Universitatea din Oradea

Facultatea de Inginerie Electrica si Tehnologia Informatiei

Specializarea Electromecanica

PROIECT
la disciplina
ELECTROTERMIE

Coordonator: Studenta:
Conf. dr. ing. Livia Bandici Seican Alexandra- Laura

1
 Universitatea din Oradea
Facultatea de Inginerie Electrica si Tehnologia Informatiei
Specializarea Electromecanica

PROIECTAREA
UNUI INDUCTOR
pentru incalzirea prin inductie a unei cuve cilindrice

Coordonator: Studenta:
Conf. dr. ing. Livia Bandici Seican Alexandra- Laura

2
 Oradea
2021

Tema proiect:

Proiectarea unui inductor pentru incalzirea prin inductie

a unei cuve cilindrice

O cuva cilindrica realizata din otel nemagnetic cu diametrul d 2 =3,2 [m],

inaltimea h2 = 6,4 [m] si grosimea peretelui g2 = 30 [mm], este incalzita prin efectul
curentilor indusi, produsi de un inductor, construit dintr-un cablu de cupru de
sectiune S = 10 [mm] infasurat in forma unei elice cu diametrul mediu de d 1m = 4,1
[m] si inaltime h1 = 5,4 [m].
Puterea necesara incalzirii cuvei este P = 220 [KW], se obtine prin
alimentarea inductorului la tensiunea U = 400 [V] si frecventa f = 50 [Hz].
Rezistivitatea conductorului inductor ρ1=1,8 ∙ 10−8 [Ω·m]
Rezistivitatea materialului din care se realizeaza cuva este ρ2=0,85∙ 10−6
[Ω*m].

3
 Cuprins:
Cap.I: Notiuni generale privind incalzirea prin inductie……………………………
5
I.1 Partile component ale instalatiei si metode de incalzire………………..…
6
I.2 Legea inductiei electromagnetice………………...………………………9
Cap.II: Bazele generale ale calculului inductoarelor pentru incalzirea
pieselor…...11
II.1. Patrunderea campului electromagnetic si puterea transmisa
piesei…....11
II.1.1. Patrunderea campului electromagnetic in corpuri
cilindrice……..12
II.2. Influenta caracteristicilor de material asupra adancimii de
patrundere...13
Cap.III: Calculul inductorului………………………………………………..……15
III.1. Determinarea valorilor adancimii de patrundere………………..
…….17
III.2. Determinarea rezistentei electrice a peretelui lateral al cuvei si valoarea
curentului Indus………………………………………………………………..….17
III.3. Determinarea parametrilor echivalenti ai ansamblului inductor-cuva si
a indicatorilor energetic ai
incalzirii...........................................................................17
III.4. Determinarea bateriei de condensatoare la bornele inductorului
necesară aduceri la unitate a factorului de putere a instalaţiei………………….
……………20

4
 III.5. Determinarea randamentului incalzirii………………………….....
….20
Cap.IV: Concluzii…………………………………………………………………25
Bibliografie……………………………………………………………….……….26

CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE DESPRE ÎNCĂLZIREA PRIN INDUCŢIE

Încălzirea prin inducţie se bazează pe efectul de pătrundere a energiei electromagnetice

într-un conductor masiv (piesă, baie de metal) situat în câmpul magnetic variabil în timp produs
de o bobină (inductor), încălzirea conductorului se produce prin efectul Joule-Lenz al curenţilor
turbionari induşi.
În sistemul inductor - piesă (şarjă), curenţii turbionari sunt refulaţi spre exteriorul
conductoarelor – efect pelicular şi suportă influenţa curenţilor din conductoarele învecinate –
efect de proximitate.
Principalele avantaje ale incalzirii prin inductie electromagnetica sunt:
- caldura se dezvolta in corpul care urmeaza a fi incalzit, obtinandu-se un transfer
important de energie (> 1000 kW/m2) si deci o vviteza mare de incalzire;\
- instalatiile sunt relative simple, fiind posibil lucrul in vid sau atmosfera controlata;
- posibilitatea de automatizare si functionare in flux continuu;
- se asigura conditii optime de munca cu o poluare redusa a mediului ambient.
Multe dintre aplicatiile incalzirii prin inductie necesita insa surse de alimentare la o
frecventa diferita de cea industriala, cea ce constituie un dezavantaj, datorita cresterii costului
instalatiei.

5
 Fig.I.1 Sistemul inductor recipient [2]
1 – Sursa de alimentare
2 – Recipient
3 - Inductor

• Încălzirea prin inducţie este utilizată pentru:

• topirea sau menţinerea în stare caldă a metalelor (oţel, fontă, cupru, aluminiu, zinc,
magneziu şi aliajelor acestora), în cuptoare cu creuzet sau canal;
• încălzirea în profunzime a semifabricatelor (oţel, cupru, aluminiu etc.) ce urmează a fi
prelucrate la cald prin forjare, matriţare, presare, laminare etc.;
• călirea superficială a pieselor;
• aplicaţii speciale (topirea fără creuzet, agitarea inductivă şi transportul electromagnetic al
metalelor topite, încălzirea recipienţilor, sudarea şi lipirea metalelor).

Fig I.2. a) - Principiul încălzirii prin inducţie electromagnetică b) - curenţi turbionari [2]

6
 I.1.Partile componente ale instalatiei si metode de incalzire
Principiul incalzirii prin inductie consta in transformarea energiei electromagnetice
absorbite de piesa de lucru in energie termica.
Orice corp conducator de electricitate se incalzeste prin effect Joule atunci cand este
parcurs de un curent electric. Incalzirea se obtine fie aplicand la extremitatile conductorului o
diferenta de potential – incalzirea clasica prin rezistenta electrica – fie amplasand acest
conductor intr-un camp magnetic variabil in timp – incalzirea prin inductie electromagnetica.
In cazul unei bobine parcursa de curent alternative, acesta va crea in interiorul ca si in
exteriorul bobinei un camp magnetic variabil. Daca in interiorul bobinei se introduce un corp C
din material conductor, fluxul magnetic variabil in timp care traverseaza materialul, induce o
tensiune electromotoare ce determina aparitia unor curenti turbionari (Foucault). Daca fluxul
electromagnetic inductor φ1 este alternative, de pulsatie ω, in piesa apar curenti indusi I 2, de
densitate J2, al caror sens este astfel incat fluxul lor φ2 se opune fluxului inductor.
Campul magnetic determinat de curentii de conductie conduce la reducerea campului
magnetic rezultat in interiorul corpului. Reducerea campului magnetic rezulta in interiorul
corpului. Reducerea campului magnetic resultant este cu atat mai pronuntata cu cat frecventa
este mai mare. In axul corpului, campul magnetic va avea valoarea cea mai mica si va creste
treptat spre exterior.
Curentii electricei turbionari indusi produc caldura prin efect Joule, corpul conductor in

care acestia au luat nastere se va incalzi. Bobina constituie circuitul primar sau inductor, iar
materialul conductor constituie circuitul secundar sau Indus. In acest fel echipamentele incalzite
prin inductie electromagnetica, sunt, ca principiu de functionare, cu particularitatile specifice de
conductie, asimilabile cu transformatoarele cu sau fara circuit magnetic, primarul fiind alimentat
la frecventa industriala medie sau inalta.
Aplicatiile incalzirii prin inductie nu se limiteaza la cazul cel mai frecvent al unui corp
conductor plasat in interiorul unui solenoid, fiind utilizate configuratii foarte variate de
inductoare ( inductoare plane, inductoare liniare, inductoare de tip tunnel etc.) si pozitii cariate
ale corupului de incalzit in raport cu inductorul.
Avantajul solenoidului este acela ca valoarea campului magnetic ca si inductie magnetica
in interiorul acestuia pot avea valori mari. In alte configuratii se face apel la circuite care
intensifica campul magnetic.

7
 Tensiunea electromagnetica indusa e, pentu corpuri care nu sunt in miscare are expresia :
dφ
e= (I.1.1)
dt
unde dφ este cariatia fluxului magnetic care traverseaza corpul de incalzit in intervalul de timp
dt.
Puterea transformata in caldura in corpul incalzit va fi:
2 E2 (I.1.2)
P=R ∙ I =
R
In curent alternative, rezistenta electrica R are o valoare superioara rezistentei electrice in
curent continuu. Cresterea rezistentei electrice este determinate de repartitia neuniforma a
densitatii curentului electric in sectiunea transversala a conductorului. Coeficientul de crestere
depinde de permeabilitatea magnetica, de rezistivitatea materialului si de frecventa curentului
electric care parcurge inductorul.
In cazul materialelor cu proprietati magnetice ( fier, otel, nichel, cobalt), la puterea
disipata in material prin inductie electromagnetica, se adauga si efectul termic determinat de
fenomenul de histerezis magnetic,fig. 6.2.[1] Aportul incalzirii prin histerezis este , cu atat mai
pronuntat cu cat aria ciclului de histerezis este mai mare. Raportul dintre puterea P i dezvoltata
prin curenti turbionari Ph, dezvoltata prin histerezis este:

Pi 0.4
=A ∙ f ∙ H
Ph
(I.1.3)
Unde: a- este o constanta dee material; f – frecventa; H – valoarea efectiva a campului
magnetic in care se afla materialul magnetic.

8
 Fig.I.1.1 Curba de histerezis [2]

Puterea disipata prin histerezis este in general mult mai mica decat cea disipata prin
curenti turbionari indusi. In cazul materialelor magnetice dure, puterea Ph poate ajunge la ¼ din
puterea totala disipata in material. Puterea P h nu mai intervine dupa atingerea temperaturii
corespunzatoare punctului Courie, cand permeabilitatea magnetica relative μr, devine practice
egala cu 1.0 ( de exemplu, materialele feromagnetice devin paramagnetice cu temperature de 760
°C pentru fier, 350 °C pentru nichel si 1100°C pentru cobalt). Sub punctual Courie μr poate lua
valori ridicate astfel ca si curentul electric Indus va fi foarte diferit inainte si dupa punctual
Courie.
In cazul incalzirii prin inductie intalnim 3 fenomene fizice successive:
- transferal de energie pe cale electromagnetica de la bibina la corpul de incalzit;
- transferal de caldura in material pe baza energiei electrice, prin effect Joule;
- transferal de caldura prin conductie termica in intreaga masa a corpului.
In cazul incalzirilor clasice, unde pentru incalzirea unui corp se utilizeaza o sursa de
caldura cu temperature mult mai ridicata decat a corpului, in cazul incalzirii prin inductie
ccaldura este produsa cu ajutorul unei infasurari ce ramane rece in raport cu corpul de incalzit,
care ulterior este adus la temperaturi foarte mari.

I.2. Legea inductiei electromagnetice

Legea inducției electromagnetice formulată în 1831 de Faraday este una din cele mai importante
legi ale electromagnetismului. Fenomenul numit inducție electromagnetică constă în

9
apariția tensiunii electromotoare induse de un flux magnetic variabil în timp. Acest fenomen
permite conversia diferitelor forme de energie în energie electrică.

Enunțul acestei legi este: Tensiunea electromotoare indusă pe o curbă închisă (Γ) este egală cu

minus viteza de variație în timp a fluxului magnetic prin orice suprafață deschisă mărginită de
curba închisă (Γ). Exprimarea sa printr-o formulă este:

−d φB
 ε = (I.2.1)
dt

unde ε este tensiunea electromotoare (EMF) și ΦB este fluxul magnetic. Sensul forței

electromotoare este dat de legea lui Lenz. Această versiune a legii lui Faraday se referă strict
doar la un circuit închis format dintr-o spiră infinită și nu este valabilă în toate
circumstanțele. Forma modificată, generalizată, numită ecuația Maxwell-Faraday este validă
în orice condiții.

Michael Faraday a demonstrat experimental apariția tensiunii electromotoare prin mișcarea

unui magnet față de o bobină sau reciproc.

Sã determinãm în cele ce urmeazã forma integralã a legii inducţiei electromagnetice. ªtim

cã integrala de linie a intensitãţii câmpului electric între douã puncte este chiar tensiunea
electricã între punctele respective:
2 → →
u=∫ E d l (I.2.2)
1

Tensiunea electromotoare se defineşte ca integrala de linie a intensitãţii câmpului electric

de-a lungul unei curbe închise adicã :
→ →
∮Ed l
(I.2.3)
Forma integralã a legii inducţiei se poate exprima astfel: integrala de linie a intensitãţii
câmpului electric de-a lungul unei curbe închise oarecare este egalã şi de semn contrar cu
derivata în raport cu timpul a fluxului magnetic prin orice suprafaţã deschisã limitatã de aceastã
curbã. Vom avea atunci:

10
 d
∮ ⃗E d ⃗l =− dt ∮ B⃗ d ⃗S
SΓ
Γ .
(I.2.4)
Curba închisã , în principiu, poate avea orice formã, putând fi dusã atât prin medii conductoare
cât şi prin dielectrici.

CAPITOLUL II
BAZELE GENERALE ALE CALCULULUI INDUCTOARELOR
PENTRU INCALZIREA PIESELOR

II.1 Patrunderea campului electromagnetic si puterea transmisa piesei

Pentru determinarea densităţii curentului electric turbionar indus în conductoare masive şi a

puterilor dezvoltate de aceştia se utilizează ecuaţiile lui Maxwell pentru regimul cvasistaţionar.

11
 rotH =J
(II.1.1)
−∂ B
rotE=
∂t
(II.1.2)
divH =0
(II.1.3)
B=μ ∙ H
(II.1.4)
1
J=σ ∙ E= ∙ E
ρ
(II.1.5)
Determinad expesiile intensitatii campurilor electric si magnetic E si H se poate deduce
expresia energiei electromagnetice absorbite pe unitatea de arie a conductorului,in unitatea de
timp S-vectorul fluxului de energie(vectorul Poynting):

S= E× H [VA/m2] (II.1.6)
Aplicand primei relatii de mai sus operatorul rot se obtine:
rot ( rotH )=grad ÷H−∆ H (II.1.7)
Avand in vedere legea fluxului magnetic se obtine:
rotE=−∆ H (II.1.8)
sau
∂H
∆ H =μσ (II.1.9)
∂t
unde: Δ -este operatorul Laplacian.

Pentru campul electric solutia este data de ecuatia:

1
E= rotH
σ
(II.1.10)

12
 Rezolvarea ultimelor doua ecuatii se face in coordinate carteziene in cazul conductoarelor
plane sau in coordonate cilindrice.

II.1.1 Patrunderea campului electromagnetic in corpuri cilindrice

În cazul corpurilor de formă cilindrică având raza r0 şi lungime infinită, excitate de un câmp
magnetic cu variaţie sinusoidală în timp H0, orientat după axa Oz, datorită mediului izotrop şi
omogen al materialului cilindrului precum şi datorită uniformităţii câmpului magnetic la
suprafaţă, toate mărimile de stare locală ale câmpului electromagnetic sunt funcţii de coordonata
r şi timpul t, astfel:
H=H(r,t); E=E(r,t); J=J(r,t) (II.1.1.1)
∂2 H 1 ∂ H ∂H
2
+ =μ ∙ σ ∙
∂r r ∂r ∂t
(II.1.1.2)

Fig.II.1.1.1 Corp cilindric conductor de lungime infinita [2]

Intensitatea câmpului magnetic H este orientată după axa Oz, singurele componente
nenule ale lui rot H sunt cele tangenţiale, iar din prima ecuaţie a lui Maxwell se poate determina
intensitatea câmpului electric E:
∂ H (r , t)
E ( r , t )= E−
∂r
(II.1.1.3)

13
 II.2. Influenta caracteristicilor de material asupra adancimii de patrundere

Într-un semispaţiu al unui material conductor densitatea curentului electric scade

de la suprafaţă către interior datorită efectului Skin după o curbă exponenţială.
Această scădere este cu atât mai accentuată cu cât frecvenţa tensiunii de alimentare este
mai mare:
J ( x )=J 0 ∙ e− x/ δ (II.2.1)

unde: J0 - este densitatea curentului electric la suprafaţa indusului (x=0), iar  este
adâncimea de pătrundere.
În zona adâncimii de pătrundere valoarea densităţii de curent este de forma:
J0
J ( δ )= =0,369∙ J 0 (II.2.2)
e

Valoarea intensităţii curentului electric I care parcurge materialul, pe direcţia

câmpului magnetic inductor, este numeric egală cu aria suprafeţei cuprinsă sub curba J(x) :

I   J 0  e  x /   dx  J 0  
0 (II.2.3)
relatie care pune in evidenta semnificatia fizica a adncimii de patrundere.Configuratia
reala poate fi echivalata cu un start superficial de grosime δ in care densitatea de current are

valoarea constanta
J0 .
Intensitatea curentului electric care parcurge materialul pe o zona corespunzatoare
adancimii de patrundere este:

I( δ )=J 0∗δ∗(1−1/e)=0.632⋅I
(II.2.4)
Se observa ca 63.20% din curentul electric este concentart in zona adancimii de
patrundere.
Puterea dezvoltata in zona adancimii de patrundere δ este:
P(δ)=0.865*P
(II.2.5)
unde P este puterea totala disipata in semispatiu.

14
 Concentrarea puterii in zona adncimii de patrundere conditioneaza cea mai mare parte a
aplicatiilor electrotermice industriale ale inductiei electromagnetice.

Fig.II.2.1. Variaţia densităţii curentului electric indus şi adâncimea de pătrundere [2]

Adâncimea de pătrundere este influenţată de frecvenţa câmpului magnetic inductor, de

proprietăţile materialului conductor ( rezistivitate şi permeabilitatea magnetică r). Proprietăţile
materialului conductor variază odată cu temperatura acestuia, rezultând astfel că şi adâncimea de
pătrundere va depinde de temperatură, dar şi de intensitatea câmpului magnetic H (pentru
materiale magnetice), conform funcţiilor
= f() şi r = f(H, ). (II.2.6)
Intr-un process de incalzire,rezistivitatea ρ si μ r sunt marimi impuse,fiind
caracteristici ale materialului de incalzit,insa frecventa f este o marime care poate fi stabilita de
vatre utilizator.
In functie de frecventa tensiunii de alimentare,echipemantele de incalzire prin inductie
electromagnetica sunt:
 De joasa frecventa(f ¿ 50 Hz ) )
 De medie frecventa(f=60…10000Hz)
 De inalta frecventa(f=10…30kHz)
 De hiperfrecventa(f>300kHz).

15
 CAPITOLUL III
CALCULUL PARAMETRILOR INDUCTORULUI

Principiul incalzirii prin inductie electromagnetic consta in transformarea energiei

electromagnetice absorbite de piesa de lucru in energie termica. Procesul fizic consta in
inducerea unor curenti turbionari in piesa de incalzit. Energia termica degajata de acesti curenti
determina incalzirea piesei.
Adancimea de patrundere este o marime care caracterizeaza patrunderea campului
electromagnetic in conductoarele masive si reprezinta distanta de la suprafata corpului in care

datorita efectului pelicular densitatea de curent scade de e ori (e = 2,71) , iar puterea activa de
2
e ori. Se poate observa ca de-a lungul adancimii de patrundere curentul total prin conductor
este repartizat cu o densitate constanta daca rezistenta pe care aceasta o intampina si deci,
puterea activa disipata este egala cu rezistenta si puterea din cazul real.

Fig.III.1 a). Inductorul cu bobine si cuva [2]

b) schema electrica echivalenta a inductorului

16
Metodele analitice au la bază ecuaţiile de funcţionare ale transformatoarelor fără miez
feromagnetic.
Sistemul inductor – corp de încălzit cu simetrie cilindrică este prezentat în Figura III.2.
Inductorul are un număr N de spire, este alimentat cu tensiunea U şi este parcurs de
curentul I1, care produce câmpul magnetic H0 în spaţiul de aer dintre inductor şi piesă.
Spirele inductorului sunt confecţionate din ţevi de cupru răcite cu apă şi pot avea o
secţiune circulară sau dreptunghiulară. Datorită efectului pelicular, curenţii prin inductor şi piesă
I1 şi I2 vor fi repartizaţi pe adâncimile de pătrundere 1 si respective 2.

Fig.III.2. Sistemul inductor-corp de încălzit:

1 – inductor; 2 – corpul de încălzit; 3 – ecran electromagnetic [2]

Fig.III.3. Schema electrica a sistemului inductor – cuva [2]

17
III.1. Determinarea valorilor adancimilor de patrundere
2 ρ1 ρ1 1.8∙ 10−8
δ 1=
√ 2 π ∙ f ∙ μ0 ∙ μr
=503∙
√
f ∙ μr
=503
√
50
=0.009[ m]

2 ρ2 ρ2 0.85 ∙10−6
δ 2=
√ 2 π ∙ f ∙ μ0 ∙ μr
=503∙
√
f ∙ μr
=503
√
50
=0.06[m]

III.2. Determinarea rezistentei electrice a peretelui lateral al cuvei si valoarea

curentului indus
π ∙ d 2m −6 3.14 ∙ 3.203 −5
R 2= ρ 2 ∙ =0.85∙ 10 ∙ =4.45 ∙ 10 [ ]
g ∙ h2 0.03 ∙ 6.4

I 2=
√ √P
R2
=¿
220000
4.45 ∙10−5
=¿70 312[ A] ¿

III.3. Determinarea parametrilor echivalenti ai ansamblului inductor-cuva si a

indicatorilor energetici ai incalzirii
α2 π d1m d 1m 2 h 2 α 1
m 1= ∙ ρ1 ∙
αm
+ ( )
∙ ∙ ∙R
k u ∙ h1 ∙a d 2m h 1 α m 2

0.81 3.14 ∙ 4.13 4.13 2 6.4

m 1=
0.7
∙ 1.8∙ 10−8 ∙ + (
∙
0.9 ∙ 5.4 ∙0.014 3.203 5.4 )
∙ 4.45∙ 10−5 =9.16 ∙10−5

ρ1 d1m∙ 4 R2 h2 α 1 ∙ α 2 π d 1 m2 π d 2 m2
n1 = ∙ ∙ −ω μ 0 ∙ ∙ + ω μ 0 ∙ ∙αm
ω μ 0 d 2 m 2 ∙ k u ∙ a ∙ α m h1 αm 4 h1 4 h2

1.8∙ 10−8 4.13∙ 4 ∙ 4.45∙ 10−5 6.4 −7 0.75 ∙0.81 3.14 ∙ 4.1
n1 = ∙ 2
∙ −2 ∙3.14 ∙50 ∙ 4 ∙ 3.14 ∙10 ∙ ∙
2 ∙3.14 ∙50 ∙ 4 ∙ 3.14 ∙10 3.203 ∙ 0.9∙ 0.014 ∙ 0.7 5.4 0.7 4 ∙ 5.4
−7

III.3.1. Numarul de spire:

U 400
N= = =57.31
√ m1 + n1 ∙ I 2 ( 9.16 ∙10−5 ) + (−4.98 ∙ 10−4 )2 ∙ 70312
22
√ 2

18
III.3.2. Determinarea rezistentei echivalenta a inductorului
π ∙ d 1m
R 1= ρ 1 ∙ ∙N 2
k u ∙ h1 ∙a 1

3.14 ∙ 4.13
R1=1.8 ∙ 10−8 ∙ ∙ 572=0.011146[ ]
0.9 ∙5.4 ∙0.014

III.3.3. Determinarea inductantei inductorului

π ∙d 2 m2 2
L1=μ0 ∙ ∙ α1∙ N 1
4 ∙ h1

3.14 ∙ .132
−7 2
L1=4 ∙3.14 ∙ 10 ∙ ∙ 0.75 ∙57 =0.0751[H/m]
4 ∙5.4

III.3.4. Inductanta inductorului

π ∙d 2 m2
L2=μ0 ∙ ∙ α 2∙ N2
4 ∙ h2

3.14 ∙ 10.25
L2=4 ∙3.14 ∙10−7 ∙ ∙ 0.81 ∙12=1.27 ∙ 10−6 [H/m]
4 ∙ 6.4

III.3.5. Inductanta mutuala

π d 2 m2
M =μ0 ∙ ∙α
4 ∙ h2 m

3.14 ∙ 10.25
L M =4 ∙ 3.14 ∙ 10−7 ∙ ∙ 0.7=1.10 ∙ 10−6 [H/m]
4 ∙ 6.4

III.3.6. Reactanta inductorului

19
 d 2 m2 2
X 1 =ω μ0 ∙ ∙ α 1∙ N1
4 ∙ h1

3.14 ∙ 17
X 1 =2∙ 3.14 ∙ 50∙ 4 ∙3.14 ∙ 10−7 ∙ ∙ 0.75 ∙57 2=2.0038[Ω]
4 ∙ 5.4

III.3.7. Reactanta cuvei

π ∙ d 2 m2
X 2 =ω μ0 ∙ ∙ α 2 ∙ N 22
4 ∙ h2

3.14 ∙ 10.25
X 2 =2∙ 3.14 ∙ 50∙ 4 ∙3.14 ∙ 10−7 ∙ ∙ 0.81∙ 12=4.01∙ 10−4 [Ω]
4 ∙ 6.4

III.3.8. Reactanta mutuala

π ∙ d 2 m2
X M =ω LM =ω μ 0 ∙ ∙ αm
4 ∙ h2

3.14 ∙10.2 5
X M =2 ∙ 3.14 ∙50 ∙ 4 ∙ 3.14 ∙ 10−7 ∙ ∙ 0.7=3.47 ∙10−4 [Ω]
4 ∙6.4

III.3.9. Rezistenta totala a ansamblului inductor-cuva se calculeaza cu relatia:

X m2
Rt =R1 + 2 2
∙ R2
R2 + X2

2
( 3.14 ∙ 10−4 )
Rt =0.011146+ ∙ 4.45∙ 10−5=0.011172 [Ω]
−5 2 −4 2
( 4.45 ∙ 10 ) + ( 4.01∙ 10 )

III.3.10. Reactanta totala a ansamblului inductor-cuva se calculeaza cu relatia:

X m2
X t = X 1+ 2 2
∙ X2
R2 + X 2

20
 2
( 3.47 ∙ 10−4 )
X t =2.374953+ ∙ 4.01∙ 10−4=2.0040 [Ω]
−5 2 −4 2
( 4.45∙ 10 ) + ( 4.01∙ 10 )

III.3.11. Impedanta ansamblului inductor-cuva se calculeaza cu relatia

Z=√ R t2 + X t 2

Z=√ 0.0111782+2.375243 2=2. 0040[Ω ]

III.3.13. Factorul de putere:

P 1+ P 2 R 1 + R t
cos φ= =
η instal ηinstal

0.011146+0.011178
cos φ= =0.094
0.002862

III.4. Determinarea capacităţii bateriei de condensatoare la bornele inductorului

necesara aducerii la unitate a factorului de putere a instalatiei:

X
C=
ω ∙ Z2

2.374953
C= 2
=0.1340[ F]
2∙ 3.14 ∙ 50∙ 2.375269

III.5. Determinarea randamentului incalzirii:

P2 1 1 R t−R1
ηinstal = = = =
P 1+ P 2 R1 Rt Rt
1+
R t−R 1 Rt −R1

0.011178−0.011146
ηinstal = =0,237
0.011178

21
Am reluat calculul pentru materialul otel magnetic cu urmatoarele date de proiectare:
μr 2 =90

ρ2=1.65 ∙ 10−7

2 ρ2 ρ2 1.65∙ 10−7
δ 2=
√
2 π ∙ f ∙ μ0 ∙ μr
=503∙
√
f ∙ μr 2
=503
50 √ =0.0030 [m]

Determinarea rezistentei electrice a peretelui lateral al cuvei si valoarea curentului indus

π ∙ d 2m −7 3.14 ∙ 3.203 −6
R 2= ρ 2 ∙ =1.65 ∙ 10 ∙ =8.64 ∙ 10 [ ]
g ∙ h2 0.03 ∙6.4

I 2=
√ √
P
R2
=¿
220 000
8.64 ∙10−6
=¿ 159571[ A]¿

Determinarea parametrilor echivalenti ai ansamblului inductor-cuva si a indicatorilor

energetici ai incalzirii
α2 π d1m d 2 h α
m 1=
αm
∙ ρ1 ∙ ( )
+ 1m ∙ 2 ∙ 1 ∙ R 2
k u ∙ h1 ∙a d 2m h 1 α m

0.81 3.14 ∙ 4.13 4.13 2 6.4 0.75

m 1=
0.7
−8
∙ 1.8∙ 10 ∙ + ∙( ∙
0.9 ∙ 5.4 ∙0.014 3.203 5.4 0.7 )
∙ 8.64 ∙ 10−6=2.22 ∙ 10−5

ρ1 d1m∙ 4 R2 h2 α 1 ∙ α 2 π d 1 m2 π d 2 m2
n1 = ∙ ∙ −ω μ0 ∙ ∙ + ω μ0 ∙ ∙αm
ω μ 0 d 2 m 2 ∙ k u ∙ a ∙ α m h1 αm 4 h1 4 h2

1.8∙ 10−8 4.13 ∙ 4 ∙ 8.64 ∙ 10−6 6.4 −7 0.75 ∙0.81 3.14 ∙17
n1 = ∙ 2
∙ −2 ∙3.14 ∙50 ∙ 4 ∙ 3.14 ∙10 ∙ ∙ +
−7
2 ∙3.14 ∙50 ∙ 4 ∙ 3.14 ∙10 3.203 ∙ 0.9∙ 0.014 ∙ 0.7 5.4 0.7 4 ∙5.4

22
Numarul de spire:

U 400
N= = =37
√ m1 + n1 ∙ I 2 ( 2.22∙ 10−5 ) +(−4.98∙ 10−4 )2 ∙159 571
2 2
√ 2

Determinarea rezistentei echivalenta a inductorului

π ∙ d 1m 2
R 1= ρ 1 ∙ ∙N1
k u ∙ h1 ∙a

3.14 ∙ 4.13
R1=1.8 ∙ 10−8 ∙ ∙ 372=0.00469 []
0.9 ∙5.4 ∙0.014

Determinarea inductantei inductorului

π ∙d 2 m2
L1=μ0 ∙ ∙ α 1 ∙ N 12
4 ∙ h1
3.14 ∙ 17
L1=4 ∙3.14 ∙ 10−7 ∙ ∙ 0.75 ∙ 372=0.00318 [H/m]
4 ∙5.4

Inductanta inductorului
π ∙d 2 m2 2
L2=μ0 ∙ ∙ α2∙ N2
4 ∙ h2

3.14 ∙ 10.25
L2=4 ∙3.14 ∙10−7 ∙ ∙ 0.81 ∙12=1.27905 ∙ 10−6[H/m]
4 ∙ 6.4
Inductanta mutuala
π d 2 m2
M =μ0 ∙ ∙α
4 ∙ h2 m

3.14 ∙ 10.25
M =4 ∙ 3.14 ∙10−7 ∙ ∙ 0.7=1.10535 ∙10−6[H/m]
4 ∙ 6.4

23
Reactanta inductorului
π d1 m 2 2
X 1 =ω μ0 ∙ ∙ α 1∙ N1
4 ∙ h1

3.14 ∙ 17
X 1 =2∙ 3.14 ∙ 50∙ 4 ∙3.14 ∙ 10−7 ∙ ∙ 0.75 ∙37 2=1.0007[Ω]
4 ∙ 5.4

Reactanta cuvei
π ∙ d 2 m2
X 2 =ω μ0 ∙ ∙ α 2 ∙ N 22
4 ∙ h2

3.14 ∙ 10.25
X 2 =2∙ 3.14 ∙ 50∙ 4 ∙3.14 ∙ 10−7 ∙ ∙ 0.81∙ 12=4.01622∙ 10−4 [Ω]
4 ∙ 6.4

Reactanta mutuala
π ∙ d 2 m2
X M =ω LM =ω μ 0 ∙ ∙ αm
4 ∙ h2

3.14 ∙10.25
X M =2 ∙ 3.14 ∙50 ∙ 4 ∙ 3.14 ∙ 10−7 ∙ ∙ 0.7=3.47081 ∙10−4[Ω]
4 ∙ 6.4

Rezistenta totala a ansamblului inductor-cuva se calculeaza cu relatia:

X m2
Rt =R1 + 2 2
∙ R2
R2 + X2

2
( 3.47081 ∙10−4 )
Rt =8.57 ∙ 10 + −5
∙8.64 ∙10−6=9.21496 ∙ 10−5 [ Ω]
−6 2 −4 2
( 8.64 ∙ 10 ) + ( 4.01622∙ 10 )

Reactanta totala a ansamblului inductor-cuva se calculeaza cu relatia:

X m2
X t = X 1+ 2 2
∙ X2
R2 + X 2

24
 2
( 3.47081∙ 10−4 )
X t =1.0007+ ∙ 4.01622 ∙10−4=1.00099 [Ω ]
−6 2 −4 2
( 8.64 ∙ 10 ) + ( 4.01622 ∙10 )

Impedanta ansamblului inductor-cuva se calculeaza cu relatia

Z=√ R t2 + X t 2

Z=√ (9.21496 ∙ 10−5 )2+1.00099 2=1.00099[Ω ]

Determinarea indicatorilor energetici:

P2 1 1 R −R1
ηinstal = = = = t
P 1+ P 2 R1 Rt Rt
1+
R t−R 1 Rt −R1

9.21496 ∙10−5−8,57 ∙ 10−5

ηinstal = =0,6999
9.21496 ∙10−5

Factorul de putere:

P 1+ P 2 R 1 + R t
cos φ= =
η instal ηinstal

8.57 ∙10−5 +9.21496 ∙10−5

cos φ= =0.254
0.06999

Determinarea capacităţii bateriei de condensatoare:

X
C=
ω ∙ Z2

0.01827
C= 2
=5.8069∙ 10−5 [F ]
2∙ 3.14 ∙ 50∙ 1.00099

25
 CAPITOLUL IV
CONCLUZII

In acest proiect am realizat proiectarea unui inductor.

Cuva a fost realizata din doua materiale diferite: otel nemagnetic si otel magnetic pentru a
putea face o comparatie intre avantajele si dejavantajele acestor material si pentru a putea
vedea care este cel mai bun.
Dupa ce am comparat rezultatele obtinute pentru cele doua tipuri de material am constatat
urmatoarele:
o In cazul otelului magnetic, rezistenta este mult mai mica decat cea a otelului
nemagnetic.
o Curentul indus este mai mare in cazul otelului magnetic.
o In cazul otelului nemagnetic numarul de spire este mai mare.
o Randamentul este mai bun in cazul folosirii otelului magnetic.

26
 BIBLIOGRAFIE

1. Livia Bandici, Electrotermie. Editura Universitatii din Oradea, 2004.

2. Livia Bandici, Electrotermie. Teorie si Aplicatii, Editura Universitatii din Oradea, 2016
3. Livia Bandici, Electrotermie, Aplicatii. Indrumator de proiectare, 2020.
4. Electrotermie si Electrotehnologii, Vol II- Electrotehnologii. I. Sora si N. Golovanov,
1999
5. Dan Comsa, Lucia Pantelimon, Electrotermie, Editura Didactica si Pedagogica, 1979
6. V. Fireteanu, T. Leuca - Inductie electormagnetica si tehnologii specifice. Editura
Medamira Cluj-Napoca 1997
7. https://biblioteca.regielive.ro/referate/electrotehnica/incalzirea-prin-inductie-
electromagnetica-272228.html
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_induc%C8%9Biei_electromagnetice

27