LICEUL TEHNOLOGIC MARMATIA

Sighetu Marmatiei

PROIECT
Pentru certificarea competentelor profesionale
Pentru obtinerea certificatului de clasificare profesionala

Masurarea marimilor electrice

Specializare TEHNICEAN MECATRONIST

Indrumator Candidat
Prof.Ing. MARCELA MESESAN ALEXANDRU GOVOR

2015
 Cuprins

Capitolul 1: Notiuni introductive in masurarea marimilor electrice…………3

Capitolul 2: Criterii de clasificare a masuratorilor ……………………………5
2.1: Dupa forma sub care aparatul de masurat prezinta rezultatul
masurii
2.2: Dupa caracterul masurarii in timp
2.3: Dupa modul de obtinere a rezultatelor masurarii
Capitolul 3: Structuri tipice ale aparatelor de masurare………………………7
Capitolul 4: Masurarea marimilor electrice…………………………………….9
4.1: Masurarea intensitatii curentilor
4.2: Masurarea tensiunilor
4.3: Masurarea rezistentelor
Capitolul 5: Masurarea puterilor electrice…………………………………….11
5.1: Masurarea puterilor în curent continuu
5.2: Masurarea puterilor în curent alternativ monofazat
5.3: Masurarea puterii reactive în curent alternativ trifazat
Capitolul 6: Masurarea energiei electrice…………………………………….21
6.1 Masurarea energiei electrice în circuitele de curent continuu
6.2 Masurarea energiei electrice active în circuitele de curent
alternative
6.3 Masurarea energiei reactive
6.4 Masurarea impedantelor
Capitolul 7: Sanatate si securitatea muncii
Biografie…………………………………………………………………............23

2
Capitolul 1: Notiuni introductive in masurarea marimilor electrice
Clasificarea instrumentelor de masurat electrice se poate face dupa
urmatoarele criterii:
- dupa natura marimii masurate;
- dupa natura curentului;
- dupa gradul de precizie;
- dupa principiul de functionare, în functie de sistemul utilizat.
Dupa natura marimii masurate avem: ampermetre, voltmetre, wattmetre,
varmetre, ohmmetre.
Dupa naturii curentului, instrumentele electrice se împart în:
- instrumente de curent continuu, care pot fi folosite numai în circuitele de
curent continuu;
- instrumente de curent alternativ, care pot fi folosite numai în curent
alternativ;
- instrumente de curent continuu si alternativ, care pot fi folosite si în
circuitele de curent continuu si în cele de curent alternativ.
Dupa gradului de precizie, instrumentele pot avea urmatoarele clase de
precizie: 0,001; 0,002; 0,005; 0,01; 0,2; 0,5; 1; 1,5; 2,5
Prin clasa de precizie se întelege eroarea relativa admisibila tolerata
(considerata pozitiva sau negativa) exprimata în procente, din valoarea
maxima a marimii masurata de aparat. Astfel, daca notam cu c, clasa de
precizie, putem scrie relatia:
( ∆ X )t
c= ∙ 100 %
Xn
unde (ΔX )t reprezinta eroarea absoluta tolerata, posibila a aparatului care
apare în conditii normale (adica aparatul se afla asezat în pozitia înscrisa
pe cadranul aparatului, într-un mediu cu temperatura normala ( 20° ) si nu se
afla sub influenta campului magnetic exterior - afara de cel al pamantului -).
X nreprezinta valoarea nominala a marimii masurata de aparat, adica limita
superioara de masurare a aparatului.
Dupa principiul de functionare, aparatele de masurat se împart în
urmatoarele tipuri principale: aparate cu magnet permanent si bobina
mobila (magneto-electrice); aparate electromagnetice (cu fier mobil);
aparate electrodinamice; aparate de inductie; aparate termice; aparate
electrostatice; aparate cu termocuplu; aparate cu redresori; aparate de
rezonanta (cu vibratii).
Aparatele de masurat au marcate pe cadranele lor simbolurile si
indicatiile corespunzatoare atat felului lor de constructie, cat si felului
curentului în care se întrebuinteaza, modului de asezare pe masa de lucru,
clasei de precizie din care fac parte,etc.

3
 Dupa modul de întrebuintare aparatele electrice de masura se împart în:
aparate fixe, care sunt montate rigid pe locul de functionare, de exemplu pe
tablourile electrice si aparate mobile, care pot fi transportate dintr-un loc în
altul dupa necesitati.
Cele mai utilizate aparate analogice de masura sunt: aparatele
magnetoelectrice; aparate electromagnetice; aparate electrodinamice;
aparate de inductie; aparate termice; aparate termoelectrice, etc..
Aparatele magnetoelectrice se folosesc numai pentru masurarea
marimilor de c. c., cum ar fi; tensiune; intensitate de curent electric;
rezistente electrice, Daca sunt dotate cu dispozitive de redresare pot fi
utilizate si în c.a.
Aparatele magnetoelectrice au urmatoarele calitati: - au o scara uniforma,
ceea ce înlesneste citirea si mareste precizia citirii; - sunt foarte sensibile,
putand masura valori extrem de mici ale marimilor respective; - sunt practic
insensibile fata de campurile magnetice exterioare; - au un consum redus
de energie.
Ca un neajuns de seama al acestor aparate, se poate evidentia,
sensibilitatea deosebita la suprasarcini.
Aparatele electromagnetice se pot folosi pentru masurarea tensiunilor
electrice, a intensitatilor curentilor electrici, a impedantelor, a factorului de
putere. Ele au o serie de calitati: sunt simple si robuste; sunt rezistente la
suprasarcini; pot fi folosite în curent continuu si în curent alternativ; pot fi
construite pentru curenti mari. Au însa si o serie de neajunsurile: precizie
redusa; scala neuniforma; pot fi influentate de campurile magnetice
exterioare. Fiind robuste si relativ ieftine, aparatele electromagnetice sunt
aparatele de masura cele mai raspandite, în special în curent alternativ si
cu precadere ca aparate de tablou.
Aparate electrodinamice pot fi utilizate atat in c.c. cat si c.a. si se pot
folosi pentru masurarea tensiunilor electrice, a intensitatilor curentilor
electrici, a puterilor electrice, a factorului de putere. Principiul de
functionare al aparatelor de tip electrodinamic se bazeaza pe interactiunea
conductoarelor parcurse de curenti, adica pe aparitia fortelor
electrodinamice. Sunt sensibile la suprasarcina, întrucat curentul ce trece
prin bobina mobila trece si prin arcurile spirale (care se pot încalzi la
suprasarcina pana la limite periculoase).

Capitolul 2: Criterii de clasificare a masuratorilor

2.1: Dupa forma sub care aparatul de masurat prezinta rezultatul masurii

4
 Metode de masurare analogice, la care rezultatul poate lua orice
valoare din domeniul de masurare, fiind deci o marime continua .
Metode de masurare digitale, la care rezultatul poate avea numai
anumite valori din domeniul de masurare, fiind deci o marime
discontinua. Prin operatia de cuantificare, domeniul este impartit intrun
numar de subdomenii egale (cuante sau unitati de cuantificare), iar
procesul de masurare consta in numararea cuantelor corespunzatoare
masurandului, codificarea rezultatului intr-un sistem de numeratie si
afisarea lui pe un dispozitiv specializat, sub forma unui numar.
masurarea digitala este preferabila celei analogice, deoarece:
- se elimina erorile subiective de citire;
- aparatele digitale au, un general, o precizie superioara celor Analogice;
- exista posibilitatea prelucrarii, transmiterii la distanta si inregistrarii;

2.2: Dupa caracterul masurarii in timp

Metode de masurare statice, care se efectueaza asupra unor marimi de
regim permanent, de valoare constanta in intervalul de timp in care se face
determinarea;
Metode de masurare statice, care se efectueaza asupra unor marimi de
regim permanent, de valoare constanta in intervalul de timp in care se face
determinarea;
Metode de masurare dinamice, efectuate asupra unor marimi variabile
rapid in timp si necesita aparate cu un timp de raspuns mic, care dispun de
elemente de memorare sub forma continua sau discreta a valorilor
determinate;
Metode de masurare statistice, care se efectueaza asupra unor marimi
cu caracter aleatoriu, cu variatie imprevizibila in timp, neputand fi descrise
de relatii matematice care sa stabileasca o lege de reproducere a anumitor
valori, in anumite conditii experimentale.

2.3: Dupa modul de obtinere a rezultatelor masurarii

Metodele de masurare directe sunt metodele prin care valoarea unei
marimi se obtine direct, fara efectuarea de calcule suplimentare si sunt
bazate pe compararea directa cu unitatea de masura sau cu ajutorul unui
aparat gradat in unitatile respective. In acest tip de masurare se determina
o singura marime.Exemple: masurarea temperaturii cu termometrul;
masurarea presiunii cu manometru.

5
 Metode de masurare indirecta sunt metode prin care valoarea unei
marimi se obtine prin masurarea directa a altor marimi, de care marimea de
masurat este legata printr-o relatie cunoscuta. Aceste masurari sunt mai
complexe si au o precizie mai scazuta, dar in multe cazuri nu pot fi
evitate.Exemple: masurarea rezistentelor electrice prin metoda
ampermetrului si voltmetrului folosind legea lui Ohm R=U/I; masurarea
densitatii unui corp prin masurarea masei sale M si a volumului V ® r=M/V.
Metode de masurare combinate constau in determinarea valorilor unui
anumit numar de marimi de masurat pe baza rezultatelor masurarii directe
sau indirecte a diferitelor combinatii ale acestor valori si a rezolvarii
ecuatiilor in care sunt incluse rezultatele masurarii.
Metoda diferentei – in aceasta metoda marimea de masurat se compara
cu o masura sau cu o marime cunoscuta, valoarea ei rezultand din
diferenta dintre efectele simultane ale celor doua marimi asupra aparatului
de masurat.
Metoda de rezonanta – pentru aceasta metoda este specifica utilizarea
unui circuit oscilant care se regleaza pentru a se realiza rezonanta si in
acest moment valoarea masurata a marimii se determina printr-o relatie de
calcul care implica valorile unor marimi ce se masoara si valorile unor
elemente conectate in schema.
Metoda substitutiei – implica doua masurari succesive, marimea de
masurat fiind inlocuita cu o marime, de aceeasi natura, cunoscuta cu o
exactitate superioara, reglabila astfel incat in cele doua masurari sa se
obtina aceeasi deviatie, adica efectele asupra aparatului sa fie aceleasi.

Capitolul 3: Structuri tipice ale aparatelor de masurare

6
 Mijlocul electric de masurare constituie un lant de masurare si de aceea
poate fi reprezentat printr-o schema functionala, ale carei elemente
principale pot fi denumite convertoare de masurare. Sub forma generala,
mijloacele de masurare pot fi considerate ca fiind alcatuite din trei tipuri de
convertoare de masurare:
 Convertoare de intrare (traductoare) care transforma marimea de
masurat intr-un semnal electric: curent, tensiune, numar de Impulsuri;
 Convertoare de prelucrare (amplificatoare, circuite de mediere,
circuite de comparare, circuite de formare a impulsurilor) care
transforma semnalul electric astfel incat acesta sa poata actiona
convertorul de iesire;
 Convertoare de iesire  – dau posibilitatea citirii sau inregistrarii valorii
masurate. Schemele functionale pot fi clasificate dupa natura marimii
de masurat: Activa sau pasiva si dupa modul de obtinere a valorii
masurate: analogic Sau digital.

Schema functionala a unui aparat analogic pentru masurarea unei marimi

active prezinta convertorul de intrare (traductorul) ce converteste marimea
de masurat. Semnalul metrologic electric este prelucrat de catre
convertorul de prelucrare pentru a putea fi aplicat la intrarea convertorului
de iesire care este un instrument electric de masurare.
Pentru realizarea unui aparat electric digital se inlocuieste instrumentul
magnetoelectric cu un voltmetru digital.In cazul masurarii marimilor pasive
acestea nu pot furniza energia formarii semnalului metrologic si de aceea
se face apel la o marime exterioara fenomenului supus masurarii (numita
marime de activare) care este modulata de catre marimea de masurat si
aceasta este aplicata la intrarea convertorului de intrare care converteste
marimea de activare intr-o marime electrica si lantul de masurare se
pastreaza. (Fig 1)

7
 (Fig.1)

Pentru realizarea aparatului digital se procedeaza ca in cazul marimilor

active inlocuindu-se convertorul de Iesire – cu un voltmetru digital.(Fig.2)

(Fig .2)

8
Capitolul 4: Masurarea marimilor electrice
4.1: Masurarea intensitatii curentilor
Masurarea intensitatii curentului se face cu ajutorul unui ampermetru
intercalat în serie cu receptorul. La intercalarea aparatului în circuit,
rezistenta totala se mareste cu r a -rezistenţa interioară a aparatului.
e
Intensitatea curentului iniţial, este dată de relaţia: I 0= R +r , unde r reprezinta
rezistenta interioara.
Dupa intercalarea ampermetrului intensitatea curentului scade la
e
valoarea: I = R +r + R . Diferenta I 0−I =∆ I reprezinta eroarea absoluta datorata
a

intercalarii aparatului, eroare care este cu atat mai mica cu cat Ra are o
valoare mai mic Pentru a masura intensitati de curenti mai mari decat
valoarea nominala i pe care o poate masura ampermetrul, de exemplu:
I=ni, se leaga în paralel cu aparatul un rezistor R S . Numarul n, indica de cate
ori se largeste domeniul de masurare al ampermetrului.(Fig.3)

(Fig.3)

Valoarea rezistentei suntului se determina cu expresia:

Ra
R S=
n−1

În curent alternativ, pentru masurarea curentilor de intensitati mari sau

pentru masurarea curentilor din circuitele de înalta tensiune se folosesc
transformatoarele de intensitate.

9
4.2: Masurarea tensiunilor
Pentru masurarea unei tensiuni sau a unei caderi de tensiune, se
utilizeaza un voltmetru ce se leaga în paralel fata de receptorul caruia i se
masoara tensiunea. Considerand rezistenta interioara a voltmetrului rv,
R Rv
rezistenta echivalenta este: R= R+ R
v

Adica R < R şi deci în circuit intensitatea curentului se modifica de la

e e
valoarea I data de relatia: I = R +r la valoarea I = R ÷ r
Voltmetrul masoara deci, caderea de tensiune U'= R'I' şi nu U = RI.
Diferenta U −U'= ΔU reprezinta eroarea absoluta, care este egala cu:
ℜ Re
∆ U =RI −R I = −
R+r R +r

Se observa ca ΔU tinde catre zero atunci când R' este apropiat de R,

adica atunci când R vtinde catre infinit.
Pentru a largi domeniul de măsurare la un voltmetru, adica daca un
voltmetru poate masura o tensiune nominala u=R v i si dorim sa masoare o
tensiune U = nu (n-un numar care reprezinta de cate ori se mareste
domeniul de masura), atunci în serie cu voltmetrul trebuie să se pune un
rezistor a carui rezistenta Ra o vom numi rezistenta aditionala.(Fig.4)

(Fig.4)
Din relatia:U =u+ Ra i rezulta: R A =RV ( n−1)
Pentru masurarea tensiunilor alternative mari, se folosesc
transformatoare de tensiune.
În practica se întalnesc foarte frecvent aparate universale, care masoara
curenti, tensiuni si rezistente, numite avometre sau voltampermetre.

10
4.3: Masurarea rezistentelor
Exista mai multe metode pentru masurarea rezistentelor si anume:
 metode indirecte (cu ampermetru si voltmetru);
 metode directe (cu ohmmetrul sau cu circuite în punte);

Capitolul 5: Masurarea puterilor electrice

5.1: Masurarea puterilor în curent continuu
In curent continuu, puterea este data de produsul dintre tensiunea la
bornele receptorului si intensitatea curentului ce strabate receptorul. Se
poate face deci o masurare cu ajutorul ampermetrului si voltmetrului,
schema de montaj fiind aceeasi ca si la masurarea rezistentei pentru
montajul aval si pentru montajul amonte. Relatiile de calcul vor fi:
2
U U
( )
- pentru montajul în aval: R x =U I − r =UI− r
v v

U2
unde r reprezinta puterea consumata de voltmetru;
v

- pentru montajul în amonte: P x =I ( U −r a I ) =UI−r a I 2

unde r a I 2 reprezinta puterea consumata de ampermetru.
Rezulta ca eroarea afectata de metoda la montajul în aval va fi mai mica
atunci cand tensiunea de la bornele receptorului este mica si rezistenta
interioara a voltmetrului este mare, iar pentru montajul amonte, eroarea va
fi mai mica atunci cand receptorul este strabatut de un curent mic si
rezistenta interioara a ampermetrului este mica.
Masurarea puterii în curent continuu se poate face şi cu ajutorul unui
aparat cu citire directa, numit wattmetru .Wattmetrele cele mai raspandite
în practica sunt cele de tip electrodinamic. Bobina fixa, numita şi bobina de
curent, se leaga în serie cu receptorul, iar bobina mobila, numita şi bobina
de tensiune, se leaga în paralel fata de receptor. În general, în serie cu
bobina de tensiune se leaga o rezistenta aditionala. Bornele wattmetrului
marcate cu o steluta sau cu o sageata , indica împreuna spre plusul de la
sursa de energie. Deviatia acului indicator este proportionala cu puterea
receptorului.(Fig.5)

(Fig.5)

11
 Pentru a pune în evidenta acest lucru vom considera deviatia α data de
relatia la aparatele electrodinamice:
U
α =K I 1 I 2=KI =K UI =K P
R v+ R a
Scara instrumentului va fi uniforma. Orice wattmetru are marcat atat
curentul maxim, cat şi tensiunea maxima admise sa treaca prin bobinele de
curent si de tensiune. Produsul acestor doua marimi da puterea maxima,
corespunzatoare numarului maxim de diviziuni ale wattmetrului.

5.2: Masurarea puterilor în curent alternativ monofazat

În c.a. avem o putere activa P=UIcosϕ care se masoara în wati si o
putere reactiva Q=UIsinϕ , care se masoara în VAR.
Puterea activa se masoara direct cu wattmetrul, iar puterea reactiva cu
varmetru.
Wattmetrele întrebuintate la masurarea puterii în c.a., sunt în general de
tip electrodinamic. Se folosesc însa si wattmetre de inductie, a caror
functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica si care
sunt folosite mai des ca aparate înregistratoare.
Schema de montaj a unui wattmetru, în curent alternativ, este
asemanatoare cu cea din curent continuu cu deosebirea ca în locul sursei
de c.c. intervine o sursa de c.a. La un instrument de tip electrodinamic
deviatia acului indicator este proportionala cu produsul curentilor care
strabat cele doua bobine, însa intervine şi cosinusul unghiului dintre cei doi
curenti, adica: α =K I A I V cosφ unde I Aeste curentul ce trece prin bobina
amper si I V curentul ce trece prin bobina volt. Din diagrama de fazori,
reprezentata în (fig.6), se observa ca interactiunea are loc între curentul I V
care este în faza cu tensiunea de la bornele receptorului, deoarece este un
curent activ ce strabate bobina volt si rezistenta aditionala si I A care este
componenta activa a curentului ce trece prin bobina amper ( I Aaste acelasi
cu curentul ce trece prin receptorul de impedanta Z si are factorul de putere
cos ).

(Fig.6)
Curentii I A si I V sunt dati de relatiile :

12
 U U
I A=I , I V = =
Z V √¿ ¿ ¿
Înlocuind acesti curenti în relatia se obtine:
U
α =KI cosφ=K P
Ra
Aparatul masoara deci puterea activa a receptorului si scara va fi uniforma.
Masurarea puterii reactive se face cu un varmetru, aparat care difera de
wattmetru numai prin aceea ca în serie cu bobina volt se leaga o reactanta
inductiva. Din aceasta cauza în schemele de montaj aparatul se distinge
numai prin simbolul sau (în schema din (fig.5)în dreptul aparatului se pune
Var). Rezistenta aditionala de la wattmetru si reactanta inductiva de la
varmetru fiind montate în interiorul aparatului, în schemele electrice
acestea nu figureaza separat.
Deviatia acului indicator, la un varmetru de tip electrodinamic este data
de aceeasi relatie ca şi la wattmetru, însa curentii I A si I V vor fi:
U U
I A=I si I V=
Z V √ r v +¿ ¿ ¿ unde I V sete un curent aproape reactiv, fiind
= 2

defazat în urma cu π /2 fata de tensiune ( X a=reactanta inductiva aditionala

legata în serie cu bobina volt), iar α este defazajul între fazorii I Asi I V .(Fig .
7).

(Fig.7)
Rezulta:
α =K I A I v cos ⁡ ( π2 −φ)=KI XU sinφ=K Q
a

Aparatul masoara deci şi puterea reactiva a receptorului si scara va fi

uniforma.

5.3: Masurarea puterii reactive în curent alternativ trifazat

Puterea activa în curent alternativ trifazat se poate masura : fie cu un
wattmetru monofazat, fie cu doua wattmetre monofazate, fie cu trei
wattmetre monofazate, fie cu un wattmetru trifazat.

13
 Masurarea puterii active cu un wattmetru monofazat se face numai în
cazul receptoarelor trifazate echilibrate. Puterea masurata P=3 PW ( PW este
indicatia wattmetrului) .Wattmetrul indica puterea pe o singură faza.
Schema de montaj este cea din (Fig.8) sau (Fig.9)

(Fig.8) (Fig.9)
În cazul receptoarelor la care nulul nu este accesibil sau la care nu se
poate intercala wattmetru ca în (fig .9), atunci se realizează o schemă de
montaj ca în (fig.10) sau (Fig.11) adică se creează un punct neutru
artificial.

(Fig.10) (Fig.11)
Rezistentele R1 , R2 , si R3 se aleg în asa fel încat sa fie îndeplinita conditia:
r v + R1 =R 2=R3,unde r v este rezistenta ohmica a bobinei volt inclusiv rezistenta
aditionala corespunzatoare tensiunii de functionare.
Puterea este data de relatia: P=3 P w
Masurarea puterii active cu trei wattmetre monofazate, se face în cazul
receptoarelor trifazate neechilibrate. Se monteaza cate un wattmetru pe
fiecare faza în parte si puterea totala rezulta din însumarea puterilor
indicate de fiecare wattmetru, adica:
P=P w1 + Pw 2 + Pw 3
Schema de montaj se realizează fie ca în (fig.12) fie ca în (fig.13).

14
 (Fig.12) (Fig.13)
Schema de montaj a celor doua wattmetre este cea din (Fig.14). Puterea
instantanee a receptorului este:
p= p1 + p2 + p3 sau p=u A i A +uB i B +u C i C

(Fig.14)
Insa i B =−( i A +i C ) si deci
p=u A i A −u B ( i A +iC ) + uC i C = ( u A −uB ) i A + ( u C −u B ) i C =u AB i A +u CB i C

r
P=∫ ( u AB i A +u CB i C ) dt=U AB I A cos ( U´AB , I´A ) +U CB I C cos ⁡( U´CB , I´C )
0

Din diagrama de fazori, reprezentata în (fig.15) rezulta ca:

⟨ ( U´AB , I´A ) =20o ⟩ + φ si ⟨ ( U CB , I C ) =30o−φ ⟩

Dacă notam: P1=U AB I A cos ( 30o + φ ) P 2=U CB I C cos ⁡(30 o−φ) se observa ca: P1este
puterea indicată de wattmetrul W 1 si P2 este puterea indicata de wattmetrul
W 2.

Rezultă că puterea totală este: P=P w1 + Pw 2

Daca notam:U AB =U CB =U 1 , I A =I C =I 1 şi dezvoltam cos(30 ± φ), se obtine relatia

puterii în curent trifazat, adica:

15
P=U 1 I 1(cos 30 cosφ−sin 30 sinφ+sin 30 sinφ)
3
sau: P=U 1 I 1 ∙ 2∙ √ cosφ=√ 3U 1 I 1 cosφ
2

(Fig.15)

Capitolul 6: Masurarea energiei electrice

6.1 Masurarea energiei electrice în circuitele de curent continuu
Aparatele care pot masura direct energia electrica consumata de
un receptor sau furnizata de un generator se numesc contoare de
energie electrica.
Contoarele analogice de c.c. sunt de tip electrodinamic si sunt
asemanatoare, din punct de vedere constructiv, cu wattmetrele
electrodinamice, avand ca parti principale ale sistemului activ o bobina
amper, care este fixa si o bobina volt, mobila, care se comporta ca un
indus (rotor) de motor de c.c. Axul contorului este vertical si se roteste între
doua lagare. Pe ax este fixat un disc subtire de aluminiu care se roteste
între polii unui magnet permanent (în scopul producerii unui cuplu de
franare) si un surub fara sfarsit care angreneaza rotile dintate ale
mecanismului înregistrator. Mecanismul înregistrator înregistreaza numarul
de rotatii executate de discul de aluminiu care este proportional cu energia
consumata si este dat în Kwh. Momentul cuplului motor, dat de
interactiunea curentilor ce strabat cele doua bobine, este proportional cu
produsul celor doi curenti si deci:
M m=kI ∙ I v
I v -curentul din circuitul bobinei volt are expresia:
U−E U
I V= =
r v + Ra r V + R a

r v– rezistenta bobinei volt;

Ra – rezistenta aditionala legata în serie cu bobina volt;

16
U – tensiunea aplicată circuitului de tensiune;
E – tensiunea contra-electromotoare indusă în bobina volt datorită rotaţiei
sale în câmpul magnetic care, fiind mult mai mică decât U, se poate neglija.
În acest mod expresia momentului cuplului motor devine:
U
M m=kI =k IU =k P
r v + Ra
si deci momentul cuplului motor este proportional cu puterea receptorului.
Scheme de montaj a contorului este identica cu cea a unui wattmetru, cu
deosebirea ca aparatul va fi marcat cu kWh în loc de W.

6.2 Masurarea energiei electrice active în circuitele de curent alternativ

Masurarea energiei electrice active în curent alternativ se poate face cu
contoare de inductie, cu contoare electronice sau cu contoare numerice. În
ultima perioada aparatele de masura electronice si numerice ocupa din ce
în ce mai mult teren în instalatiile de masurare, ca urmare a precizie mai
ridicate si posibilitatii de integrare a acestora intr-un sistem de masurare
automat. Ele pot fi monofazate sau trifazate, dupa tipul circuitului.
Contoarele monofazate de inductie sunt construite din doi electromagneti
1 şi 2 (fig.16) avand întrefieruri între care se poate roti un disc de aluminiu
3. Electromagnetul 1 are o înfasurare cu un numar de spire mare,
reprezentand bobina volt. Electromagnetul 2, sub forma de U, asezat sub
disc, are o înfasurare cu un numar mic de spire, reprezentand bobina
amper. Fluxul magnetic produs de curentul ce parcurge bobine volt se
închide, în cea mai mare parte, prin ramificatia 4, numita sunt magnetic, iar
cealalta parte strabate discul de aluminiu. Fluxul magnetic produs de
curentul ce strabate bobina amper, strabate discul de aluminiu de două ori.
Deoarece discul de aluminiu este strabatut de trei fluxuri magnetice,
aparatul descris se numeste aparat de inductie cu trei fluxuri.

17
 (Fig.16)
Functionarea se bazeaza pe faptul ca la trecerea curentului alternativ prin
cele doua bobine, fluxurile magnetice variabile induc în discul de aluminiu
curenti turbionari. Curentii turbionari produsi de un electromagnet
interactioneaza cu campul magnetic al celuilalt electromagnet si prin
intermediul fortelor electromagnetice, se produce un cuplu motor sub
actiunea caruia discul se va roti. Se poate demonstra ca momentul cuplului
motor este dat de relatia:
M m=K ϕ 1 ∙ ϕ2 ∙sin ψ
ϕ 1– reprezinta valoarea eficace a fluxului magnetic produs în disc de
electromagnetul 1;
ϕ 2– fluxul magnetic produs în disc de electromagnetul 2;
φ - defazajul dintre curenţii i 1 si i 2 care strabat bobinele electromagnetilor.
Deoarece fluxurile magnetice∅ 1si ∅ 2 sunt proportionale cu valorile eficace
I 1 si I 2 ale curenţilor care îi produc, relaţia de mai sus se poate scrie:
M m=K 1 I 1 I 2 sin ψ
Bobina electromagnetului 1 având reactanţa inductivă mult mai mare ca
rezistenţa ohmică, curentul ce o străbate va fi defazat în urmă faţă de
tensiune cu un unghi de aproape 90 o (fig.17) şi deci: sin ψ = cos ϕ.
U
dar I 2=I , I 1= Lω

U
Rezulta , deci relatia: M m=K 1 I Lω cosφ=K 2 UIcosφ=K 2 P,

18
 (Fig.17)
Cuplul de franare fiind produs în mod analog ca la contoarele de curent
continuu, va fi proportional cu dα/dt. La echilibru M m=M f si deci se ajunge la
relatia:W e =K ∙ nt
Unde: W e este energia electrica;
K este o constants, iar nt este numarul total de rotatii în intervalul de timp t.
Schema de montaj a contorului monofazat este asemanatoare cu cea de
la masurarea puterii active cu wattmetru monofazat cu deosebirea ca în
dreptul aparatului se trece la kWh.
Contoarele trifazate de energie activă se construiesc din trei sau două
echipaje (fig.18) a), b). În cazul contoarelor de inducţie, fiecare echipaj este
compus din câte doi electromagneţi, discurile de aluminiu având acelaşi ax,
iar mecanismul de înregistrare a energiei active fiind comun.
În (fig.18) a) şi b) sunt prezentate schemele de montaj pentru două
contoare de energie electrică, primul cu trei echipaje şi al doilea cu două
echipaje, folosite pentru instalaţiile cu 4 conductoare sau cu 3 conductoare.

(Fig.18)
6.3 Masurarea energiei reactive

19
 Pentru masurarea energiei electrice reactive în locul contoarelor de
energie electrica activa, se folosesc contoare de energie reactiva.Întrucat
puterea reactiva integrata de aceste contoare poate fi pozitiva sau negativa
(inductiva sau capacitiva), contoarele de energie reactiva se executa în
mod special pentru fiecare din aceste doua feluri de sarcina, existand deci
contoare de energie inductiva (consumata) si contoare de energie
capacitiva (debitata). Diferenta lor constructiva se reduce numai la
inversarea sensului curentului în unele bobine, de obicei în bobinele
amper.Schemele de montaj sunt aceleasi ca si în cazul masurarii energiei
electrice active, numai ca se utilizeaza contoarele pentru energie reactiva.

6.4 Masurarea impedantelor

Masurarea impedantelor se poate face direct folosind metode de punte
sau aparate specializate care sa masoare direct una din componentele
impedantei si indirect - folosind fie un ampermetru, un voltmetru, o sursa de
c.c si o sursa de c.a., sau - un ampermetru, un voltmetru si un wattmetru.
În cazul masurarii inductivitatilor si capacitatilor, trebuie sa se tina seama
de o serie de factori, cum ar fi: variatia în functie de curent, în cazul
bobinelor cu miez de fier, a inductivitatilor proprii si mutuale datorita
dependentei permeabilitatii magnetice de intensitatea campului magnetic;
variatia cu tensiunea aplicata, cu temperatura, cu umiditatea si cu alti
parametri, a capacitatilor dielectricilor neliniari. Rezultatele masura- torilor
mai sunt influentate: de frecventa curentului alternativ; de pierderile de
putere datorita fenomenului de histerezis; de efectul curentilor turbionari
prin efectul Joule-Lenz.Metodele cele mai exacte, folosite la masurarea
inductivitatilor si capacitatilor sunt metodele de punte.

Capitolul 7: Sanatate si securitatea muncii

20
 Protectia muncii este un sistem de masuri si mijloace social-economice,
organizatorice, tehnice, profilactic-curative, care actioneaza in baza actelor
legislative si normative si care asigura securitatea angajatului, pastrarea
sanatatii si a capacitatii de munca a acestuia in procesul de munca.
Scopul protectiei muncii este de a reduce la minimum, probabilitatea
afectarii sau imbolnavirii angajatului cu crearea concomitenta a conditiilor
confortabile de munca la o productivitate maximala a acesteia.
Securitatea muncii in activitatea de productie se asigura pe urmatoarele
cai:
Instruirea in materie de protectia muncii a tuturor angajatilor si a altor
persoane la toate nivelurile de educatie si pregatire profesionala;
Instructarea prealabila si periodica a tuturor angajatilor; Pregatirea speciala
angajatilor care deservesc masini, mecanisme si utilaje fata de care sunt
inaintate cerinte sporite de securitate; Verificarea periodica a cunostintelor
personalului tehnic ingineresc a materiei in protectia muncii (nu mai rar
decat o data in trei luni).
Directii principale ale politicii de stat in domeniul protectiei muncii:
Asigurarea prioritatii ale politicii de stat in domeniul protectiei muncii.
Emiterea si aplicarea actelor normative privind protectia muncii;
Coordonarea activitatilor in domeniul protectiei muncii si al mediului;
Supravegherea si controlul de stat asupra respectarii actelor normative in
domeniul protectiei muncii; Cercetarea si evidenta accidentelor de munca
si a bolilor profesionale; Apararea intereselor legitime ale salariatilor care
au avut de suferit in urma accidentelor de munca si a bolilor
profesionale;Stabilirea compensatiilor pentru munca in conditii grele,
vatamatoare sau periculoase ce nu pot fi inlaturate in conditiile nivelului
tehnic actual; Participarea autoritatilor publice la realizarea masurilor de
protectie si al organizarii muncii;
Pregatirea si reciclarea specialistilor in domeniul protectiei muncii
-  organizarea evidentei statistice de stat privind conditiile de munca,
accidentele de munca, bolile profesionale si consecintele materiale ale
acestora;
-  colaborarea internationala in domeniul protectiei muncii;
-  contribuirea la crearea conditiilor nepericuloase de munca, la
elaborarea si utilizarea tehnicii si tehnologiilor nepericuloase, la producerea
mijloacelor de protectie individuala si colectiva a salariatilor;
Reglementarea asigurarii salariatilor cu echipament de protectie
individuala si colectiva cu incaperi si instalatii sanitar-social, cu mijloace
curativ profilactice din contul angajatului.

21
 Un sir de productie tehnologica in constructia, industria materialelor de
constructie si in alte domenii ale industriei sunt insotite de formarea si
raspandirea in mediul de productie a prafului, care influenteaza negativ
asupra organismului uman si in indeosebit asupra organelor respiratorii.
Praful de productie influenteaza negativ nu numai asupra organismului
uman, adesea el inrautateste mediul de productie in limitele zonei de lucru,
duce la uzarea rapida a pieselor si agregarea supuse frecarii. Afara de
aceasta, praful poate fi sursa de electricitate statica. Praful se formeaza in
timpul maruntirii, macinarii, fractionarii diferitor materiale, la transportarea,
incarcarea si descarcarea materialelor pulverulente; la pregatirea
suprafetelor constructiilor pentru izolare si finisare; in timpul executarii
lucrarilor de terasamente; la demolarea constrcutiilor si instalatiilor
etc. Gradul de influenta a prafului asupra organismuli uman depinde de
proprietatile lui fizico – chimice, toxicitate, dispersitate si concentratie.
In cazul, cand metodele de desprafuire a aerului zonei de munca nu
asigura micsorarea concentratiei prafului pana la valoarea admisibila sau
curatarea mediului aerian este imposibila sau neefectiva pentru protectia
vremelnica a organelor omului sunt folosite haine speciale si mijloace
individuale de protectie.
Echipamentul de protectie antipraf se alege in conformitate cu normele
existente „imbracaminte, incaltaminte speciala si echipament de protectie”
elaborat de Institutul Central de Cercetare in Domeniul Protectia Muncii.
Pentru protectia organelor de respiratie, de prafurile de var, de ciment,
ipsos, azbest sunt folosite respiratoare de tipul RN-19.
Pentru protectia ochilor se folosesc ochelarii speciali antipraf.
Pentru protectia corpului sunt folosite costume si combinizoane contra
prafului confectionate dintr-o tesatura speciala, care se curata usor prin
scuturare.
Cerinte sanitaro-igienice fata de sisteme de ventilare.
1. Sisteme de ventilatie trebuie sa fie calculate corect. Volumul de aer
trebuie sa fie suficient pentru eliminarea surplusurilor de caldura, umezeala
si a substantelor nocive;
2. Sisteme de ventilare trebuie sa fie plasate in asa mod ca eliminare sa fie
executata din locuri cu degajari sporite, iar aspirarea aerului curat - in locuri
cu concentratii minime. Daca aceasta se refera la surplusuri de caldura,
atunci aspirare sa se execute la podea, iar eliminarea de sub tavanul
incaperii.
Biografie
1. Chivu, M., Masurari electrice si electronice, Universitatea Tehnica
Timisoara, 1995

22
 2. Ignea, A., Chivu, M., Borza, T., Masurari electrice si electronice,
Culegere de probleme,Editura Politehnica Timisoara, 2003

http://www.qreferat.com/referate/constructii/PROIECT-DE-CERTIFICARE-
ATESTAT849.php
http://www.emie.ugal.ro/ee/cap.4_final_07.02.07.pdf

23