Universitatea din Oradea

Facultatea de Inginerie Electrica si Tehnologia Informatiei

PROIECT
la disciplina
ELECTROTERMIE

Coordonator: Student:
Conf. dr. ing. Livia Bandici Blaj Corneliu

Oradea
2017
 Universitatea din Oradea
Facultatea de Inginerie Electrica si Tehnologia Informatie

PROIECTAREA
UNUI INDUCTOR
pentru incalzirea prin inductie a unei cuve
cilindrice

Coordonator: Student:
Conf. dr. ing. Livia Bandici Blaj Corneliu

Oradea
2017

2
 Tema proiect:
Proiectarea unui inductor pentru încălzirea prin inducţie
a unui recipient care contine o substanta chimica

Un recipient realizat din material magnetic este incalzit prin efectul

curentilor indusi, de un inductor realizat dintr-un cablu de cupru de sectiune
S=10 [mm2] infasurat in forma de elice cu diametrul d₁m=6.6[m] înălţimea
h =7.5[m].
1
Puterea necesară încălzirii recipientului P=7*10⁵[kW]este furnizata prin
alimentarea inductorului la o tensiune U=400[V], f=50[Hz] .

Dimensiunile recipientului:

diametrul recipientului d2=7[m]

inălţimea recipientului h2=9[m]

rezistivitatea metalului ρ2=16*10‾⁸

rezistivitatea cuprului ρCu=1.8*10‾⁸

permeabilitatea relativa μr2=100

permeabilitatea vidului μ≈1

grosimea peretelui g=30[mm]

3
 Cuprins:

Cap I: Notiuni generale privind incalzirea prin inductie

1.1. Partile component ale instalatiei si metode de incalzire
1.2. Legea inductiei electromagnetice
Cap II: Bazele generale ale calculului inductoarelor pentru incalzirea pieselor
2.1. Patrunderea campului electromagnetic si puterea transmisa piesei
2.1.1. Patrunderea campului electromagnetic in corpuri cilindrice
2.2. Influenta caracteristicilor de material asupra adancimii de patrundere
2.3. Masuri pentru cresterea puterii transferate prin inductie
electromagnetica
Cap III: Calculul inductorului
3.1. Determinarea valorilor adancimii de patrundere
3.2. Determinarea rezistentei electrice a peretelui lateral al cuvei si
valoarea curentului Indus
3.3. Determinarea parametrilor echivalenti ai ansamblului inductor-cuva
si a indicatorilor energetic ai incalzirii
3.4. Determinarea capacitatii bateriei de condensatoare necesara aducerii
la unitate a factorului de putere al instalatiei
3.5. Determinarea randamentului incalzirii
Concluzii
Bibliografie

4
 CAPITOLUL 1
NOTIUNI GENERALE DESPRE INCALZIREA PRIN INDUCTIE

Incalzirea prin inductie electromagnetica se bazeaza pe efectul de patrunderea a

campului electromagnetic in materialele conductoare ( piesa, baie de metal) aflate intr-un
camp magnetic variabil in timp. Curentii electrici turbionari determinati de tensiunile
electromotoare induse conduc la incalzirea acestuia prin effect Joule.
Principalele avantaje ale incalzirii prin inductie electromagnetica sunt:
- caldura se dezvolta in corpul care urmeaza a fi incalzit, obtinandu-se un transfer

important de energie (> 1000 kW/m2) si deci o vviteza mare de incalzire;\

- instalatiile sunt relative simple, fiind posibil lucrul in vid sau atmosfera controlata;
- posibilitatea de automatizare si functionare in flux continuu;
- se asigura conditii optime de munca cu o poluare redusa a mediului ambient.
Multe dintre aplicatiile incalzirii prin inductie necesita insa surse de alimentare la o
frecventa diferita de cea industriala, cea ce constituie un dezavantaj, datorita cresterii costului
instalatiei.
1.1.Partile componente ale instalatiei si metode de incalzire
Conform schemei electrice echivalente din figura de mai jos, echipamentul electric al
instalaţiilor de incălzire prin inducţie se compune din: sursa de alimentare; bateria de
condensatoare de compensare a facorului de putere; reţeaua scurtă; transformatorul de
adaptare; cuptorul de inducţie; aparatele de măsură la frecvenţă industrială, medie sau înaltă;
sistemul de reglaj automat; aparate de conectare, protecţie şi automatizare; ecrane magnetice.

Fig 1.1 Schema echivalenta a unei instalatii de incalzire prin inductie. [5]

5
 Sursele de alimentare se clasifică î.n funcţie de frecvenţa generată, în surse de:
joasă frecvenţă: generatoare sincrone rotite lent, cicloconvertoare cu tiristoare;inalta
frecventa: transformatoare sau autotransformatoare inclusiv instalatiile a cuptoarelor
monofazate,medie frecventa: multiplicatoare ferornagnetice de frecvenţă, generatoare
rotative, convertoare cu tiristoare;înaltă frecvenţă: generatoare cu tranzistoare şi tuburi
electronice.
Alegerea sursei de alimentare se face în funcţie de frecvenţa cerută şi randamentul
generatorului tinand cont de valoarea investitiilor si a cheltuielilor de exploatare.

Incălzirea prin inducţie este utilizată pentru:

 topirea, menţinerea în stare caldă şi supraincălzirea metalelor (oţel, fontă,
cupru, aluminiu, zinc, magneziu şi aliajcle lor) in cuptoare de creuzet sau
canal;
 încălzirea în profunzime a semifabricatelor din oţel, cupru, aluminiu s.a.,
sub formă de blocuri, bolţuri, bare, table, sirme ş.a., ce urmează a fi
prelucrate la cald prin forjare, matriţare, presare, laminare
 tratamentul termic superficial al pieselor din oţel sau fontă, utilizate în
construcţia de maşini;
 aplicaţii speciale: lipirea, sudarea, detensionarea sudurilor, agitarea
metalelor topite, transportul şi dozarea metalelor topite, topirea fără
creuzet.
1.2. Legea inductiei electromagnetice

Aceastã lege se referã la fenomenul inducţiei electromagnetice care ne spune cã

întotdeana atunci când o suprafaţã mãrginitã de un contur este strãbãtutã de un flux magnetic
variabil în timp, în lungul conturului apare o tensiune electromotoare indusã. Dacã conturul
considerat urmãreşte un circuit electric închis, t.e.m. indusã dã naştere unui curent electric.
Primul care a formulat legea inducţiei electromagnetice a fost Faraday care i-a dat
forma prezentatã într-unul dintre paragrafele precedente:

q   (1.2.1)
r
Deci: cantitatea de electricitate q care în procesul inducţiei
electromagnetice a trecut prin secţiunea transversalã a circuitului într-un interval de timp
oarecare, este egalã cu raportul - luat cu semn schimbat - dintre creşterea, în acelaşi interval
de timp, a fluxului magnetic  care strãbate suprafaţa limitatã de conturul circuitului şi
rezistenţa r a circuitului.

6
 Aceastã formulare a legii inducţiei electromagnetice trebuie consideratã
fundamentalã. Atragem atenţia asupra faptului cã fluxul  care trece prin suprafaţa limitatã
de conturul circuitului, în general, este produs atât de curenţi şi corpuri magnetizate,
exterioare circuitului studiat, cât şi de curentul din circuitul studiat
Astfel, în cazul general, în expresia inducţiei electromagnetice,  reprezintã
creşterea fluxului rezultant, care strãbate suprafaţa limitatã de conturul circuitului. În
particular, în cazul unei variaţii mici a fluxului rezultant, vom avea:
d
dq   (1.2.2)
r
unde dq  i dt este cantitatea de electricitate care trece prin secţiunea transversalã a
circuitului în intervalul de timp dt, în care fluxul variazã cu d . Vom avea astfel:
d
i dt   (1.2.3)
r
sau
d
ir   . (1.2.4)
dt
Produsul dintre i şi r reprezintã cãderea de tensiune de-a lungul întregului circuit
închis. Conform celei de-a doua legi a lui Kirchhoff, cãderea de tensiune este egalã cu forţa
electromotoare care acţioneazã în acest circuit. Prin urmare, trebuie sã recunoaştem în
mãrimea care stã în partea dreaptã a ultimei egalitãţi forţa electromotoare (sau tensiunea
electromotoare) care apare în circuit în procesul inducţiei electromagnetice. Avem astfel:
d
e , (1.2.5)
dt
adicã, forţa electromotoare indusã în circuit la variaţia fluxului magnetic care strãbate
suprafaţa limitatã de conturul circuitului este egalã cu viteza de variaţie a fluxului, luatã cu
semnul minus.
Aceastã formulare a legii inducţiei electromagnetice aparţine lui Maxwell. Ambele
formulãri menţionate conţin variaţia fluxului care strãbate suprafaţa limitatã de conturul în
care se induce forţa electromotoare (f.e.m.). Deoarece o suprafaţã finitã deschisã este limitatã
întotdeauna de un contur închis, formulãrile de mai sus sunt valabile numai pentru contururile
închise nu şi pentru porţiuni din aceste contururi. Dupã cum am mai spus, liniile magnetice
sunt continue pretutindeni. Datoritã acestui fapt, liniile magnetice pot intra sau ieşi din
interiorul conturului închis, numai tãind undeva acest contur. Astfel, variaţia fluxului 
trebuie sã fie egalã cu numãrul liniilor magnetice unitate N , tãiate de contur:
  N (1.2.6)

7
 În aceste condiţii, legea inducţiei electromagnetice poate fi scrisã sub forma:
N
q   (1.2.7)
r
adicã, cantitatea de electricitate care a trecut într-un interval de timp oarecare prin secţiunea
transversalã a circuitului curentului indus este egalã cu raportul - luat cu semnul minus -
dintre numãrul de linii magnetice unitate, tãiate în acest timp de conturul circuitului şi
rezistenţa circuitului.
Sub aceastã formã a fost datã de cãtre Faraday legea inducţiei electromagnetice. În
concepţia lui Faraday, fluxul magnetic este format din totalitatea liniilor magnetice, care -
dupã pãrerea lui - reprezentau elementele fizice ale fluxului, iar fiecare fenomen observat în
câmp magnetic, era considerat de Faraday drept o manifestare a proprietãţilor speciale ale
liniilor magnetice. În particular, conform acestor concepţii, fenomenul inducţiei
electromagnetice apare ori de câte ori conturul curentului indus este intersectat de liniile
magnetice. Egalitatea   N trebuie sã fie valabilã pentru orice variaţie a fluxului,
produsã în orice interval de timp. Astfel, la o variaţie micã d  dN , expresia f.e.m. se poate
scrie sub forma:
dN
e (1.2.8)
dt
Rezultã cã forţa electromotoare indusã în circuit este egalã cu viteza - luatã cu semn
schimbat - cu care liniile magnetice unitate taie circuitul. Aceastã formulare a legii inducţiei
electromagnetice, care rezultã din formularea de bazã a lui Faraday, o vom numi tot formula
lui Faraday. Aplicate la circuitele închise, formulãrile lui Faraday şi Maxwell sunt identice
şi pentru f.e.m. care apar într-un circuit închis se poate scrie întotdeauna:
d dN
e  . (1.2.9)
dt dt
Dacã însã, expresia datã de Maxwell pentru f.e.m. indusã, prin esenţa ei, poate fi
utilizatã numai la circuitele închise, în schimb, expresia datã de Faraday pentru f.e.m., în care
întreaga atenţie se acordã numai acţiunii de intersectare a circuitului de liniile de câmp
magnetic, poate fi aplicatã şi unei porţiuni de circuit. Din acest punct de vedere, ultima
expresie este mai generalã.
Tensiunea e se mãsoarã în volţi iar fluxul  în weberi. Vom lua în cele ce urmeazã
cazul unei bobine cu un numãr n de spire şi cu  fluxul magnetic fascicular prin interiorul ei.
Legea inducţiei electromagnetice va avea în cazul acesta urmãtoarea formã:
d ( n ) d
e  n . (1.2.10)
dt dt

8
 Sã considerãm o porţiune liniarã dintr-un conductor de lungime l, care se mişcã cu
viteza v într-un câmp magnetic omogen (fig.1.).[2]
Sã presupunem cã direcţia mişcãrii este perpendicular
pe liniile magnetice şi pe axa conductorului şi pe lângã
acestea, presupunem cã axa conductorului este
perpendicular pe liniile magnetice. În intervalul de timp
dt, porţiunea de conductor se va deplasa pe o distanţã
egalã cu vdt şi va descrie (va mãtura) o suprafaţã egalã

Fig.1. Conductor liniar deplasat cu lvdt. Toate liniile magnetice care trec prin

în perp magnetic. aceastã suprafaţã vor fi tãiate de porţiunea de

conductor. Deoarece numãrul liniilor magnetice unitate care trec prin unitatea de suprafaţã

9erpendicular pe liniile magnetice, este egal cu valoarea absolutã a inducţiei magnetice B ,
numãrul de linii magnetice unitate tãiate de porţiunea de conductor în unitatea de timp este

B l v dt
egal cu  B l v . Prin urmare, conform formulãrii date de Faraday legii inducţiei
dt
electromagnetice, valoarea absolutã a f.e.m. induse în porţiunea de conductor se poate scrie:
e  Blv (1.2.11)
Sensul f.e.m. poate fi determinat folosind regula mâinii
drepte. Dacã se ţine mâna dreaptã în aşa fel încât liniile de
inducţie pãtrund prin palmã, iar degetul mare aratã sensul
mişcãrii conductorului, degetele întinse vor indica sensul
f.e.m.

Ultima expresie a f.e.m. este folositã, de obicei, pentru calculul f.e.m. induse în
barele înfãşurãrilor maşinilor electrice. Este clar cã aceastã expresie rãmâne valabilã pentru
valoarea instantanee a f.e.m. şi în cazul când inducţia variazã în sensul mişcãrii
conductorului, cu condiţia ca inducţia sã rãmânã constantã de-a lungul conductorului. În
Fig. .2. Regula mâinii cazul mişcãrii cu vitezã constantã a conductorului, curba
drepte. care exprimã variaţia f.e.m. în funcţie de timp este
asemenea curbei care reprezintã variaţia inducţiei în spaţiu
în sensul mişcãrii conductorului.

9
 Folosind acest aspect, în înfãşurarea indusului maşinii electrice se poate obţine o
f.e.m. a cãrei curbã sã aibã forma doritã, dacã la construirea maşinii vom cãuta sã avem
pentru fluxul magnetic în întrefier o distribuţie corespunzãtoare.
În cazul general, când conductorul are o formã oarecare şi se mişcã într-un câmp
neomogen, se poate scrie expresia pentru o f.e.m. infinit de

micã, indusã în porţiunea dl a conductorului. Fie dl
vectorul îndreptat de-a lungul axei conductorului, în sensul
considerat convenţional pozitiv şi egal ca valoare cu

lungimea acestei porţiuni. Considerãm cã vectorul vitezei v

Fig.3.Conductor formeazã cu vectorul dl unghiul . În acest caz, suprafaţa

deplasat în câmp. pe care o descrie segmentul  l  în timpul dt, va fi egalã cu:
ds  v dt dl sin  . (1.2.12)

Reprezentând aceastã suprafaţã prin vectorul ds dirijat normal la ea, putem scrie:
 
 
 
 
ds  v dt  dl  v  dl dt  (1.2.13)
  
unde   este produsul vectorial al vectorilor v şi d l . Fluxul care strãbate aceastã

v  dl

suprafaţã este:
    
d  B ds  B ( v  dl ) dt (1.2.14)
şi este egal cu numãrul liniilor magnetice, tãiate de porţiunea dl a conductorului în intervalul
de timp dt. Prin urmare, f.e.m. indusã în porţiunea l este:
d        
e   B[ v  l ]  [ B  v ]  l  [ v  B ]  l . (1.2.15)
dt
Forma integralã a legii inducţiei se poate exprima astfel: integrala de linie a
intensitãţii câmpului electric de-a lungul unei curbe închise oarecare este egalã şi de semn
contrar cu derivata în raport cu timpul a fluxului magnetic prin orice suprafaţã deschisã
limitatã de aceastã curbã.

CAPITOLUL 2
BAZELE GENERALE ALE CALCULULUI INDUCTOARELOR
PENTRU INCALZIREA PIESELOR
2.1 Patrunderea campului electromagnetic si puterea transmisa piesei

10
 Pentru determinarea densitatii curentului electric turbionar Indus in conductoare
massive su a puterilor dezvoltate de acestia se utilizeaza ecuatiile lui Maxwell pentru regimul
cvasistationar:
rotH=J (2.1)

(2.2)

divH=0 (2.3)

(2.4)

(2.5)

Determinad expesiile intensitatii campurilor electric si magnetic E si H se poate

deduce expresia energiei electromagnetice absorbite pe unitatea de arie a conductorului,in
unitatea de timp S-vectorul fluxului de energie(vectorul Poynting):

(2.6)

Aplicand primei relatii de mai sus operatorul rot se obtine:

rot(rotH)=grad div H-∆H (2.7)

Avand in vedere legea fluxului magnetic se obtine:

rotE=-∆H sau (*) (2.8)

unde:∆-este operatorul Laplacian.Pentru campul electric solutia este data de ecuatia:

(2.9)

Rezolvarea ultimelor doua ecuatii se face in coordinate carteziene in cazul conductoarelor

plane sau in coordonate cilindrice.

11
 2.1.1 Patrunderea campului electromagnetic in corpuri cilindrice

In cazul corpului cilindric de raza r0 si lungime infinita,excitat de un camp magnetic

H 0 ,cu variatie sinusoidala in timp,orientat dupa axa Oz,dataorita mediului izotrop si

omogen al materialului cilindrului si al uniformitatii campului magnetic la suprafata,toate

marimile de stare locala ale campului electromagnetic sunt functii de coordonata r si timpul t,
astfel: H=H(r,t); E=E(r,t); J=J(r,t) (figura 1).[1]
Relatia (*) scrisa pentru cazul particular analizat,in coordinate cilindrice este:
H 1 H H
     (2.1.1)
r 2
r r t

Fig. 1. Corp cilindric conductor. [1]

In regim armonic in complex simplificat,ultima relatie devine:

(2.1.2)
H(r,t)=Im{√2 ▁H e^jωt } (2.1.3)
Prima ecuatie are ca si solute o forma speciala a functiilor de tip Besel,in care
variabila este o marime complexa:
r  r 
H (r )  A1 * J 0  *  2 j   A2 * K 0  2j (2.1.4)
   

unde: J 0  este functia Bessel de speta intai si ordin zero,iar K 0 este ffunctia Bessel de speta
a doua si de ordin zero.
Intensitatea campului electric E, rezulta din prima ecuatie a lui Maxwell, deoarece H
este orientat dupa axa Oz. Componentele nenule ale lui rotH sunt cele tangentiale:

12
 H ( r , t )
E (r , t )  E  
r (2.1.5)

Sau in marimi complexe:

dH
E (2.1.6)
dr
a) Conductor cilindric plin
- in acest caz conditiile la limita pentru intensitatea campului magnetic sunt:
- pentru t = 0, intensitatea campului magnetic are o valoare finite, deoarece
J 0 (0)  1 si K 0 (0)   , rezulta A2  0;

- pentru r = r0 , H H rezulta
H0
A0  .
r  (2.1.7)
J0 2j
 
Expresia de calcul a campului magnetic intr-un punct de raza r, este data de relatia:
r 
J0 2j

H  H0  
(2.1.8)
 r 
J0 0  2 j 
 
Intensitatea camoului electric poate fi determinate pe baza relatiei de mai sus in
complex si tinand cont de expresia campului magnetic, astfel:
r 
J 0  2j
dH 
E  H 0  
(2.1.9)
dr  r0 
J0 2j
 
unde
r  r 
J 0   2 j   J1  2j (2.1.10)
   

Unde J 1 -reprezinta functia Bessel de ordinul unu si spata intaia, expresia intensitatii

campului electric va fi:

r 
J1  2j
r  
E  H 0 (2.1.11)
  r0 
J0 2j
 
Expresia vectorului Poynting in funcie de expresiile intensitatii campului electric si
magnetic este:

13
 r  r 
J *0   2 j  J1  2j
   *  
S  E * H *  H 20 * * 2 (2.1.12)
 r  r 
J *0  0  2 j  J 0  0  2 j 
   
Puterea S 0 absorbita pe unitatea de arie a suprafetei cilindrului este:

S 0  H 20 ( F  jG )  P0  iQ0 (2.1.13)

sau

S 0  H 2 0   f     0   r ( F  jG ) (2.1.14)

Functiile F si G variaza in functie de raportul dintre diametru si adancimea de

patrundere.
b) Conductor cilindric gol,excitat prin interior (fig.2)[1]
Conditiile de limita pentru campul magnetic sunt:
- pentru r = ri , H  H0 ;
- pentru r  re , H  0

Fig. 2. Cilindru gol excitat prin interior. [1]

Expresia vectorului Poynting este:


S0  H 20 ( F  jG ) (2.1.15)

Functiile F si G depind de re si ri
c) Conductor cilindric gol, excitat prin interior (figura .2.)[1]
Conditiile de limita pentru campul magnetic sunt:
-pentru r= re , H  H0 ;
- pentru r  ri , H  H i

14
 Expresia vectorului Poynting este aceeasi cu cea din relatia de mai sus iar functiile F
si G se iau in graphic,daca raportul a /  este prea mare(Fig.3)[1]

Fig. 3. Cilindru gol excitat la exterior. [1]

Cand raportul are valori mici, marimile F si G pot fi assimilate cu cele din cazul pieselor

cilindrice pline

2.2 Influenta caracteristicii de material asupra adancimii de patrundere

Densitatea curentului electric in semispatiu scade de la suprafata sa catre interior-

efectul Skin-dupa o curba exponentiala(fig 4[2]) iar scaderea este cu atat mai accentuate cu
cat frecventa tensiunii de alimentare este mai mare:
J(x)= J 0 * e  x /  (2.2.1)
In relatia de mai sus J 0 este densitatea curentului electric la suprafata indusului(x=0)
iar δ este adancimea de patrundere.
Rezulta :
J(δ)= J 0 /e=0.386* J 0
(2.2.2)
Curentul electric I care parcurge materialul,pentru o lungime unitara a acestuia pe
directia campului magnetic inductor,ca integrala a densitatii de curent,va fi numeric egal cu
aria suprafetei cuprinsa sub curba J(x).Fig 4[2]

15
 Fig. 4. Variatia densitatii curentului electric indus si adancimea de patrundere.[2]

I   J 0 * e  x /  * dx  J 0 *  , (2.2.3)
0

Semnificatia fizica a adancimii de patrundere este pusa in evidenta de relatia (2.2.3).

Intensitatea curentului electric care parcurge materialul pe o zona corespunzatoare adancimii
de patrundere este:
(2.33)
Adica numai 63,2% din curentul electric este concentrate in zona adancimii de patrundere.
Puterea dezvoltata in zona adancimii de patrundere δ este:
(2.34)
Unde P este puterea totala disipata in semispatiu.
Proprietatile de material variaza cu temperature acestuia, rezulta deci, ca si adancimea de
patrundere va depinde de temperature dar si de instensitatea campului magnetic H (pentru
material magnetice) conform functiilor si .
Rezistivitatea materialelor creste cu temperature de topire (fig. 5).

Fig. 5. Dependenta rezistivitatii in functie de temperature pentru diferite material. [2]

16
Variatia adancimii de patrundere in functie de frecventa pentru diferite materiale este
prezentata in figura 6.
1 – otel la 20ºC, µr = 40
2 – otel la 20ºC, µr = 100
3 – otel la 800ºC
4 – cupru la 20ºC
5 - cupru la 800ºC
6 – aluminiu la 20ºC
7 – aluminiu la 500ºC
8 – grafit

Fig. 6. Variatia adancimii de patrundere in functie de frecventa pentru diferite material. [2]

Variatia adancimii de patrundere cu este foarte redusa pentru grafit si este putin mai
mare pentru materiale nemagnetice, cum ar fi cuprul, titanul, aluminiul, etc. Pentru materiale
magnetice (fier, nichel, otel) aflate sub punctual de temparatura Curie  C , permeabilitatea
magnetica relative este puternic influentata de intensitatea campului magnetic avad valor in
domeniul 5…100 pentru majoritatea aplicatiilor industriale. Permeabilitata magnetica  r
descreste cu temperature pentru    C si scade brusc la  r =1 pentru    C .

2.3 Masuri pentru cresterea puterii transferate prin inductie electromagnetica

Principalii parametrii care trebuie avuti in vedere pentru a mari puterea disipata in
material sunt:
Cresterea intensitatii campului magnetic respectiv cresterea numarului de amperspire(
N  I 1 ) ale inductorului;acesta solutie este limitata insa la sprijinul disponibil si valoarea

curentului electric in inductor;

Cresterea frecventei este limitata de faptul ca puterea transmisa nu variaza decat cu
radacina patrata a frecventei,in timp ce inductivitatea inductorului creste direct

17
 proportional cu frecventa,ceea ce duce la limitarea puterii transmise.De
asemenea,pierderile in bateria de condensatoare,suporti,etc.,cresc cu frecventaceea ce
conduce la reducerea randam,entului energeic al echipamentului.Puteri specifice mari
sunt obtinute pentru valori mari ale frecventei,deci corespund unor adancimi de
patrundere mici si sunt utilizabile numai pentru incalziri de suprafata.In schimb,pentru
incalzirea in profunzime trebuie lucrat cu adancimi de patrundere mai mari,deci cu
frecvente reduse si in consecinta,cu puteri limitate;
Modificarea frecventei pe durata procesului,avand in vedere ca proprietatile
materialului de incalzit au o influenta importanta asupra puterii induse.Astefel,pentru
materiale feromagnetice,putera tranbsmisa la o frecventa si o intensitate a campului
magnetic date,este mult mai mare la o temperature sub punctual Curie decat la o
temperature peste punctual Curie.Din acest motiv,unele echipamente de incalzire prin
inductie folosesc frecvente diferite inainte si dupa punctual Curie:frecventa de 50 Hz sub
punctual Curie si frecvenata mai mare peste punctul Curie.In acest fel,se asigura o
densitate ridicata a puterii transmise corpului.
 Rezistivitatea materialului are o influenta importanta asupra puterii transmise.Cresterea
rezisstivitatii cu temperature,la cea mai mare a metalelor este un factor favorizant al
incalzirii prin inductie si in special al topirii lor,rezistivitatea crescand mult la punctual de
topire;
 Pentru materialele feromagnetice trebuie sa se aiba in vedere saturatia circuitului
magnetic.La saturatie,cresterea intensitatii campului magnetic afecteaza valoarea
inductiei magnetice,care ramane practice constanta.Aceasta va face ca densitatea de
putere sa creasca,dar randamnetul energetic al sistemului sa scada.
Cu toate limitarile indicate,puterea specifica,transmisa prin inductie depaseste
considerabil cea realizata prin alte procedee clasice,de exemplu ,de 1000 de ori mai mare
decat in cazul incalzirii cu radiatii infrarosii functionand la 1000C.
La incalzirea de suprafata, a materialelor feroase,la frecvente mai mari de 10 kHz,sunt
frecvent realizate puteri de 2...3kW / cm 2 ,in timp ce pentru incalzirea in profunzime,puterile
sunt limitate la 100W/ cm 2 .

18
 CAPITOLUL 3
PROIECTAREA INDUCTORULUI

3.1. Determinarea valorilor adancimilor de patrundere

2 1
1   9,549 * 10 3 [ m]
 * 1

2 * 2
2   2,847 * 10 3 [ m]
 * 2

3.2. Determinarea rezistentei electrice a peretelui lateral al cuvei si valoarea

curentului indus

 * d 2m
R2   2 *  1,309 * 10 5 []
l * h2
P
I2   2,313 * 10 5 [ A]
R2

3.3. Determinarea parametrilor echivalenti ai ansamblului inductor-cuva si a indicatorilor

energetici ai incalzirii
2
2  * d1m  d1m  h2 1
m1  * 1 *   * R2  2.119 *10 5
m ku * h1* a  d 2m  h1 m

1 d1m h 2 4 * R2 1 2 d1m 2  * d 2m 2

n1  * * *   0 *    *  0  m  4,668 *10 4
 *  0 d 2m 2
h1 ku * a * m m 4 * h1 4 * h2

Numarul de spire
U
N1   3,701 N11=4
m1  n12 * I 2
2

Rezistenta echivalenta a inductorului

 * dlm
R1  1 * * N112  5.995 *105 [
ku * h1* a
Ku = 0,9
a= 1,57 *δ=0,015

19
 Inductivitatea inductorului
 * d1m 2
L1   0 * *  1 * N11 2  7.619 * 10 5 [ H ]
4 * h1
Inductivitatea spirei
 * d1m 2
L2   0 * *  2 * N 2 2  4,561 * 10  6 [ H ]
4 * h2
Inductanta mutuala
 * d 2m 2
M  0 * *  2 * N 2 2  3.631 * 10 6 [ H ]
4 * h2
Reactanta inductorului
 * d1m 2
X1   * 0 * * 1 * N11 2  0.024[]
4 * h1

Reactanta cuvei
 * d 2m 2
X 2   * 0 * *  2 * N 2 2  1,226 * 10 3 []
4 * h2
Reactanta mutuala
 * d 2m 2
Xn   *  0 * * m * N112  0,018[]
4 * h2
Rezistenta echivalenta a inductorului cuva
Xn 2
Rs  R1  * R 2  2,961*10 3 []
R2  X 2
2

Reactanta echivalenta
Xn 2
Xs  X 1  * R 2  0,024[]
R2 2  X 2 2
Impedanta echivalenta
Zs  Rs  Xs 2  0,025[]

Factorul de putere
Rs
cos    0,121
Zs

3.4 Determinarea capacitatii bateriei de condensatoare necesara aducerii la unitate a

factorului de putere al instalatiei

Xs
Ce   3,16 * 10 3 [ F ]
 * Zs
3.5 Determinarea randamentul incalzirii

20
 1
  0,98
R1
1
Rs  R1

Am reluat calculul pentru materialul otel nemagnetic cu urmatoarele date de

proiectare:
 r 2  40

 2  7,18 *10 7 [  m]

2 7,18 * 10 7
 2  503  503  2,15 * 10  4 [m]
f * r2 50 * 40

3.2. Determinarea rezistentei electrice a peretelui lateral al cuvei si valoarea

curentului indus
 * d 2m
R2   2 *  0.013[]
g 2 * h2
P
I2   7.313 * 10 3 [ A]
R2

3.3. Determinarea parametrilor echivalenti ai ansamblului inductor-cuva si a indicatorilor

energetici ai incalzirii
2
2  * d1m  d1m  h 2 1
m1  * 1 *   * R2  0.017
m ku * h1 * a  d 2m  h1 m

1 d1m h 2 4 * R2 1 2 d1m 2  * d 2m 2

n1  * * *   0 *    *  0  m  4,238 * 10  4
 *  0 d 2m 2 h1 ku * a * m m 4 * h1 4 * h2

Numarul de spire
U
N1   3,185 N11=4
m1  n12 * I 2
2

Rezistenta echivalenta a inductorului

 * d1m
R1  1* * N112  5.995 *105 [
ku * h1 * a
Ku = 0,9
a= 1,57 *δ=0,015

Inductivitatea inductorului
 * d1m 2
L1   0 * *  1 * N11 2  7.619 * 10 5 [ H ]
4 * h1

21
 Inductivitatea spirei
 * d1m 2
L2   0 * *  2 * N 2 2  4,561 * 10  6 [ H ]
4 * h2
Inductanta mutuala
 * d 2m 2
M  0 * *  2 * N 2 2  3.631 * 10 6 [ H ]
4 * h2
Reactanta inductorului
 * d1m 2
X1   * 0 * * 1 * N11 2  0.024[]
4 * h1

Reactanta cuvei
 * d 2m 2
X 2   * 0 * *  2 * N 2 2  1,226 * 10 3 []
4 * h2
Reactanta mutuala
 * d 2m 2
Xn   *  0 * * m * N112  0,018[]
4 * h2
Rezistenta echivalenta a inductorului cuva
Xn 2
Rs  R1  * R 2  0.025[]
R2 2  X 2
Reactanta echivalenta
Xn 2
Xs  X 1  * R 2  0.031[]
R2 2  X 2 2
Impedanta echivalenta
Zs  Rs  Xs 2  0,04[]

Factorul de putere
Rs
cos    0,635
Zs

3.4 Determinarea capacitatii bateriei de condensatoare necesara aducerii la unitate a

factorului de putere al instalatiei

Xs
Ce   2,458 * 10 3 [ F ]
 * Zs
3.5 Determinarea randamentul incalzirii

22
 1
  0,998
R1
1
Rs  R1

Concluzii:

In aceasta lucrarea am realizat proiectarea teoretica unui inductor ,ce a fost realizata
dupa anumite calcule de proiect.Aceste calcule realizandule de doua ori deoarece pentru

23
contructia recipientului am ales atat otelul magnetic cat si otelul nemagnetic pentru a putea
face o comparatie intre avantajele si dezavantajele dintre aceste doua tipuri de material ca mai
tarziu pentru a putea alege pe cel mai bun sau cel mai potrivit noua.
Dupa comparatia rezultatelor otinute prin calcul pentru cele doua tipuri de material
am constatat urmatoarele:
 in cazul otelului magnetic,rezistenta acestuia este mult mai mica decat in cazul
otelului nemagnetic
 in cazul otelului magnetic curentul indus este mai mare
 un dezavantaj in cazul folosirii otelului magnetic este necesitetea unor spire mai multe
in constructia inductorului
 randamentul fiind mai bun in cazul otelului magnetic

Bibliografie:

24
1. Livia Bandici - Electrotermie - Editura Universitatii 2004
2. Livia Bandici - Electrotermie - Aplicatii - Editura Universitatii din Oradea
2003
3. V. Fireteanu, T. Leuca - Inductie electormagnetica si tehnologii specifice.
Editura Medamira Cluj-Napoca 1997;
4. M.J. Manolescu, Livia Bandici -Electrtotermie. Editura Universitatii din
Oradea, 1996.
5. Dan Comsa-Instalatii electrotehnice industrial
6. N.Golovanov-Electrotermie si Electrotehnologii

25