1.

4 PROPRIETATI TEHNOLOGICE ALE METALELOR SI ALIAJELOR

Proprietatile tehnologice sunt acele proprietati ale metalelor si aliajelor care arata modul lor de comportare la
diferite metode de prelucrare la cald sau rece. Prelucrarea se produce asupra produselor in stare solida si are drept
scop principal fie modificarea formei, fie schimbarea structurii materialului metalic. In unele prelucrari se
realizeaza ambele scopuri simultan. Ca procedee de prelucrare aplicate in industrie, se mentioneaza: prelucrarea
prin deformare plastica (laminare, forjare, trefilare, stantare, ambutisare etc.), sudarea, prelucrarea prin aschiere si
tratamentele termice. Un loc aparte il ocupa turnarea materialelor metalice topite in forme speciale, operatie prin
care se obtin produsele turnate. Consider nd mai multe materiale metalice diferite si supun ndu-le acelorasi
operatii de prelucrare, se observa ca unele se prelucreaza mai usor, altele mai greu, astfel inc t se poate afirma ca
materialele poseda caracteristici tehnologice diferite. Cele mai importante proprietati sunt:

a) Capacitatea de turnare
Capacitatea de turnare este proprietatea metalelor si aliajelor de a umple in stare lichida tot interiorul (toate
golurile) formei de turnare.
Un material va fi indicat pentru turnare numai daca poseda urmatoarele conditii: fluiditate buna, contractie
mica si tendinta redusa de segregare. Acestea sunt si principalele proprietati de turnare ale metalelor si aliajelor.
Astfel, fluiditatea este proprietatea unui material de a umple bine o forma de turnatorie. Contractia este proprietatea
metalelor de a-si micsora volumul la racire, dupa solidificare. Ea poate provoca deformari, fisuri sau crapaturi ale
materialului. Contractia depinde de temperatura de turnare, de viteza de racire si de compozitia chimica a
metalului. Segregatia este proprietatea aliajelor de a prezenta neomogenitate chimica dupa solidificare, in diferite
zone ale pieselor. Ea se naste fie ca urmare a separarii constituentilor cu puncte de topire diferite, fie datorita
diferentei de greutate specifica dintre cristalele solidificate si topitura ramasa inca lichida, fie ca urmare a unui
interval mare de solidificare a aliajului.
Fonta are proprietati bune de turnare - fluiditate buna, contractie mica si tendinta scazuta de segregare. Otelul
prezinta o fluiditate mai mica dec t fonta, o contractie si o tendinta de segregare mai mari.
Metodele cele mai uzuale pentru indepartarea segregatiei sunt: o racire brusca a lichidului, amestecarea
aliajului in timpul turnarii sau aplicarea unui tratament termic dupa turnare (recoacere da omogenizare).

b) Deformabilitatea
Proprietatile de plasticitate permit prelucrarea metalelor prin deformare plastica. Din aceasta categorie de
proprietati fac parte:
- maleabilitatea - este capacitatea metalelor de a fi laminate sub forma de foi. Aurul si cuprul sunt metale
foarte maleabile;
- ductilitatea - este capacitatea metalelor de a putea fi trase in fire subtiri. Se pot trefila s rme foarte subtiri
din cupru si aliajele lui;
- forjabilitatea - este capacitatea metalelor de a prezenta o rezistenta redusa la deformare atunci c nd sunt
lovite sau presate, la temperaturi c t mai joase. Forjabilitatea este influentata de compozitia chimica a materialului,

de temperatura si viteza de deformare. Otelurile sunt forjabile daca au un procent redus de carbon in compozitie,
daca temperatura la care are loc deformarea este mare, iar viteza de deformare este mica. Forjabilitatea otelului
creste prin introducerea elementelor mangan si nichel si scade la combinarea cu crom, sulf, cupru. Fonta si in
general toate aliajele dure si casante nu pot fi prelucrate prin deformari plastice;
- sudabilitatea - este o caracteristica complexa a unui metal sau aliaj, care determina, in anumite conditii de
sudare date, aptitudinea lor tehnica pentru realizarea diferitelor deformari. Fonta, aliajele de cupru sau cele de
aluminiu au o sudabilitate redusa in comparatie cu otelul cu continut redus de carbon;
- prelucrabilitatea prin aschiere - este caracteristica unui material de a putea fi prelucrat prin aschiere,
respectiv prin strunjire, frezare, gaurire, rectificare etc. Se apreciaza prin diferite criterii specifice prelucrarilor prin
aschiere, ca determinarea durabilitatii unei scule aschietoare in anumite conditii de lucru, masurarea sculelor
aschietoare, a fortelor de aschiere necesare etc.
Determinarea prelucrabilitatii prin aschiere se executa numai pentru productia de serie mare si de masa, unde
este necesar sa se stabileasca un regim de prelucrare stabil si economic si care sa asigure precizia dimensionala
pieselor, calitatea suprafetelor prelucrate si consum minim de energie si scule aschietoare.
- calibilitatea - este proprietatea unor materiale de a deveni mai dure in urma incalzirii la o anumita
temperatura si racirii lor bruste.