”=L1+L2-2M

Rezulta :

M=

Pentru masurarea inductivitatilor proprii L’ si L” se realizeaza montajul din fig.47

O alta metoda, mai simpla, se bazeaza pe masurarea tensiunii indusa intr-una din cele doua bobine,
cuplate magnetic, la trecerea unui curent alternativ prin cealalta bobina, de intensitate si frecventa
cunoscute.Schema utilizata eszte reprezentatain fig.40. Relatia de cacul a inductivitatii mutuale se
deduce pornind de la relatia t.e.m. de inductie mutuala indusa in bobina a doua si masurata de un
voltmetru cu rezistenta interioara cat mai mare.

Astfel:

e2=-M  sau E2=-jM =M

Rezulta:

M=  sau M=

Masurarea capacitatii unui condensator prin metoda ampermetrului si volmetrului se face folosind

montajul aval sau amonte.Formulele de calcul sunt:

-pentru montajul aval (fig.48):

-pentru montajul amonte (fig.49):

unde U, I, si f sunt valorile tensiunii, curentului si frecventei, citite la aparate, iar R V si RA rezistentele
interioare ale voltmetrului si ampermetrului.
In cazul cand se foloseste montajul amonte pentru masurarea capacitatilor mici, de 0,1 10  si
montajul aval pentru capacitati mai mari, corectiile de metoda sunt mici si se poate folosi formula
aproximativa:

Pentru masurarea capacitatilor si inductivitatilor se mai utilizeaza si aparate cu citire directa, in care
instrumentul este un logometru electrodinamic sau feromagnetic.

8.8.Masurarea factorului de putere

In retelele de transport si distributie a energiei electrice, precum si in intreprinderi, este deseori necesar
masurarea factorului de putere sau unghiului de defazaj dintre tensiune si intensitatea curentului.Se stie
ca, in regim sinusoidal , pentru circuite de c.a. monofazat, factorul de putere este dat de relatia:

In circuitele trifazate simetrice, factorul de putere este dat de relatia:

Determinarea factorului de putere se poate face fie pe cale indirecta, masurand cele trei marimi P,U si I
cu metodele cunoscute, fie pe cale indirecta, cu ajutorul unor aparate special construite in acest scop,
denumite cosfimetre (sau fazmetre).

Masurarea indirecta a factorului de putere an cazul circuitelor trifazate simetrice, functionand in regim
sinusoidal, se poate face numai din indicatiile celor doua wattmetre(fig 30). Facand raportul Q/P se
deduce:

si deci rezulta:

Im cazul cand se cere factorul de putere pe un anumit interval de timp, pentru un atelier, o sectie sau o
intreprindere( in special in vederea imbunatatirii lui), se folosesc indicatiile contoarelor de energie activa
si reactiva pe perioada respectiva.
Relatia de calcul este:

Din cauza dificultatilor de calcul , metoda indirecta este folosita in conditii de laborator sau pentru
incercari de control.In conditii de exploatare curenta, factorul de putere direct cu aparate indicatoare
sau inregistratoare denumite cosfimetre(sau fazmetre). In acest scop se utilizeaza instrumente de tip
logometric, electrodinamic, ferodinamic sau feromagnetic. Exista si instrumente magnetoelectrice cu
elemente redresoare sau cosfimetre (sau fazmetre) electronice.

8.9. Masurarea frecventelor

Pentru masurarea frecventei unei tensiuni alternative exista metode si aparate destul de variate, functie
de domeniul de masurare si de precizie ceruta.Masurarea cu precizie ridicata se realizeaza folosind
metode de punte sau metode de comparatie. Masurarea continua, dar cu o precizie mai scazuta se face
cu aparate indicatoare, numite frecventiometre( simbol Hz sau c/s).

La puntile de c.a. folosite la masurarea frecventei, conditiile de echilibru depind de frecventa tensiunii
de alimentare a puntii.Se pot masura frecvente cuprinse in domeniul 20  Hz., cu precizia de
ordinul 0,1 0,3%.

Metodele de comparatie se bazeaza pe compararea frecventei de masurat cu frecventa data de un

generator de frecventa etalon, care poate fi un generator cu diapazon( pentru frecvente sonore), un
generator de cuart(pentru frecvente inalte si foarte inalte) sau un generator de frecventa varaiabila,
etalonat.

Pentru comparatie se foloseste osciloscopul, fie un disc stroboscopic, fie un aparat de masurat cu
redresor.

Pentru masurarea continua a frecventei se utilizeaza aparate indicatoare.Dupa tipul constructiv,

frecventmetrele pot fi feromagnetice, electromagnetice, ferodinamice, cu redresoare si cu releu
polarizat. Cele mai multe din aceste aparate folosesc fenomenul de rezonanta fie
mecanica(frecventmetrul cu lamele vibrante), fie electrica(frecventmetrele cu ac indicator).

Frecventmetrul cu lamele vibrante este un aparat feromagnetic la care organul mobil este format dintr-o
serie de lamele de otel cu frecvente proprii diferite, asupra carora actioneaza fie direct,fie indirect,
campul magnetic alternativ produs de un electromagnet.Prin infasurarea electromagnetului trece
curentul alternativ a carui frecventa trebuie masurata.Lamelele vibrante sunt fixate, la un capat pe sasiul
aparatului, iar capatul liber este indoit in unghi drept si vopsit in exterior in alb, pentu o buna
vizibilitate.La frecventmetrele cu domeniul de masurare 45 55Hz sunt prevazute lamele din 0,5 in 0,5
Hz, avand fiecare fercventa proprie de oscilatie egala cu dublul valorii frecventei inscrise pe cadran in
dreptul sau( de la 90 la 110 Hz).
Daca frecventa oscilatiei proprii ale uneia din lamele coincide cu dublul frecventei curentului alternativ
care alimenteaza infpsurarea electromagnetului,aceasta lamela intra in rezonanta
mecanica,amplitudinea oscilatiei sale este mare si devine vizibila.

Frecventmetrele se intercaleaza in circuit an paralel, ca si un voltmetru. Din aceasta cauza pe cadranul

aparatului se trece si tensiunea de uitilizare(110,220,380 sau 500 V).

9.Aparate inregistratoare

Aceste aparate sunt destinate masurarii si inregistrarii pe o diagrama a marimii respective.Avantajele

inregistrarii sunt evidente in privinta sesizarii unor procese neasteptate, cu evolutie rapida, sau de lunga
durata, cand trebuie furnizate date certe etc.

Pentru inregistrarea diferitelor marimi electrice exista numeroase aparate, funtionand dupa diverse
procedee si avand performante diferite.Pentru inregistrarea marimii masurate trebuie ca aparatul
inregistrator sa aiba frecventa proprie de miscare a organului mobil mai mare decat frecventa maxima

de variatie a fenomenului urmarit.Frecventa maxima pe care aparatu l inregistrator

poate sa o redea, fara deformatii, constituie criteriul cel mai important de clasificare. Din acest punct de
vedere putem avea:

aparate inregistratoare de supraveghere,

aparate inregistratoare cu inregistrare rapida.

Aparatele inregistratoare de supraveghere au frecventa maxima de urmarire 0,01Hz si servesc la

supravegherea continua a marimii de lucru, cu variatie lenta. Sunt construite cel mai frecvent ca aparate
de tablou. Dupa modul de functionare, aceste aparate pot fi cu inregistrare continua sau cu inregistrare
prin puncte. Actionarea dispozitivului de inregistrare poate fi facuta fie direct de catre organul mobil al
dispozitivului de masurat, fie de catre un motor de urmarire.

Aparatele cu inregistrare rapida pot inregistrea procese care variaza cu frecventa pana la 300 2000Hz
si servesc la inregistrari de scurta durata.Au constructia organului mobil simplificata, acul indicator
avand dimensiuni reduse sau fiind inlocuit cu un jet de cerneala sau cu un spot luminos.De obicei aceste
aparate au pornit observarea vizuala, ci numai inregistrarea fenomenelor studiate.

Pentru inregistrarea fenomenelor cu frecvente mai mari se utilizeazaoscilografele. Aceste aparate

permit inregistrarea marimilor care variaza cu frecventa pana la 2,5 10kHz, in cazul oscilografelor
electromecanice cu bobina mobila, respectiv cu bucla si pana la 10  250MHz, in cazul oscilografelor
catodice.