2.

PRINCIPII DE BAZA LA CONFECTIONAREA FORMELOR SI MIEZURILOR

Pentru realizarea unei piese turnate se pleaca de la desenul de executie al piesei. Pentru realizarea formei de
turnare, a carei cavitate interioara trebuie sa corespunda configuratiei exterioare a piesei turnate, este necesar sa se
confectioneze mai inti un model al piesei, iar daca piesa are goluri interioare sunt necesare, pentru obtinerea
miezurilor, cutii de miez.
Un model, pentru a putea fi utilizat, trebuie sa prezinte (fig.3.2):
- adaosuri de model, sub forma adaosului de contractie (necesar compensarii contractiei materialului),
adaosului de prelucrare (care urmeaza a se indeparta prin aschiere) si adaosului tehnologic (necesar pentru a
impiedica formarea retasurilor, adica a golurilor de contractie);
- planuri de separatie 1 sunt planuri care separa diferitele portiuni ale modelului;
- peretii inclinati 2, necesari pentru scoaterea usoara a modelului (unghi de inclinare 1
0
...2
0
);
- raze de racordare 3 - se fac in scopul evitarii aparitiei unor tensiuni importante in piesa turnata, care ar
putea produce fisuri, deformari sau alte defecte la solidificare;
- marci de sprijin 4 - necesare pentru asamblarea miezului in forma de turnare.
1 - plan de separatie; 2 - pereti inclinati; 3 - raze de racordare; 4 - marci de sprijin; R si r - raze de racordare; a si b -
grosimea peretilor care se racordeaza
Fig.3.2 Schema de principiu a unui model de turnare
Modelele se confectioneaza de regula, din lemn (in proportie de 60-70%) deoarece se prelucreaza usor, au
o greutate mica si un cost scazut. Se prefera lemnul de esenta moale: pin, molid, pentru piese simple, cu suprafete
mai putin netede, si cel de esenta tare: tei, arin, par # pentru piesele complicate, cu suprafete netede. Ca dezavantaj
principal prezinta o durabilitate redusa (100...1000 de formari), iar dimensiunile lor variaza cu umiditatea, ceea ce
le recomanda doar in productia de serie mica. In productia de serie mare sau de masa se prefera modelele metalice
(aliaje de aluminiu, fonta, bronzuri, care rezista la 50.000...100.000 de formari), modele din materiale plastice (care
rezista la 10.000...20.000 de formari), modelele de ipsos sau beton (utilizate la circa 1.000 de formari) sau modelele
din materiale usor fuzibile (folosite o singura data).
Cutiile de miez servesc la confectionarea miezurilor, adica a acelor repere din compunerea formei de
turnare care corespund ca forma si dimensiuni cu golurile sau orificiile piesei. Se executa din lemn, materiale
metalice sau materiale plastice, fiind construite dupa aceleasi reguli ca si modelele.
Modelele si cutiile de miez din lemn se grunduiesc si se vopsesc in culori standardizate. Astfel, suprafata
modelului si interiorul cutiilor de miez fabricate din fonta se vopsesc in rosu, daca sunt fabricate din otel se vopsesc
in albastru, iar daca sunt din metale neferoase se vopsesc in galben; marcile modelelor se vopsesc in negru;
suprafata de asamblare a partilor de model sau ale cutiilor de miez sunt verzi, iar adausurile de prelucrare sunt
hasurate in negru. Aceste operatii se executa in scopul imbunatatirii calitatii si preciziei suprafetelor, pentru
protejarea lor impotriva umezelii si pentru o mai usoara identitate in turnatorii. Modelele si cutiile de miez metalice
se executa prin turnare si prelucrare mecanica ulterioara sau prin prelucrarea semifabricatelor laminate. Costul este
relativ ridicat si de aceea se folosesc in cazul productiei in serie sau in masa.
La stabilirea dimensiunilor modelelor si cutiilor de miez se porneste de la dimensiunile piesei finite la care
se prevad adaosurile de model. Adaosurile de prelucrare depind de aliajul turnat, de dimensiunile piesei, de
caracterul productiei si sunt stabilite de STAS. Adaosurile de contractie sunt surplusurile dimensionale prevazute
cu scopul de a compensa contractia pieselor turnate. Variaza in intervalul 1,00...2,0 mm, in functie de natura
aliajului turnat si marimea pieselor. Adaosurile tehnologice sunt surplusuri de metal prevazute pe anumite portiuni
ale piesei, rezultnd din aplicarea tehnologiei de turnare. Astfel, piesele turnate sunt prevazute cu razele de
racordare r si R (fig.3.2) care variaza conform relatiilor:
( )
r
a b
=

+ 1
3
1
5 2
...
[mm] (3.1)
( )
2
b a
r R
+
+ =
[mm] (3.2)
unde: a, b, reprezinta grosimea celor doi pereti care se racordeaza [mm].
Pentru obtinerea unor forme de turnare care sa permita realizarea unor piese turnate fara defecte, trebuie
rezolvate urmatoarele probleme care apar in procesul de turnare-solidificare:
- curgerea metalului lichid in interiorul formei se face cu presiune locala si in conditiile cresterii
vscozitatii sale. Ca urmare, forma poate fi deteriorata si incomplet umpluta;
- datorita scaderii temperaturii metalului turnat se micsoreaza solubilitatea gazelor dizolvate in metal si
apar sufluri sau porozitati;
- in partile mai groase ale piesei, care se solidifica la sfrsit, se produce retasura, deci piesa poate prezenta
goluri de material ca urmare a contractiei materialului;
- in procesul solidificarii metalului apar, in special in zonele piesei cu variatii bruste de sectiune, tensiuni
interne ce pot determina fisurarea sau chiar ruperea piesei;
- metalele lichide, incalzite la temperatura de turnare, pot reactiona cu materialul din care este
confectionata forma, realiznd aderente nedorite.
Ramele de turnare sunt cutii metalice fara fund care se utilizeaza la executarea manuala si mecanica a
formelor de turnare. Se executa din otel laminat, din fonta cenusie sau din aliaje de aluminiu, dimensiunile fiind
conform STAS.
Pentru executarea formelor si a miezurilor se folosesc ca materiale de formare amestecuri alcatuite din
nisipuri cuartoase carora li se adauga lianti si eventual alte adaosuri pentru imbunatatirea proprietatilor.
Amestecurile de formare contin granule de nisip, legate intre ele cu o pelicula subtire de liant, de obicei argila.
Nisipurile de turnatorie sunt alcatuite in cea mai mare parte din silice. Impuritatile continute sunt oxizii de
fier, oxizii metalelor alcaline, sulfurile si substantele organice.
Principalele proprietati ale amestecurilor sunt plasticitatea, permeabilitatea, refractaritatea, durabilitatea si
rezistenta la solicitarile mecanice. Prin plasticitatea amestecurilor se intelege proprietatea acestora de a reproduce
si de a mentine configuratia modelului sau a cutiei de miez. Permeabilitatea este proprietatea amestecurilor de a
lasa sa treaca prin ele gazele. Astfel, gazele provenite de la metalul topit si vaporii de apa formati la turnare pot fi
evacuate in atmosfera. Refractaritatea reprezinta proprietatea nisipurilor si, implicit a amestecurilor, de a rezista la
temperaturile de turnare fara a se vitrifia, adica fara a se forma pe suprafata piesei o crusta compacta.
Amestecurile de formare trebuie sa aiba rezistenta mecanica corespunzatoare, care sa impiedice
deteriorarea formelor si miezurilor in timpul turnarii sau in timpul manipularilor.
Rezistenta mecanica creste, de regula, in dauna permeabilitatii, de aceea trebuie mentinuta o corelatie intre
acesti doi parametri. Prin durabilitate se intelege proprietatea nisipurilor de a-si pastra caracteristicile fizice si
tehnologice la turnari repetate. Dupa un numar de turnari, amestecurile sunt regenerate, adica li se adauga o
anumita cantitate de nisip si liant proaspat.
Pentru imbunatatirea proprietatilor, in amestecurile de formare se introduc adaosuri antiaderente, cum sunt:
praful de carbune, smoala de carbune, pacura, motorina, titeiul. In timpul turnarii acestea formeaza o pelicula
izolanta de substante volatile intre amestecul de formare si metalul topit. Pentru a se evita craparea miezurilor,
respectiv a peretilor, in amestecuri se introduc rumegusul de lemn, pleava si turba, care maresc compresibilitatea.
Umplerea corecta a cavitatii formei de turnare cu metal lichid se face prin intermediul unui sistem de
canale numit retea de turnare. Se compune din urmatoarele elemente: cupa sau plnia de turnare 1, piciorul cupei2,
canalul de distributie 3 si canalele de alimentare 4 (fig.3.3). Plnia de turnare are rolul de a prelua metalul lichid din
oala de turnare si de a-l conduce in cavitatea formei.
1 - plnia de turnare;2 - piciorul plniei; 3 - canalul de distributie; 4- canale de alimentare
Fig. 3.3 Schema de principiu a unei retele de turnare
De asemenea, plnia micsoreaza presiunea dinamica a metalului in cadere, asigura debit constant de lichid
si retine zgura sau alte impuritati din metal. Piciorul plniei este un canal vertical care serveste la trecerea metalului
lichid din cupa in canalul de distributie. Aceasta din urma are rolul de a conduce metalul lichid si de a colecta zgura
si impuritatile din lichid. Pentru a-si indeplini acest rol, canalul de distributie se executa cu lungime mare si cu
sectiune transversala trapezoidala. Alimentatoarele fac legatura cu cavitatea formei. Sectiunea transversala a
canalelor de alimentare poate fi dreptunghiulara (la turnarea aliajelor de aluminiu si magneziu), trapezoidala (la
turnarea otelului, fontei, alamei, bronzurilor) si mai rar circulara fiindca este dificil de executat. Tinnd cont de
elementele componente ale retelei putem spune ca aceasta indeplineste urmatoarele functiuni: asigura umplerea
linistita si rapida a formei; asigura o repartizare judicioasa a metalului lichid in forma, favoriznd racirea uniforma
sau dirijata a piesei; impiedica patrunderea in cavitatea formei a impuritatilor nemetalice si a bulelor de aer.
Retelele de turnare pot fi pozitionate, in raport cu cavitatea formei de turnare, astfel inct patrunderea metalului
lichid sa se faca la partea superioara a cavitatii (turnare directa), la partea inferioara a cavitatii(turnare indirecta sau
in tifon) sau lateral, pe inaltimea cavitatii formei. Pentru corecta alimentare a formei se va respecta urmatoarea
regula: intrarea metalului sa se faca in zonele cu grosimi reduse a peretilor piesei, in lungul peretilor formei si nu
perpendicular pe acestia. Pentru evacuarea aerului si gazelor, la introducerea metalului topit in forma si in timpul
solidificarii, in forma se practica niste canale numite rasuflatori. Aparitia retasurii se poate evita prin alimentarea
continua cu metal lichid. Forma este prevazuta cu cavitati suplimentare numite maselote, care se gasesc in legatura
cu noduri termice, adica in acele zone in care metalul se solidifica cel din urma. Volumul minim de lichid din
maselota se stabileste cu relatia:
V aV
m
=
[mm
3
] (3.3)
unde: - a este coeficientul de contractie la solidificare;
-V este volumul piesei [mm
3
].
Retasurile pot fi prevenite prin eliminarea din constructia piesei a nodurilor termice, provocnd racirea
accelerata a metalului din aceste zone cu ajutorul unor racitori interiori sau exteriori cavitatii formei. Pentru a evita
fisurile si pentru a diminua tensiunile interne care apar la solidificarea metalului in forma se aplica urmatoarele
masuri: racordari ale peretilor, ingrosari ale peretilor piesei in zonele termice, uniformizarea racirii pieselor turnate.
Evitarea aderarii metalului topit la peretii formei se obtine prin pudrarea, vopsirea sau ungerea acestora cu pudra
sau vopsea de turnatorie, respectiv cu suspensii din aceste materiale in apa.